Obiectul şi metoda de studiu al contabilităţii Planul temei 2
2.1. Obiectul de studiu al contabilităţii
2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora 2.5. Procesele şi faptele economice 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia Bibliografie
1.SNC „Imobilizări necorporale și corporale”. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013. 2.SNC „Stocuri”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013. 3.SNC „Cheltuieli”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013. 4.SNC „Venituri”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013. 2.1. Obiectul de studiu al contabilităţii
Patrimoniul - totalitatea bunurilor economice ce
aparţin unei persoane fizice sau juridice, obţinute în cadrul relaţiilor de drepturi şi obligaţii. Componentele patrimoniului: 1. Mijloacele economice, adică imobilizările corporale și necorporale, precum şi numerarul care formează patrimoniul ca obiect al raporturilor de drepturi şi obligaţii; 2. Subiectul patrimoniului, adică entitatea căreia îi aparţine patrimoniul şi are drepturi şi obligaţii asupra acestuia. 2.1. Obiectul de studiu al contabilităţii
Mijloacele economice caracterizează partea patrimoniului cu
conţinut concret, determinate fizic şi economic. Subiectul patrimoniului exprimă raporturile de proprietate privind: posesiunea, folosirea, administrarea mijloacelor economice. Relaţii de drept - în cazul, când entitatea procură o parte din bunuri din mijloace proprii. Relaţiile de obligaţii - în cazul, când entitatea cumpără o parte din bunuri pe seama mijloacelor altor persoane fizice şi juridice (împrumuturi persoane fizice, credite bancare etc.). 2.1. Obiectul de studiu al contabilităţii Utilizarea bunurilor economice la întreprindere condiţionează apariţia: cheltuielilor, veniturilor şi rezultatului financiar. Studierea contabilității veniturilor și cheltuielilor entității economice poate fi exprimată cu ajutorul egalității: Venituri – Cheltuieli = Rezultat financiar Pentru cunoaşterea şi gestionarea patrimoniului contabilitatea foloseşte 2 structuri calitative: 1. Activul şi pasivul patrimonial (mijloacele economice, drepturile şi obligaţiile); 2. Cheltuielile şi veniturile. 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Active - resurse economice controlate de entitate ce
provin din fapte economice trecute și din a căror utilizare se așteaptă obținerea unor beneficii economice. Activele se clasifică după 2 criterii: I. Gradul de lichiditate; II. Modul de valorificare. După primul criteriu activele se subîmpart în 2 grupe: 1. Active imobilizate; 2. Active circulante. 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Activele imobilizate – activele cu termenul de folosință
mai mare de un an. După modul de valorificare acestea se divizează în: • imobilizări necorporale; • imobilizări corporale; • active biologice imobilizate; • investiții financiare pe termen lung; • investiții imobiliare; • creanţe și avansuri acordate pe termen lung; • alte active imobilizate. 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Imobilizări necorporale - imobilizări nemonetare, fără formă
materială care sunt identificabile și controlabile de entitate (drepturi de autor, invenții, licențe de activitate, programe informatice). Imobilizări corporale includ: imobilizări corporale în curs de execuție, imobilizări sub formă de mijloace fixe, terenuri, și resurse minerale. Imobilizări corporale în curs de execuție - imobilizări corporale procurate sau aflate în procesul de creare și de pregătire pentru utilizare după destinație, până la transmiterea lor în exploatare. 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Mijloace fixe - imobilizări corporale transmise în exploatare,
valoarea unitară a cărora depășește 6000 lei sau pragul de semnificație stabilit de entitate în politicele cotabile. Terenuri - imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pământ) deținute de entitate cu drept de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în activitatea entității. Resurse minerale - imobilizări corporale sub formă de costuri capitalizate ale lucrărilor de exploatare (pregătire spre extracție), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică (proiect prin care se evaluează raportul cost-beneficiu al unei investiții) și viabilitatea comercială (acoperirea de către entitate a costurilor necesare). 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Active biologice imobilizate – active biologice mature care asigură
obţinerea multiplă a produselor agricole şi/sau activelor biologice adiţionale pe parcursul unei perioade ce depăşeşte un an (de exemplu, viile, livezile, plantațiile de pomușoare roditoare, vacile, ovinele, porcinele etc.). Investiţii financiare pe termen lung – active sub formă de: valori mobiliare - acţiuni şi obligaţiuni (companiile vând acțiuni, pentru a obține capital, ca urmare acționarii pot câștiga dividende, alocări de profit și o rentabilitate a investiției acestora, dacă prețul acțiunilor crește. Obligațiuni – titlu de valoare, care atestă calitatea de creditor a deținătorului ei față de emitent, emitentul obligându-se să plătească deținătorului obligațiunii o sumă anuală fixă, numită cuponul obligațiunii pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia). cote de participaţie în capitalurile sociale al altor entităţi deţinute de entitate în scopul exercitării controlului şi obţinerii veniturilor. 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Investiţii imobiliare – proprietate imobiliară deţinută, în special,
în scopul închirierii şi/sau pentru creşterea valorii acesteia, și nu pentru a fi utilizată în cadrul entităţii sau vândută. Creanţe și avansuri acordate pe termen lung: Creanţe pe termen lung – drepturi ale entităţii ce decurg din tranzacţii trecute şi din stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări) de resurse, care încorporează beneficii economice; Avansuri acordate pe termen lung – plățile efectuate în contul procurării ulterioare a bunurilor, serviciilor, lucrărilor. Alte active imobilizate includ cheltuielile anticipate pe termen lung, precum și alte active imobilizate. 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Active circulante – activele ce se aşteaptă să fie
consumate în ciclul normal de activitate, vândute sau primite în termen de 12 luni sau care reprezintă numerar. După modul de valorificare activele circulante se divizează în: •stocuri; •creanţe comerciale şi calculate; •alte creanţe curente; •numerar; •investiţii financiare curente; •alte active circulante. 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Stocuri – active circulante destinate vânzării sau
înregistrate în curs de execuţie sau sub formă de materiale care urmează a fi folosite în activitatea entităţii. Cuprind: materialele, activele biologice circulante, obiectele de mică valoare şi scurtă durată, producţia în curs de execuţie, produsele şi mărfurile. Creanţe comerciale – creanţe privind bunurile vândute, serviciile prestate şi lucrările executate. 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora
Creanţe calculate – creanţe ale bugetului, creanţe ale
personalului, avansuri acordate curente etc. Alte creanţe curente – creanţe privind asigurările, creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor întreprinderii (de ex., sume care urmează a fi încasate din arendă), creanţe preliminate (creanțele anticipate, de ex., privind leasingul). Numerar – numerar în monedă naţională şi valută străină în casierie şi conturi curente. Investiţii financiare curente - active sub formă de valori mobiliare, cote de participaţie în capitalurile sociale al altor entităţi deţinute de entitate în scopul exercitării controlului şi obţinerii veniturilor. Alte active circulante – cheltuielile anticipate curente, precum şi alte active circulante. 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor
Pasive - surse de constituire a activelor entității.
Se clasifică după 2 criterii: I. În funcţie de gradul de apartenenţă entității; II. În dependență de gradul de exigibilitate. După primul criteriu pasivele se divizează în: 1. Capital propriu; 2. Datorii. Capital propriu – mărimea rămasă în activele entităţii după scăderea datoriilor. 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor
La capitalul propriu se referă:
•capitalul social şi suplimentar; •rezervele; •profitul nerepartizat (pierdere neacoperită); •alte elemente de capital propriu. Capital social – activele imobilizate și circulante care au fost depuse de fondatorii entității la crearea acesteia şi care sunt necesare pentru ca întreprinderea să-şi înceapă activitatea. 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor
Capital suplimentar - - diferenţa dintre valoarea
nominală a activelor depuse sau care urmează a fi depuse în capitalul social al entității și valoarea lor justă. Rezervele se formează pe baza profitului în funcţie de cotele stabilite. Se deosebesc: •capital de rezervă; •rezerve statutare; •alte rezerve. 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor
profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune, profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi, profitul utilizat al anului de gestiune, corecţiile rezultatelor anilor precedenţi. Alte elemente de capital propriu includ subvenţiile pentru entităţile cu proprietate publică, fondurile în organizaţiile necomerciale etc. Subvenţii – asistenţă acordată de Guvern, alte autorităţi publice, organizaţii naţionale şi internaţionale sub formă de resurse cu condiţia respectării de către entitate a anumitor cerinţe. 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor
Datorii – obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din fapte
economice anterioare şi prin stingerea cărora se aşteaptă o ieşire de resurse care aduc beneficii economice. Se deosebesc: • datorii financiare; • datorii comerciale; • datorii calculate. 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor
Datoriile calculate includ:
• datorii faţă de personal; • datorii privind contribuţiile de asigurări sociale de stat şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală; • datorii faţă de buget; • alte datorii. În funcţie de termenul de achitare se deosebesc: • datorii pe termen lung; • datorii curente. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora
Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice sub
formă de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la diminuarea capitalului propriu. În funcţie de destinaţie cheltuielile se împart în 3 grupe: l. Cheltuieli ale activităţii operaţionale; 2. Cheltuieli ale altor activităţi; 3. Cheltuieli privind impozitul pe venit. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora
Cheltuielile activităţii operaţionale sunt generate de
fabricarea şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, achiziţionarea şi vânzarea mărfurilor etc. Includ: a) costul vânzărilor; b) cheltuieli de distribuire; c) cheltuieli administrative; d) alte cheltuieli din activitatea operaţională. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora
Costul vânzărilor - valoarea contabilă a produselor şi
mărfurilor vândute, costul lucrărilor executate, serviciilor prestate etc. Cheltuieli de distribuire – cheltuieli aferente promovării şi comercializării produselor, mărfurilor şi serviciilor. Cheltuieli administrative - cheltuieli aferente organizării, deservirii şi gestionării entităţii în ansamblu. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora
Alte cheltuieli ale activităţii operaţionale -valoarea
contabilă a altor active circulante vândute, cheltuielile sub formă de sancţiuni, dobânzi pentru credite şi împrumuturi primite, lipsuri de active imobilizate şi circulante etc. Cheltuielile altor activităţi includ: a) cheltuieli cu active imobilizate; b) cheltuielii financiare; c) cheltuieli excepţionale. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora
Cheltuielile cu activele imobilizate - cheltuielile aferente
ieșirii acestora, ce excepția lipsurilor și deteriorărilor constatate la inventariere. Cheltuielile financiare - cheltuielile (pierderile) rezultate din operațiunile financiare ale entității. Cheltuielile excepţionale sunt condiţionate de evenimente atipice care nu se manifestă permanent sau cu regularitate. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora Cheltuielile privind impozitul pe venit - suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit, luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune. Venituri – creşteri ale beneficiilor economice în cursul perioadei de gestiune sub formă de active sau majorare a valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care contribuie la creşterea capitalului propriu. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se împart în
două grupe: 1. Venituri din activitatea operaţională; 2. Venituri din alte activităţi. Veniturile din activitatea operaţională includ: •venituri din vânzări; •alte venituri din activitatea operaţională. Veniturile din vânzări - veniturile din vânzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor etc. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora Alte venituri din activitatea operaţională - veniturile din ieşirea altor active circulante, sub formă de sancţiuni, recuperări de daune materiale, plusuri de active imobilizate şi circulante constatate la inventariere etc. Veniturile din alte activităţi cuprind: •veniturile din operaţiuni cu active imobilizate; •veniturile financiare; •venituri excepţionale. 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora Veniturile din operaţiuni cu active imobilizate - veniturile din ieşirea imobilizărilor necorporale şi corporale, investiţiilor financiare pe termen lung, investiţiilor imobiliare etc. Veniturile financiare - veniturile sub formă de redevenţe, active imobilizate şi circulante primite cu titlu gratuit, diferenţele de curs valutar şi de sumă etc. Veniturile excepţionale - sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurări, persoanele fizice şi juridice sub formă de compensare a pierderilor din calamităţi naturale, modificarea legislaţiei ţării, perturbări politice etc. 2.5. Procesele şi faptele economice
Activitatea economică a întreprinderilor din sfera de
producţie cuprinde următoarele procese: 1. Aprovizionarea; 2. Producerea; 3. Vânzarea. Procesul de aprovizionare - asigurarea întreprinderii cu mijloacele de producţie necesare pentru fabricarea unui anumit volum de produse. 2.5. Procesele şi faptele economice
Procesul de producţie – totalitatea costurilor legate de
procesul de fabricare a produselor, prestarea serviciilor și executarea lucrărilor. Aceste costuri se includ în costul produselor obţinute. Procesul de vânzare prezintă comercializarea produselor cumpărătorilor. Toate procesele - aprovizionarea, producerea şi vânzarea reprezintă în fond o totalitate de fapte economice. 2.5. Procesele şi faptele economice
Faptele economice - tranzacţiile, operaţiunile,
evenimentele care au modificat sau pot modifica activele, drepturile şi datoriile, costurile, cheltuielile, veniturile, precum și rezultatele financiare ale entităţii. 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia
•Metoda contabilităţii - totalitatea
elementelor, cu ajutorul cărora se studiază obiectul contabilităţii şi subiectele acestuia. •Metoda contabilităţii furnizează informaţii privind faptele şi procesele economice ce au loc în cadrul entităţilor. 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia
Pentru cercetarea obiectului său, metoda
contabilităţii foloseşte următoarele elemente (procedee): •documentaţia; •evaluarea şi calculaţia; •contul şi dubla înregistrare; •inventarierea; •bilanţul. 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia
Documentaţia - procedeu de reflectare completă şi
permanentă a faptelor economice în scopul obţinerii datelor necesare şi exercitării controlului asupra acestora. Evaluarea - procedeu cu ajutorul căruia are loc exprimarea valorică a elementelor contabile la data recunoaşterii lor în contabilitate. Calculaţia - procedeu de determinare a costurilor elementelor contabile. Contul contabil - procedeu de înregistrare curentă, grupare economică şi control operativ al existenţei şi mişcării elementelor contabile într-o perioadă de gestiune. 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia
Dubla înregistrare - procedeu de reflectare a unui
fapt economic în debitul unui cont şi în creditul altui cont cu una şi aceeaşi sumă. Inventarierea - procedeul de verificare şi autentificare documentară a existenţei elementelor contabile care aparţin şi/sau se află temporar în gestiunea întreprinderii. Bilanţul - procedeu de grupare şi generalizare a activelor şi pasivelor în expresie valorică la un moment dat.