CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA STOCURILOR,

PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE ŞI

RELAŢIILOR DE DECONTARE CU TERŢII
 2.1. Delimitări şi structuri privind stocurile,
producţia în curs de execuţie, creanţele şi
datoriile
 2.2. Particularităţile evaluării stocurilor,
creanţelor şi datoriilor
 2.3. Organizarea contabilităţii sintetice a
stocurilor
 2.4. Contabilitatea achiziţiilor, vânzărilor şi
decontărilor
 2.5. Contabilitatea producţiei
 2.6. Contabilitatea stocurilor aflate la terţi

 2.7. Contabilitatea activelor biologice de

natura stocurilor
 2.8. Contabilitatea mărfurilor şi ambalajelor

 2.9. Contabilitatea ajustărilor pentru

deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de
execuţie
 2.10. Contabilitatea decontărilor ocazionate
de folosirea forţei de muncă
 2.11. Contabilitatea decontărilor cu bugetul
statului, fondurile speciale şi alte organisme
publice
 2.12. Contabilitatea decontărilor în cadrul
grupului şi cu asociaţii
 2.13. Contabilitatea decontărilor cu debitorii
şi creditorii diverşi
 2.14. Contabilitatea operaţiilor privind
subvenţiile, de regularizare şi asimilate
 2.15. Contabilitatea decontărilor în cadrul
unităţii
 2.16. Contabilitatea ajustărilor pentru
deprecierea creanţelor
2.1. DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND
STOCURILE, PRODUCŢIA ÎN CURS DE
EXECUŢIE, CREANŢELE ŞI DATORIILE
 Un element de activ este considerat activ circulant
dacă:
 a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia
de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului
de exploatare al entităţii;
 b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;

 c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la

data bilanţului; sau
 d) este reprezentat de numerar sau echivalente de
numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
 În categoria activelor circulante se cuprind:
 a) stocurile, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru
care nu a fost întocmită factură;
 b) creanţele;

 c) investiţiile pe termen scurt;

 d) casa şi conturile la bănci.

 Stocurile sunt active circulante, aflate în diferite

situaţii, şi anume:
 a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii;
 b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul
desfăşurării normale a activităţii; sau
 c) sub formă de materii prime, materiale şi alte
consumabile care urmează să fie folosite în procesul de
producţie sau pentru prestarea de servicii.
 Din punct de vedere al sarcinilor gestionare care revin
contabilităţii stocurilor, acestea se grupează în stocuri
propriu-zise şi producţie în curs de execuţie.
 Stocurile şi producţia în curs (neterminată) se
concretizează în ansamblul bunurilor şi serviciilor din
cadrul unităţii care sunt destinate fie vânzării în aceeaşi
stare sau după parcurgerea anumitor stadii ale procesului
de fabricaţie, fie consumului de la prima lor utilizare.
 Acestea se caracterizează, în general, printr-o viteză de
rotaţie mare, servind activitatea entităţii, pe o perioadă
mai mică de un an, cu unele excepţii.
 Organizarea corespunzătoare a gestiunii stocurilor de
materiale impune respectarea următoarelor restricţii:
 identificarea strictă a naturii bunului;

 clasificarea bunurilor după destinaţie;

 înregistrarea intrărilor şi ieşirilor în momentul

transferului de proprietate;
 permanenţa şi exactitatea evaluării intrărilor, ieşirilor şi
stocului.
 Din punct de vedere al naturii acestora stocurile se
clasifică în următoarele categorii:
 Materiile prime;

 Materialele consumabile;

 Materialele de natura obiectelor de inventar;

 Produsele;

 Activele biologice de natura stocurilor;

 Mărfurile;

 Ambalajele;

 Producţia în curs de execuţie.

 După apartenenţa la entitate:
 stocuri aflate în gestiunea unităţii care fac parte din
averea proprie a acesteia;
 stocuri care nu aparţin averii proprii, deşi se află în
gestiunea unităţii.
 Din punct de vedere al provenienţei:

 stocuri achiziţionate de unitate din afara sa sau

intrate în gestiune pe alte căi;
 stocuri obţinute din activitatea proprie.
 Realizarea operaţiilor specifice activităţii de exploatare
impune ca entitatea să intre în relaţii cu o multitudine de
persoane fizice şi juridice (cunoscute sub denumirea
generică de “TERŢI”), cum sunt:
 furnizorii;

 clienţii;

 personalul;

 organismele de asigurări şi protecţie socială;

 bugetul statului;

 entităţile din cadrul grupului;

 asociaţii;

 diverşi debitori şi creditori etc.

 Legăturile stabilite între unitate şi terţii săi se

concretizează în raporturi economico – juridice, cunoscute
sub denumirea generică de “datorii şi creanţe” şi
 sunt reflectate în principal prin intermediul CLASEI A 4-
A “CONTURI DE TERŢI”.
 Potrivit reglementărilor, o datorie reprezintă o obligație
actuală a entității
 care decurge din evenimente trecute și

 prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de

resurse care încorporează beneficii economice.
 O persoană fizică sau juridică care are o datorie este
denumită în general debitor.
 “Creanţa” reprezintă dreptul unei persoane de a
pretinde unui terţ plata unei sume de bani, livrarea unui
bun, prestarea unui serviciu sau execuţia unei lucrări.
 Titularul unei creanţe este denumit în mod generic
creditor.
 Creanţele şi datoriile pot fi grupate după criterii
comune, mai utilizate fiind următoarele două:
 a)- după natura operaţiilor care stau la originea lor:
 -datorii/creanţe comerciale;

 -datorii/creanţe salariale;

 -datorii/creanţe sociale;

 -datorii/creanţe financiare;

 -alte datorii/creanţe.

 b)- după conţinutul lor economic:

 -datorii faţă de furnizori/creanţe faţă de clienţi, provenind

din cumpărări/vânzări cu decontare ulterioară;
 -datorii faţă de furnizori/creanţe faţă de clienţi, provenind
din cumpărări/vânzări cu decontare ulterioară prin
intermediul efectelor de comerţ;
 -datorii faţă de clienţi/creanţe faţă de furnizori, din
primiri/acordări de avansuri şi aconturi, precum şi din
operaţii realizate cu ambalaje care circulă pe sistemul
restituirii;
 -datorii/creanţe faţă de salariaţi pentru munca prestată
de aceştia, respectiv pentru avansuri acordate şi alte
sume datorate de personal unităţii sau terţilor;
 datorii/creanţe faţă de organismele de asigurări şi
protecţie socială;
 -datorii/creanţe faţă de buget sau organisme
specializate;
 -datorii/creanţe faţă de asociaţi şi entităţi din cadrul
grupului;
 -datorii/creanţe faţă de alte persoane fizice sau juridice.