PTB Materie Sesiune

Vasile Cocriş • Dan Chirleşan
Principii şi tehnici bancare.

Economie Bancară
ediţia a XIII-a, revăzută şi adăugită
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Iaşi – 2021
Cuprins
Cuvânt înainte .......................................... Error! Bookmark not defined.
Partea I
Repere teoretice ........................................ Error! Bookmark not defined.
Capitolul 1
Operaţiunile de decontări în activitatea bancară .... Error! Bookmark not
defined.
1.1. Organizarea plăţilor şi încasărilor fără numerarError! Bookmark not
defined.
1.2. Operaţiunile de încasări şi plăţi fără numerar prin intermediul
ordinului de plată (OP) ........................... Error! Bookmark not defined.
1.3. Decontările bancare prin intermediul cecului Error! Bookmark not
defined.
1.4. Cambia şi biletul la ordin – instrumente utilizate în operaţiunile de
încasări şi plăţi bancare ......................... Error! Bookmark not defined.
1.5. Decontările electronice ................... Error! Bookmark not defined.
Capitolul 2
Creditarea bancară .................................... Error! Bookmark not defined.
2.1. Organizarea operaţiunilor de creditare bancară ... Error! Bookmark
not defined.
2.2. Analiza cererilor de credite solicitate de agenţii economici ... Error!
Bookmark not defined.
2.3. Garantarea creditelor ...................... Error! Bookmark not defined.
2.4. Acordarea creditelor bancare .......... Error! Bookmark not defined.
2.5. Controlul utilizării şi garanţiei creditelor ......Error! Bookmark not
defined.
Capitolul 3
Operaţiunile bancare cu numerar .............................................................. 6
3.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie .........................7
3.2. Organizarea şi funcţionarea caselor de circulaţie .............................9
3.3. Evidenţa şi controlul primirii numerarului de către unităţile bancare
operative ................................................................................................10
Economie bancară. Principii şi tehnici bancare
4
3.4. Evidenţa şi controlul eliberării numerarului de către unităţile
bancare operative ...................................................................................12
3.5. Evidenţa plusurilor şi a minusurilor de casă...................................14
3.6. Analiza operaţiilor cu numerar efectuate de unităţile operative ale
băncilor comerciale ...............................................................................16
Capitolul 4
Emisiunea numerarului ........................................................................... 18
4.1. Fondul de rezervă al Băncii Naţionale a României ........................19
4.2. Conturile de bilanţ şi în afara bilanţului, folosite în evidenţa
operaţiilor de emisiune a numerarului ...................................................21
4.3. Evidenţa operaţiilor privind constituirea şi alimentarea cu semne
băneşti a fondurilor de rezervă ..............................................................23
4.4. Evidenţa punerii numerarului în circulaţie .....................................25
4.5. Evidenţa operaţiilor privind retragerea numerarului din circulaţie 26
4.6. Evidenţa remiterii şi distrugerii semnelor băneşti improprii
circulaţiei ...............................................................................................28
4.7. Evidenţa contabilă a bancnotelor şi monedelor metalice deteriorate,
primite şi plătite de sucursalele Băncii Naţionale a României ..............29
Capitolul 5
Operaţiunile bancare în devize ................. Error! Bookmark not defined.
5.1. Clasificarea operaţiunilor în devize Error! Bookmark not defined.
5.2. Operaţiuni în devize cu clientela bancară şi financiară .......... Error!
5.3. Operaţiunile în devize cu clientela nebancarăError! Bookmark not
defined.
5.4. Operaţiuni cu cecuri externe şi alte mijloace de plată exprimate în
devize .................................................... Error! Bookmark not defined.
5.5. Operaţiunile de virament prin acreditiv documentar (credit
documentar) extern ................................ Error! Bookmark not defined.
5.6. Operaţiunile de viramente prin incasso-ul documentar externError!
5.7. Viramentele externe prin scrisoare de credit comercială........ Error!
Capitolul 6
Cuprins
5
Gestiunea bancară a capitalurilor proprii, asimilate şi a provizioanelor

.................................................................. Error! Bookmark not defined.
6.1 Definirea şi structura capitalurilor ... Error! Bookmark not defined.
6.2 Operaţiuni de evaluare curentă a capitalurilor Error! Bookmark not
defined.
6.3. Tehnica şi evidenţa operaţiunilor privind capitalul social ...... Error!
6.4. Micşorarea capitalului social .......... Error! Bookmark not defined.
6.5. Operaţiuni privind evidenţierea primelor legate de capital .... Error!
6.6. Tehnica şi evidenţa rezervelor bancare .........Error! Bookmark not
defined.
6.7. Evidenţa provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli................ Error!
Capitolul 7
Veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare în activitatea bancară
.................................................................. Error! Bookmark not defined.
7.1 Conţinutul cheltuielilor şi veniturilor bancare Error! Bookmark not
defined.
7.2. Evidenţierea cheltuielilor bancare .. Error! Bookmark not defined.
7.3. Înregistrarea veniturilor bancare..... Error! Bookmark not defined.
7.4. Stabilirea şi înregistrarea rezultatelor finale ale activităţii
bancare .................................................. Error! Bookmark not defined.
7.5. Bilanţul contabil bancar.................. Error! Bookmark not defined.
Partea a II-a
Studiu monografic .................................... Error! Bookmark not defined.
Capitolul 3
OPERAŢIUNILE BANCARE CU NUMERAR
Cuprinsul capitolului
3.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie

3.2. Organizarea şi funcţionarea caselor de circulaţie
operative
3.4. Evidenţa şi controlul eliberării numerarului de către unităţile bancare
operative
3.5. Evidenţa plusurilor şi a minusurilor de casă
3.6. Analiza operaţiilor cu numerar efectuate de unităţile operative ale băncilor
comerciale
Cuvinte cheie
tezaur, casierie, case de circulaţie, numerar, case operative, case speciale, case
de schimb valutar, case de încasǎri, monetar, foaie de vǎrsǎmânt, ordin de
încasare, cec, ordin de platǎ, plusuri de casǎ, minusuri de casǎ.
Obiective urmărite
1. Cunoaşterea modului de organizare şi configurare a compartimentului tezaur

şi casierie la nivelul unei bǎnci;
2. Cunoşterea organizǎrii şi funcţionǎrii caselor de circulaţie;
3. Dobândirea de abilitǎţi şi cunoştinţe cu privire la evidenţa şi controlul
primirii numerarului de cǎtre unitǎţile bancare operative;
4. Înţelegerea modului în care se desfǎşoarǎ activitatea de evidenţǎ şi control al
eliberǎrii numerarului de cǎtre unitǎţile bancare;
5. Înţelegerea tehnicilor privind stabilirea diferenţelor între soldul faptic şi
soldul scriptic şi înregistrarea plusurilor şi minusurilor de casǎ.
Introducere
Mijloacele băneşti ale economiei sunt supuse în permanenţă unor mişcări

determinate de complexitatea fenomenelor şi proceselor economice care
generează operaţii de încasări şi plăţi. Acestea au loc cu ajutorul numerarului şi
al banilor de cont. Deşi circulaţia numerarului ocupă o pondere relativ redusă
Capitolul 3 – Operaţiunile bancare cu numerar
7
(mai puţin de 15%) în totalul circulaţiei băneşti din cadrul economiei noastre
naţionale, operaţiile cu numerar efectuate de către bănci prezintă importanţă
deosebită, deoarece, prin respectarea strictă a disciplinei operaţiilor bancare cu
numerar, se creează premisele asigurării echilibrului bănesc şi a stabilitǎţii
monetare.
În realizarea unei circulaţii băneşti normale, un rol important îl au
unităţile bancare operative, respectiv compartimentele tezaur şi casierie din
cadrul lor, prin intermediul cărora se efectuează încasările şi plăţile în numerar.
3.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie
Compartimentul tezaur şi casierie este astfel organizat încât să poată să răspundă

cerinţelor impuse de necesitatea asigurării circulaţiei numerarului în mod
continuu şi eficient.
Potrivit acestor necesităţi, în structura organizatorică a compartimen-
tului tezaur şi casierie se întâlnesc:
 case operative de încasări în lei, plăţi în lei, operaţiuni de încasări şi
plăţi cu mijloace de plată în valută, schimb de bilete de bancă cu
monede metalice, schimb de bilete deteriorate, vânzarea
imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, acţiunilor
şi a altor hârtii de valoare;
 case de încasări şi plăţi în lei şi în valute;
 case speciale;
 case pentru primirea diverselor valori depuse spre păstrare de
deponenţi;
 case cu program prelungit;
 grupe de verificare a numerarului;
 case de încasări în lei amplasate în afara sediului băncii;
 case de schimb valutar şi alte operaţiuni valutare, amplasate în afara
sediului băncii.
În vederea organizării de casierii proprii, băncile comerciale sunt
obligate să solicite în scris, sucursalelor Băncii Naţionale la care sunt arondate şi
îşi au deschise conturile curente, aprobarea de funcţionare a casieriilor. În urma
controlului efectuat, privind respectarea cu stricteţe a condiţiilor, cu referire la
modul de organizare şi funcţionare a compartimentului de tezaur şi casierie,
Banca Naţională emite autorizaţie de funcţionare compartimentului de tezaur şi
casierie şi, totodatǎ, stabileşte plafonul casei de circulaţie.
Necesarul de numerar pentru băncile comerciale se asigură de către
Banca Naţională, pe baza graficelor de încasări şi plăţi depuse la sucursalele
sale, de către acestea, cu cinci zile înainte de începerea lunii.
8
Ridicarea efectivǎ a numerarului de cǎtre bǎncile comerciale de la Banca
Naţionalǎ presupune urmǎtoarele înregistrǎri contabile:
 la sucursala Băncii Naţionale:
Conturi curente societǎţi bancare = Casa în lei
(371) (1011)
 la unitatea operativǎ a bǎncii comerciale:
Casa în lei = Cont curent la BNR
(1011) (111)
Excedentul de numerar peste plafonul stabilit caselor de circulaţie ale
băncilor comerciale se depune la sucursalele Băncii Naţionale, unde acestea îşi
au deschis contul curent, dacă acesta nu este necesar pentru efectuarea plăţilor în
următoarele trei zile.
Există posibilitatea, cu aprobarea Băncii Naţionale, a redistribuirii
excedentului de numerar între societăţile bancare, în cadrul aceluiaşi judeţ, cu
obligativitatea ca operaţiile respective să fie evidenţiate în aceeaşi zi în conturile
curente deschise la sucursala Băncii Naţionale.
Prin casele speciale se pot efectua operaţiuni cu metale preţioase care se
referă la:
 încasarea în numerar a taxelor pentru analiza obiectelor şi
bijuteriilor din metale preţioase;
 încasarea în numerar a taxelor pentru depozitarea metalelor
preţioase provenind de la persoane fizice sau juridice;
 păstrarea metalelor preţioase.
Societăţile bancare pot organiza case de schimb valutar. Operaţiunile de
încasări şi plăţi în valute efective şi alte mijloace de plată străine se fac folosind
ca document Chitanţa valută pentru încasări, şi Ordin de plată valută pentru
plăţi.
Prin casele de schimb valutar se pot efectua:
 încasări şi plăţi în conturile curente valutare ale persoanelor fizice şi
juridice;
 operaţiuni de schimb între valutele cotate de Banca Naţională a
României, pentru persoanele fizice;
 plăţi în valută de taxe, contribuţii şi cotizaţii etc.
 încasări şi transferuri de cecuri de călătorie şi bancare;
 ordine de plată şi mandate poştale externe.
Casa de schimb valutar poate cumpăra în mod liber, contra lei, oricare
dintre valutele cotate de Banca Naţională a României sub formă de numerar şi
cecuri de călătorie de la persoanele fizice rezidente şi nerezidente. Aceeaşi casă
de schimb valutar poate vinde valută sub formă de numerar numai persoanelor
fizice rezidente în România care solicită schimbul valutar.
9
În vederea asigurării schimbului de bilete de bancă uzate, prezentate de

către clienţi, cu bilete bune, a preschimbării biletelor deteriorate prezentate de
către populaţie şi a schimbului de bilete de bancă cu monede metalice, unităţile
băncii pot organiza case de schimb. Tot prin casele de schimb se efectuează şi
vânzarea imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, a acţiunilor şi
a altor hârtii de valoare, care se realizează în numerar sau prin virament.
3.2. Organizarea şi funcţionarea caselor de circulaţie
Casa de circulaţie cuprinde, în sens larg, cantitatea de bani sub forma

numerarului, existentă în circulaţie, iar în sens restrâns, numerarul existent în
casieriile băncilor. Concret, casa de circulaţie a Băncii Naţionale, în sensul larg,
este formată din: numerarul din casieriile Băncii Naţionale, numerarul din
casieriile societăţilor bancare, numerarul din casieriile agenţilor economici şi
cota prognozată de numerar aflată la populaţie.
Plafonul casei de circulaţie se calculează la nivelul mediei zilnice a
plăţilor dintr-o lună apreciată ca reprezentativă. El se poate revizui periodic, în
funcţie de necesităţi, potrivit normelor cu privire la operaţiile cu numerar.
În cazurile în care, la sfârşitul zilei operative, soldul casei de circulaţie
depăşeşte plafonul stabilit, excedentul de numerar va fi retras din circulaţie şi
trecut la fondul de rezervă. În acest scop, se întocmeşte un ordin de plată pe baza
căruia biletele de bancă şi moneda metalică, ce reprezintă numerarul trecut în
fondul de rezervă, se evidenţiază în creditul contului Casa în lei (1011) şi
concomitent în conturile în afara bilanţului.
Alimentarea cu numerar a caselor de circulaţie din fondul de rezervă se
face în limita plafoanelor aprobate lunar, cu defalcare pe chenzine comunicate
de către Direcţia tezaur şi operaţii de casă. În situaţia epuizării plafoanelor
aprobate, sucursalele vor formula cereri de scoateri suplimentare din fondul de
rezervă, care se vor adresa, pentru analiză şi aprobare, Direcţiei tezaur şi operaţii
de casă din centrala Băncii Naţionale a României. Pentru trecerea numerarului
din fondul de rezervă în casa de circulaţie, grupa de evidenţe contabile a
sucursalei întocmeşte un ordin de încasare pe baza căruia numerarul respectiv se
înregistrează în conturile din afara bilanţului şi în debitul contului Casa în lei
(1011).
Banca Naţională reglementează modul de organizare şi de funcţionare a
casei de circulaţie la nivelul societăţilor bancare. Astfel, la nivelul fiecărui judeţ,
sucursala Băncii Naţionale stabileşte pentru fiecare unitate bancară operativă
(sucursală, filialǎ, agenţie) un plafon al casei de circulaţie atât pe baza
propunerilor făcute de aceasta, cât şi pe baza constatărilor proprii, în urma
verificării modului de organizare şi funcţionare a serviciului de casierie din
banca respectivă.
10
Sumele care depăşesc plafonul casei de circulaţie (excedent de numerar)
pot fi reţinute (fără a fi obligatoriu), în cazul când sunt necesare, pentru
efectuarea plăţilor în următoarele trei zile. Altfel, se depun la sucursala Băncii
Naţionale sau a altor bănci comerciale, ori se redistribuie între unităţile aceleiaşi
societăţi bancare, precum şi între diferite societăţi bancare din cadrul judeţului
sau din alte judeţe din ţară.
Alimentarea cu numerar a societăţilor bancare se va efectua astfel:
 între unităţile aceleiaşi societăţi bancare, alimentarea cu numerar se
face prin redistribuirea excedentului de numerar de la o unitate la
alta. Unitatea bancară care predă numerarul întocmeşte o scrisoare
de remitere şi un aviz de debitare, iar unitatea bancară care primeşte
numerarul remite un telex pentru confirmarea sumei;
 de la sucursala Băncii Naţionale a României, pe baza disponibilului
existent în contul curent. Pentru aceastǎ operaţiune, se va utiliza ca
instrument de lucru, cecul.
Redistribuirea excedentului de numerar între diferite societăţi bancare se
va efectua cu înştiinţarea prealabilă a sucursalei Băncii Naţionale a României din
judeţul în care se află unitatea remitentă, procedându-se astfel:
 banca comercială primitoare, care urmeazǎ sǎ se alimenteze cu
numerar, va ridica de la banca comercială plătitoare suma necesară
în baza cecului simplu de numerar întocmit, concomitent cu ordinul
de plată emis în favoarea băncii comerciale remitente;
 ordinul de plată se va introduce de banca comercială primitoare, la
sucursala Băncii Naţionale a României, unde aceasta îşi are contul
deschis, în aşa fel încât înregistrarea în contul curent al acesteia să
se facă în aceeaşi zi în cadrul programului operativ de lucru;
 în ordinul de plată se vor menţiona, în mod obligatoriu, numărul
cecului şi valoarea acestuia, depus la ridicarea sumei;
 la primirea numerarului cu care a fost alimentată, banca comercială
primitoare va comunica prin telex sau fax, sucursalei Băncii
Naţionale a României din judeţul respectiv, operaţiunea efectuată.

operative
Unităţile operative ale băncilor comerciale primesc în timpul programului

operativ de lucru, prin intermediul caselor de încasări, depunerile în numerar ale
agenţilor economici şi populaţiei, bancnotele uzate retrase din circulaţie, alte
încasări.
Operaţiile de primire a numerarului prin casele de încasări se efectuează
pe baza următoarelor documente:
11
 foaie de vărsământ cu chitanţă;

 foaie de depunere;
 ordinul de încasare;
 borderoul însoţitor;
 documentele de casă emise de calculator.
Pentru depunerea numerarului la casele de încasări ale băncii de cǎtre
clienţii persoane juridice, în timpul programului operativ sau prelungit de lucru,
se foloseşte ca document foaia de vărsământ cu chitanţă, compus din două
pagini (chitanţă şi foaie de vărsământ). Pentru persoanele fizice, cele mai multe
bǎnci comerciale folosesc ca document de încasare a numerarului, foaia de
depunere sau alt document de casǎ emis de calculator. Cu ocazia primirii lor la
ghişeu, foile de vărsământ se verifică de către ofiţerul de cont (administratorul
de cont) de la front office din punct de vedere al formei şi îndeosebi al
conţinutului, după care se înregistrează în jurnalul de casă. În urma efectuării
acestei operaţii, cele două pagini ale foii de vărsământ, semnate şi ştampilate de
către ofiţerul de cont se transmit la casierie, în vederea încasării sumelor pe care
le conţin. Tehnic, numerarul este preluat pe cupiuri, în ordinea descrescǎtoare a
acestora, în pachete de cel mult 100 de bucǎţi, pe baza unei situaţii specifice
numitǎ monetar. După preluarea numerarului de către casierul încasator, primul
exemplar al foii de vărsământ, respectiv chitanţa, se restituie depunătorului
căruia îi serveşte ca dovadă a depunerii sumelor şi ca act de casă în
contabilitatea proprie, iar al doilea exemplar, respectiv foaia de vărsământ
propriu-zisă, rămâne la casierie ca document de casă.
La sfârşitul zilei, sumele încasate se înregistrează în conturile
depunǎtorilor pe baza jurnalului de casă, potrivit articolului contabil:
Casa în lei = Conturi curente/depunǎtori
(1011) (2511)
Pentru depunerile de numerar de cǎtre persoanele fizice şi din
operaţiunile interne ale băncii (restituiri de avansuri spre decontare neutilizate,
depunerea numerarului rezultat din vânzarea imprimatelor cu regim special, a
cumpǎrǎrii certificatelor de depozit etc.), se foloseşte foaia de depunere,
respectiv ordinul de încasare. Acestea se întocmesc de cǎtre ofiţerul de cont de
la ghişeu (front office) şi se înregistrează în jurnalul de casă. Filiera tehnicǎ a
efectuării încasărilor în baza acestor documente este, în general, asemănătoare
foilor de vărsământ.
În toate cazurile în care depunerea numerarului de către agenţii
economici se face în genţi sigilate, fie direct la ghişeele băncii, fie prin colectare
cu maşina specialǎ de transport a valorilor bancare, se foloseşte ca document de
depunere borderoul însoţitor.
Primirea numerarului prin genţi sigilate se face numai de la clienţii cu
un volum mare de încasări, care au obligaţia să concentreze numerarul de la
12
subunităţile lor. Pentru aceasta, banca încheie cu clientul respectiv o convenţie
scrisă, prin care se stabilesc obligaţiile reciproce ale părţilor.
În scopul simplificării operaţiilor de înregistrat în evidenţa contabilǎ,
debitarea contului Casa are la bază jurnalul de încasări, ceea ce permite ca
aceasta să fie efectuată o singură dată pe zi, la sfârşitul zilei operative.
De asemenea, la sfârşitul zilei operative, casierul de la casa de încasări
totalizează sumele primite de la depunǎtori, pe ghişee, utilizând în acest scop
actele de casă, după care trece totalurile în situaţia încasărilor şi le confruntă cu
totalurile înscrise în jurnalele de casă. Aceastǎ operaţiune are loc atât pentru
verificarea exactitǎţii datelor, cât şi pentru confirmarea primirii actelor de casă
din ziua respectivă. Apoi, pentru confirmarea sumei încasate, administratorii de
conturi semnează situaţia încasărilor.
La închiderea casei, casierul încasator va preda şefului serviciului
(biroului) casierie situaţia încasărilor împreună cu documentele de casă, precum
şi registrul de evidenţă a numerarului preluat. Şeful serviciului (biroului)
casierie va verifica dacă numărul documentelor de încasări primite corespunde
cu numărul documentelor trecute în situaţia de încasări. El va verifica dacă
sumele trecute în situaţia încasărilor, pe grupe contabile, corespund cu totalul
numerarului (ca valoare) trecut în registrul formular al fiecărui casier încasator,
după care va semna această situaţie.
3.4. Evidenţa şi controlul eliberării numerarului de către unităţile bancare

operative
Prin casele de plăţi se efectuează plăţi în numerar către clienţii băncii în timpul
programului de lucru stabilit. Operaţiile de eliberare a numerarului se efectuează
pe baza următoarelor documente:
 cec simplu;
 ordin de plată;
 foaie de retragere;
 documente de casă emise de calculator;
 cererea pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;
 cambia şi biletul la ordin.
Întrucât, cu prilejul eliberării numerarului de către bancă se efectuează
plăţi şi are loc o creştere a numerarului în circulaţie, cu implicaţii directe asupra
puterii de cumpărare a populaţiei, se impune urmărirea necesităţii şi a legalităţii
sumelor solicitate şi, ca atare, un control bancar autorizat. În caz contrar, există
pericolul apariţiei în circulaţie a unei cantităţi suplimentare de bani cu caracter
inflaţionist, care duce la deprecierea unitǎţii monetare. Pentru evitarea acestor
aspecte, în momentul prezentării lor la ghişeu, cecurile simple se verifică de
către ofiţerul de cont, atât din punct de vedere al formei, urmărindu-se îndeosebi
13
să nu apară corecturi, ştersături sau spaţii neanulate după indicarea sumei în cifre
şi litere, cât şi din punct de vedere al conţinutului operaţiilor de plăţi, pentru care
băncile eliberează numerar. Controlul din punct de vedere al conţinutului este
foarte important, urmărindu-se îndeosebi existenţa disponibilului necesar în
contul clientului care solicită ridicarea numerarului din bancă, scopul plăţii ş.a.
După verificarea documentelor de platǎ şi procesarea lor în evidenţa
contabilǎ, are loc urmǎtoarea înregistrare:
Conturi curente/solicitatori = Casa
(2511) (101)
Se evidenţiază astfel diminuarea dreptului de creanţă al titularului de

cont asupra băncii pentru disponibilul păstrat la aceasta, concomitent cu
diminuarea numerarului existent în casieria unităţii bancare plătitoare.
În condiţiile lipsei disponibilităţilor din contul clientului solicitator al
numerarului, pe care se bazează eliberarea de numerar, documentele de platǎ (cel
mai adesea sub forma cecurilor) nu se onorează de către bancă şi se restituie
depunătorilor.
În vederea simplificării operaţiilor, determinate de creditarea contului
Casa, practica bancară indică înregistrarea în contabilitate, în cursul zilei
operative, numai în jurnalul de casă privind plǎţile, şi apoi la sfârşitul zilei se
creditează o singură dată contul amintit.
După ce sumele care urmează a fi eliberate în numerar se operează în cont,
documentele de platǎ se transmit de către ofiţerul (referentul) de ghişeu
casierului plătitor, care, după verificarea lor din punct de vedere al formei,
completată cu verificarea identităţii beneficiarului, eliberează acestuia numerarul
solicitat. Suma în numerar eliberatǎ este înscrisǎ ca numǎr de bancnote, pe
cupiuri, în ordine descrescǎtoare în monetar.
Pentru efectuarea plǎţilor în numerar în cadrul operaţiunilor proprii ale
bǎncilor, cum ar fi: acordarea de avansuri în numerar propriului personal,
răscumpărarea certificatelor de depozit de cǎtre angajaţi, cumpărarea de valută
etc., se foloseşte ca document de casǎ foaia de retragere sau ordinul de plată.
Acest din urmǎ document se mai utilizeazǎ şi pentru înregistrarea în evidenţa
contabilă, a depunerii excedentului de numerar la sucursalele Băncii Naţionale a
României şi la redistribuirea numerarului între unităţile teritoriale. Documentele
de casǎ privind plǎţile sau retragerile de numerar se întocmesc de cǎtre ofiţerul
de cont din cadrul ghişeului, dupǎ care se înregistrează în jurnalul de casă şi se
trimit la casierie pe cale internă. Controlul şi efectuarea plăţii se fac după
aceleaşi reguli ca şi în cazul cecului simplu.
La sfârşitul zilei operative, casierul plătitor verifică dacă sumele plătite
pe baza documentelor respective, împreună cu numerarul pe care îl are,
corespund cu suma primită de la casieria centralǎ la începutul zilei operative,
14
după care întocmeşte situaţia plăţilor, pe grupe. Aceasta se semneazǎ de casierul
plătitor şi ofiţerul de cont, dupǎ care sumele se confruntă cu totalul jurnalelor de
casă.
Pentru a putea face faţă plăţilor, casierul plătitor are la dispoziţia sa
numeraruI necesar, preluat sub formǎ de avans de la serviciul tezaur şi casierie,
la începutul zilei, la nivelul prevederilor din graficul de încasări şi plăţi. Avansul
primit iniţial se înregistrează la intrări, în registrul de evidenţă al numerarului,
iar plăţile efectuate în cursul zilei se înregistrează în acelaşi registru, la ieşiri.
Situaţia plăţilor, împreună cu documentele de platǎ se predau de către
casierul plătitor şefului serviciului (biroului) de casierie care le verifică pentru
exactitate, confruntând totalul lor cu evidenţa numerarului rezultată din registrul
de casǎ ţinut de casier, după care documentele respective se păstrează în dosarele
de casă ale zilei respective.
În cadrul unităţilor bancare care au un volum mic de operaţii, se pot
organiza case de încasări-plăţi, care lucrează conform dispoziţiilor cu privire la
funcţionarea caselor de încasări şi caselor de plăţi descrise mai sus.
3.5. Evidenţa plusurilor şi a minusurilor de casă
În urma verificărilor efectuate la sfârşitul fiecărei zile operative, concretizate în

principal în confruntarea sumelor înregistrate în contabilitate (soldul scriptic) cu
cele efectiv existente în casieria băncii (soldul faptic), pot apărea diferenţe sub
forma plusurilor şi a minusurilor de casă. Apariţia acestora obligă punerea de
acord a evidenţei cu numerarul efectiv existent în casierie la sfârşitul fiecărei zile
operative. Criteriul principal, în funcţie de care are loc punerea de acord
menţionată, este numerarul efectiv existent în casierie şi nu evidenţa sa. Potrivit
acestui criteriu, punerea de acord nu înseamnă creşterea sau descreşterea
numerarului existent la nivelul evidenţei, ci majorarea sau reducerea
corespunzătoare a soldului debitor al contului Casa, la nivelul numerarului
existent în mod efectiv în casieria băncii.
Corespunzător acestor precizări, existenţa unui sold scriptic al contului
Casa, mai mic decât numerarul efectiv constatat la sfârşitul zilei operative,
indică un plus de casă şi face necesară majorarea prin debitare a contului Casa,
la nivelul numerarului existent în mod efectiv în casierie.
Ca atare, plusul de casă se înregistrează în debitul contului Casa,
constituindu-se ca venit al bugetului statului pe bază de proces verbal.
Înregistrarea plusului de casă se realizează prin articolul contabil:
 în momentul constatării:
Casa = Alte datorii faţǎ de bugetul statului
(101) (353991)
15
 până pe data de 20 a lunii următoare celei în care s-au înregistrat

plusurile, acestea urmează să se vireze la bugetul statului şi se înregistrează:
Alte datorii faţǎ de bugetul statului = Cont curent al Bǎncii X la BNR
(353991) (111)
În cazul alimentării cu numerar de la sucursalele Băncii Naţionale a
României, eventualele diferenţe se vor regla pe baza procesului verbal, întocmit
în două exemplare de unităţile băncilor comerciale, din care un exemplar rămâne
la banca comercială, iar celălalt se remite la sucursala Băncii Naţionale a
României.
Atunci când se constată plusuri sau minusuri (egale ca valoare) la
aceleaşi cupiuri, în pachetele cu bilete sau în săculeţii cu monedă metalică,
verificaţi în aceeaşi zi de aceeaşi persoană din unitatea băncii comerciale,
conducerea acestei unităţi poate aproba să se facă compensarea. Evidenţa
plusurilor şi minusurilor constatate la personalul băncii se va ţine în Registrul de
evidenţă a plusurilor şi minusurilor atât în lei, cât şi în valută.
Invers, în situaţia când există un sold al contului Casa, mai mare decât
numerarul efectiv existent la sfârşitul zilei operative, rezultă un minus de casă,
care face necesară reducerea prin creditare a contului Casa, la nivelul
numerarului existent în casieria băncii.
Articolul contabil prin care se evidenţiază minusul de casă se prezintă
astfel:
Alţi debitori diverşi = Casa
(3556) (101)
Pe măsura recuperării debitelor se diminuează până la anulare contul
„Alţi debitori diverşi” şi se reîntregeşte faptic şi scriptic numerarul în casă, prin
articolul contabil:
Casa = Alţi debitori diverşi
(101) (3556)
Toate minusurile de casă cad în sarcina personalului ce activează la
casierii, care rămâne debitor faţă de bancă până la acoperirea integrală a sumei
ce i se impută.
Pentru asigurarea integrităţii valorilor gestionate de către lucrătorii ce-şi
desfăşoară activitatea în serviciul de casierie din cadrul sucursalelor şi agenţiilor
bancare, se exercită un control periodic asupra lor, atenţie deosebită acordându-
se numerarului.
Controlul numerarului şi al altor valori gestionate de către serviciul de
casierie din sucursale se efectuează:
 inopinat, odată pe trimestru de către organul de control specializat
pe probleme de casierie din sucursale;
 cel puţin o dată pe an, inopinat, de către organele de control ale
Direcţiei de control intern;
16
 în mod obligatoriu la 31 decembrie a fiecărui an, cu ocazia
inventarierii valorilor gestionate de către serviciul de casierie;
 la schimbarea deţinătorilor de chei;
 ori de câte ori se consideră necesar de către centrala băncii sau
directorul sucursalei.
Constatările făcute cu prilejul efectuării controlului, neajunsurile
semnalate, cauzele lor şi măsurile iniţiate pentru lichidarea şi prevenirea lor se
consemnează în procese verbale şi se aduc la cunoştinţa conducerii unităţii
bancare. În baza lor şi a unor indicatori ai activităţii de casierie, Direcţia tezaur
şi operaţii de casă din centrala Băncii Naţionale analizează anual activitatea de
casierie a sucursalelor şi filialelor, iniţiind măsuri corespunzătoare, menite să
contribuie la lichidarea neajunsurilor constatate.
Pentru aceasta, unităţile bancare operative întocmesc o dată pe an
Situaţia operaţiilor bancare cu numerar. Aceasta oferă date statistice care,
analizate în dinamică şi structură, indică accelerarea sau încetinirea vitezei de
rotaţie a banilor. Indicatorii prezentaţi permit băncilor să determine randamentul
în muncă al personalului operativ implicat în activitatea de casierie şi implicit
productivitatea muncii acestora.
3.6. Analiza operaţiilor cu numerar efectuate de unităţile operative ale

băncilor comerciale
În practica bancarǎ, analiza activităţii desfăşurată în sfera operaţiilor cu numerar

se realizează, de regulǎ, pe trei niveluri:
a) a nivelul unităţilor operative ale băncilor comerciale (sucursale,
agenţii şi puncte de lucru);
b) la nivel judeţean – efectuată de către sucursalele Băncii Naţionale a
României;
c) la nivelul întregii ţări – efectuată de către centrala Băncii Naţionale
a României.
În vederea desfăşurării fluente a activităţii, în ceea ce priveşte asigurarea
casieriei cu numerarul necesar efectuării plăţilor, unităţile operative ale băncilor
comerciale au obligaţia întocmirii la începutul fiecărui trimestru a unei prognoze
privind încasările şi plăţile în numerar. Această prognoză se referă la încasările
şi plăţile preconizate a fi efectuate în trimestrul respectiv, desfăşurate pe surse de
încasări şi categorii de plăţi. Având în vedere faptul că, în etapa actuală, apar
mari fluctuaţii de la o lună la alta în ceea ce priveşte încasările şi plăţile şi că
prognozele trimestriale nu mai concordă cu realitatea, la sfârşitul fiecărei luni,
societăţile bancare întocmesc pentru luna următoare o situaţie a încasărilor şi
plăţilor preliminate, ţinându-se cont şi de realizările efective ale lunii anterioare.
17
Nivelul efectiv al încasărilor şi plăţilor în luna respectivă se

înregistrează în Graficul privind înregistrările zilnice, precum şi în Situaţia
operaţiunilor cu numerar, separat pentru încasări şi separat pentru plăţi, zilnic,
cumulat de la începutul trimestrului.
Pe baza documentelor menţionate mai sus, se face o analiză la nivelul
sucursalei, prin compararea sumelor din prognoză şi a celor din situaţia
încasărilor şi plăţilor preliminate cu cele din situaţia operaţiilor cu numerar.
Deficienţele constatate se analizează şi se întreprind măsuri pentru înlăturarea
acestora.
Întrebǎri
1. Care este documentul în baza cǎruia Banca Naţionalǎ a României asigurǎ

necesarul de numerar pentru bǎncile comerciale?
2. Cum se înregistreazǎ în contabilitate ridicarea numerarului de cǎtre bǎncile
comerciale de la BNR?
3. Ce operaţiuni se pot face prin casele speciale?
4. Ce sunt casele de schimb valutar şi ce operaţiuni se pot efectua prin
intermediul lor?
5. Ce sunt casele de circulaţie ? Care este deosebirea între casierie şi casa de
circulaţie?
6. Care sunt documentele în baza cǎrora se realizeazǎ primirea numerarului de
cǎtre casele de încasǎri? Cum se înregistreazǎ aceastǎ operaţiune în evidenţa
contabilǎ?
7. Care sunt documentele în baza cǎrora se realizeazǎ eliberarea numerarului
de cǎtre casele de plǎţi? Cum se întregistreazǎ aceastǎ operaţiune în evidenţa
contabilǎ?
8. Ce sunt plusurile şi minusurile de casǎ? Cum se evidenţiazǎ acestea în
contabilitate?
9. Care sunt nivelurile la care se realizeazǎ analiza operaţiunilor bancare cu
numerar?
Capitolul 4
EMISIUNEA NUMERARULUI
4.1. Fondul de rezervǎ al Bǎncii Naţionale a României

4.2. Conturile de bilanţ şi în afara bilanţului, folosite în evidenţa operaţiilor de
emisiune a numerarului
4.3. Evidenţa operaţiilor privind constituirea şi alimentarea cu semne băneşti a
fondurilor de rezervă
4.4. Evidenţa punerii numerarului în circulaţie
4.5. Evidenţa operaţiilor privind retragerea numerarului din circulaţie
4.6. Evidenţa remiterii şi distrugerii semnelor băneşti improprii circulaţiei
4.7. Evidenţa contabilă a bancnotelor şi monedelor metalice deteriorate, primite
şi plătite de sucursalele Băncii Naţionale a României
Cuvinte cheie
fond de rezervǎ, emisiunea numerarului, bilete de bancǎ, bancnote, monedǎ

metalicǎ, imprimerie, monetǎrie, monedǎ metalicǎ divizionarǎ, conturi de
bilanţ, conturi în afara bilanţului, alimentarea fondului de rezervǎ, punerea
numerarului în circulaţie, retragerea numerarului din circulaţie, remiterea şi
distrugerea semnelor bǎneşti.
Obiective urmărite
1. Cunoaşterea modului de organizare şi funcţionare a fondului de rezervǎ

constituit la dispoziţia Bǎncii Naţionale a României;
2. Reţinerea principalelor conturi de bilanţ şi a conturilor în afara bilanţului
folosite în evidenţierea operaţiunilor de emisiune a numerarului;
3. Dobândirea de abilitǎţi şi cunoştinţe cu privire la modul de constituire şi
alimentare a fondului de rezervǎ cu semne bǎneşti, sub forma biletelor de
bancǎ şi a monedei metalice, ca principal suport pentru susţinerea circulaţiei
numerarului;
4. Înţelegerea modului în care se desfǎşoarǎ activitatea de punere a
numerarului în circulaţie prin trecerea acestuia din fondul de rezervǎ în casa
de circulaţie;
5. Înţelegerea tehnicilor privind evidenţierea retragerii numerarului din casa de
circulaţie în fondul de rezervǎ;
Capitolul 4 – Emisiunea numerarului
19
6. Cunoaşterea modului în care bancnotele şi monedele metalice uzate sau

deteriorate sunt scoase din circulaţie în vederea remiterii la banca de
emisiune pentru a fi distruse.
Introducere
Una dintre atribuţiile importante ale băncii centrale este să urmǎreascǎ

asigurarea echilibrului monetar prin armonizarea masei monetare existente în
circulaţie la necesitǎţile economiei. Componenta de cea mai mare sensibilitate în
ceea ce priveşte comportamentul masei monetare în circulaţie este numerarul.
De aceea, este foarte important sǎ cunoaştem structura numerarului şi modul în
care aceasta se comportǎ în procesul complex al emisiunii monetare.
În aceastǎ direcţie, responsabilitatea specială a băncii centrale se
exprimă prin organizarea unui departament special al emisiunii în cadrul
acesteia. Dimensiunea masei monetare, în general, şi a numerarului, în special,
măsura în care aceasta satisface nevoile circulaţiei sau le depăşeşte sunt
probleme vitale ale economiei şi sarcini care urmează să fie rezolvate de banca
de emisiune. Emisiunea bănească sub forma numerarului este operaţia prin care
Banca Naţională emite şi pune în circulaţie bilete de bancă şi moneda metalică în
conformitate cu nevoile reale ale economiei naţionale, în vederea asigurǎrii
concordanţei care trebuie să existe între cantitatea de bani din economie şi preţul
mărfurilor şi serviciilor prestate.
În ceea ce priveşte emisiunea şi punerea numerarului în circulaţie, se
impune a fi subliniat faptul că, nu orice punere a numerarului în circulaţie
constituie emisiune bănească propriu-zisă. În măsura în care numerarul pus în
circulaţie de unele unităţi bancare operative se compensează cu numerarul retras
din circulaţie de alte unităţi bancare, aceasta nu constituie emisiune bănească, ci
numai o reglare operativă a circulaţiei numerarului. Deci, operaţia de emisiune
bănească poate fi considerată numai în cazul în care numerarul pus în circulaţie
de unele unităţi bancare depăşeşte numerarul retras din circulaţie de celelalte
unităţi bancare, apărând un excedent în circulaţie la nivelul întregii economii
naţionale.
4.1. Fondul de rezervă al Băncii Naţionale a României
Numerarul încasat de către unităţile bancare este păstrat în casa de circulaţie.

Fiecare casierie are stabilit un anumit plafon al casei de circulaţie folosit pentru
plăţile curente care survin în timpul zilei. În cazurile în care încasările zilnice şi
soldul casei de circulaţie nu pot acoperi nevoile de numerar ale titularilor de
cont, se apelează la fondul de rezervă, sursă care alimentează în permanenţă casa
de circulaţie.
20
Ca atare, numerarul, cuprinzând biletele de bancă şi moneda metalică,
poate să existe fie în fondurile de rezervă, fie în circulaţie. Bancnotele şi moneda
metalicǎ existente în fondurile de rezervă se constituie ca o componentǎ
bǎneascǎ în aşteptare pentru emisiunile viitoare. Aceasta nu poate fi consideratǎ
ca bani efectivi, ci doar simple semne băneşti ce sunt evidenţiate cu ajutorul
conturilor în afara bilanţului. Pe de altǎ parte, numerarul existent efectiv, în sfera
circulaţiei, se evidenţiază cu ajutorul conturilor de bilanţ.
Fondul de rezervă şi casa de circulaţie, cu prilejul punerii numerarului în
circulaţie şi respectiv al retragerii numerarului din circulaţie, se găsesc în raport
invers proporţional, respectiv atunci când se pune numerar în circulaţie, fondul
de rezervă scade, crescând casa de circulaţie, şi invers, când se retrage numerar
din circulaţie, scade casa de circulaţie şi creşte în mod corespunzător fondul de
rezervă.
Fondul de rezervă este constituit atât la nivelul centralei Băncii
Naţionale a României, cât şi la nivelul fiecărei sucursale, în funcţie de cerinţele
de numerar ale băncilor din judeţ, de posibilitatea păstrării acestuia în siguranţă
etc. El este format din cantitatea de monedă metalică şi bancnote existentă la
Banca Naţională pentru alimentarea caselor de circulaţie ale societăţilor bancare.
Documentul în bazǎ cǎruia se înregistrează numerarul existent în fondul de
rezervă este „Registrul pentru evidenţa numerarului din fondul de rezervă”.
Calculul necesarului de semne bǎneşti pentru fondul de rezervă, la
nivelul fiecărei sucursale a Băncii Naţionale a României, se face lunar, în
dimineaţa primei zile lucrătoare din luna în curs, avându-se în vedere
următoarele elemente:
 existentul de bancnote în fondul de rezervă la finele lunii
precedente;
 plusul sau minusul de numerar în circulaţie, estimat atât pe baza
calculului de evoluţie a numerarului în circulaţie, cât şi pe baza
propunerilor primite de la băncile comerciale prin graficul
preliminar al încasărilor şi plăţilor în numerar;
 volumul de bancnote uzate prevăzut a se retrage din circulaţie;
 fondul de rezervă.
Ca relaţie de calcul, necesarul de numerar pentru fondul de rezervǎ se
stabileşte potrivit formulei:
NFR = EFR - BUD  ∆NC,
în care:
NFR – necesar fond de rezervă;
EFR – existent fond de rezervă la finele lunii precedente;
BUD – bancnote uzate sau deteriorate prevăzute a fi scoase din circulaţie;
∆NC – modificarea numerarului în circulaţie.
21
Dacă necesarul de fond de rezervǎ este mai mare decât fondul de rezervǎ
existent, atunci se procedeazǎ la o majorare (alimentarea) a fondului de rezervă.
Edificator pentru acest calcul poate fi urmǎtorul exemplu:

– milioane RON –
Nr. Mǎrimile de referinţǎ Suma
Crt.
1. Fond de rezervǎ existent la finele lunii precedente 8000
2. Numerar uzat sau deteriorat prevǎzut pentru a fi scos din 1000
circulaţie
3. Modificarea numerarului în circulaţie + 4000
4. Necesar de fond de rezervǎ (rd.1 – rd. 2 + rd. 3) 11000
5. Fond de rezervǎ existent la finele lunii precedente 10000
6. Alimentarea fondului de rezervǎ (rd. 4 – rd. 5) 1000
În alimentarea fondului de rezervă, cupiurile cu bancnote sunt distribuite

în anumite proporţii pentru a asigura condiţii optime de efectuare a schimbului şi
a plăţilor.
4.2. Conturile de bilanţ şi în afara bilanţului, folosite în evidenţa operaţiilor

de emisiune a numerarului
Evidenţa biletelor de bancǎ şi a monedei metalice în fondurilor de rezervă se ţine

cu ajutorul urmǎtoarelor conturi în afara bilanţului:
 contul 0111 „Bilete de bancă primite de la imprimerie”;
 contul 0112 „Monedă metalică primită de la monetărie”;
 contul 0121 „Bilete de bancă şi monedă metalică în fondul de
rezervă la centrală”;
 contul 0122 „Monedă metalică divizionară în fondul de rezervă la
centrală”;
 contul 0123 „Bilete de bancă şi monedă metalică în fondul de
rezervă la sucursală”;
 contul 0124 „Monedă metalică divizionară în fondul de rezervă la
sucursală”;
 contul 0141 „Bilete de bancă şi monedă metalică din fondul de
rezervă în expediţie”;
 contul 0131 „Aprobări date sucursalelor pentru trecerea
numerarului din fondul de rezervă în casele de circulaţie”;
 contul 0132 „Aprobări primite de la centrală pentru trecerea
numerarului în casele de circulaţie”;
22
 contul 0151 „Bilete de bancă şi monedă metalică destinate
distrugerii”;
 contul 0161 „Bilete de bancă şi monedă metalică în custodie la
imprimerie şi monetărie” etc.
Unele conturi în afara bilanţului au rolul de a evidenţia centralizat
fondul de rezervă şi, ca atare, se dezvoltă pe analitice corespunzător verigilor
ierarhice inferioare. Spre exemplu, contul 0121 se desfǎşoarǎ pe analitice pentru
tezaurul propriu al centralei şi pentru fiecare sucursală judeţeană, pentru a
cunoaşte configurarea fondurilor de rezervă pe întreg teritoriul ţării.
Punerea şi retragerea numerarului în/din circulaţie se evidenţiază, în
cadrul unităţilor bancare cu ajutorul contului de bilanţ, 1011 „Casa în lei”, care
se debitează cu semnele monetare scoase din fondul de rezervă şi trecute în casa
de circulaţie şi se creditează cu semnele monetare intrate în fondul de rezervă
din casa de circulaţie.
Sub forma surselor, punerea şi retragerea numerarului în/din circulaţie
se evidenţiază la centrala Băncii Naţionale prin intermediul a două conturi de
bilanţ cu funcţie contabilă de pasiv, şi anume: contul 301 „Bilete de bancă” şi
contul 302 „Monedă metalică”. Aceste conturi se creditează cu numerarul pus
în circulaţie şi se debitează cu numerarul retras din circulaţie. Soldurile
creditoare ale acestor conturi reflectă numerarul existent în sfera circulaţiei la
nivelul întregii ţǎri.
Caracterul centralizat al emisiunii la nivel macroeconomic impune
comunicarea de către unităţile bancare operative către centrala băncii a
numerarului pus sau retras din circulaţie. Astfel, sucursalele, cu prilejul
înregistrării numerarului pus sau retras în/din circulaţie, folosesc contul 401
„Operaţiuni între sedii-iniţiate” în corespondenţă cu contul 305 „Decontări
privind punerea numerarului în circulaţie” şi respectiv 106 „Decontări privind
retragerea numerarului din circulaţie”. Centrala Băncii Naţionale, în baza
comunicărilor primite de la sucursale, înregistreazǎ suma în contul 402
„Operaţiuni între sedii-primite” în corespondenţă cu conturile 301 „Bilete de
bancă” şi 302 „Monedă metalică”.
Contul Decontări privind punerea numerarului în circulaţie are funcţie
contabilă de pasiv, se creditează cu contravaloarea semnelor monetare puse în
circulaţie de sucursale, iar la sfârşitul fiecărei zile se debitează cu soldul
centralizat la nivel de sucursală care se virează la centrala Băncii Naţionale.
Contul Decontări privind retragerea numerarului din circulaţie are
funcţie contabilă de activ, se debitează cu numerarul retras din circulaţie de către
sucursală şi se creditează la sfârşitul zilei operative cu soldul transmis centralei
băncii. Cele două conturi funcţionează numai la sucursalele Băncii Naţionale a
României.
23
Recapitulând, conturile în care se ţine evidenţa fondurilor de rezervă, a

relaţiilor dintre acestea şi casa de circulaţie, precum şi unităţile ierarhice unde
funcţionează, se structureazǎ astfel:
Conturile Centrala BNR Sucursale

a) În afara bilanţului 0111 –
0112 –
0121 –
0122 –
– 0123
– 0124
0141 0141
0131 –
– 0132
0151 –
0161 –
b) Conturi de bilanţ 1011 1011
301 –
302 –
– 305
– 106
401 401
402 402
Operaţiunile legate de emisiunea bănească şi reglementarea operativă a

circulaţiei băneşti presupun iniţial constituirea fondurilor de rezervă şi apoi
alimentarea lor permanentă cu semne băneşti, punerea şi retragerea numerarului
în şi din circulaţie şi distrugerea semnelor băneşti uzate sau deteriorate.
4.3. Evidenţa operaţiilor privind constituirea şi alimentarea cu semne

băneşti a fondurilor de rezervă
Constituirea sau alimentarea fondurilor de rezervă implică un dublu flux

informaţional şi anume: primul de la sucursale către centrală, în cadrul căruia se
solicită constituirea sau alimentarea fondului de rezervă, iar cel de-al doilea de la
centrală către sucursale, în cadrul căruia se aprobă şi se constituie sau se
alimentează fondul de rezervă solicitat.
Dacǎ primul flux informaţional nu necesită înregistrări în contabilitate,
cel de-al doilea flux informaţional se reflectă în evidenţa contabilǎ, numai prin
intermediul conturilor în afara bilanţului.
24
Pentru a putea avea loc punerea sau retragerea numerarului în/din
circulaţie este necesară mai întâi constituirea fondurilor de rezervă la toate
unităţile bancare (centrală, sucursale) şi apoi alimentarea lor permanentă cu
semne băneşti în funcţie de necesităţi.
Constituirea şi alimentarea fondurilor de rezervă ale unităţilor bancare
operative are loc prin intermediul unităţilor bancare ierarhic superioare, res-
pectiv Direcţia tezaur şi operaţiuni de casă, din centrala Băncii Naţionale a
României. Astfel, Direcţia tezaur şi operaţiuni de casă primeşte semnele băneşti
confecţionate de către Imprimeria şi Monetăria Statului şi le evidenţiază în
contabilitatea proprie, pe bază de notă contabilă pe ieşiri, în creditul conturilor
"Bilete de bancă primite de la Imprimerie" cod 0111 şi respectiv "Monedă
metalică primită de la Monetărie" cod 0112. Fiind destinate constituirii şi
alimentării fondurilor de rezervă din întreaga ţară, precum şi pentru constituirea
fondului de rezervă propriu al centralei Băncii Naţionale, semnele băneşti
primite de la Imprimeria şi Monetăria Statului vor fi evidenţiate corespunzător,
în fondul de rezervă la nivelul întregii ţări, respectiv pe ieşiri în creditul
conturilor "Bilete de bancă şi monedă metalică în fondul de rezervă la centrală"
cod 0121, respectiv "Monedă metalică divizionară în fondul de rezervă la
centrală'' cod 0122.
În vederea constituirii fondurilor de rezervă la nivelul sucursalelor
judeţene, Direcţia tezaur şi operaţii de casă, din fondul de rezervă constituit la
nivel de economie naţională, expediază semnele băneşti necesare în acest scop.
Aceasta se reflectă în evidenţă prin înregistrarea la intrări, în debitul conturilor
0121 şi respectiv 0122. Deoarece semnele băneşti au fost scoase din tezaurul
central şi încă nu au fost înregistrate la sucursale, pe timpul cât acestea se află în
expediţie, se evidenţiază la centrala băncii pe ieşiri, în creditul contului „Bilete
de bancă şi monedă metalică din fondul de rezervă în expediţie”, cod 0141. Pe
măsură ce Direcţia tezaur şi operaţiuni de casă din centrala Băncii Naţionale
primeşte confirmarea despre ajungerea semnelor băneşti la destinaţie, acestea
vor fi evidenţiate mai întâi la intrări în debitul contului 0141, precum şi la ieşiri,
în debitul conturilor 0121 şi respectiv 0122. Totodată, pentru a se cunoaşte la
care sucursală judeţeană s-a constituit fondul de rezervă, se deschid conturi
analitice, separate pentru fiecare sucursală în parte, în care se înregistrează
operaţiunea respectivă.
Sumele primite de către sucursalele judeţene se vor evidenţia la ieşiri, în
creditul conturilor „Bilete de bancă şi monedă metalică în fondul de rezervă la
sucursală” simbol 0123 şi, respectiv în contul „Monedă metalică divizionară în
fondul de rezervă la sucursală” simbol 0124, contribuind astfel la constituirea
sau la majorarea fondului de rezervă al acesteia.
Din fondurile de rezervă astfel constituite şi alimentate pe parcurs,
unităţile bancare operative pot proceda la punerea numerarului în circulaţie.
25
4.4. Evidenţa punerii numerarului în circulaţie
Unităţile bancare ale Băncii Naţionale (sucursale) pun numerar în circulaţie, în

baza aprobărilor primite de la centrala Băncii Naţionale, aprobări ce se
evidenţiază defalcat pe zile, în graficele lunare privind modificarea numerarului
în circulaţie.
În situaţia în care, în unele zile, necesităţile de punere a numerarului în
circulaţie depăşesc sumele prevăzute prin grafic, unităţile bancare operative pot
solicita aprobări suplimentare pentru punerea numerarului în circulaţie.
Pentru urmărirea centralizată a aprobărilor privind punerea numerarului
în circulaţie, date atât pe baza graficelor lunare, cât şi ulterior prin aprobări
suplimentare, aceste sume se înregistrează la nivelul direcţiei „Tezaur şi operaţii
de casă”, din centrala Băncii Naţionale a României pe intrări, în debitul contului
0131 „Aprobări date sucursalelor pentru trecerea numerarului în casa de
circulaţie din fondul de rezervă”.
Sucursala judeţeană, în momentul primirii aprobărilor, le înregistrează la
intrări în debitul contului „Aprobări primite de la centrală pentru trecerea
numerarului în casa de circulaţie” simbol 0132.
În baza şi în limita sumelor aprobate prin grafic sau suplimentar,
unităţile bancare operative scot numerar din fondul de rezervă şi îl pun în
circulaţie.
Modificările produse în sfera fondului de rezervă se evidenţiază prin
diminuare, în conturi în afara bilanţului, iar cele din casa de circulaţie, prin
majorare în conturi de bilanţ.
Modificarea numerarului din fondul de rezervă se evidenţiază pe baza
unei note contabile, prin înregistrarea la intrări, în debitul conturilor "Bilete de
bancă şi monedă metalică în fondul de rezervă la sucursală" simbol 0123 şi
respectiv "Monedă metalică divizionară în fondul de rezervă la sucursală"
simbol 0124.
Concomitent cu majorarea produsă în sfera circulaţiei numerarului, prin
trecerea acestuia în casa de circulaţie a unităţii bancare operative, aceasta se
evidenţiază pe baza unui ordin de încasare, prin înregistrarea:
Casa în lei = Decontǎri privind punerea
(1011) numerarului în circulaţie
(305)
Creditarea contului de bilanţ "Decontări privind punerea numerarului în
circulaţie" simbol 305, are menirea de a centraliza în cursul zilei, sumele
reprezentând numerarul pus în circulaţie de către fiecare sucursală judeţeană.
Concomitent, la sucursalele judeţene se evidenţiază utilizarea de către
acestea, parţial sau total, a aprobărilor primite, înregistrându-se la ieşiri, în
creditul contului 0132 "Aprobări primite de la centrală pentru trecerea
26
numerarului în casa de circulaţie". Sumele rămase neutilizate se anulează,
operându-se la ieşiri, în creditul aceluiaşi cont.
La sfârşitul fiecărei zile operative, soldul creditor al contului "Decontări
privind punerea numerarului în circulaţie" simbol 305, se virează cumulat, prin
sistem „on line”, la direcţiei „Tezaur şi operaţiuni de casă” din centrala Băncii
Naţionale a României. La primirea avizului de creditare, Direcţia tezaur şi
operaţii de casă confirmă operaţiile iniţiate de sucursale.
Au loc urmǎtoarele înregistrǎri contabile:
 la nivelul sucursalei Bǎncii Naţionale a României:
Decontǎri privind punerea = Operaţiuni între sedii - iniţiate
numerarului în circulaţie (401)
(305)
 la Direcţia Tezaur şi operaţiuni de casǎ din Centrala BNR:
Operaţiuni între sedii - primite = %
(402) Bilete de bancǎ
(301)
Monedǎ metalicǎ
(302)
În paralel cu evidenţierea creşterii sferei circulaţiei numerarului, la

nivelul Direcţiei tezaur şi operaţiuni de casă, din centrala Băncii Naţionale a
României, se impune evidenţierea modificărilor produse în sfera fondurilor de
rezervă la nivelul economiei naţionale. Aceasta are loc cu ajutorul conturilor în
afara bilanţului, înregistrându-se la intrări, în debitul conturilor „Bilete de bancă
şi monedă metalică în fondul de rezervă la centrală” simbol 0121, respectiv
„Monedă metalică divizionară în fondul de rezervă la centrală” simbol 0122.
Direcţia „Tezaur şi operaţii de casă” evidenţiază, de asemenea, folosirea
sau anularea aprobărilor date sucursalei prin înregistrarea la ieşiri, în creditul
contului „Aprobări date sucursalelor pentru trecerea numerarului din fondul de
rezervă în casele de circulaţie” simbol 0131.
4.5. Evidenţa operaţiilor privind retragerea numerarului din circulaţie
Retragerea numerarului din circulaţie şi introducerea lui în fondul de rezervă se

fac ori de câte ori, la sfârşitul zilei operative, se depăşeşte plafonul casei de
circulaţie, fiind evidenţiat cu ajutorul conturilor de bilanţ şi în afara bilanţului la
cele două verigi ale Băncii Naţionale a României (sucursale, şi direcţia „Tezaur
şi operaţii de casă” din centrala Băncii Naţionale).
Operaţiunea de retragere a numerarului din circulaţie implică, în primul
rând, diminuarea casei de circulaţie, evidenţiată cu ajutorul conturilor de bilanţ
27
şi, în al doilea rând, majorarea corespunzătoare a fondului de rezervă prin

utilizarea conturilor în afara bilanţului.
Retragerea numerarului din circulaţie, de către unităţile bancare
operative (sucursale), se realizează cu ajutorul ordinului de plată, recurgându-se
la conturile de bilanţ în cadrul articolului contabil:
Decontǎri privind retragerea = Casa în lei
numerarului din circulaţie (1011)
(106)
Concomitent, modificarea fondurilor de rezervă cu numerarul retras din

circulaţie se evidenţiază prin înregistrarea la ieşiri, în creditul conturilor „Bilete
de bancă şi monedă metalică în fondul de rezervă la sucursală” simbol 0123,
respectiv „Monedă metalică divizionară în fondul de rezervă la sucursală”
simbol 0124.
Prin debitarea contului „Decontări privind retragerea numerarului din
circulaţie” simbol 106, se colectează în cursul fiecărei zile operative soldul
numerarului retras din circulaţie, de către toate unităţile bancare operative ale
Băncii Naţionale din fiecare judeţ (sucursale).
La sfârşitul fiecărei zile operative, sucursalele judeţene virează soldul
debitor al contului 106 „Decontări privind retragerea numerarului din
circulaţie” la direcţia „Tezaur şi operaţii de casă”, iniţiind în acest sens avizul de
debitare. Direcţia „Tezaur şi operaţii de casă”, la primirea avizului de debitare de
la sucursale, confirmă operaţiunile de retragere a numerarului din circulaţie.
Au loc urmǎtoarele înregistrǎri contabile:

 la nivelul sucursalei Bǎncii Naţionale a României:
Operaţiuni între sedii-iniţiate = Decontǎri privind retragerea
(401) numerarului din circulaţie
(106)
 la Direcţia Tezaur şi operaţiuni de casǎ din Centrala BNR:
% = Operaţiuni între sedii-primite
Bilete de bancǎ (402)
(301)
Monedǎ metalicǎ
(302)
Majorarea fondului de rezervă, la nivelul întregii economii naţionale,
este evidenţiată la direcţia „Tezaur şi operaţii de casă”, prin înregistrarea
numerarului retras din circulaţie şi introducerea în fondul de rezervă, la ieşiri, în
creditul conturilor sintetice „Bilete de bancă şi monedă metalică în fondul de
rezervă la centrală” simbol 0121, respectiv, „Monedă metalică divizionară în
fondul de rezervă la centrală” simbol 0122.
28
La centrala Băncii Naţionale a României se evidenţiază şi suma totală a
bancnotelor şi monedelor metalice retrase din circulaţie şi care nu au fost
schimbate la termen. Are loc înregistrarea:
% = Alte venituri specifice
(301)
Monedǎ metalicǎ
(302)
4.6. Evidenţa remiterii şi distrugerii semnelor băneşti improprii circulaţiei
În circulaţie, prin utilizare, biletele de bancă şi moneda metalică se uzează şi se

deteriorează. Datorită acestor cauze, cu prilejul depunerii numerarului la bancă
se dă prioritate scoaterii din circulaţie a semnelor băneşti improprii circulaţiei.
Evidenţa remiterii şi distrugerii semnelor băneşti improprii circulaţiei se
realizează folosind exclusiv conturile în afara bilanţului. Este de reţinut faptul
că, la nivel de sucursale, aceste semne băneşti sunt evidenţiate în aceleaşi conturi
privind fondul de rezervă. La nivelul centralei Băncii Naţionale a României ele
sunt evidenţiate distinct.
Pe măsura constituirii în cantităţi mai importante, semnele băneşti
improprii circulaţiei sunt expediate de către sucursale direcţiei „Tezaur şi
operaţii de casă” din centrala Băncii Naţionale în vederea distrugerii lor.
Semnele băneşti uzate sau deteriorate expediate sunt evidenţiate în contabilitatea
sucursalei la intrări, în debitul conturilor 0123 „Bilete de bancă şi monedă
metalică în fondul de rezervă la sucursală” şi 0124 „Monedă divizionară în
fondul de rezervă la sucursală”.
Pe perioada în care se găseşte în expediţie, numerarul uzat se
evidenţiază la sucursala judeţeană expeditoare, la ieşiri, în creditul contului 0141
„Bilete de bancă şi monedă metalică din fondul de rezervă, în expediţie”, până
la sosirea confirmării de ajungere a sa la destinaţie, când semnele respective se
înregistrează la intrări, în debitul aceluiaşi cont (0141), realizându-se astfel
închiderea acestuia.
Numerarul impropriu spre a mai circula, primit de către direcţia „Tezaur
şi operaţii de casă”, se evidenţiază la intrări, în debitul contului în afara
bilanţului, „Bilete de bancă şi monedă metalică destinate distrugerii” cod 0151.
De asemenea, primirea numerarului impropriu circulaţiei se reflectă în
cadrul direcţiei „Tezaur şi operaţii de casă”, prin înregistrarea la intrări, în
creditul contului „Bilete de bancă şi monedă metalică în fondul de rezervă la
centrală” cod 0121, precum şi în analiticele deschise sucursalelor judeţene de la
care s-a primit numerarul.
29
Ulterior, pe măsura concentrării numerarului impropriu circulaţiei în

cantităţi care să justifice distrugerea sa, se distruge, evidenţiindu-se la ieşiri, în
creditul contului „Bilete de bancă şi monedă metalică destinată distrugerii” cod
0151, realizându-se astfel închiderea contului respectiv. De asemenea, ca urmare
a distrugerii sale, se impune înregistrarea la intrări şi în debitul conturilor „Bilete
de bancă primite de la imprimerie” cod 0111 şi „Monedă metalică primită de la
monetărie” cod 0112.
4.7. Evidenţa contabilă a bancnotelor şi monedelor metalice deteriorate,

primite şi plătite de sucursalele Băncii Naţionale a României
Bancnotele deteriorate, precum şi monedele metalice schimbate se depun de

către băncile comerciale la sucursalele Băncii Naţionale, iar acestea le expediază
lunar, atât pe cele schimbate direct, cât şi pe cele primite la Direcţia tezaur şi
operaţii de casă.
La expedierea acestora, sucursala Băncii Naţionale întocmeşte o
scrisoare pentru remitere de valori împreună cu un ordin de plată. Operaţiunea
respectivǎ se înregistreazǎ în contabilitate prin articolul contabil:
Remiteri de numerar = Casa în lei
(103) (1011)
La primirea confirmării şi a avizului OIS de creditare, sucursala remitentă
înregistrează:
Operaţiuni între sedii-primite = Remiteri de numerar
(402) (103)
Bancnotele deteriorate şi monedele metalice care nu se schimbă se remit
spre expertizare direcţiei „Tezaur şi operaţii de casă” din centrala Băncii
Naţionale. Sucursala Băncii Naţionale înregistrează aceste bancnote şi monede
în ziua primirii lor, în debitul contului „Valori şi documente de valoare primite
în depozit tranzitoriu” cod 0714. În ziua când se expediază la direcţia „Tezaur şi
operaţii de casă”, se înregistrează în creditul contului 0714 şi în debitul contului
„Alte valori şi documente de valoare remise spre păstrare, încasare sau
valorificare” cod 0729.
Direcţia „Tezaur şi operaţii de casă” creditează prin aviz OIS sucursala
remitentă, cu suma bancnotelor admise la schimbare, efectuând articolul
contabil:
% = Operaţiuni între sedii-iniţiate
(301)
Monedǎ metalicǎ
(302)
30
La primirea avizului OIS de creditare de la direcţia „Tezaur şi operaţii
de casă”, sucursala Băncii Naţionale face următoarea înregistrare:
Operaţiuni între sedii-primite = Creditori diverşi
(402) (103)
Concomitent, valoarea bancnotelor primite spre expertizare la care nu s-

a primit rezultatul evaluării se înregistrează în creditul contului „Alte valori şi
documente de valoare remise spre păstrare, încasare sau valorificare” cod
0729.
Efectuarea plăţii prin ghişeul sucursalei Băncii Naţionale către
depunătorul bancnotelor deteriorate are loc în baza ordinului de plată,
efectuându-se înregistrarea contabilă:
Creditori diverşi = Casa în lei
(491) (1011)
Bancnotele deteriorate, care în urma expertizării la centrală au fost

respinse la schimb, se scad din contul 0729, în baza comunicărilor primite,
sucursala Băncii Naţionale urmând a comunica deponentului rezultatul
expertizării.
Întrebǎri
1. Ce este fondul de rezervǎ şi la ce nivel se constituie?

2. Cum se determinǎ necesarul de fond de rezervǎ?
3. Care sunt conturile în afara bilanţului prin care se evidenţiazǎ semnele
bǎneşti în fondul de rezervǎ?
4. Menţionaţi conturile de bilanţ specifice punerii şi retragerii numerarului
în/din circulaţie.
5. Cum se realizeazǎ constituirea şi alimentarea fondului de rezervǎ la nivelul
centralei bǎncii de emisiune? Dar la nivel de sucursalǎ?
6. Ce înregistrǎri contabile au loc cu ocazia punerii numerarului în circulaţie la
nivel de sucursalǎ? Dar la nivelul direcţiei „Tezaur şi operaţiuni de casǎ” din
centrala BNR?
7. Cum se realizeazǎ retragerea numerarului din circulaţie?
8. Ce înregistrǎri contabile au loc cu ocazia retragerii numerarului din
circulaţie?
9. Ce se înţelege prin semne bǎneşti improprii circulaţiei?
10. Ce articole contabile au loc cu ocazia remiterii bancnotelor şi monedelor
metalice uzate sau deteriorate în vederea distrugerii
11.
Cuprins
Capitolul 5
Operaţiunile bancare în devize .................................................................. 5
5.1. Clasificarea operaţiunilor în devize ..................................................6
5.2. Operaţiuni în devize cu clientela bancară şi financiară ....................8
5.3. Operaţiunile în devize cu clientela nebancară ................................16
devize ....................................................................................................20
documentar) extern ................................................................................28
5.6. Operaţiunile de viramente prin incasso-ul documentar extern .......35
5.7. Viramentele externe prin scrisoare de credit comercială................40
PARTEA I
REPERE TEORETICE
Capitolul 5
OPERAŢIUNILE BANCARE ÎN DEVIZE
5.1. Clasificarea operaţiunilor în devize

5.2. Operaţiuni în devize cu clientela bancară şi financiară
5.3. Operaţiunile în devize cu clientela nebancară
5.4. Operaţiuni cu cecuri externe şi alte mijloace de plată exprimate în devize
5.5. Operaţiunile de virament prin acreditiv documentar (credit documentar)
extern
5.6. Operaţiunile de viramente prin incasso-ul documentar extern
5.7. Viramentele externe prin scrisoare de credit comercială
Cuvinte cheie
devize, poziţia de schimb, clientelǎ bancarǎ, operaţiuni spot, operaţiuni swap,

operaţiuni forward, clientelǎ nebancarǎ, cecuri externe, cecul bancar, acreditiv
extern, incasso documentar extern, scrisoare de credit comercialǎ, operaţiuni de
swift.
Obiective urmărite
1. Înţelegerea tehnicii operaţiunilor monetare în devize şi cunoaşterea modului

de structurare a acestora;
2. Reţinerea conturilor specifice reflectǎrii în contabilitatea bancarǎ a
operaţiunilor cu monedǎ strǎinǎ;
3. Dobândirea de abilitǎţi şi cunoştinţe cu privire la derularea operaţiunilor în
devize cu caracter speculativ cu clientela bancarǎ şi financiarǎ;
4. Înţelegerea modului în care se desfǎşoarǎ operaţiunile în devize cu clientela
nebancarǎ privind schimbul manual, acordarea de credite în valutǎ,
operaţiuni de decontare pe baza cecurilor de cǎlǎtorie etc.;
5. Înţelegerea tehnicilor privind operaţiunile cu cecuri externe şi alte mijloace
de platǎ exprimate în devize;
6. Cunoaşterea tehnicilor specifice privind operaţiunile de decontare externe
prin acreditiv.
6
Introducere
Operaţiunile bancare în devize au o pondere importantǎ în economiile moderne

şi se referǎ cu prioritate la încasǎrile, plǎţile, compensǎrile, transferurile,
creditǎrile, precum şi la orice alte tranzacţii exprimate în valute şi care se pot
efectua prin transfer bancar, în numerar, cu instrumente de platǎ specifice sau
prin alte modalitǎţi agreate şi acceptate de cǎtre bǎnci. Aceste operaţiuni se
desfǎşoarǎ, în principal, pe piaţa valutarǎ şi se referǎ, în primul rând, la relaţiile
ce au loc cu persoanele fizice şi juridice în procesul cumpǎrǎrii şi vânzǎrii de
valutǎ. Pe de altǎ parte, artizanii operaţiunilor cu devize sunt bǎncile şi alte
instituţii specializate în tranzacţionarea valutelor.
Pe piaţa valutarǎ interbancarǎ, bǎncile sunt principalii actori în sensul cǎ acestea
intermediazǎ vânzarea-cumpǎrarea de valute de la şi pentru clienţii lor sau
participǎ în nume propriu. Astfel, piaţa valutarǎ interbancarǎ devine o piaţǎ
permanentǎ, clientela bancarǎ având posibilitatea oricând şi oriunde sǎ solicite
operaţiuni de vânzare-cumpǎrare cu valute.
5.1. Clasificarea operaţiunilor în devize
Sunt considerate operaţiuni în devize, acele operaţiuni efectuate într-o altă

monedă decât moneda naţională, leul.
Operaţiunile în devize se clasifică după mai multe criterii, şi anume:
a) După modul în care se realizează, există:
 operaţiuni de schimb la vedere sau la termen;
 operaţiuni cu titluri în devize;
 operaţiuni privind conturile curente, conturile de corespondent, depo-
zitele, creditele şi împrumuturile în devize;
 alte operaţiuni în devize.
b) După natura participanţilor la operaţiuni cu valute:
 operaţiuni în devize cu clienţi din mediul bancar;
 operaţiuni în devize cu clienţi non-bancari;
 operaţiuni în devize cu titluri;
 operaţiuni de swap.
c) După riscul asumat, există :
 operaţiuni care nu generează risc de schimb, respectiv operaţiuni
care nu antrenează o intrare sau o ieşire de devize în şi din
patrimoniul băncii;
 operaţiuni care generează risc de schimb, respectiv operaţiuni care
antrenează o intrare sau o ieşire de devize în şi din patrimoniul
băncii;
Capitolul 5 – Operaţiunile bancare în devize
7
Contabilitatea operaţiunilor care generează risc de schimb impune

utilizarea conturilor, Poziţie de schimb şi Contravaloarea poziţiei de schimb, în
dublǎ ipostazǎ, deschise în cadrul bilanţului şi în afara bilanţului, pe feluri de
devize.
Imobilizările corporale şi necorporale, precum şi stocurile achiziţionate
în devize, operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate efectuate în devize,
capitalul social, precum şi cheltuielile şi veniturile aferente datoriilor şi
creanţelor ataşate în devize se evidenţiază în moneda naţională, prin intermediul
contului Contravaloarea poziţiei de schimb.
Contul Poziţia de schimb reprezintă soldul net al patrimoniului într-o
anumită deviză, iar acest patrimoniu este expresia riscului de schimb. Poziţiile
de schimb sunt determinate de următoarele elemente:
 elemente de activ şi de pasiv exprimate în devize, inclusiv dobânzile
calculate, de primit sau de plătit, scadente sau nescadente;
 operaţiuni de schimb la vedere şi la termen;
 diferenţe de dobânzi calculate în devize, de primit sau de plătit,
scadente sau nescadente, referitoare la operaţiunile în devize
înregistrate în afara bilanţului;
 dobânzi în devize nescurse, de primit sau de ptătit, aferente
operaţiunilor de bilanţ şi în afara bilanţului, atunci când fac obiectul
unei operaţiuni de acoperire.
Poziţia de schimb se clasifică în două categorii: poziţie de schimb
structurală şi poziţie de schimb operaţională.
Poziţia de schimb structurală reflectă activele imobilizate exprimate în
devize, cum sunt: titlurile de investiţii, părţi în societăţile comerciale legate,
titlurile de participare, titlurile activităţii de portofoliu, dotări pentru unităţile
proprii în străinătate.
Se observă că elementele care privesc activele imobilizate exprimate în
devize se exclud din calculul poziţiei de schimb, ca şi operaţiunile al căror risc
de schimb este suportat de stat.
Poziţia de schimb operaţională reprezintă diferenţa între poziţia de
schimb totală şi poziţia de schimb structurală.
Conturile Poziţia de schimb şi Contravaloarea poziţiei de schimb sunt
conturi de legătură între contabilitatea în devize şi contabilitatea în lei, utilizate
pentru restabilirea echilibrului între active şi pasive, prin înregistrarea în contul
de rezultate a câştigurilor şi/sau pierderilor aferente evaluării operaţiunilor în
devize.
Periodic, elementele exprimate în devize, de activ şi de pasiv, din bilanţ
şi în afara bilanţului, se evaluează în funcţie de natura acestora, la cursurile de
schimb ale pieţei valutare comunicate de Banca Naţională a României. Aceste
cursuri se folosesc, de asemenea, în orice tranzacţie ce are loc între bancă şi
7
8
clienţii săi, în cazurile în care nu se specifică utilizarea unui anumit curs de
schimb. Diferenţele dintre sumele rezultate din evaluarea periodică a conturilor
Poziţie de schimb (operaţională) şi sumele înscrise în conturile corespunzătoare
Contravaloarea poziţiei de schimb (operaţională), se înregistrează în conturile de
venituri sau cheltuieli privind operaţiunile de schimb, după caz, astfel:
 diferenţele favorabile se preiau în contul 7061 „Venituri din
operaţiuni de schimb şi arbitraj” şi apar atunci când
Contravaloarea poziţiei de schimb (3722) este mai mare decât
Poziţia de schimb (3721);
 diferenţele nefavorabile se preiau în contul 6061 „Pierderi din
operaţiuni de schimb şi arbitraj” şi apar atunci când:
Contravaloarea poziţiei de schimb (3722) este mai mică decât
Poziţia de schimb (3721).
La data închiderii contabile periodice (lunare), diferenţele care apar între
sumele rezultate din reevaluarea conturilor Poziţie de schimb operaţională
(PSO) şi sumele din Contravaloarea poziţiei de schimb structurală (CS) se
înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz.
Diferenţele rezultate din evaluarea periodică a conturilor Poziţie de
schimb (structurală) şi sumele înscrise în conturile corespunzătoare
Contravaloarea poziţiei de schimb (structurală) se înregistrează în conturile
Diferenţe de conversie.
Evaluarea operaţiunilor înregistrate în conturi în afara bilanţului,
corespunzător evaluării conturilor Poziţie de schimb, se face prin utilizarea
conturilor Conturi de ajustare devize în contrapartida contului Contravaloarea
poziţiei de schimb.
După reevaluarea şi înregistrarea diferenţelor rezultate, conturile Poziţie
de schimb şi Contravaloarea poziţiei de schimb nu prezintă sold şi nu apar în
bilanţ.
Închiderea acestor două conturi se poate realiza prin două modalităţi:
 conturile se soldează prin corespondenţă reciprocă la finele anului
şi se redeschid la începutul anului următor;
 conturile sunt compensate fără înregistrări la nivelul sumelor
raportate.
Contabilitatea operaţiunilor în devize se realizează utilizând conturi
distincte pe feluri de devize.
5.2. Operaţiuni în devize cu clientela bancară şi financiară
Principalele operaţiuni în devize cu clientela bancară şi financiară sunt:

 operaţiuni la vedere (spot);
 operaţiuni la termen (forward);
9
 operaţiuni de swap;
 împrumuturi primite în devize de la alte bănci;
 credite acordate în devize altor bănci.
Aceste operaţiuni cu particularitǎţile lor sunt tratate în cele ce urmeazǎ.
5.2.1.Operaţiuni de vânzare-cumpărare a devizelor la vedere (spot)
Tranzacţiile la vedere, cunoscute şi sub denumirea de tranzacţii pe bani gata

(spot), sunt acele operaţiuni de vânzare-cumpărare de devize care se încheie la
cursul la vedere (spot), adică la preţul valabil pentru ziua respectivă. Predarea-
primirea sumelor de devize tranzacţionate (lichidarea tranzacţiei) se face imediat
sau cel mai târziu într-un termen de 48 de ore.
Operaţiunile de schimb la vedere se înregistrează în afara bilanţului, la
cursul de la data încheierii contractului, respectiv angajamentului, utilizându-se
contul 931 „Operaţiuni de schimb la vedere”.
Periodic, evaluarea angajamentului se înregistrează tot în afara bilanţului
prin utilizarea conturilor 9361 „Poziţie de schimb”, 9362 „Contravaloarea
poziţiei de schimb” şi 9363 „Conturi de ajustare devize”. Concomitent,
diferenţa de curs favorabilă sau nefavorabilă se înregistrează în conturile de
venituri sau cheltuieli din operaţiuni de schimb, după caz, cu ajutorul conturilor
de bilanţ, 3721 „Poziţie de schimb”, 3722 „Contravaloarea poziţiei de schimb”
şi 3723 „Conturi de ajustare devize”.
Cele mai frecvente operaţiunile de schimb în devize la vedere se referǎ
la:
 operaţiuni de vânzare-cumpărare devize contra lei;
 operaţiuni de vânzare-cumpărare devize contra devize.
Pentru a înţelege tehnica înregistrǎrilor în contabilitate a acestor

tranzacţii, luǎm urmǎtoarele exemple:
1. Se emite un ordin de cumpǎrare a 1000 Euro la cursul de 3,6 RON/Euro.

Cursul de referinţǎ la BNR este de 3,7 RON/Euro.
Se înregistreazǎ operaţiunea de cumpǎrare a devizelor:

Devize cumpărate şi încă = Poziţia de schimb 1000
neprimite (9361) Euro
(9312)
Contravaloarea poziţiei de = Lei vânduţi şi încă nelivraţi 3600
schimb (9313) RON
(9362)
9
10
Se înregistrează diferenţa de curs:
Contravaloarea poziţiei de = Conturi de ajustare devize 100 RON
schimb (9363)
(9362)
Conturi de ajustare devize = Contravaloarea poziţiei de 100 RON
(3723) schimb
(3722)
Contravaloarea poziţiei de = Venituri din operaţiuni de 100 RON
schimb schimb şi arbitraj
(3722) (7061)
Se primesc devizele şi se închid conturile în afara bilanţului:
Poziţia de schimb = Devize cumpărate şi încă 1000
(9361) neprimite Euro
(9312)
% = Contravaloarea poziţiei de 3700
Lei vânduţi şi încă nelivraţi schimb RON
(9313) (9362) 3600
Conturi de ajustare devize RON
(9363)
100 RON
schimb (3723)
(3722)
Conturi de corespondent la = Poziţia de schimb 1000
bănci (3721) Euro
(121)
Contravaloarea poziţiei de = Cont curent la BNR 3600
schimb (111 sau 2511) RON
(3722)
2. Se emite un ordin de vânzare a 1000 Euro la cursul de 3,8 RON/Euro. Cursul

de referinţă al BNR este de 3,7 RON/Euro:
Se contabilizeazǎ vânzarea devizelor :
Poziţia de schimb = Devize vândute şi încă 1000
(9361) nelivrate Euro
(9314)
Lei cumpăraţi şi încă neprimiţi = Contravaloarea poziţiei de 3800
(9311) schimb RON
(9362)
Se înregistrează diferenţa de curs:

11
Contravaloarea poziţiei de = Conturi de ajustare devize 100

schimb (9363) RON
(9362)
Conturi de ajustare devize = Contravaloarea poziţiei de 100
(3723) schimb RON
(3722)
Contravaloarea poziţiei de = Venituri din operaţiuni de 100
schimb schimb şi arbitraj RON
(3722) (7061)
Se expediază devizele şi se închid conturile în afara bilanţului:
Devize vândute şi încă nelivrate = Poziţia de schimb 1000
(9314) (9361) Euro
% = Lei cumpăraţi şi încă 3800
Contravaloarea poziţiei de neprimiţi RON
schimb (9311) 3700
(9362) RON
Conturi de ajustare devize
(9363) 100 RON
schimb (3723)
(3722)
Poziţia de schimb = Conturi de corespondent la 1000
(3721) bănci RON
(121)
Cont curent la BNR = Contravaloarea poziţiei de 3800
sau schimb RON
Conturi curente (3722)
(111 sau 2511)
5.2.2. Operaţiunile de vânzare la termen (forward)
Tranzacţiile la termen sunt operaţiile de vânzare-cumpărare de devize încheiate

la cursul la termen, adică la cursul preconizat a fi înregistrat la o dată viitoare, cu
predarea-primirea sumelor în devize, la termenul şi cursul stabilite, indiferent de
situaţia cursului spot la acea dată.
Din punct de vedere contabil, cursul la termen este cursul la vedere
majorat cu reportul sau micşorat cu deportul existent pe deviza respectivă.
Report apare când cursul la termen este mai mare decât cursul la vedere, şi
deport, în situaţia inversă.
11
12
Operaţiunile de schimb la termen, după scopul pe care-l urmăreşte
banca, se împart în:
 operaţiuni speculative;
 operaţiuni de acoperire.
Operaţiunile de schimb „speculative” sunt acele operaţiuni efectuate în
cadrul unei serii succesive de cumpărări sau vânzări de devize, în scopul
realizării unui profit, prin revânzarea sau răscumpărarea lor în condiţii
conjuncturale favorabile.
Evidenţa operaţiunilor de schimb speculative se realizează în mai multe
etape, astfel:
 se înregistrează angajamentul de vânzare sau de cumpărare în
conturi în afara bilanţului la cursul de la data încheierii contractului,
respectiv angajamentului, cu ajutorul contului Operaţiuni de schimb
la termen;
 periodic, are loc evaluarea angajamentului, la cursul la termen rămas
de scurs şi se înregistrează în conturile în afara bilanţului Conturi de
ajustare devize (9363), Contravaloarea poziţiei de schimb (9362) şi
Poziţie de schimb (9361). Concomitent, aceeaşi diferenţă de curs
constatată se înregistrează în bilanţ, în conturile de venituri sau
cheltuieli din operaţiuni de schimb, după caz, prin contul 372
„Conturi de ajustare”.
 se înregistrează livrarea sumelor care au făcut obiectul contractului,
se închid conturile de ajustare de bilanţ şi în afara bilanţului.
Operaţiunile de „acoperire” sunt efectuate cu scopul de a compensa sau
reduce riscul provenind din variaţia cursului de schimb, care poate afecta un
ansamblu omogen de elemente de activ, pasiv, sau în afara bilanţului, exprimate
în devize.
Spre exemplu, în cazul unei operaţiuni de „acoperire”, se cumpără la
termen 1000 USD la cursul de 2,9 RON/USD. Cursul la vedere, în momentul
încheierii tranzacţiei este de 2,8 RON/USD, iar la scadenţă este de
2,7RON/USD.
Se evidenţiază ordinul de cumpărare:
Devize de primit contra lei = Poziţia de schimb 1000
(9333) (9361) USD
Contravaloarea poziţiei de = Lei vânduţi şi încă nelivraţi 2900
schimb (9313) RON
(9362)
Se evidenţiază cursul la termen:
% = Lei de livrat contra devize 2900
Contravaloarea poziţiei de de primit RON
schimb (9334) 2800
13
(9362) RON
Report/deport de plătit (9342)
100 RON
Se evidenţiază eşalonarea reportului de plătit:
Report/deport de plătit = Cheltuieli de plătit 100 RON
(60172) (377)
Se înregistrează diferenţa nefavorabilă de curs:
(9363) schimb
(9362)
schimb (3723)
(3722)
Se închid conturile în momentul primirii devizelor:
Poziţia de schimb = Devize de primit contra lei 1000
(9361) (9333) USD
Lei de livrat contra devize de = % 2900
primit Contravaloarea poziţiei de RON
(9334) schimb 2800
(9362) RON
Report/deport de plătit
(9342)
100 RON
(3723) schimb
(3722)
Se înregistrează primirea efectivă a devizelor şi plata în lei:
Conturi de corespondent la = (3721) 1000
bănci RON
(121)
% = Poziţia de schimb 2900
Contravaloarea poziţiei de Cont curent la BNR RON
schimb (111) 2800
(3722) RON
Cheltuieli de plătit
(377) 100 RON
5.2.3. Evidenţa operaţiunilor swap.
13
14
Operaţiunile de swap reprezintă operaţiunile de cumpărare şi vânzare simultană

a aceleaşi sume în valută, cu decontarea la două date de valută diferite (de regulă
spot şi forward), la cursuri de schimb stabilite (spot şi forward) la data
tranzacţiei.
Operaţiunile de swap au la bază principiul împrumutului într-o deviză,
pentru a da cu împrumut într-o altă deviză, cele două operaţiuni fiind simultane
şi încheiate cu aceeaşi contrapartidă. Acestea pot fi realizate sub următoarele
forme:
 swap de trezorerie sau swap cambist;
 swap financiar sau swap lung de devize.
Swap-ul de trezorerie, denumit şi swap cambist, reprezintă două
operaţiuni de schimb al unei sume nominale în devize, pe baza a două cursuri
diferite – curs la vedere la iniţierea operaţiunii şi curs la termen, la scadenţa
operaţiunii. În fapt, reprezintă combinaţia dintre o operaţiune de schimb la
termen cu o operaţiune de schimb la vedere. Pe perioada dintre cele două
operaţiuni, nu se calculează şi nu se varsă dobânzi, deoarece valoarea acestora a
fost inclusă în cursul la termen.
Înregistrarea contabilă a operaţiunilor de swap de trezorerie se realizează
similar operaţiunilor de schimb la termen, clasice.
Swap-ul financiar de devize, denumit şi swap lung de devize, este
operaţiunea prin care se efectuează schimbul unei sume în devize, contra unei
sume în altă deviză, urmând ca la termen să se procedeze la schimbul simetric.
Swap-ul financiar reprezintă, în fapt, operaţiunea de schimb la vedere combinată
cu operaţiunea simetrică de schimb la termen, însoţită de fluxurile de dobânzi
aferente. Pe toată perioada contractului, părţile contractante calculează şi varsă
dobânzi, în funcţie de volumul schimbului de devize.
Contabilizarea operaţiunilor de swap financiar în devize constă în
înregistrarea schimbului iniţial, în conformitate cu regulile operaţiunilor de
schimb la vedere şi înregistrarea operaţiunilor de schimb final, conform regulilor
operaţiunilor de schimb la termen. Dobânzile calculate asupra swap-ului
financiar se contabilizează la fiecare închidere contabilă.
Pentru evidenţierea acestor operaţiuni în contabilitate se parcurg
următoarele etape:
 se înregistrează ordinul de cumpărare în lei şi în devize;
 se evidenţiază diferenţa nefavorabilă sau favorabilă între cursul spot
şi cursul de referinţă la BNR, atât în conturile de bilanţ, cât şi în cele
în afara bilanţului;
 se înregistrează cumpărarea sumei în valută şi plata valutei în
moneda naţională;
15
 are loc închiderea conturilor în afară de bilanţ şi a conturilor de

bilanţ.
5.2.4. Împrumuturile primite şi creditele acordate în devize altor bănci
Operaţiunile privind creditele acordate şi împrumuturile contractate şi încă

nelivrate, respectiv neprimite, în devize, se înregistrează în afara bilanţului, la
data încheierii contractului, cu ajutorul conturilor Operaţiuni privind devizele
date şi luate cu împrumut (932) şi Contrapartida (999). La utilizare, creditele şi
împrumuturile în devize sunt înregistrate în conturi de bilanţ corespunzătoare. La
finele lunii, dobânzile de încasat şi de primit în devize se înregistrează în
conturile bilanţiere Creanţe ataşate, respectiv Datorii ataşate, în corespondenţă
cu debitul sau creditul contului 3721 „Poziţie de schimb”. Concomitent, aceste
sume se înregistrează în moneda naţională, la cursul din data operaţiunii, în
conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, în contrapartida contului 3722
„Contravaloarea poziţiei de schimb”.
Un exemplu în acest sens poate fi urmǎtorul : Banca comercială A
acordă un credit băncii B, pe o perioadă de un an, în valoare de 20000 Euro, cu o
dobândă de 10%. Cursul de schimb, în momentul înregistrării dobânzii de
încasat este de 3,6 RON/Euro.
Angajarea creditului:
Devize date cu împrumut şi încă = Contrapartida 20000Euro
nelivrate (999)
(9321)
Acordarea creditului:
Credite la termen acordate = Conturi de corespondent la 20000Euro
băncilor bănci
(1421) (121)
Închiderea angajamentului de acordare a creditului:

Contrapartida Devize date cu împrumut şi 20000Euro
(999) încă nelivrate (9321
Evidenţierea dobânzii de încasat:
Creanţe ataşate = Poziţie de schimb 2000 Euro
(1417) (3721)
Contravaloarea poziţiei de = Dobânzi la credite la 7200 RON
schimb termen
(3722) (70142)
15
16
Se evidenţiază rambursarea creditului:

Conturi de corespondent la Credite la termen acordate 20000Euro
bănci băncilor
(121) (1421)
Se evidenţiază dobânda încasată:
Conturi de corespondent la Creanţe ataşate 2000Euro
bănci (1417)
(121)
5.3. Operaţiunile în devize cu clientela nebancară
Principalele operaţiuni în devize cu clientela nebancară sunt:

 operaţiuni de schimb manual;
 credite acordate în devize clientelei;
 operaţiuni cu cecuri de călătorie;
 operaţiuni privind creditul documentar;
 operaţiuni de cumpărare şi vânzare de devize, la vedere şi la termen;
 operaţiuni în conturile clienţilor cu devize;
5.3.1. Operaţiunile de schimb manual
Sunt acele operaţiuni prin care o cantitate de monedă este schimbată fizic contra
unei alte monede. Contabilitatea acestor categorii de operaţiuni urmează
principiile de contabilizare a operaţiunilor în devize si presupune utilizarea
conturilor Poziţie de schimb şi Contravaloarea poziţiei de schimb.
Exemplu: O persoanǎ fizicǎ cumpǎrǎ 1000 Euro la casieria unei bǎnci

comerciale, la un curs de schimb de 3,6 RON/Euro. Au loc urmǎtoarele
operaţiuni:
Cumpǎrare de devize:
Poziţie de schimb = Casa/devize 1000
(3721) (101) Euro
Înregistrarea contravalorii în lei a devizelor vândute:

Casa/lei = Contravaloarea poziţie de 3600
(101) schimb (3722) RON
17
Exemplu: O persoanǎ fizicǎ vinde 100 EURO la o bancǎ comercialǎ la un curs

de schimb de 3,5 RON/Euro. Aceastǎ operaţiune presupune urmǎtoarele
înregistrǎri :
Vânzare de devize:
Casa/devize = Poziţie de schimb 1000
(101) (3721) Euro
Evidenţierea contravalorii în lei a devizelor cumpărate:
Contravaloarea poziţie de = Casa/devize 3500
schimb (101) RON
(3722)
Reevaluarea contului poţie de schimb şi înregistrarea diferenţelor de
curs presupune urmǎtoarele înregistrǎri contabile:
 diferenţe favorabile :
Contravaloarea poziţie de = Veniturile din operaţiunile de
schimb schimb şi arbitraj
(3722) (3061)
 diferenţe nefavorabile:
Pierderi din operaţiuni de = Contravaloarea poziţie de
schimb şi arbitraj schimb
(6061) (3722)
5.3.2. Credite acordate în devize clientelei nebancare
Evidenţa creditelor în devize acordate clientelei nebancare este asemănătoare

celor acordate clientelei bancare, cu deosebirea că se utilizează conturile de
credite acordate clientelei (din clasa a 2-a).
Exemplificare:
Înregistrarea angajamentelor de acordare a creditului:
Devize date cu împrumut şi încă = Contrapartida (999)
nelivrate (9321)
Înregistrarea acordării creditelor:

Credite acordate = Conturi curente/USD
(2021; 2031; 2041; 2051; 2052; (2511)
2061)
Anularea angajamentului de acordare a creditului
Contrapartida = Devize date cu împrumut şi
(999) încă nelivrate (9321)
17
18
Înregistrarea dobânzilor cuvenite:

Creanţe ataşate = Poziţie de schimb
(2027; 2037; 2047; 2057; 2067) (3721)
Conturi curente/USD = %
(2511) Credite acordate
(2021; 2031; 2041; 2051;
2052; 2061)
Creanţe ataşate
(2027; 2037; 2047; 2057;
2067)
5.3.3.Operaţiuni cu cecuri de călătorie
Cecurile de călătorie se particularizează prin faptul că beneficiarul lor le achită

băncii sau instituţiei de la care le cumpără şi poate cere încasarea lor, la
prezentare, oricărei bănci din lume care primeşte astfel de cecuri. Băncile care
cumpăra cecurile de călătorie le achită imediat, iar suma plătită o recuperează,
remiţând cecurile băncii de la care le-au cumpărat beneficiarii iniţiali. Cele mai
cunoscute forme ale acestuia sunt:
 eurocecurile;
 cecurile VlSA;
 International Money Order.
Schematic, circuitul bancar al cecului de cǎlǎtorie se prezintǎ astfel:

(9)
BANCǍ AEROPORT
(Ţara A) (Ţara C)
(7)
(8) (6)
LEGENDǍ:
(1) (2) BANCǍ Bani
(Ţara B) (5)
Cec de
călătorie
(4)
(3)
BENEFICIAR (posesorul cecului de cǎlǎtorie)
Figura 5.1 – Mecanismul derulării plăţii prin cec de călătorie
(1)-(2) – Un solicitant cumpără de la ghişeele unei bănci sau agenţii

cecuri de călătorie. La cumpărare solicitantul semnează fiecare cec cumpărat;
19
(3)-(4) – Posesorul cecului se prezintă la bănci sau agenţii din diferite

ţări şi preschimbă cecurile în devize sau monedă naţională, prilej cu care pe
fiecare cec dă o a doua semnătură, care este confruntată de lucrătorul de la
ghişeu cu prima şi cu cea de pe paşaport;
(5) – Cu cecul, poate achita direct, de exemplu într-un aeroport, taxa
pentru depăşirea greutăţii la bagaje;
(6)-(7) – Băncile şi instituţiile care au devenit noii posesori ai cecurilor
le remit, la încasare, instituţiei emitente;
(8)-(9) – În baza cecurilor primite, banca, instituţia, agenţia emitentă etc.
transmite contravaloarea cecurilor primite.
Cecurile de călătorie sau traveller's checks' sunt cecuri emise pentru o
valoare fixă; într-o monedă determinată, în majoritatea cazurilor de un organism
specializat.
Ele sunt comercializate de instituţia emitentă sau de alte instituţii, prin
punerea cecurilor în consignaţie. Cecurile de călătorie sunt apoi vândute unor
clienţi care vor să călătorească în străinătate. Cecurile sunt mult mai sigure decât
numerarul, deoarece sunt semnate de cumpărător în momentul cumpărării lor şi
trebuie contrasemnate în momentul utilizării lor la plată. În caz de pierdere sau
de furt, cecurile pot fi rambursate. Cecurile de călătorie au, în general, o
valabilitate nelimitată ca durată şi sunt acceptate la plată de comercianţi, hoteluri
etc. Ele pot fi schimbate imediat, contra monedei locale, la cea mai mare parte
dintre bănci.
Evidenţa cecurilor de călătorie în devize se ţine cu ajutorul conturilor
109 „Alte valori” (la cumpărare) si 1621 „Alte sume datorate” (la vânzare).
De exemplu, o bancǎ comercialǎ cumpără un cec de călătorie de la un
turist, în valoare de 300 Euro, la cursul de 3,6 RON/Euro. Comisionul perceput
de bancă este de 2%:
Alte valori = Poziţia de schimb 300 Euro
(109) (3721)
Contravaloarea poziţiei de = % 1080
schimb Casa în lei RON
(3722) (1011) 1074
Comisioane RON
(7069 6 RON
Remiterea cecurilor de călătorie spre încasare în străinătate:
Valori de recuperat = Alte valori 300 Euro
(1611) (109)
Încasarea cecurilor de călătorie:
19
20
Conturi de corespondent = Valori de recuperat 300 Euro
(nostro) (1611)
(121)
În situaţia în care o societate bancară vinde un cec de călătorie în valoare

de 300 USD unui turist, la cursul de 2,9 RON/USD şi cu un comision perceput
de bancă de 2% din valoarea cecului, au loc urmǎtoarele înregistrǎri contabile:
Poziţia de schimb = Alte sume datorate 300 USD
(3721) (1621)
Concomitent, se evidenţiază încasarea contravalorii în lei a cecurilor şi a

comisionului:
Casa în lei = % 870 RON
(1011) Contravaloarea poziţiei de 864 RON
schimb
(3722)
Comisioane 6 RON
(7069)
Se evidenţiază plata cecurilor de călătorie în străinătate:
Alte sume datorate = Conturi de corespondent 300 USD
(1621) (nostro)
(121)
Operaţiunile în conturile clienţilor cu devize se înregistrează în mod

similar cu operaţiunile în conturile în lei ale acestora. Operaţiunile la vedere şi la
termen efectuate în contul clienţilor se evidenţiază în mod similar cu operaţiunile
în devize cu clientela bancară şi financiară. Contabilizarea titlurilor în devize
respectă regulile de evidenţă şi de evaluare stabilite pentru titlurile exprimate în
lei. Astfel, sunt clasate, în funcţie de intenţia de deţinere şi sub rezerva
îndeplinirii condiţiilor specifice fiecărei categorii de titluri (titluri de tranzacţie,
de plasament, de investiţii, părţi în societăţile comerciale legate, titluri de
participare şi titluri ale activiţăţii de portofoliu).

devize
În contextul dezvoltării schimburilor internaţionale, a avut loc, în paralel, crearea

şi/sau perfecţionarea unor tehnici şi instrumente de plată, destinate să asigure
supleţe plăţilor determinate de aceste schimburi.
Drept urmare, alături de acreditivul documentar, scrisoarea de credit,
incasso-ul documentar, într-o măsură tot mai mare, a început să fie utilizat cecul
21
ca instrument de plată, atât în operaţiunile necomerciale (turism, transport,

servicii), cât şi în cele comerciale (export, import).
Cecul, prin conţinutul şi forma sa, reprezintă un ordin scris,
necondiţionat dat unei bănci (pe un formular tipizat), de a plăti în favoarea unor
persoane fizice sau juridice, o sumă de bani.
Părţile implicate în circuitul cecului sunt: trăgătorul, trasul şi beneficiarul.
Cecul este un înscris prin care o persoană (trăgător, emitent) dă ordin
unei bănci (tras), de a plăti în favoarea unui terţ (beneficiar) o sumă de bani de
care trăgătorul dispune. Pentru a fi un înscris valid din punct de vedere juridic,
cecul trebuie să cuprindă următoarele date:
 denumirea de cec înscrisă în text şi exprimată în limba în care a fost
redactat înscrisul;
 ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată;
 numele trasului – banca plătitoare;
 locul plăţii – banca, localitatea unde trebuie să se facă plata;
 locul şi data emiterii cecului (cecul fără dată considerându-se emis
anterior termenului de prezentare);
 semnătura celui ce emite cecul, deci a trăgătorului.
Din punct de vedere al modului în care este indicat beneficiarul, cecurile pot fi:
 nominative – este indicat numele beneficiarului şi, ca atare, nu pot fi
transmise prin gir, ci doar prin cesiune;
 la ordin – este indicat numele şi menţiunea la ordin, se pot transmite
prin gir;
 la purtător – plătibil celui care îl prezintă.
După modul de încasare, cecurile se prezintă sub mai multe forme:
 nebarate – se poate plăti în numerar sau în cont fără restricţii, la
dorinţa beneficiarului;
 barate – utilizate pentru plata în contul bancar al beneficiarului,
neputând fi plătite în numerar.
 certificate – banca certifică, în prealabil, existenţa unui disponibil
suficient pentru efectuarea plăţii, suma certiticată putând fi sau nu
blocată;
 cecuri de călătorie.
Din punct de vedere al părţilor angajate în derularea plăţilor, cecurile pot fi:
 personale – trase de o persoană fizică sau juridică asupra unei
bănci;
 bancare – trase de o bancă asupra altei bănci;
 de călătorie (au fost tratate în paragraful 5.3.3.).
a) Cecul personal. În practica internaţională apar, în principiu, două situaţii:
21
22
 fie băncile, în baza disponibilului din cont, tipăresc astfel de
înscrisuri şi le dau clienţilor lor. Acestea sunt cecuri în alb, din punct
de vedere al sumei şi beneficiarului;
 fie firmele îşi tipăresc singure formulare tipizate de cecuri, pe care le
utilizează pentru efectuarea unor plăţi.
De exemplu, mecanismul derulării unei plăţi prin cec personal, pentru
un export efectuat de o firmă românească, implică următoarele părţi:
 trăgător – firma străină importă produse din România şi plăteşte cu
cecul personal;
 beneficiar – firma românească exportatoare la ordinul căreia s-a
emis cecul;
 banca trasă – banca străină care va plăti cecul la prezentare;
 banca beneficiarului (o bancǎ din România) – banca ce-l deserveşte
pe exportator şi care va remite cecul la încasare la banca străină.
(3)
BANCA
(4) BANCA TRASǍ
BENEFICIARULUI
(5) (2)
(1)
BENEFICIAR TRǍGǍTOR
Legendǎ:
circulaţia cecului
circulaţia banilor
Figura 5.2 – Mecanismul derulării plăţii prin cec personal
Circuitul decontǎrii cecului personal presupune urmǎtorul traseu:

(1) – Trăgătorul emite cecul pe numele beneficiarului, firma
românească, cu indicarea sumei corespunzătoare mărfurilor exportate sau
serviciilor prestate de acesta;
(2) – Firma românească exportatoare B prezintă cecul spre încasare la
banca sa;
(3) – Banca din România remite beneficiarului o chitanţă, care atestă
primirea unui cec de o anumită valoare, iar cecul îl remite la încasare în
străinătate la banca trasă;
23
(4) – Banca trasă, la primirea cecului, debitează contul trăgătorului cu

valoarea indicată pe cec şi remite contravaloarea cecului băncii române.
(5) – Banca română, pe baza chitanţei eliberată anterior, plăteşte firmei
române (beneficiarului) suma respectivă.
În cazul exporturilor româneşti, evitarea eventualelor riscuri se poate
realiza numai prin transmiterea mai întâi a cecurilor spre încasare la banca trasă
(banca străină), iar după ce s-a primit confirmarea încasării cecului de banca
română, agentul economic trebuie să expedieze marfa.
b) Cecul bancar. Este cecul tras de o bancă, din ordinul unui terţ ordonator,
asupra altei bănci, în favoarea unei persoane fizice sau juridice indicate de
ordonator.
Părţile implicate în utilizarea cecului bancar sunt:
 terţul ordonator – agentul economic român care are disponibil în
devize şi urmează să dispună o plată prin cec;
 banca trăgătoare – o bancǎ comercială care îl deserveşte pe agentul
economic şi care, la ordinul acestuia, va emite cecul;
 banca trasă – este cea la care banca trăgătoare are cont şi asupra
căreia trage cecul;
 beneficiarul B – este persoana fizică sau juridică ce urmează a
încasa cecul de la banca trasă.
BANCA (3)
TRǍGǍTOARE BANCA TRASǍ
(1) (2) (2) (5) (4)
(2)
PLǍTITOR BENEFICIAR
Legendǎ:
circulaţia cecului
circulaţia banilor
Figura 5.3. – Mecanismul derulării plăţii prin cec bancar
Derularea plăţii prin cec bancar, prezentatǎ în figura de mai sus,

presupune:
23
24
(1) – Firma importatoare, în baza disponibilului în devize din cont,
ordonă băncii comerciale care o deserveşte (prin ordin de plată) să efectueze o
plată prin cec bancar, respectiv să emită un cec de o anumită valoare în favoarea
(la ordinul) unei firme străine – beneficiarul cecului;
(2) – Banca trăgătoare, în baza ordinului primit, procedează simultan
astfel:
 trage (emite) un cec asupra unei bănci străine unde are ea însăşi un
disponibil în valută;
 debitează contul terţului ordonator şi expediază cecul beneficiarului.
(3) – Banca trăgătoare acoperă cecul tras asupra băncii trase;
(4)-(5) – Beneficiarul, la primirea cecului, se prezintă cu el la banca
trasă şi încasează contravaloarea acestuia.
Cecurile bancare pot fi remise la încasare în străinătate, caz în care pot fi
achitate beneficiarilor numai după încasarea lor efectivă în străinătate, sau nu se
remit la încasare în străinătate, cazul cecurilor trase asupra băncii din ţara
noastră, iar creditarea contului de corespondent al băncii se face imediat, la
emiterea cecului.
Pentru a pune în evidenţǎ înregistrǎrile contabile a operaţiunilor pe care
le genereazǎ un cec de decontare în relaţiile cu partenerii din alte ţǎri, luǎm
urmǎtorul exemplu: un client prezintă, la casieria băncii pentru achitare, un
eurocec, în valoare de 400 Euro, la un curs de 3,5 RON/Euro. Comisionul de
cumpărare a cecului este de 5%. După, achitarea cecului, acesta este remis la
centrala băncii şi apoi în străinătate pentru încasare.
Se evidenţiază primirea cecului de către bancă şi achitarea lui:
Alte valori = % 400 Euro
(109) Casa în Euro 380 Euro
(101)
Poziţie de schimb 20 Euro
(3721)
Concomitent, se evidenţiază contravaloarea în lei a comisionului reţinut:
Contravaloarea poziţie de = Comisioane 70 RON
schimb (7069)
(3722)
Se evidenţiază remiterea cecului la centrală:
Decontări intrabancare – = Alte valori 400 Euro
operaţiuni iniţiate (109)
(34156)
Se evidenţiază primirea cecului la centrală:

Alte valori = Decontări intrabancare – 400 Euro
(109) operaţiuni primite (34159)
25
Se evidenţiază remiterea cecului în străinătate pentru încasare:

Valori de recuperat = Alte valori 400 Euro
(1611) (109)
Se primeşte avizul de creditare din străinătate şi se evidenţiază încasarea
cecului:
Conturi de corespondent – = Valori de recuperat 400 Euro
nostro (1611)
(121)
Întrucât, între momentul primirii cecurilor şi momentul încasării lor

efective din străinătate (cazul remiterii cecului la încasare în străinătate) există
un decalaj de timp, pe această perioadă, cecurile primite sunt evidenţiate atât în
conturi în afara bilanţului, respectiv contul 9981 „Alte valori primite”, cât şi în
conturi de bilanţ, respectiv contul 3712 „Valori primite la încasare” şi contul
3716 „Conturi indisponibile privind valori la încasare”.
În momentul sosirii avizului de creditare din străinătate, aceste conturi
sunt închise, majorându-se disponibilul din contul curent în devize al posesorului
cecului.
c) Ordinul de plată. Constituie modalitatea cea mai simplă de realizare a unei

plăţi, respectiv încasări. Ordinul de plată este dispoziţia dată de o persoană
(denumită ordonator) unei bănci, de a plăti o sumă determinată în favoarea unei
alte persoane (denumită beneficiar), în vederea stingerii unei obligaţii băneşti
provenind dintr-o relaţie directă, existentă între ordonator şi beneficiar.
Aşa cum rezultă din definiţie, ordinul de plată se caracterizează prin
următoarele:
 relaţia de plată este declanşată ca urmare a unei obligaţii asumate
sau datorii preexistente;
 operaţiunea este pornită din iniţiativa plătitorului;
 revocabilitatea este o trăsătura fundamentală a ordinului de plată.
Aceasta constă în faptul că, ordonatorul îşi poate retrage sau
modifica instrucţiunile de plată date băncii, cu condiţia ca ordinul
său iniţial să nu fi fost executat prin plată în favoarea beneficiarului;
 provizionul (depozitul) bancar este absolut obligatoriu în cazul
ordinului de plată.
Din punct de vedere al modalităţilor de încasare, ordinul de plată poate

fi:
25
26
 simplu, încasarea sa nefiind condiţionată de prezentarea vreunui
document sau explicaţie cu privire la scopul plăţii. Acest tip de ordin
de plată se aseamănă cu cecul;
 documentar, încasarea sa fiind determinată de obligaţia
beneficiarului de a prezenta anumite documente (facturi, dovada
plăţii unor chirii, a unor speze de transport etc.), indicate de
ordonator în ordinul de plată.
Părţile implicate în derularea unui ordin de plată, de regulă, sunt:

 ordonatorul, cel care iniţiază operaţiunea şi plăteşte, stabileşte
condiţiile plăţii, constituie provizionul bancar în vederea plăţii,
poate în orice clipă revoca plata până în momentul efectuării ei;
 beneficiarul, este cel în favoarea căruia se face plata, băncile care
intervin în derularea operaţiunii au simplul rol de prestatoare de
servicii.
Aceste bănci, în practică sunt denumite:
 bancă ordonatoare, cea căreia ordonatorul îi dă dispoziţia privind
efectuarea plăţii prin ordin de plată şi la care constituie depozitul;
 bancǎ plătitoare, cea la ghişeele căreia se achită suma beneficiarului
plăţii şi care solicită anticipat sau ulterior, de la banca ordonatoare,
suma care urmează să o plătească sau a plătit-o.
Elementele pe care le cuprinde ordinul de plată sunt:
 numele şi adresa ordonatorului, numărul contului bancar;
 numele şi adresa beneficiarului (eventual şi numărul contului);
 denumirea şi adresa băncii ordonatoare, data emiterii ordinului de
plată;
 ordinul de a plăti;
 suma în cifre si litere, cu indicarea devizei în care se va face plata;
 motivul plăţii;
 în cazul ordinului de plată documentar, se indică documentele care
trebuie prezentate de beneficiarul plăţii, modul de plată (letric,
telegrafic, telex);
 semnăturile autorizate ale băncii ordonatoare sau ale persoanei
autorizate de firma ordonatoare.
27
(1)
BENEFICIAR ORDONATOR
(7) (2)
(5) (4)
(6)
BANCA BANCA
PLǍTITOARE ORDONATOARE
(3)
Figura 5.4 – Mecanismul derulării plăţii prin ordin de plată
Circuitele din schema prezentatǎ au urmǎtoarea semnificaţie:

(1) – existenţa unei obligaţii de platǎ;
(2) – emiterea ordinului de platǎ;
(3) – primirea de instrucţiuni privind efectuarea plǎţii prin ordin de
platǎ;
(4) – notificarea beneficiarului;
(5) – prezentarea documenteloor şi efectuarea plǎţii;
(6) – transmiterea documentelor şi efrectuarea plǎţii;
(7) – primirea banilor.
Pentru înţelegerea mai bună a modului de evidenţiere contabilă a unui

ordin de plată extern, vom prezenta următoarele exemple:
Exemplul 1: BCR primeşte de la o bancă străină un ordin de plată de 10000

EURO în favoarea unei întreprinderi române. Se va înregistra ordinul de plată
primit şi comisionul de 1 %:
Primirea ordinului de plată:

Cont de corespondent (loro) = Alte sume datorate 10000
(122) (2621) Euro
După ce se obţine viza şi data devizei, centrala BCR întocmeşte nota
contabilă următoare:
Alte sume datorate = Conturi curente societate 10000
(2621) comercialǎ Euro
(2511)
27
28
Se înregistrează şi se încasează comisionul în devize:
Conturi de corespondent (loro) = Comisioane 100 Euro
(122) (7029)
Exemplul 2: BCR remite către o bancă străină un ordin de plată de 10000 Euro
în numele unei întreprinderi româneşti:
Se înregistrează emiterea ordinului de plată:
Conturi curente/ SC = Alte sume datorate 10000 Euro
(2511) (2621)
După ce se obţine viza şi data devizei, centrala BCR întocmeşte nota
contabilă:
Alte sume datorate = Conturi de corespondent 10000
(2621) (loro) Euro
(122)

documentar) extern
Larga utilizare a acreditivului documentar pe plan internaţional este determinată,

pe de o parte, de avantajele pe care le prezintă, atât pentru importator, cât şi
pentru exportator, iar pe de altă parte, de supleţea acestei tehnici, care permite
adaptarea sa la diferite forme pe care le pot îmbrăca schimburile internaţionale.
Derularea acreditivului este reglementată pe plan internaţional prin
documentul intitulat „Reguli şi uzanţe uniforme referitoare la acreditivele
documentare”, revizuite în 1993 de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris
sub denumirea de „Publicaţia 500”.
Acreditivul documentar este un angajament ferm, asumat de o bancă, de
a asigura plata contravalorii unui export, contra documentelor prezentate de
exportator în condiţiile şi termenele stabilite de ordonatorul acreditivului
documentar.
În derularea unui acreditiv documentar apar mai multe părţi implicate,
între care există relaţii obligaţionale directe, şi anume:
 ordonatorul (importatorul) este cel care iniţiază relaţia de acreditiv
documentar, prin instrucţiunile pe care le dă băncii sale de a efectua
plata, numai pe baza documentelor întocmite de beneficiar, în strictă
concordanţă cu clauzele acreditivului;
 banca emitentă (banca importatorului), care la solicitarea
ordonatorului îşi asumă angajamentul de plată pe bază de
documente, în favoarea unei terţe persoane – exportatorul –
beneficiarul acreditivului;
29
 beneficiarul acreditivului este cel în favoarea căruia a fost deschis

acreditivul şi care, prezentând documentele la bancă, poate încasa
contravaloarea mărfii exportate;
 banca exportatorului, care deserveşte beneficiarul acreditivului. În
funcţie de rolul pe care îl are în derularea plăţilor prin acreditiv,
aceasta poate fi: notificatoare, plătitoare, negociatoare şi uneori
confirmatoare.
Siguranţa pe care o conferă utilizarea acreditivului documentar părţilor
implicate în derularea sa, şi de aici utilizarea preponderentă în decontările
internaţionale, rezultă din caracteristicile acestuia:
 Formalismul sau caracterul documentar, constă în faptul că plata se
face numai în baza prezentării unor documente, care fac dovada
îndeplinirii stricte a condiţiilor precizate în acreditiv;
 Independenţa faţă de relaţia contractuală de bază. El este considerat o
tranzacţie independentă de orice contract comercial sau înţelegere
între părţile care au iniţiat relaţia;
 Fermitatea angajamentului bancar. Indiferent de tipul acreditivului,
revocabil sau irevocabil, banca acţionează la cererea şi în
conformitate cu instrucţiunile ordonatorului, faţă de care se angajează
să efectueze o plată;
 Adaptabilitatea. În funcţie de modul în care orice operaţiune
comercială sau necomercială poate să îmbrace o formă documentară,
acreditivul are supleţea necesară adaptării şi la alte operaţii decât cele
de import-export şi a cunoscut în practica internaţională o
permanentă diversificare;
 Siguranţa oferită tuturor părţilor implicate în derularea lui:
 exportatorul – are siguranţa încasării contravalorii mărfii livrate;
 importatorul – are siguranţa că plata nu se va face decât pe bază
de documente;
 banca emitentă, angajată ferm să plătească exportatorului din
ordinul importatorului, are siguranţa operaţiunii, care izvorăşte
din gajul asupra documentelor de expediţie.
Trebuie precizat, în acelaşi timp, că acreditivul, comparativ cu alte
modalităţi de plată, presupune o derulare relativ mai complicată şi costuri
ridicate.
Prin mecanismul derulării unui acreditiv documentar, se înţelege
succesiunea etapelor de valabilitate ale angajamentului bancar şi acţiunile ce
trebuie întreprinse de părţile implicate în relaţia de acreditiv documentar pe
parcursul fiecărei etape.
29
30
IMPORTATOR
(Ordonatorul acreditivului documentar) (12)
(11) (10) (2)
BANCA IMPORTATORULUI
(Banca emitentǎ)
(9) (8) (3)

(1)
BANCA EXPORTATORULUI
(Banca plǎtitoare)
(7) (6) (4)
EXPORTATORUL
(Beneficiarul acreditivului documentar)
(5)
Figura 5.5 – Fluxul informaţional al decontǎrilor în baza acreditivului

documentar domiciliat în ţara exportatorului
Circuitele marcate, în figura de mai sus, au urmǎtoarea semnificaţie:

(1)-(2) – dispoziţia de deschidere a acreditivului documentar, dată de
ordonator băncii emitente (2), care se face pe baza unui contract comercial
internaţional, în care a fost stipulată această modalitate de plată (1);
(3) – deschiderea acreditivului documentar de către banca emitentă;
(4) – notificarea sau avizarea exportatorului de către banca acestuia;
(5) – livrarea mărfii;
(6)-(7) – prezentarea documentelor de către exportator băncii sale
privind expedierea mărfii (6) şi plata contravalorii acesteia de către bancă (7);
(8) – remiterea documentelor de către banca exportatorului, băncii
emitente şi solicitarea rambursării sumei datorate;
(9) – rambursarea sumei, pe baza documentelor primite de către banca
importatorului către banca exportatorului;
(10)-(11) – remiterea documentelor de către banca emitentă
ordonatorului (10) şi achitarea lor de către importator (11);
(12) – importatorul, intrând în posesia documentelor, poate ridica marfa.
31
Privit în ansamblu, mecanismul derulării acreditivului documentar

comportă două momente esenţiale:
 deschiderea;
 utilizarea.
În esenţă, deschiderea acreditivului documentar se referă la ansamblul
operaţiunilor prin care ordonatorul (importatorul) iniţiază derularea plăţilor prin
acreditiv documentar, iar utilizarea se referă la acţiunile pe care trebuie să le
realizeze beneficiarul (exportatorul), pentru a putea încasa contravaloarea
mărfurilor livrate.
Orice deschidere de acreditiv trebuie să conţină anumite menţiuni şi, în

principal, acestea sunt:
 părţile implicate (banca emitentă – ordonatoare; banca
exportatorului notificatoare, negociatoare, plătitoare sau
confirmatoare, ordonatorul acreditivului – importatorul; beneficiarul
acreditivului – exportatorul);
 natura angajamentului bancar (revocabil, irevocabil şi irevocabil
confirmat);
 domicilierea acreditivului documentar (ţara exportatorului, ţara
importatorului sau într-o terţă ţară);
 valoarea acreditivului documentar;
 utilizarea acreditivului documentar şi alte precizări privind plăţile;
 valabilitatea acreditivului documentar şi alte limite de timp fixate
pentru prezentarea documentelor;
 natura, cantitatea şi starea mărfurilor;
 condiţia de livrare şi alte precizări privind expedierea şi transportul
mărfurilor;
 costul plăţii prin acreditiv documentar;
 documente şi alte precizări (principale: factura comercială,
documente de transport, documente de asigurare; secundare:
certificatul de origine al mărfii, cambia şi biletul la ordin, certificatul
de calitate, certificatul fitosanitar etc.).
Utilizarea acreditivului documentar se face prin depunerea de către
exportator a documentelor stipulate în deschiderea acreditivului documentar la
ghişeele băncii plătitoare, negociatoare sau acceptante. Aceasta se face, de
regulă, pe canal bancar. În cazul în care documentele prezentate la banca
plătitoare sunt în bună regulă şi toate condiţiile din deschiderea acreditivului
documentar au fost respectate întocmai, exportatorul remite documentele şi
încasează banii.
Controlul asupra documentelor este realizat atât de exportator, de
importator, cât şi de băncile acestora (controlul bancar).
31
32
Acreditivul documentar (creditul documentar) se clasifică astfel:
1. În funcţie de angajamentele asumate de banca importatorului
(emitentă) avem:
 acreditiv documentar revocabil, dacă poate fi pus în cauză, în
orice moment, înainte de data prezentării documentelor de către
banca emitentă, la iniţiativa ei proprie sau la iniţiativa clientului
importator;
 acreditiv documentar irevocabil, dacă nu poate fi modificat sau
anulat cu acordul tuturor părţilor, din momentul în care banca
emitentă se angajează în mod irevocabil să plătească
documentele prezentate.
2. În funcţie de angajamentele asumate de banca exportatorului
(notificatoare), există:
 acreditiv documentar notificat, dacă banca notificatoare nu
garantează clientului (exportatorului) buna desfăşurare a plăţii şi
nu face decât să se oblige la un transfer de fonduri provenind de
la banca emitentă;
 acreditiv documentar confirmat, dacă banca notificatoare
garantează clientului (exportatorului), buna desfăşurare a plăţii.
Această garanţie se acordă numai în cazul creditelor
documentare irevocabile, iar riscul băncii notificatoare este
limitat la riscul de insolvabilitate al băncii importatorului.
Evidenţa principalelor operaţiuni de acreditiv documentar, la banca
importatorului (emitentă), se realizează astfel:
a) înregistrarea depozitului constituit de către client, pentru o parte sau
pentru întreaga valoare a angajamentului, în contul 25331 „Depozite pentru
deschiderea de acreditive”;
b) angajamentul băncii emitente pentru acreditivul documentar
revocabil se înregistrează în conturile de angajamente în afara bilanţului;
c) angajamentul de finanţare dat în cadrul unui acreditiv documentar
irevocabil se înregistrează în contul în afara bilanţului 90312 „Deschideri de
credite documentare”, iar angajamentul realizat prin acceptarea de efecte de
comerţ se înregistrează în contul 9032 „Acceptări sau angajamente de plată”;
d) garanţia primită de la o societate de asigurări se înregistrează în
contul 9142 „Garanţii primite de societăţi de asigurare şi capitalizare”;
e) plata imediată a documentelor acceptate se înregistrează în contul
curent al importatorului, din disponibilităţile acestuia;
f) plata amânată pentru importator, în cazul în care acesta beneficiază
de un credit acordat de banca importatorului, se înregistrează în contul Credite
acordate importatorului;
33
g) plata amânată pentru importator, în cazul în care acesta beneficiază

de un termen de plată din partea exportatorului, însoţită de un angajament de
finanţare sub forma unei acceptări de plată din partea băncii emitente, se
înregistrează în contul în afara bilanţului 9032 „Acceptări sau angajamente de
plată”, iar plata efectivă se înregistrează în contul curent al importatorului.
Evidenţa principalelor operaţiuni privind acreditivul documentar, la
banca exportatorului (confirmatoare), se înregistrează astfel:
a) angajamentul de garanţie, dat în favoarea clientului şi la ordinul
băncii importatorului, se înregistrează în contul în afara bilanţului 9111
„Confirmări de deschideri de credite documentare”;
b) angajamentul de garanţie primit de la banca importatorului şi
acceptarea de plată a băncii notificatoare, garantată de banca emitentă, se
înregistreză în contul în afara bilanţului 912 „Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii
primite de la bănci”;
c) încasarea contravalorii documentelor privind mărfurile livrate se
înregistrează în contul curent al exportatorului.
Exemplu: Un agent economic (în calitate de importator) solicită

deschiderea unui acreditiv la o bancă din România, pe baza disponibilului său
din contul curent, în valoare de 2500 USD. Comisioanele de deschidere şi de
plată a acreditivului sunt de 0,2 % din suma acreditivului, care sunt suportate de
către ordonator. Exportatorul, după livrarea mărfurilor depune documentele la
banca sa în vederea remiterii acestora la banca importatorului. Suma
documentelor de plată este de 2400 USD. Suma rămasă neutilizată se restituie în
contul curent al ordonatorului. Cursul de schimb al dolarului este de 3 RON/
USD.
Deschiderea acreditivului:
 Se evidenţiază angajamentul asumat de către banca ordonatorului:
Deschideri de acreditive = Contrapartida 2500
documentare (999) USD
(90312)
 Se evidenţiază blocarea sumei din contul curent al ordonatorului
incluzând şi comisioanele suportate de către acesta:
Conturi curente/valută, = Depozite pentru 2510
ordonator deschiderea de acreditive USD
(2511) (25331)
Notă: Blocajul s-a făcut pentru suma de 2510 USD, compusă din 2500
USD, suma acreditivului, 0,2% din suma acreditivului (5 USD) pentru
comisionul de deschidere şi 0,2 % pentru comisionul de plată (5 USD)
33
34
 Se evidenţiază reţinerea comisionului de deschidere a acreditivului:
Depozite pentru deschiderea de = Poziţie de schimb 5 USD
acreditive (3721)
(25331)
 Concomitent, se înregistrează:
Contravaloarea poziţiei de = Venituri din angajamente 15 RON
schimb de finanţare în favoarea
(3722) clientelei
(70712)
Utilizarea acreditivului:
 Se evidenţiază plata exportului:
Depozite pentru deschiderea de = Conturi de corespondent la 2400
acreditive bănci (nostro) USD
(25331) (121)
 Se înregistrează lichidarea angajamentului evidenţiat în afara
bilanţului, pentru suma plătită:
Contrapartida = Deschideri de acreditive 2400
(999) documentare USD
(90312)
 Se evidenţiază încasarea comisionului de plată de la ordonator:
Depozite pentru deschiderea de = Poziţie de schimb 5 USD
acreditive (3721)
(25331)
 Concomitent, se înregistrează:
Contravaloarea poziţiei de = Venituri din angajamente 15 RON
(3722) clientelei
(70712)
Închiderea contului de acreditive:

 Se evidenţiază închiderea contului de acreditive:
Depozite pentru deschiderea de = Conturi curente/valută, 100 USD
acreditive ordonator
(25331)
 Concomitent, se anulează angajamentul băncii cu suma rămasă
neutilizată:
Contrapartida = Deschideri de credite 100 USD
(999) documentare
(90312)
35
Excepţie de la mecanismul obişnuit al derulării acreditivului, mai întâi

deschiderea şi apoi utilizarea lui, face acreditivul documentar stand-by, care are
o funcţie diferită, de garantare.
Banca garantează pentru un client al său (ordonatorul) obligaţia plăţii
asumate prin contractul comercial. Astfel, acreditivul documentar stand-by
diferă de acreditivul documentar simplu prin aceea că beneficiarul lui nu
apelează la utilizarea acestuia decât în măsura în care, ordonatorul nu şi-a
îndeplinit obligaţia asumată prin contract (deci, nu se constituie un depozit în
prealabil).
5.6. Operaţiunile de viramente prin incasso-ul documentar extern
Importantă formă de decontare în relaţiile comerciale internationale, incasso-ul

este reglementat prin documentul intitulat „Reguli uniforme privind
incasso-urile” revizuit în 1995 de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris
sub denumirea de „Publicaţia nr.5 22”.
Spre deosebire de plata prin acreditiv documentar, decontarea prin
incasso este relativ simplă, ieftină, dar negarantată bancar, aceasta bazându-se,
în esenţă, pe obligaţia de plată a cumpărătorului asumată prin contractul
comercial international, fără să comporte nici un angajament de plată din partea
băncilor care sunt antrenate în derulare.
Elementele esenţiale care sunt specifice incasso-ului, sunt următoarele:
 operaţiunea este o simplă vehiculare a documentelor, ca atare,
obligaţia băncilor care intervin se rezumă la prestarea unui serviciu
în anumite condiţii impuse de instrucţiunile primite de la exportator;
 documentele vehiculate de bănci pot fi de două feluri: comerciale
(factura, documentele de transport, de proprietate etc.) şi financiare
(cambii, bilet la ordin, cec, chitanţe etc.), utilizate pentru a obţine
sume de bani. În funcţie de documentele vehiculate, se disting două
tipuri de incasso-uri: simplu şi documentar;
 scopul operaţiunii este transmiterea documentelor comerciale sau
financiare, de la beneficiarul plăţii la plătitor, contra plată, acceptare
sau în alte condiţii.
Indiferent însă, de felul incasso-ului, simplu sau documentar, se poate
vorbi despre un caracter documentar al plăţii, în sensul că, prin vehicularea
documentelor de cǎtre bănci, mecanismul incasso-ului permite, în final, să se
obţină o plată pe bază de documente. În cazul incasso-ului documentar,
caracterul documentar este mai pronunţat, în sensul că importatorul efectuează
plata, nu contra marfă, ci contra documentelor care atestă livrarea potrivit
condiţiilor stabilite în contractul comercial internaţional.
35
36
Cel puţin teoretic, incasso-ul oferă o anumită certitudine partenerilor,
privind îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul comercial internaţional.
Cumpărătorul, văzând documentele înainte de a le onora, are siguranţa că
efectuează plata numai după ce exportatorul şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi
a exportat marfa. În acelaşi timp, vânzătorul, la rândul său, are siguranţa că
importatorul nu va intra în posesia documentelor pentru a-şi ridica marfa decât
după ce le va achita.
Cu toate acestea, incasso-ul nu prezintă nici o garanţie pentru
exportator, anume că importatorul va achita sau nu va achita contravaloarea
tranzacţiei de îndată ce primeşte documentele. Singura obligaţie de plată a
importatorului fiind cea asumată prin contractul comercial, riscurile de
neîncasare sunt cele specifice unei astfel de obligaţii. Dacă la aceste elemente se
adaugă şi faptul că, potrivit uzanţelor, spezele şi comisioanele bancare sunt
suportate de exportator, reiese clar că în cadrul acestei modalităţi de plată
avantajele sunt în principal de partea importatorului.
În aceste condiţii, exportatorul rămâne sub incidenţa următoarelor
riscuri:
 riscul întârzierii la plată;
 riscul de neplată a sumei datorate de importator, dacă acesta,
dintr-un motiv sau altul, refuză în final să-şi onoreze obligaţia
contractuală;
 riscul diminuării încasării din motive valutare sau de altă natură
(deprecierea mărfii pe perioada de întârziere a plăţii, efectuarea
unor cheltuieli suplimentare în sarcina exportatorului pentru
manipularea, depozitarea şi protecţia mărfii, plata de către
exportator a unor dobânzi de eficienţă a exportului neluate în
calculul, în cazul în care operaţiunea comercială este finanţată de o
bancă până în momentul încasării etc.);
 riscul pierderii mărfii.
Din cauza acestor neajunsuri, incasso-ul documentar este recomandat a
se folosi când există suficientă încredere între parteneri, şi anume:
 când cumpărătorul extern prezintă o bonitate recunoscută pe plan
mondial;
 când marfa care face obiectul exportului este mai puţin competitivă
la extern;
 când legislaţia ţării cumpărătorului impune pentru importul
anumitor mărfuri, utilizarea incasso-ului ca modalitate de decontare.
Riscurile de neplată pot fi înlăturate sau atenuate prin luarea diferitelor
măsuri de garantare a plăţii, prin combinarea mecanismului incasso-ului cu
unele elemente din alte modalităţi de plată sau prin modificarea mecanismului
clasic.
37
În derularea incasso-ului intervin urmǎtoarele pǎrţi:

1. Ordonatorul (exportatorul) – clientul care încredinţează operaţiunea
de incasso băncii sale. El este cel care iniţiază operaţiunea, şi după expedierea
mărfii, într-un interval de timp optim (documentele să ajungă în termen cât mai
scurt la cumpărător, înaintea sosirii mărfii la destinaţie), depune la banca ce îl
deserveşte setul de documente, prin care atestă expedierea mărfii în concordanţă
cu condiţiile contractuale. Exportatorul, fiind iniţiatorul operaţiunii de incasso,
este acela care stabileşte condiţiile concrete de derulare a acesteia, considerându-
se că întreaga operaţiune se desfăşoară din ordinul său, pe riscurile şi
răspunderea sa. Din acest motiv, documentele la incasso trebuie să fie însoţite de
instrucţiuni de încasare, pe care exportatorul, pentru protejarea propriilor sale
interese, trebuie să le dea cât mai clar, concret şi precis.
2. Banca remitentă primeşte de la ordonator documentele însoţite de
instrucţiuni privind încasarea şi are rolul de a remite documentele unei alte
bănci, dându-i totodată dispoziţii de lucru conform instrucţiunii ordonatorului şi
practicii bancare.
3. Banca însărcinată cu încasarea este cea care primeşte documentele
cu dispoziţiile de încasare de la banca remitentă şi care îşi asumǎ obligaţia de a
asigura prezentarea documentelor importatorului în vederea obţinerii încasarii
(acceptarea, îndeplinirea altor condiţii), transmiţând apoi în sens invers, conform
instrucţiunilor primite, rezultatele incasso-ului (sume de bani, efecte de comerţ
acceptate etc.).
4. Banca prezentatoare este banca însărcinată cu încasarea, efectuând
prezentarea documentelor trasului. Băncile îndeplinesc rolul de prestator de
servicii la ordinul exportatorului, percepând pentru aceasta comisioane bancare.
Singura obligaţie fermă a băncilor este ca, în caz de neacceptare sau neplată în
cel mai scurt timp, să anunţe ordonatorul, dacă nu s-au dat alte instrucţiuni, şi să-
i ţină documentele la dispoziţie.
5. Trasul (importatorul) este destinatarul documentelor vehiculate prin
incasso, căruia, conform instrucţiunilor exportatorului, banca îi solicită să
îndeplinească o anumită condiţie (plată, acceptare, alte condiţii) în schimbul
eliberării documentelor. În practica activităţii de comerţ exterior există tendinţa,
din partea importatorilor, de a amâna cât mai mult plata.
Banca însărcinată cu încasarea şi banca prezentatoare pot fi practic una
şi aceeaşi bancă, dacă documentele sunt trimise direct băncii care deserveşte
afacerile trasului.
Fluxul informaţional al decontărilor în baza incasso-ului documentar
este prezentat în schema de mai jos, cu următoarele semnificaţii:
37
38
(4)
BANCA REMITENTǍ BANCA
(8) PREZENTATOARE
(Banca exportatorului)
(9)
(Banca importatorului)
(3) (10) (5) (6) (7)
(1)
ORDONATOR TRAS
(2)
(Exportator) (Importator)
Figura 5.6 – Fluxul informaţional al decontărilor în baza incasso-ului

documentar
(1) –Încheierea contractului de export-import între partenerii

comerciali;
(2) – Livrarea mărfurilor conform condiţiilor contractuale;
(3) – Remiterea către banca exportatorului a documentelor de livrare;
(4) – Remiterea acestor documente către banca importatorului;
(5) – Avizarea importatorului de sosirea documentelor, în vederea
acceptării plăţii;
(6) – Acordul importatorului şi efectuarea plăţii către banca sa prin
debitarea contului, în monedă naţională;
(7) – Transmiterea către cumpărător a documentelor doveditoare că
importatorul este proprietarul mărfurilor pentru că le-a achitat;
(8) – Efectuarea concomitent de către banca importatorului a plăţii în
devize, prin creditarea contului băncii exportatorului;
(9) – Confirmarea creditării de către banca exportatorului şi debitarea
contului băncii importatorului, în devize;
(10) – Avizarea exportatorului de către banca sa asupra încasării
documentelor de expediţie şi creditarea contului sau în moneda
naţională.
Mecanismul incasso-ului simplu este identic cu mecanismul derulării
incasso-ului documentar, teoria comportând anumite modificări conceptuale şi
de terminologie.
Astfel, în locul documentelor comerciale sunt utilizate documente
financiare, respectiv cambii, bilete la ordin, cecuri, chitanţe de plată sau alte
instrumente analoge, utilizate pentru a obţine sume de bani. Totodată, prestaţia
trasului (importatorului) nu rezultă ca în cazul incasso-ului documentar, numai
39
dintr-o operaţie comercială, ci sumele de încasat prin incasso simplu pot fi

rezultatul unor obligaţii comerciale, necomerciale, financiare şi obligaţii
cambiale etc.
Documentele financiare se trimit la încasare însoţite de ordinul de
încasare, prin care ordonatorul instruieşte banca însărcinată cu încasarea, asupra
modului în care va proceda în caz de plată (în ce cont va remite suma, la ce
bancă etc.) sau în caz de refuz de plată din partea trasului (desemnează un
mandatar pentru a acţiona în caz de neplată, apelează la procedura de protest
pentru neplată etc.).
Evidenţa operaţiilor legate de incasso-ul de import, presupune

parcurgerea următoarelor etape:
a) la primirea unui incasso, banca înscrie, într-un cont în afara
bilanţului, suma datorată de importator şi încasează un comision de
avizare de la importator;
b) la plată sau la scadenţă, se prezintă documentul financiar (dacă
există), acceptat de către tras (importator) la plată, se efectuează
plata şi se încasează comisionul de plată;
c) se închide contul din afara bilanţului deschis anterior.
Pentru înţelegerea tehnicii bancare privind operaţiunile de incasso
propunem urmǎtorul exemplu: un importator român solicită băncii sale plata
exportatorului străin, folosind ca modalitate de plată incasso-ul documentar, în
sumă de 1000 USD. În momentul sosirii documentelor de export şi acceptate la
plată de către tras, banca plăteşte contravaloarea acestora la extern.
Comisioanele de avizare şi de plată sunt de 0,2% din suma incasso-ului. Cursul
de schimb este de 2,9 RON/USD.
Se evidenţiază suma datorată de importator:
Alte valori date = Contrapartida 1000 USD
9982 (999)
Se evidenţiază reţinerea comisionului de avizare:
Conturi curente/valută = Poziţie de schimb 2 USD
importator (3721)
(2511)
Concomitent, se înregistrează:
Contravaloarea poziţiei de = Venituri din angajamentele 5,8 RON
(3722) clientului
(70712)
39
40
Se evidenţiază plata exportatorului:
Conturi curente/valută = Conturi de corespondent la 1000 USD
importator (2511) bănci (nostro) (121)
Se evidenţiază reţinerea comisionului de plată:

Conturi curente/valută = Poziţie de schimb 2 USD
importator (3721)
(2511)
Concomitent, se evidenţiază:
Cheltuieli cu angajamentele de = Contravaloarea poziţiei de 5,8 RON
finanţare în favoarea clientului schimb
(60712) (3722)
Se evidenţiază închiderea conturilor din afara bilanţului:
Alte valori date = Contrapartida 1000 USD
(9982) (999)
Operaţiunile specifice incasso-ului de export presupun parcurgerea

următorilor paşi:
a) în momentul în care clientul exportator român prezintă la ghişeele
băncii documentele de transport, banca le va remite la plată,
evidenţiind într-un cont din afara bilanţului creanţa respectivă;
b) încasarea presupune creditarea contului curent al exportatorului;
c) concomitent, se închide contul din afara bilanţului deschis anterior.
De exemplu, un exportator român se prezintă la banca sa cu
documentele de export, în valoare de 1000 USD, în vederea remiterii acestora la
plată. După primirea documentelor acceptate, de către importator se evidenţiază
intrarea disponibilităţilor în contul curent al exportatorului. Se utilizează ca
modalitate de plată incasso-ul documentar.
Se evidenţiază primirea documentelor în vederea remiterii acestora la
plată:
Contrapartida = Alte valori date 1000 USD
(999) (9982)
Se evidenţiază încasarea exportului:
Conturi de corespondent ale = Conturi curente/valută, 1000 USD
băncilor (loro) exportator
(122) (2511)
Se evidenţiază închiderea conturilor din afara
bilanţului:
Contrapartida = Alte valori date 1000 USD
(999) (9982)
5.7. Viramentele externe prin scrisoare de credit comercială
41
Scrisoarea de credit comercială constituie o variantă a acreditivului documentar

şi anume acreditiv documentar cu plata prin negociere, având trăsături comune
cu acesta, dar şi unele particularităţi. Este reglementată tot de „Publicaţia 500” şi
este utilizată prioritar ca modalitate de plată în Anglia, Japonia şi alte ţări de
influenţă bancară anglo-saxonă.
Scrisoarea de credit comercială este un document prin care o bancă, din
ordinul importatorului, se angajează, în mod irevocabil faţă de exportator de a
accepta şi de a plăti trate trase de acesta asupra ei, cu condiţia să fie însoţite de
anumite documente expres indicate, şi care să fie prezentate în cadrul termenului
prevăzut.
Deşi relaţia este directă (beneficiar-bancă emitentă), în practica derulării
mecanismului scrisorii de credit comercială, intervine şi a doua bancă, ce poate
fi o bancă notificatoare, în sensul că face simplul serviciu de transmitere a
documentelor de la exportator, la banca emitentă sau banca negociatoare, care
„cumpără” documentele de la expeditor spre a le „vinde” băncii emitente. În
orice situaţie, plata definitivă este realizată la banca emitentă.
Comparativ cu acreditivul, scrisoarea de credit inserează toate condiţiile
comerciale, de plată şi de documente, pe care trebuie să le îndeplinească
exportatorul pentru a încasa contravaloarea mărfurilor exportate.
Astfel, în scrisoarea de credit, ca document, sunt menţionate:
 părţile implicate;
 cantitatea, preţul, calitatea şi alte caracteristici ale mărfii;
 valoarea scrisorii de credit;
 termenul de valabilitate, până când exportatorul poate prezenta
documentele la plată;
 termenul de livrare a mărfurilor;
 documentele (factura, documentul de transport, certificat de
asigurare, certificat de calitate) cu toate detaliile corespunzătoare
(număr de exemplare, cine să le emită etc.);
 numărul cambiilor ce vor fi emise de exportator, valoarea fiecăreia
şi scadenţa.
Faţă de acreditiv, scrisoarea de credit are următoarele
particularităţi:
a) este întotdeauna adresată de către banca emitentă direct
exportatorului şi, de regulă, remisă direct acestuia, fie de banca
emitentă, fie de firma importatoare;
b) este utilizată prin cambii (trate) trase de către beneficiarul scrisorii
asupra băncii emitente, cambiile fiind însoţite de documentele de
expediţie. Cambiile la vedere sunt plătite imediat la primirea lor, iar
cele la termen trebuie acceptate de banca emitentă a scrisorii, la
41
42
prezentare. După acceptare, cambiile devin libere şi achitarea lor la
scadenţă nu mai depinde de scrisoarea de credit, care şi-a îndeplinit
funcţia, fiind garantate de semnătura şi numele băncii acceptate şi
de prevederile legii cambiale din această ţară;
c) scrisoarea de credit implică negocierea de către o bancă locală a
cambiilor trase de beneficiar (scontarea lor);
d) scrisoarea de credit este întotdeauna domiciliată în străinătate,
adică plătibilă după primirea cambiei şi a documentelor şi după
verificarea şi găsirea în regulă de către banca emitentă;
e) scrisoarea de credit este întotdeauna irevocabilă. Ca atare, când în
textul ei apare termenul „confirmat” singur, semnifică, în acest caz,
caracterul irevocabil al scrisorii de credit şi nu faptul că a fost
confirmată de o terţă bancă. Dacă în scrisoarea de credit nu se fac
precizări, potrivit uzanţei, cheltuielile bancare sunt suportate de
importator, iar cele de negociere, în cazul în care documentele vor
fi negociate de o terţă bancă, de exportator. În cazul în care plata se
face prin negociere, în scrisoarea de credit, se indică şi banca
negociatoare.
Scrisoarea de credit are un circuit specific, care poate fi redat astfel:

(7)
BANCA BANCA
EXPORTATORULUI (8) IMPORTATORULUI
(2) (10)
(4) (6) (9) (3)
(1)
EXPORTATOR IMPORTATOR
(5)
Figura 5.7 – Fluxul informaţional al decontărilor prin scrisoarea de credit
comercială
(1) – Încheierea contractului de vânzare-cumpărare în care este

prevăzută ca modalitate de plată scrisoarea de credit;
(2) – Importatorul dă dispoziţie băncii sale să emită scrisoarea de credit;
(3) – Banca emitentă remite exportatorului scrisoarea de credit;
(4) – Exportatorul remite băncii sale scrisoarea de credit;
(5) – Exportatorul livrează mărfurile partenerului extern;
43
(6) – Exportatorul depune la banca sa documentele de livrare, împreună

cu cambia trasă asupra băncii emitente;
(7) – Banca exportatorului remite spre plată sau acceptare cambia şi
documentele de livrare;
(8) – Banca emitentă a scrisorii de credit restituie cambia acceptată sau
plăteşte prin transfer (creditează contul băncii emitente);
(9) – Pe baza avizului de creditare, banca exportatorului creditează
contul acestuia (şi debitează contul băncii emitente);
(10) – Banca emitentă remite documentele importatorului şi debitează
contul acestuia.
În practica bancară actuală, se manifestă tot mai multe preocupări pentru

îmbunătăţirea relaţiilor dintre bănci şi crearea de noi instrumente de plată
internaţionale. În vederea perfecţionării plăţilor internaţionale, marile bănci şi
instituţii financiare ale lumii au elaborat şi pus la punct, încă din perioada anilor
’70, un sistem automat de transmitere a mesajelor interbancare. Ulterior, prin
facilităţile pe care le-a oferit comunităţii bancare internaţionale, banca şi-a extins
aria serviciilor, realizând astăzi practic întreaga gamă de servicii bancare.
Originile sistemului datează din perioada anilor ’60, când un grup restrâns de
bănci europene au întreprins cercetări în vederea îmbunătăţirii şi simplificării
sistemului şi procedurilor de efectuare a plăţilor pe plan internaţional, deoarece
creşterea volumului activităţilor bancare bazate pe prelucrarea manuală a
documentelor nu a mai corespuns unei activităţi eficiente.
Drept urmare, băncile şi instituţiile financiare au fost obligate să treacă
la computerizarea sistemelor de înregistrări contabile pe plan internaţional şi a
activităţii de prelucrare a datelor. Primii paşi în acest sens s-au efectuat prin
intermediul Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare (IOS) şi a Camerei
Internaţionale pentru Comerţ (ICC), creându-se Codul de Identificare Bancară
(BIC).
Ca urmare a studiilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că, implementarea
unui nou sistem de plăţi interbancare pe plan internaţional, care să se bazeze pe
un sistem de indicatori şi elemente unitare (matrice), impune standardizarea
mesajelor bancare internaţionale şi atragerea marilor bănci în acest sistem. Drept
urmare, grupul de bănci iniţiatoare a contactat şi a atras la acest sistem
principalele bănci americane, canadiene şi europene.
Organizaţia sub forma actuală a luat fiinţă în mai 1973, când 239 de
bănci din Europa şi America au acceptat să adere şi să formeze Organizaţia
SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Teleconumication) cu sediul
la Bruxelles.
Sistemul a devenit operativ în vara anului 1977 prin aderarea băncilor
din 15 ţări ale lumii. Astǎzi, peste 2600 de bănci, din cca. 65 de state, fac parte
43
44
din această organizaţie. Sistemul funcţionează în prezent sub forma unei reţele
private de teletransmisiune, închiriată administraţiilor care deţin monopolul
telecomunicaţiilor. Sistemul se bazează pe ordinatoare în folosinţa băncilor
aderente, care permit transmiterea mesajelor bancare şi ordinelor de transfer, altă
dată transmise prin telex sau prin poştă. Reţeaua internaţională cuprinde patru
ordinatoare gigant, amplasate la Bruxelles, Amsterdam si Culpeper, denumite
„centre de comutare”. Acestea comunică cu ordinatoarele de talie mai modestă
amplasate în cadrul centrelor naţionale. Reţeaua se ramifică apoi spre terminale
amplasate în diferite bănci participante.
Prin acest sistem sunt efectuate transmiteri directe de plăţi rezultate din
operaţii de arbitraj (vânzări-cumpărări de devize, constituiri de depozite,
plasamente, tranzacţii bursiere etc.), reconcilierea evidenţelor contabile în
tranzacţiile comerciale şi financiare internaţionale. De asemenea, oferă servicii
în sprijinul activităţii de audit financiar, bancar, precum şi servicii legate de
prelucrarea automată a datelor.
Canada Centrul de Centrul de Austria

SUA comunicar comunicare Ungaria
Mexic e din din Germania
Bermude Culperer Ansterdam Elveţia
Ecuador Lichtenstein
Uruguay
Chile I III
Brazilia
Argentina
Noua Zeelandǎ
Hong Kong
Japonia
Singapore
Filipine
Marea Britanie
Andora Irlanda
Spania Suedia
Belgia Norvegia
Luxemburg II IV
Finlanda
Franţa Olanda
Monaco Portugalia
Italia Grecia
Israel Centru de comunicare Africa de sud
Danemarca Din Bruxelles Cehia
Figura 5.8 – Repartizarea ţărilor racordate la SWIFT pe centre de
comutare
Gama de operaţiuni care pot fi efectuate prin reţeaua SWIFT s-a extins.
Astfel, pe lângă transferurile obişnuite, pot fi realizate operaţiuni de portofoliu,
confirmări de tranzacţii, operaţiuni de schimb valutar, de credit, deschideri de
45
credite documentare, ordine de plată, vânzări de titluri şi o serie de mesaje cu

privire la avizele de credit şi extrasele de cont. Implementarea reţelei de SWlFT
reprezintă o cotitură în cadrul relaţiilor interbancare. Instalaţiile terminale sunt
ordinatoare de dimensiuni variate, dotate cu programe adecvate. O instalaţie
terminală poate fi exploatată de o singură bancă sau partajată între mai mulţi
utilizatori. Reţine atenţia faptul că, dacă iniţial sistemul a apărut şi a fost utilizat
pentru structurile bancare, aria acestuia s-a extins, cuprinzând şi sfere financiare
(operaţiuni de brokeraj, bursă, casa de compensaţii bancare etc.).
Principalele avantaje oferite de sistemul SWIFT sunt:
 Utilizarea mesajelor standard agreate în cadrul sistemului permite
transmiterea automată a datelor şi eliminarea oricăror probleme
legate de utilizarea unor limbaje neadecvate, de interpretare eronată
a mesajelor;
 Utilizarea unui sistem multiplu de tehnici şi proceduri permite
siguranţă în transmiterea, recepţionarea şi păstrarea datelor,
excluzând orice posibilitate de interferenţă în sistem.
Confidenţialitatea mesajelor este garantată prin procedura de
codificare, ceea ce exclude orice posibilitate de scurgere
frauduloasă. Sistemul complex de autentificare a mesajelor
presupune coduri secrete, puse la dispoziţie pe bază bilaterală;
 Asigură transmiterea şi retransmiterea imediată a mesajelor, prin
intermediul unor sisteme complete de noduri în orice punct de pe
glob conectat la sistem;
 Asigură administrarea mai eficientă a fondurilor de care dispun
băncile şi instituţiile financiare, sucursale şi filiale ale acestora din
străinătate, dând posibilitate băncilor să dezvolte un sistem global de
trezorerie şi administrare.
 Asigură accesul direct la piaţa bancară internaţională, non-stop, a
întregului sistem bancar internaţional, sistemul de plăţi
desfăşurându-se într-un proces continu, ceea ce a dat posibilitatea
integrării într-un sistem armonios al activităţilor financiare
internaţionale (operaţiuni de trezorerie, Money, markets etc.);
 Creşte productivitatea muncii prin automatizare. Fiind un sistem
integrat şi automatizat permite o prelucrare automată a datelor, o
mişcare automată a banilor, ca o consecinţă a diferenţelor de fus orar
între marile centre financiare ale lumii, permite investitorilor să
menţină în circuit permanent lichidităţile disponibile temporar,
utilizând principiul diferenţei de dobândă în timp şi spaţiu, să le
aducă un profit care simultan apare în circuit;
 Reducerea costurilor operaţionale prin excluderea oricărei prelucrări
manuale sau mecanice a operaţiilor, utilizând tehnicile de
45
46
transmitere a mesajelor. Reţine atenţia faptul că, în timp ce
transmiterea unui mesaj prin telex între România şi America costă
30 USD, un mesaj SWIFT costă cel mult 47 cenţi. Deci, costul
transmisiunilor nu depinde de distanţă.
Întrucât, reţeaua are o capacitate limitată, organizatorii SWIFT pregătesc
realizarea unei noi generaţii, SWIFT II, de concepţie modulară, descentralizată şi
mai deschisă, apărând posibilitatea lărgirii în continuare a gamei de servicii
prestate. Existenţa unor norme în controlul respectării lor a determinat
uniformizarea şi automatizarea operaţiilor în relaţiile cu străinătatea.
Uniformizarea evidenţelor contabile permite membrilor reţelei SWIFT să
transmită şi să primească extrase de cont sub forma mesajelor SWIFT. În acelaşi
timp, se pot realiza punctaje cu corespondenţii, printr-o procedură automatizată.
Ordinatorul destinatarului unui extras de cont poate semnala singur
unele neconcordanţe sau poate pune întrebări ordinatorului emitent al extrasului
de cont, cu privire la anumite neclarităţi în operaţiuni.
Importanţa reţelei SWIFT în cadrul relaţiilor interbancare trebuie
apreciată prin prisma acestor evoluţii.
În măsura în care sunt libere să-şi aleagă corespondenţii, băncile SWIFT
vor prefera, desigur, bănci membre ale reţelei caracterizate prin:
 deţinerea sistemelor moderne de tratare a informaţiilor;
 afilierea la sistemele naţionale de telecomunicaţii;
 respectarea normelor de conduită aferente;
 trimiterea frecventă a extraselor de cont, cu respectarea acestor
reguli care să permită punctajul automat.
Întrebǎri
1. Ce sunt devizele?
47
2. Care sunt principalele operaţiuni în devize ce se efectueazǎ cu clientele

bancarǎ şi financiarǎ?
3. Ce sunt operaţiunile swop?
4. Care sunt principalele operaţiuni în devize cu clientela nebancarǎ? Cu ce
instrumente se deruleazǎ aceste operaţiuni?
5. Ce este acreditul documentar extern? Care sunt caracteristicile acestuia?
6. În ce constau operaţiunile de incasso documentar extern?
7. Care sunt deosebirile dintre incasso şi acreditiv?
8. Ce este scrisoarea de credit comercialǎ?
9. Faţǎ de acreditiv, care sunt particularitǎţile scrisorii de credit comerciale?
10. Ce este swift-ul? Care sunt avantajele pe care le oferǎ acest sistem?
47
BIBLIOGRAFIE
CĂRŢI:
1. Basno, C., Dardac, N., Floricel C., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1994.
2. Basno, C., Dardac, N., Management bancar, Editura Economicǎ, Bucureşti, 2002.
3. Basno, C., Dardac, N., Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
4. Berea, A., Berea, O., Orientǎri în activitatea bancarǎ contemporanǎ, Editura Expert,
Bucureşti, 1999.
5. Berheci, I., Contabilitatea societǎţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
6. Cocriş, V., Işan, V., Economia afacerilor, vol.I-IV, Editura Graphix, Iaşi, 1995-1996.
7. Cocriş, V., Tehnici şi operaţiuni bancare, Editura Universitǎţii, Iaşi, 1997.
8. Cocriş Vasile, Chirleşan Dan – Managementul bancar şi analiză de risc în activitatea de
creditare, Editura Universitătii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2007;
9. Dăianu și alții, 2014. ''The Eurozone crisis and the future of Europe''. London: Palgrave
Macmillan; Dăianu, D, Bavesi, G., D'Adda, C., Kumar, R. (eds).
10. Dăianu, D., 2012. prezentare la simpozionul organizat de Academia Română şi
Ministerul Apărării: “Securitatea naţională în societatea bazată pe cunoaştere.
Intelligence, cunoaştere strategică şi decizie” [Interviu] (26 Noiembrie 2012).
11. Dăianu, D., 2015. prezentare cu ocazia lansării studiului “Bancile si Cresterea
Economica – Lectiile trecutului pentru un viitor mai bun”, București: Consiliul
Patronatelor Bancare din Romania și Deloitte Romania.
12. Dǎnilǎ, N., Berea, O.A., Managementul bancar, Fundamente şi orientǎri, Editura
Economicǎ, Bucureşti, 2000.
13. Dardac, N., Barbu, T., Monedǎ, bǎnci şi politici monetare, Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ, Bucureşti, 2005.
14. Davis, A., Banking operations, Pitman Publishing, London, 1992.
15. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancarǎ, Editura Economicǎ, Bucureşti, 2001.
16. Dedu, V., Gestiune bancarǎ, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 1999.
17. Diaconescu, M., Bǎnci, Sisteme de plǎţi, Riscuri, Editura Economicǎ, Bucureşti, 1999.
18. Gaftoniuc, S., Practici bancare internaţionale, Editura Economicǎ, Bucureşti, 1995
19. Gǎliceanu, I., ş.a., Contabilitate bancarǎ, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti,
1999.
20. Hempel, G., Coleman, A., Simonsin, D., Bank Management, Ed.J.Wiley and Sons, New
York, 1989.
21. Hoanţă N., Bani şi bănci, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
22. Imireanu, M., Gh., Tehnica şi practica operaţiunilor bancare, Editura „Tribuna
Economicǎ”, Bucureşti, 1995.
23. Ionescu, L. (coordonator), Băncile şi operaţiunile bancare, Editura Economică,
Bucureşti, 1996.
24. Isărescu, M., Banca Naţională a României 1880-1995, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1995.
25. Isărescu, M., 2001. “Reflecţii economice - Pieţe, Bani, Bănci”. București: Academia
Română, Centrul Român de Economie Comparată şi Consensuală, Editura Expert.
49
26. Isărescu, M., 2012a. „Politica monetară în perioada tranziţiei. Gestionarea modificărilor
de paradigmă”, Conferinţa anuală a Asociaţiei Europene de Istorie Bancară, București:
BNR.
27. Isărescu, M., 2012b. Speaking at the European Association for Banking and Financial
History Annual Conference. National Bank of Romania headquarters, Bucharest, June,
BNR.
28. Isărescu, M., 2013a. “Ce poate şi ce nu poate face o bancă centrală” prezentare pentru
proiectul educaţional BNR "Academica", 11 februarie. Brașov, BNR website.
29. Isărescu, M., 2013b. prezentare susţinută la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu cu
ocazia conferirii titlului de Doctor Honoris Causa, 17 mai. Sibiu, BNR.
30. Isărescu, M., 2013c. Cuvânt de deschidere la Conferința internațională ESPERA 2013,
București, 11 noiembrie: Academia Română.
31. Isărescu, M., 2015a. cuvânt introductiv la Conferința internatională de risc de țară,
București, 29 aprilie, București: BNR website.
32. Isărescu, M., 2015b. prezentarea ‚,Convergența nominală și convergența reală – condiții
pentru creșterea completivității internaționale a României’’ la Conferința “Romania`s
Path towards Euro”. București, 20 aprilie, Delegația CE în România.
33. Kiriţescu C. și Dobrescu E., 1998. „Moneda-mică enciclopedie”. vol 24 ed. București:
Colecția BNR.
34. Kiriţescu, C., 1978. “Relaţiile valutar-financiare internaţionale”. București: Editura.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
35. Kiriţescu, C., 2001. „Lumea în care şi-a croit drumul Banca Naţională a României”-
istoria paralelă a unei ţări şi a băncii ei centrale,. vol 29 ed. București: Colecția BNR.
36. Kiriţescu, C., Dobrescu, E., Băncile – Mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti,
1998.
37. Kiriţescu, C., Moneda, mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1982.
38. Koch, T.W., Bank Management, The Dryden Press, USA, 1995.
39. Lǎzǎrescu, V., Bǎncile comerciale în economia de piaţǎ din România, Editura Agora,
Bacǎu, 1998.
40. Lazea, V., 2015. prezentarea ‚,Convergența nominală și convergența reală – condiții
Path towards Euro”, 20 aprilie, București: Delegația CE în România.
41. Mayer, T., Bǎncile, activitatea bancarǎ şi economicǎ, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,
Bucureşti, 1983.
42. Niţu I., Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2000.
43. Niţu, I., Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2000.
44. Opriţescu, M. ş.a., Gestiune bancarǎ, Editura Universitaria, Craiova, 1996.
45. Pintea, Al., Ruşcanu, Gh., Băncile în economia românească 1774-1995, Editura
Economică, Bucureşti, 1995.
46. Rotaru, C., Managementul performanţei bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2001.
47. Roxin, L., Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti,
1997.
48. Simone, C., Băncile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
49
49. Slăvescu, V., Curs de monedă, credit, schimb, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1932.
50. Stiglitz, J., Globalizarea – speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
51. Stoica, M., Management bancar, Editura Economicǎ, Bucureşti, 1999.
52. Stoica, O., Integrare financiar-monetară europeană, Editura Junimea, Iaşi, 2003.
53. Temeş, I., Mureşan, M., Contabilitate bancarǎ, vol.I, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca,
1998.
54. Trenca, I., Metode şi tehnici bancare, principii, reglementǎri, experienţe, Editura Casa
Cǎrţii de Ştiinţe, Cluj-Napoca, 2002.
55. Tudorache, D., Elemente de tehnicǎ şi strategie bancarǎ, Editura Alas, Cǎlǎraşi, 1996.
56. Turcu, I., Operaţiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995.
57. Turliuc, V., Cocriş V., Monedă şi credit, Editura Ankarom, Iaşi, 1997.
58. Turliuc, V., Cocriş V., Boariu A., Stoica O., Dornescu V, Chirleşan D., Monedă şi credit,
Editura Economicǎ, Bucureşti, 2005.
59. Zaharciuc, El., Contabilitatea societǎţilor bancare, Editura Teora, Bucureşti, 2000.
60. *** Legea bancarǎ nr.58/1998.
61. *** Legea nr.102/1998 privind Statutul Bǎncii Naţionale a României.
62. *** Norme metodologice ale bǎncilor privind creditarea, operaţiunile de decontare şi cu
numerar.
ALTE SURSE ONLINE:

1. http://www.bnr.ro – cea mai completă sursă de informare cu date, analize şi trimiteri
bibliografice de referinţă. Subpagina http://www.bnr.ro/Proiecte-educationale-7872.aspx
reflecta trimiteri către cele 3 programe de educaţie financiară derulate de BNR iar la
subpagina http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6885 găsiţi trimiteri către
prelegeri susţinute de oficialii BNR
2. http://www.opniiibnr.ro - o sursă excelentă cu date şi analize despre mediul bancar din
România
3. http://luciancroitoru.ro/ - Despre economie, cu și fără cifre o sursă cu date şi analize ale
politicilor monetare susţinute de consilierul guvernatorului BNR
4. http://lucianisar.com/ - un site cu surse alternative de lectură, scrise de un contestatar al
oliticilor monetare ale BNR
5. https://florincitu.wordpress.com/ - un alt site cu surse alternative de reflecţie, scrise de un
alt contestatar al politicilor monetare ale BNR
6. http://cursdeguvernare.ro/ - un site cu analize realizate asupra peţei financiar-bancare
7. Yahoo: Finance - o sursă veritabilă cu date despre firme şi burse
8. Bloomberg.com - Site-ul cel mai cuprinzător pentru date financiare, însă cu o interfaţă
neprietenoasă şi cu drepturi de proprietate.
9. http://www-personal.umich.edu/~alandear/intecon/data.html - International economic
data
10. https://piie.com/support-piie - Institute for International Economics
11. http://www.deposits.org/ - o sursă ok pentru a găsi produse şi servicii financar-bancare,
pentru a aplica pentru un credit, card de credit sau de a deschide un depozit în orice ţara,
inclusiv România.
12. http://www.jesushuertadesoto.com/books/books-in-romanian/ - cea mai bună sursă de
cărţi, traduse şi în limba română, pentru documentare în domeniul monedei, creditului, a
ciclurilor economice, asigurărilor, doctinelor economice
Cuprins
Capitolul 6
Gestiunea bancară a capitalurilor proprii, asimilate şi a provizioanelor ... 6
6.1 Definirea şi structura capitalurilor .....................................................7
6.2 Operaţiuni de evaluare curentă a capitalurilor ...................................8
6.3. Tehnica şi evidenţa operaţiunilor privind capitalul social ..............10
6.4. Micşorarea capitalului social ..........................................................18
6.5. Operaţiuni privind evidenţierea primelor legate de capital ............20
6.6. Tehnica şi evidenţa rezervelor bancare ..........................................22
6.7. Evidenţa provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli ........................25
Capitolul 7
Veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare în activitatea bancară ... 30
7.1 Conţinutul cheltuielilor şi veniturilor bancare .................................32
7.2. Evidenţierea cheltuielilor bancare ..................................................36
7.3. Înregistrarea veniturilor bancare.....................................................45
7.4. Stabilirea şi înregistrarea rezultatelor finale ale activităţii
bancare ..................................................................................................53
7.5. Bilanţul contabil bancar..................................................................56
PARTEA I
REPERE TEORETICE
Capitolul 6
GESTIUNEA BANCARĂ A CAPITALURILOR
PROPRII, ASIMILATE ŞI A PROVIZIOANELOR
6.1. Definirea şi structura capitalurilor

6.2. Operaţiuni de evaluare curentă a capitalurilor
6.3. Tehnica şi evidenţa operaţiunilor privind capitalul social
6.4. Micşorarea capitalului social
6.5. Operaţiuni privind evidenţierea primelor legate de capital
6.6. Tehnica şi evidenţa rezervelor bancare
6.7. Evidenţa provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli
Cuvinte cheie
capital propriu, capital social, fond de rezervǎ, acţiuni, obligaţiuni, evaluarea

acţiunilor, valoare de piaţǎ, valoare contabilǎ, valoare intrinsecǎ, valoare de
randament, evaluarea obligaţiunilor, conversie, rezerve, provizioane.
Obiective urmărite
1. Înţelegerea conţinutului şi structurii capitalurilor constituite la nivelul

unitǎţilor bancare;
2. Dobândirea de cunoştinţe privind tehnica şi evidenţa operaţiunilor specifice
capitalului social: constituire, majorare, diminuare, prime de aport etc.
3. Înţelegerea problematicii privind tehnica operaţiunilor specifice susţinerii
stǎrii de prudenţialitate prin intermediul rezervelor bancare ;
4. Înţelegerea modului în care se desfǎşoarǎ operaţiunile privind datoriile
subordonate ca împrumuturi primite pe baza emisiunii de titluri de valori
mobiliare;
5. Cunoaşterea tehnicilor şi operaţiunilor de evidenţiere a provizioanelor
constituite la dispoziţia bǎncilor pentru riscuri şi cheltuieli.
Introducere
Banca Naţională a României, în dubla sa calitate de autoritate monetară de

reglementare şi supraveghere a sistemului bancar – a emis la începutul anului
Capitolul 6 – Gestiunea bancară a capitalurilor proprii, asimilate şi a provizioanelor
7
1995, în temeiul Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară, normele

metodologice privind fondurile proprii ale societăţilor bancare.
Noţiunea de capital s-a impus ca urmare a transformărilor care s-au
produs în viaţa economică, prin intervenţia monedei ca mijloc de schimb. Prin
capital se înţelege orice bun economic, orice bogăţie susceptibilă să satisfacă
necesităţi.
Capitalul, din punct de vedere monetar, apare odată cu economia
monetară, atunci când producătorii şi utilizatorii bunurilor produse sunt diferiţi şi
când relaţiile dintre ei în procesul de schimb se realizează cu ajutorul însemnelor
monetare. Capitalul, ca element al patrimoniului, exprimă sub formă bănească
obligaţiile băncii faţă de cei care au participat la constituirea sa, aceştia putând fi
atât persoane fizice (acţionari), cât şi persoane juridice (societăţi, instituţii şi
stat).
6.1 Definirea şi structura capitalurilor
Potrivit normelor emise de Banca Naţională a României, fondurile proprii ale

societăţilor bancare româneşti sunt formate din două mari categorii: capitalul
propriu şi capitalul suplimentar.
La rândul sǎu, capitalul propriu se compune din:
 capitalul social vărsat;
 primele legate de capital, vărsate;
 rezultatul reportat, reprezentând profitul nerepartizat din exerciţiile
financiare precedente;
 rezultatul net al exerciţiului financiar curent, reprezentând profit;
 fondul de rezervă;
 fondul imobilizărilor corporale.
Pentru determinarea nivelului capitalului propriu, se au în vedere

următoarele deduceri:
 valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporale;
 sumele din profitul net al exerciţiului financiar curent, reprezentând
dividende şi participaţii ale salariaţilor şi ale managerului de profit;
 sume reprezentând cheltuieli înregistrate în avans, inclusiv cele
pentru imobilizări corporale puse în funcţiune;
 rezultatul reportat, reprezentând pierderea neacoperită din exerciţiile
financiare precedente;
 rezultatul net al exerciţiului financiar curent, reprezentând pierdere.
Capitalul propriu va fi influenţat, după caz, în sensul adăugării,
aprecierii sau scăderii capitalului social vărsat în valută şi primelor legate de
capitalul vărsat în valută.
7
8
Capitalul suplimentar se compune din:
 rezerva generală pentru riscul de credit;
 sumele legal înregistrate în contul Alte rezerve;
 sumele legal înregistrate în contul Alte fonduri;
 împrumuturile subordonate primite (datoria subordonată).
Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii se vor avea în vedere

următoarele:
1. Capitalul suplimentar va fi luat în calculul fondurilor proprii, în
proporţie de cel mult 100% din nivelul capitalului propriu;
2. Împrumuturile subordonate primite (datoria subordonată) vor fi luate în
calculul fondurilor proprii, în proporţie de maximum 50% din capitalul
propriu, şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative:
 să fie în întregime angajate;
 termenul de rambursare să fie mai mare de cinci ani;
 contractul de credit să nu prevadă rambursarea anticipată a
împrumuturilor subordonate primite, cu excepţia cazului
intrării în lichidare a societăţii bancare;
 în cazul falimentului sau al lichidării societăţii bancare,
împrumuturile subordonate primite nu vor fi rambursate
până când toate celelalte datorii nu vor fi achitate.
3. Deducerea participaţiilor societăţii bancare la capitalul altor societăţi
bancare şi a împrumuturilor subordonate acordate altor societăţi
bancare.
6.2 Operaţiuni de evaluare curentă a capitalurilor
Capitalurile se evaluează, în principiu, la valoarea nominală, care se diferenţiază

în funcţie de structura pe care acestea o au. Astfel, capitalurile proprii se
evaluează la valoarea corespunzătoare acţiunilor în care sunt concretizate. La
rândul său, această valoare este cea înscrisă pe titlurile de valoare sub forma
acţiunilor. În ceea ce priveşte datoriile pe termen lung, valoarea nominală este
egală cu lichidităţile sau echivalenţa de lichidităţi care trebuie plătite.
Evaluarea capitalurilor la valoarea nominală impune evidenţierea
distinctă a primelor de capital, a împrumurilor, a primelor de rambursare şi a
dobânzilor. Pentru evaluarea acţiunilor, se au în vedere mai multe elemente,
dintre care amintim: piaţa capitalurilor, rezultatele obţinute de societatea
bancară, ca indicator al acumulărilor potenţiale ale unităţii în cauză, performanţa
economică, calitatea personalului, imaginea societăţii în faţa terţilor şi altele.
9
Probleme specifice de evaluare prezintă acţiunile, ca părţi componente

ale capitalului social şi obligaţiunile, ca diviziuni ale împrumuturilor din
emisiuni de obligaţiuni.
Ambele categorii de titluri sunt negociabile, fapt pentru care evaluarea
lor prezintă anumite caracteristici:
1. Evaluarea acţiunilor, în sistemul contabilităţii curente, necesită
folosirea mai multor categorii de valori, aşa cum se prezintă în continuare:
– valoarea de piaţă. Alături de valoarea nominală a acţiunii (valoarea
înscrisă în titlu), care desemnează partea din capitalul social al societăţii
emitente reprezentată de acel titlu, există valoarea (preţul de piaţă). Valoarea de
piaţă este preţul la care acţiunile se cumpără şi se vând de către investitori pe
piaţă. Alături de valoarea nominală şi valoarea de piaţă a unei acţiuni, întâlnim şi
alte tipuri de valori: valori patrimoniale (valoarea contabilă netă şi valoarea
intrinsecă) şi valori de rentabilitate (valoarea financiară şi valoarea de
randament).
– valoarea contabilă netă (Vcn). Exprimă partea din activul
(patrimoniul) net care revine pe o acţiune, respectiv averea netă (contabilă) care
revine deţinătorului unei acţiuni şi se determină după formula:
Activ net contabil
V 
cn
Numarul total de actiuni
Valoarea contabilă a acţiunii este suma pe care ar primi-o acţionarii dacă

societatea ar fi lichidată fără cheltuieli şi dacă activele ar fi vândute la valoarea
înscrisă în registrele contabile.
Activul net contabil = Activul total – Datorii – Activele fictive, sau:
Activul net contabil = Capital propriu – Activele fictive
– valoarea intrinsecă (Vi). Exprimă activul net corectat cu plusurile sau
minusurile de active latente care revin pe o acţiune. Activele latente sunt
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, care nu au apărut în exerciţiul încheiat
şi care nu s-au soldat prin conturile de venituri. Formula de calcul este
următoarea:
Activ net corectat
V 
i
Numarul total de actiuni
– valoarea financiară (Vf). Corespunde capitalizării dividendului anual

care revine pe o acţiune, determinându-se în funcţie de venitul pe care îl
produce, după formula:
Dividendul anual
V 
f
Rata dividendul ui
De exemplu, dacǎ dividendul mediu din ultimii doi ani, aferent unei
acţiuni este de 10 RON, iar rata dividendului este 20%, atunci:
9
10
10
V   100  50 RON
f
20
– valoarea de randament (Vr). Corespunde capitalizării profitului unitar

înainte de repartizare sau altfel spus, este suma care plasată pe parcursul unui an
şi cu o anumită rată de profit determină obţinerea unui venit egal cu rezultatul
unitar sau profitul aferent unei acţiuni, calculându-se astfel:
Profitul pe actiune inainte de repartizar e
V r

rata profitului inainte de repartizar e
De pildǎ, dacǎ o unitate patrimonială a obţinut în ultimii doi ani un

profit mediu de 1000 RON, utilizând 400 acţiuni şi o rată a profitului de 25%,
atunci:
1000
Profitul pe ac ţ iune   2,5 RON
400
2 ,5
V r
= × 100 = 10 RON
25
2. Evaluarea obligaţiunilor emise de o societate bancară se efectuează,

în contabilitate, cu ajutorul unei categorii distincte de valori, şi anume: valoarea
nominală şi valoarea de rambursare:
 valoarea nominală este cea indicată pe titlul de credit folosit ca
obligaţiune;
 valoarea de rambursare este o valoare stimulativă de restituire a
împrumuturilor, prin adăugarea la valoarea nominală a unei prime
de rambursare. La valoarea de rambursare se adaugă dobânda
stabilită cu ocazia emisiunii de obligaţiuni.
6.3. Tehnica şi evidenţa operaţiunilor privind capitalul social
6.3.1 Constituirea capitalului social
Capitalul social, potrivit articolului 61 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, se regǎseşte în cadrul societăţilor pe acţiuni „prin acţiunile emise de
societate, care pot fi nominative sau la purtător”.
Nivelul capitalului social minim necesar pentru constituirea şi
funcţionarea societăţilor bancare româneşti a fost majorat succesiv de către
Banca Naţională a României. În prezent, acesta nu poate fi mai mic de 2,5
milioane RON.
Capitalul social, aşa cum este prevăzut în legea bancară şi normele
emise de autoritatea de reglementare şi supraveghere prudenţială, trebuie
subscris integral şi vărsat la momentul constituirii într-o cotă de cel puţin 50%
din valoarea acţiunilor subscrise de fiecare asociat. Partea rămasă trebuie să fie
11
vărsată cel mai târziu în termen de doi ani de la data constituirii societăţii
bancare, astfel:
 10% în primul semestru;
 20% în al doilea semestru;
 30% în al treilea semestru;
 40% în al patrulea semestru.
Această eşalonare poate fi devansată în cazul în care băncile doresc plata
vărsământului datorat într-un termen mai scurt.
Societăţile bancare constituite conform Legii 31/1990, privind
societăţile comerciale, pot majora capitalul social utilizând următoarelor surse:
 prime de emisiune sau de aport şi alte prime legate de capital,
integral încasate, rămase după plata şi acoperirea cheltuielilor
neamortizate, efectuate cu astfel de operaţiuni, precum şi rezerve
constituite pe seama unor astfel de prime;
 aporturi în natură la capitalul social aduse de acţionari, constând din
bunuri şi clădiri destinate exclusiv sediilor unităţilor bancare;
 dividende din profitul net cuvenit acţionarilor, după plata
impozitului pe dividende potrivit legii;
 rezerve constituite din profitul net;
 sume înregistrate ca rezerve din diferenţe de curs valutar, potrivit
normelor legale;
 emisiune de noi acţiuni plasate către alţi acţionari;
 conversia datoriilor în acţiuni;
Majorarea capitalului social, prin utilizarea surselor menţionate mai sus,
se poate efectua pe baza hotărârii extraordinare a acţionarilor şi cu avizul
prealabil al Băncii Naţionale a României.
Mărimea capitalului unei bănci, precum şi structura sa constituie două
dintre cele mai dezbătute probleme, atât la nivel naţional, cât şi în cadrul
organismelor internaţionale pentru probleme de supraveghere bancară.
Diferite părţi, cu interese deosebite în funcţionarea băncii, pot avea
opinii contrare faţă de mărimea, importanţa şi funcţiile capitalului social.
Organele de reglementare şi supraveghere a activităţii bancare şi
deponenţii consideră ca fiind funcţia principală a capitalului pe cea de protecţie
împotriva falimentului sau a insolvabilităţii băncii. Capitalul are rolul de a
absorbi eventualele pierderi din credite nerambursate sau a altor pierderi
rezultate din funcţionarea băncii, asigurând protecţia deponenţilor, creditorilor,
acţionarilor, dar şi a băncilor centrale şi, în final, a guvernelor.
Acţionarii, respectiv proprietarii băncii pot avea însă o altă viziune
asupra mărimii şi funcţiei capitalului social. Pentru ei, capitalul reprezintă
fondurile pe care cu bună ştiinţă le supun riscurilor inerente activităţii bancare.
Aceştia doresc să obţină un randament mai mare al investiţiei lor prin limitarea
11
12
fondurilor investite. Deşi acţionarii sunt direct interesaţi de solvabilitatea băncii
în care şi-au investit disponibilităţile băneşti, ei sunt conştienţi de faptul că un
nivel înalt al capitalului reduce rentabilitatea acestuia. Pe de altă parte, cu cât
valoarea investită va fi mai mare, cu atât ei vor fi mai atenţi ca banca să fie
condusă şi administrată cu prudenţă.
Din aceste considerente, autorităţile de reglementare şi supraveghere
bancară împărtăşesc opinia potrivit căreia capitalul social cu cât este mai mare,
cu atât este mai bine, opinie care nu este întotdeauna împărtăşită de către
conducerea băncii şi de proprietarii acesteia. Există însă un interes comun, atât
din partea autorităţii de reglementare şi supraveghere, cât şi din partea
acţionarilor, managerilor şi deponenţilor, şi anume funcţionarea băncii ca o
întreprindere profitabilă. Din acest motiv, dorinţa organelor de reglementare şi
supraveghere bancară pentru un nivel înalt al capitalului social este temperată de
considerente privind rentabilitatea acestui tip de instituţie.
Capitalul social este reprezentat în pasivul bilanţului şi corespunde
valorii nominale a acţiunilor emise şi plasate de banca emitentă. Acţiunile
plasate sunt evidenţiate în registrul acţionarilor păstrat la sediul băncii.
Evidenţa capitalului social se ţine cu ajutorul contului sintetic de gradul
I 501 „Capital social”, care se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II,
astfel:
 5011 „Capital subscris nevărsat”;
 5012 „Capital subscris vărsat”.
Contul 501 „Capital social” este de pasiv şi reflectă pe credit atât
constituirea, cât şi investirea capitalului social, prin corespondenţă cu conturile
care arată modalitatea de constituire sau de majorare, după cum urmează:
 508 „Acţionari sau asociaţi” cu capital subscris de acţionari sau
asociaţi, în natură şi/sau în numerar, la constituire sau ulterior;
 511 „Prime legate de capital” pentru diferenţa favorabilă dintre
valoarea de emisiune (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor
sau părţilor sociale încorporate în capital;
 512, 513, 519 „Rezerve”, cu rezervele constituite anterior şi care se
încorporează în capitalul social;
 528 „Alte fonduri”, cu valoarea terenurilor şi clădirilor destinate
exclusiv sediilor băncilor achiziţionate sau executate din profit şi
care se încorporează în capitalul social;
 518 „Rezultatul reportat” şi 592 „Repartizarea profitului”, cu
profitul din exerciţiile precedente, respectiv din cel curent încheiat,
repartizat pentru majorarea capitalului social;
 354 „Dividende de plată”, destinate majorării capitalului social.
Pe debitul contului analizat se oglindesc diminuările de capital social
prin creditul conturilor corespunzătoare modalităţilor de micşorare, şi anume:
13
 508 „Acţionari sau asociaţi”, corespunzător reducerii capitalului

social, prin anularea acţiunilor răscumpărate;
 581 „Rezultatul reportat” şi 591 „Profit sau pierdere”, cu
pierderile realizate în exerciţiile financiare precedente şi la
închiderea exerciţiului financiar, care reduc capitalul social.
Soldul contului 501 „Capital social” este creditor şi reprezintă capitalul
social subscris, vărsat/nevărsat.
Evidenţa analitică se organizează pe acţionari sau asociaţi şi asigură
cunoaşterea pentru fiecare dintre ei a numărului şi a valorii nominale a acţiunilor
sau părţilor sociale subscrise şi vărsate sau numai subscrise.
Evidenţa analitică a capitalului social divizat pe acţiuni se ţine pe fiecare
acţionar, conform registrului acţionarilor, cu numărul şi valoarea nominală a
acţiunilor subscrise şi vărsate.
În legǎturǎ cu capitalul social au loc urmǎtoarele înregistrǎri contabile:

 Subscrirea capitalului social:
Acţionari sau asociaţi = Capital subscris nevărsat
(508) (5011)
 Vărsarea efectivă a capitalului social:
Casa în lei (1011) = Capital subscris vărsat
sau (5012)
Cont curent la BNR (111)
sau
Conturi curente (2511), analitic
acţionari
 Capital subscris vărsat:
Capital subscris nevărsat = Capital subscris vărsat
(5011) (5012)
6.3.2. Majorarea capitalului social
Majorarea capitalului social poate avea loc prin următoarele modalitǎţi:

 emisiunea de noi acţiuni, plasate fie de către vechii acţionari, fie de
către alţi acţionari;
 conversia datoriilor (conversia obligaţiunilor în acţiuni şi conversia
datoriilor subordonate în acţiuni);
 capitalizarea rezervei, primelor de capital şi a profitului net.
În situaţia în care pentru majorarea capitalului social se foloseşte soluţia
emiterii de noi acţiuni care se cumpără atât de vechii acţionari, cât şi de alte
persoane fizice sau juridice sau numai de către acestea din urmă, se are în vedere
protecţia financiară a vechilor acţionari. Aceasta pentru faptul că valoarea de
13
14
emisiune a noilor acţiuni afectează integritatea valorii contabile a acţiunilor
vechi.
Protecţia vechilor acţionari se asigură prin folosirea drepturilor
preferenţiale de subscripţie (DS), care sunt titluri de valoare ataşate acţiunilor
vechi şi intră în paritate odată cu acestea. Aceste drepturi se calculează ca
diferenţă între valoarea contabilă a unei acţiuni stabilită înainte şi după emiterea
de noi acţiuni. Drepturile de subscriere sunt valori negociabile la bursă.
Protecţia vechilor acţionari apare în cazul în care noile acţiuni au
valoarea de emisiune mai mică decât valoarea contabilă a vechilor acţiuni. În
asemenea situaţii, pentru diferenţa de valoare aferentă unei acţiuni, se acordă
vechilor acţionari câte un DS, deci un număr de DS-uri egal cu numărul
acţiunilor deţinute.
Pentru stabilirea valorii unui DS, se procedează ca în exemplul următor:
Capitalul social iniţial este de 30000 RON, fiind divizat în 30000 de
acţiuni a 1 RON. Rezervele şi primele de capital sunt de 3000 RON. Se hotărăşte
majorarea acestui capital cu 10000 RON, care corespunde unui număr de 10000
de acţiuni a 1 RON valoare nominală, valoare care este egală cu cea de
emisiune. În urma acestei operaţiuni, se determină valoarea contabilă a tuturor
celor 40000 de acţiuni (30000 de acţiuni vechi + 10000 de acţiuni noi)
obţinându-se 1,075 (43000 RON : 40000 de acţiuni) RON/acţiune, deci o
pierdere de valoare de 0,025 RON (1,1 RON valoarea contabilă a vechilor
acţiuni – 1,075 RON) pentru fiecare acţiune veche. Pentru compensarea acestei
pierderi se acordă vechilor acţionari 30000 DS-uri a câte 0,025 RON, iar
valoarea contabilă a fiecărei acţiuni vechi va fi de 1,075 RON + 0,025 RON (un
DS), deci 1,1 RON, cât a fost iniţial.
Vechii acţionari au posibilitatea să cumpere acţiuni noi avându-se în
vedere paritatea de emisiune, care în exemplul anterior este de 3 la 1 (30000 de
acţiuni vechi: 10000 de acţiuni noi). Astfel, pentru 3 acţiuni vechi se poate
cumpăra o acţiune nouă, plătindu-se 1 RON şi utilizându-se cele 3 DS-uri ale
acţiunilor în cauză, deci 0,075 RON (3 DS a 0,025 RON), ceea ce determină
obţinerea valorii contabile de 1,075 RON (0,1 + 0,075).
În cazul în care un acţionar vechi deţine un număr de acţiuni mai mic de
3 (paritatea de emisiune), pentru diferenţa de una sau două DS-uri, se poate
adopta fie soluţia completării până la 3, prin achiziţionarea la preţul unitar de
0,025 RON şi implicit cumpărarea unei acţiuni noi, fie soluţia vânzării DS-urilor
disponibile.
La rândul lor, noii acţionari plătesc 1,075 RON pentru fiecare acţiune pe
care o cumpără, din care 1 RON reprezintă valoarea de emisiune, iar 0,075 RON
constituie valoarea celor 3 DS-uri (paritatea de emisiune), pe care le achiziţio-
nează de la vechii proprietari, care nu doresc să cumpere acţiuni noi şi totodată
consideră că este avantajos să renunţe parţial sau total la DS-urile pe care le
15
deţin. Fiecare solicitant de titlu nou cumpără de la vechii acţionari câte 3 DS-uri
pentru fiecare acţiune subscrisă.
Majorarea capitalului social cu 10000 RON se înregistrează în
contabilitate în mod obişnuit, debitându-se contul 508 „Acţionari sau asociaţi”,
prin corespondenţă cu creditul contului 5011 „Capital subscris nevărsat”.
Protecţia vechilor acţionari se are în vedere şi în situaţia în care valoarea
de emisiune este mai mare decât valoarea nominală, dar mai mică sau cel mult
egală cu valoarea contabilă.
Pentru exemplificare, se folosesc datele anterioare cu menţiunea că
valoarea de emisiune este de 1,075 RON, deci egală cu cea contabilă. Diferenţa
între această valoare şi cea nominală (1 RON) este de 0,075 RON şi reprezintă
prima de emisiune, care se înregistrează în contabilitate în mod distinct. Orice
solicitant, acţionar vechi sau nou, plăteşte 1,075 RON pentru fiecare acţiune
nouă pe care o cumpără.
În contabilitate se înregistrează atât capitalul social subscris de 10000
RON, corespunzător celor 10000 de acţiuni la 1 RON valoare nominală, cât şi
prima de emisiune de 750 (10000 de acţiuni noi la 0,075 RON), astfel:
Acţionari sau asociaţi = % 10750 RON
(508) Capital subscris nevărsat 10000 RON
(5011)
Prime de emisune sau de 750 RON
aport
(5111)
În cazul în care valoarea de emisiune este inferioară valorii contabile,

dar superioară celei nominale, se impune folosirea DS-urilor, ca în cazul
exemplificat iniţial, precum şi înregistrarea primei de emisiune stabilită ca
diferenţă între valoarea de emisiune şi cea nominală, aşa cum s-a prevăzut mai
sus.
Protecţia financiară a vechilor acţionari nu este necesară în cazul în care
ei cumpără integral acţiuni noi, în funcţie de paritatea de emisiune, şi nici în
situaţia majorării capitalului social prin aport în natură. În acest ultim caz, bunul
aportat se evaluează într-o aşa manieră încât valoarea de emisiune a noilor
acţiuni destinate celui în cauză (aportorul) să fie aproximativ egală cu valoarea
contabilă. Totodată, se determină diferenţa între valoarea de emisiune şi valoarea
nominală, diferenţă corespunzătoare acţiunilor aferente aporturilor în natură şi
denumită „primă de aport”, care se înregistrează în debitul contului 508
„Acţionari sau asociaţi” şi creditul contului 5111 „Prime de emisiune sau de
aport”.
Majorarea capitalului prin conversia datoriilor presupune:
15
16
a) Conversia obligaţiunilor în acţiuni. Obligaţiunile emise şi plasate pe
piaţă de către o societate bancară se pot transforma în acţiuni, astfel că
obligatarii devin acţionari ai băncii. Atunci când valoarea de răscumpărare,
respectiv valoarea nominală a obligaţiunii, este mai mare decât valoarea
nominală a acţiunii, diferenţa reprezintă prima legată de capital şi se evidenţiază
în contul 5112 „Prime de fuziune, de sciziune, de conversie”.
Spre exemplu, o societate bancară are emise şi plasate pe piaţă
obligaţiuni cu o valoare nominală de 15 RON/obligaţiune şi cu termen de
rambursare peste doi ani. În decursul acestei perioade, societatea bancară
apelează la titularii obligaţiunilor respective, în vederea răscumpărării acestora şi
transformarea lor în acţiuni, pentru a fi încorporate în capitalul social. Valoarea
nominală a acţiunilor este de 10 RON/acţiune. Diferenţa dintre valoarea de
răscumpărare a obligaţiunilor (15 RON) şi valoarea nominală a acţiunilor (10
RON) reprezintă prima de capital care este folosită pentru majorarea capitalului
social al băncii şi se înregistrează ca atare în contabilitate.
Calculul primei de capital (de conversie a obligaţiunilor în acţiuni):
 valoarea obligaţiunilor:
20000 obligaţiuni x 15 RON/obligaţiune = 300000 RON
 valoarea acţiunilor:
20000 acţiuni x 10RON/acţiune = 200000 RON
Ca atare, prima de conversie = 10000 RON.
În evidenţa contabilǎ, transformarea obligaţiunilor în acţiuni presupune
urmǎtoarele înregistrǎri:
Obligaţiuni = % 300000 RON
(3251) Capital subscris vărsat 200000 RON
(5012)
Prime de fuziune, 100000 RON
sciziune, conversie
(5112)
Se înregistrează primele de conversie încorporate la capitalul social:

Prime de fuziune, sciziune, = Capital subscris vărsat 100000 RON
conversie (5012)
(5112)
b) Conversia datoriilor subordonate în acţiuni. Datoriile subordonate,

pe baza unei convenţii încheiate în prealabil, pot fi capitalizate, respectiv pot fi
destinate majorării capitalului social, ca urmare a hotărârii adunării generale a
acţionarilor.
Exemplu: O societate bancară are înregistrate datorii subordonate în
valoare de 300000 RON, din care 200000 RON reprezintă datorii subordonate
17
pe termen de 5 ani, iar 100000 RON reprezintă datorii subordonate pe durată

nedeterminată.
Întrucât societatea bancară nu are posibilitatea să-şi achite datoriile
respective, faţă de instituţiile financiare sau alte societăţi creditoare, recurge la
emiterea a 30000 de acţiuni, în contul datoriilor subordonate pe care le distribuie
către creditori. Valoarea nominală a unei acţiuni este 10 RON, iar creditorii au
căzut de acord asupra acestui mod de stingere a obligaţiilor.
Se evidenţiază primirea împrumuturilor, respectiv a datoriilor
subordonate la termen şi pe durată nedeterminată:
Cont curent la BNR = % 300000 RON
(111) Datorii subordonate la 200000 RON
sau termen (531)
Conturi de corespondent la
bănci Datorii subordonate pe 100000 RON
(121) durată nedeterminată
sau (532)
Conturi curente
(2511)
sau
Decontări intrabancare
(341)
Se evidenţiază încorporarea datoriilor subordonate în capitalul social:

% = Capital social vărsat 300000 RON
Datorii subordonate la termen (5012) 200000 RON
(531)
Datorii subordonate pe durată
nedeterminată 100000 RON
Această cale de creştere a mărimii capitalului (prin conversia datoriilor)

este o modalitate forţată, ale cărei cauze sunt diverse: fie că banca nu are alte
posibilităţi să-şi achite datoriile, sau creditorii au avut aceste pretenţii.
c) O altă cale de creştere a capitalului social constă în capitalizarea

rezervelor, primelor de capital, a profitului net şi a dividendelor.
După încheierea bilanţului contabil bancar la sfârşitul anului, în vederea
creşterii solvabilităţii şi a rentabilităţii băncii, Adunarea generală a acţionarilor
hotărăşte ca o parte din dividendele cuvenite acţionarilor (300000 RON) să fie
încorporate în capitalul social. Trecerea dividendelor în capitalul social are loc
după reţinerea şi vărsarea impozitului pe dividende. De asemenea, Adunarea
17
18
generală a acţionarilor a hotărât, cu avizul Băncii Naţionale a României,
majorarea capitalului social şi pe seama altor surse, şi anume:
 rezerve statutare, în valoare de 20000 RON;
 prime legate de capital, în valoare de 50000 RON;
 prelevări din profitul net, în valoare de 40000 RON.
Valoarea nominală a acţiunilor emise este de 10 RON/acţiune.
Dividendele nete se determinǎ astfel:

 dividende brute 300000 RON
 impozitul pe dividende 30000 RON
 dividende nete 270000 RON
Se înregistrează impozitul pe dividende datorat bugetului statului:

Dividende de plată = Alte impozite, taxe şi 30000 RON
(354) vărsăminte asimilate
(3536)
Se evidenţiază virarea impozitului pe dividende cuvenit bugetului
statului:
Alte impozite, taxe şi vărsăminte = Cont curent la BNR 30000 RON
asimilate (111)
(3536)
Convertirea dividendelor nete în număr de acţiuni:
270000 RON : 10 RON/acţiune = 27000 acţiuni
Se evidenţiază majorarea capitalului social:

% = Capital social vărsat 380000
Dividende de plată (5012) 270000
(354)
Rezerve statutare 20000
(513)
Prime legate de capital 50000
(511)
Repartizarea profitului 40000
(592)
6.4. Micşorarea capitalului social
Operaţiunile care se înregistrează în contabilitatea băncii cu privire la micşorarea

capitalului social sunt în principiu, următoarele:
 răscumpărarea acţiunilor proprii;
 acoperirea pierderilor din anii precedenţi;
19
 alte operaţiuni potrivit legii.

Răscumpărarea acţiunilor proprii emise cu ocazia înfiinţării societăţii
sau a majorării ulterioare a capitalului se poate face, fie la un preţ de
răscumpărare mai mic decât valoarea nominală, fie la un preţ de răscumpărare
mai mare decât valoarea nominală. Acţiunile răscumpărate vor fi anulate (scoase
din evidenţa contabilă bancară), ocazie cu care are loc reducerea capitalului
social.
De exemplu, o bancǎ comercialǎ răscumpără de pe piaţă 5000 de acţiuni
proprii la preţul de 8 RON/acţiune (acţiunile au o valoare nominală de 10
RON/acţiune):
Titluri de plasament = Cont curent la BNR 40000 RON
(303) (111)
Cu valoarea acţiunilor răscumpărate se reduce capitalul social:
Capital subscris vărsat = % 50000 RON
(5012) Acţionari sau asociaţi 40000 RON
(508)
Prime de emisiune sau de 10000 RON
aport
(5111)
Acţiunile răscumpărate sunt anulate:
Cheltuieli pentru operaţiile cu = Titluri de plasament 40000 RON
titluri (303)
(603)
Conform normelor legale în vigoare, reducerea capitalului social se va

face la valoarea nominală a acţiunilor emise.
În cazul în care preţul de răscumpărare al acţiunilor este mai mare decât
valoarea nominală a acţiunilor (de exemplu, preţul de răscumpărare este 12,5
RON/acţiune, valoarea nominală este de 10 lei/acţiune, se răscumpără 3000
acţiuni), înregistrările în contabilitatea băncii vor fi urmǎtoarele:
Se evidenţiază răscumpărarea acţiunilor:
Titluri de plasament = Cont curent la BNR 37500 RON
(303) (111)
Se înregistrează reducerea capitalului social:

% = Acţionari sau asociaţi 37500 RON
Capital subscris vărsat (508) 30000 RON
(5012)
Prime de fuziune, sciziune, 7500 RON
19
20
conversie
(5112)
Se evidenţiază anularea acţiunilor răscumpărate:
Cheltuieli pentru operaţiile cu = Titluri de plasament (303) 37500 RON
titluri (603)
Atunci când la sfârşitul exerciţiului financiar o societate bancară

realizează pierderi, acestea vor fi reportate în anul următor şi, cu aprobarea
Adunării generale a acţionarilor, vor putea fi acoperite afectând capitalul social
în sensul micşorării acestuia. În contabilitatea băncii, aceste operaţiuni se
evidenţiază astfel:
Se evidenţiază reportarea pierderii:
Rezultatul reportat = Profit sau pierdere
(581) (591)
Se înregistrează acoperirea pierderii pe seama capitalului social:
Capital subscris vărsat = Rezultatul reportat
(5012) (5813)
6.5. Operaţiuni privind evidenţierea primelor legate de capital
Primele legate de capital reprezintă excedentul sau plusul de valoare, care se

determină prin compararea valorii de emisiune (mai mare) cu valoarea nominală
a acţiunilor sau părţilor sociale.
Prima de aport apare atunci când acţionarii contribuie pe parcurs la
majorarea capitalului cu valori materiale în locul lichidităţilor şi care, evaluate,
au o valoare mai mare decât numărul acţiunilor noi emise, la valoarea nominală.
Exemplu: O societate bancară hotǎrǎşte să emită 1100 de acţiuni noi, ca

aport, reprezentând valoarea unui imobil. Comisia de evaluare a stabilit valoarea
imobilului la 12000 RON. Acţiunile emise au o valoare nominală de 10
RON/acţiune.
Să se calculeze prima de aport şi să se evidenţieze subscrierea şi
depunerea aportului de către acţionari.
Calculul primei de aport:

 valoarea imobilului 12000 RON
 valoarea acţiunilor emise: 1100 acţiuni x 10 lei 11000 RON
 Prima de aport 1000 RON
Subscrierea capitalului social se evidenţiază:

Acţionari sau asociaţi = % 12000 RON
21
(508) Capital subscris nevărsat 11000 RON

(5011)
aport
(5111)
Se înregistrează intrarea clădirii în patrimoniul băncii:
Clădiri = Acţionari sau asociaţi 12000 RON
(44221) (508)
Se evidenţiază capitalul subscris vărsat:
Capital subscris nevărsat = Capital subscris vărsat 11000 RON
(5011) (5012)
Determinarea primelor de fuziune devine necesară atunci când două sau

mai multe societăţi comerciale pe acţiuni hotărăsc să fuzioneze pentru a forma o
singură societate. În practică, modalitatea cea mai des întâlnită este fuziunea prin
absorţie.
Primele de sciziune sau conversie se determină în situaţia în care o
societate se scindează în două sau mai multe societăţi financiare sau se
convertesc obligaţiunile, datoriile şi dividendele în acţiuni. În acest caz, diferenţa
dintre valoarea nominală a obligaţiunilor, datoriile şi dividendele, pe de o parte,
şi acţiunile în care s-au transformat, pe de altǎ parte, se înregistrează ca primă de
conversie.
Pentru organizarea contabilităţii primelor legate de capital, se foloseşte
contul sintetic de gradul I cu aceeaşi denumire, simbol 511. Este un cont de
pasiv care, la rândul lui, se dezvoltă pe trei conturi de gradul al II-lea, şi anume:
5111 „Prime de emisiune sau de aport”, 5112 „Prime de fuziune, de sciziune,
de conversie” şi 5119 „Alte prime”.
Contul 511 „Prime legate de capital” se creditează cu valoarea primelor
de capital constituite sau create (prin debitul conturilor 508, 3251, 354; 531 şi
532) şi se debitează cu diminuarea sau folosirea primelor de capital prin
încorporare în capitalul social sau transferarea la rezerve (prin creditul conturilor
501 şi 519).
Soldul final este creditor şi reprezintă primele legate de capital
neîncorporate la capitalul social sau la alte rezerve.
Exemplu:
a) Se înregistrează în contabilitate primele legate de capital de 240000
RON, create ca urmare a emisiunii a 30000 de acţiuni cu valoarea nominală de
100 RON, acţiuni dintre care: 20000 au valoare de emisiune de 110 RON, deci
prime totale de 200000 RON (20000 acţiuni x 10 RON/acţiune) şi 10000 cu
21
22
valoarea contabilă stabilită la fuziune de 104 RON, ceea ce reprezintă prime
totale de 40000 RON (1000 acţiuni x 4 RON/acţiune):
Acţionari şi asociaţi = % 240000 RON
aport (5111)
Prime de fuziune, de 40000 RON
sciziune, de conversie
(5112)
Capitalul social subscris şi evaluat la valoarea nominală a acţiunilor de

3000000 RON (30000 acţiuni a 100 RON/acţiune, se înregistrează în mod
obişnuit în creditul contului 5011 „Capital subscris nevărsat” şi debitul contului
508 „Acţionari sau asociaţi”.
Primele de capital create anterior se utilizează astfel: 150000 RON
pentru încorporarea în capital şi 90000 RON se transferă la rezerve:
Prime de emisiune sau de aport = Capital subscris vărsat 150000 RON
(5111) (5012)
şi
Prime de fuziune, de sciziune, = Alte rezerve (519) 90000 RON
de conversie (5112)
Eventualele cheltuieli de emisiune şi de vânzare se înregistrează în

momentul efectuării lor, în debitul contului 4412 „Cheltuieli de constituire”, iar
repartizarea sau suportarea se reflectă pe creditul aceluiaşi cont, prin corespon-
denţă cu debitul contului privind primele de capital.
6.6. Tehnica şi evidenţa rezervelor bancare
Legea nr. 34/1991 privind statutul Băncii Naţionale a României şi Legea nr.
33/1991, privind activitatea bancară prevăd că societăţile bancare îşi pot constitui
următoarele categorii de rezerve:
 rezerva legală;
 rezerva statutară;
 rezerva generală pentru riscul de credite;
 rezerve reglementate sau obligatorii;
 rezerve din reevaluarea legală a activelor corporale;
 alte rezerve.
Rezerva legală reprezintă o garanţie pentru angajamentele băncii şi se
constituie prin repartizarea a 20 % din profitul brut, până când aceasta egalează
capitalul social, apoi 10 % din profitul brut, până când rezerva legală este de
două ori mai mare decât capitalul social. După atingerea acestui nivel, alocarea
23
de sume pentru constituirea rezervei legale se va face din profitul net, pe baza
hotărârii consiliului de administraţie al societăţii bancare respective.
Deşi legislaţia în vigoare nu conţine precizări referitoare la destinaţiile
acestei rezerve, în practică, aceasta se utilizează, în principal, pentru acoperirea
eventualelor pierderi din activitatea bancară.
Rezerva legală se constituie anual conform legii şi se evidenţiază în
contabilitatea băncii prin debitarea contului Repartizarea profitului (592) şi
creditarea contului Rezerve legale (512), în cadrul articolului contabil:
Repartizarea profitului = Rezerve legale
(592) (512)
Rezerva statutară se constituie din profitul net conform prevederilor din

statutul societăţii bancare şi se înregistrează în contabilitate în cadrul articolului
contabil:
Repartizarea profitului = Rezerve statutare
(592) (513)
Încorporarea rezervelor în capitalul social se înregistrează în

contabilitate astfel:
% = Capital subscris vărsat
Rezerve legale (5012)
(512)
Rezerve statutare
(513)
Rezerva generală pentru riscul de credit se constituie potrivit art. 27 din

Legea bancară din profitul brut, în limita a 0,5% din totalul creditelor acordate,
cât şi din profitul net. Scopul constituirii acestei categorii de rezerve îl reprezintă
eventuale credite care nu pot fi recuperate.
În contabilitatea băncii, constituirea rezervei generale pentru riscul de
credite se înregistrează astfel:
Repartizarea profitului = Rezerva generală pentru
(592) riscul de credite
(514)
Rezervele reglementate sunt rezerve obligatorii, instituite din grija de a

asigura lichiditate minimală, şi constau din obligaţia societăţii bancare să
consemneze în contul său deschis la banca de emisiune o sumă dimensionată, de
regulă, prin cote procentuale. Printr-o asemenea operaţie are loc, de fapt, un
transfer de resurse de la băncile de depozit la banca de emisiune.
23
24
Formarea rezervelor obligatorii creează pentru bancă o situaţie
deosebită. Pe de o parte, prin instituirea acestei rezerve minime, posibilitatea de
acordare a creditelor se reduce în raport de limita superioară posibilă, cu
scăderea corespunzătoare a profitului rezultat din dobânzi.
Pe de altă parte, solicitările depunătorilor, fie pentru a efectua plăţi în
numerar (bilete ale băncii de emisiune), fie pentru dispunerea de plăţi în contul
terţilor, prin intermediul altor bănci, vor fi satisfăcute prompt pe seama
depozitelor pe care însăşi banca respectivă le are la banca de emisiune. Astfel,
banca va avea o lichiditate minimă garantată.
Rezervele obligatorii, potrivit dimensiunilor sale, determină un anumit
raport între volumul depozitelor şi volumul creditelor ce se pot acorda în baza
acestor resurse de creditare. Modificarea cuantumului rezervei obligatorii are ca
efect modificarea acestui raport.
Baza de calcul al rezervelor bancare obligatorii o constituie nivelul
mediu pe o anumită perioadă de timp a elementelor de pasiv din bilanţul
societăţii bancare, asupra căreia se aplică rata rezervei obligatorii. Rata
procentuală a rezervei obligatorii se mai numeşte şi rată primarǎ şi se aplică
asupra nivelului primar al bazei de calcul. Prin aceasta din urmă se înţelege
mărimea elementelor de pasiv asupra cărora se aplică rata primară a rezervei
obligatorii.
Pe lângă calcularea nivelului primar pentru aceste rezerve, se efectuează
şi calculul pentru nivelul marginal, format din nivelurile medii care depăşesc
nivelul primar pe perioada de observare. Asupra nivelului marginal se aplică rata
marginală a rezervei obligatorii. Mărimea rezervelor obligatorii se determină prin
aplicarea ratei procentuale la baza de calcul. Această mărime este un nivel
planificat al rezervelor obligatorii. La nivelul societăţilor bancare se determină şi
nivelul efectiv al rezervelor obligatorii, formate din soldul înregistrat de
societatea bancară în contul pentru rezerve obligatorii, pe baza mediei soldurilor
zilnice din perioada de aplicare. Prin compararea nivelului planificat cu cel
efectiv al rezervelor obligatorii, se determină fie excedentul de rezervă, fie
deficitul de rezervă.
Baza de calcul pentru determinarea rezervei obligatorii este formată din
următoarele elemente de pasiv:
 mijloace băneşti în monedă naţională atrase de societatea bancară de
la persoane fizice sau juridice sub formă de depozite, instrumente
negociabile sau nenegociabile plătibile la vedere sau la termen. Nu
se includ atât depozitele guvernamentale, cât şi depozitele atrase de
la alte instituţii, care la rândul lor, îşi constituie rezerve obligatorii;
 mijloace băneşti în valută convertibilă atrase de societăţile bancare
de la persoane fizice sau juridice sub formă de depozite, instrumente
negociabile sau nenegociabile plătibile la vedere sau la termen. Nu
25
se includ sumele atrase de la alte societăţi bancare. Rezerva

obligatorie aferentă mijloacelor băneşti în valute convertibile se
calculează şi se păstrează în lei, la cursul valutar în vigoare, din
ultima zi calendaristică, aferentă perioadei de aplicare.
Societatea bancară este obligată să menţină în cont la Banca Naţională a
României, pe luna calendaristică, nivelul prevăzut al rezervei obligatorii. Dacă
nivelul efectiv al rezervei obligatorii este mai mic decât cel prevăzut, se poate lua
în considerare la completarea acesteia şi o parte a numerarului aflat în casieriile
societăţii bancare în anumite limite stabilite de către Banca Naţională a
României.
Rezervele obligatorii păstrate de societăţile bancare în conturi deschise
la Banca Naţională a României sunt purtătoare de dobânzi astfel:
 nivelul prevăzut al rezervei obligatorii este purtător de dobândă
stabilită de Banca Naţională a României, care o poate modifica fără
preaviz;
 deficitul de rezervă este purtător de dobândă penalizatoare stabilită,
de asemenea, de Banca Naţională a României;
 numerarul inclus în nivelul efectiv al rezervei obligatorii şi
excedentul de rezervă nu sunt purtătoare de dobânzi.
Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut, pot fi constituite
facultativ pe seama profitului net, pentru acoperirea pierderilor sau pentru alte
scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu
respectarea prevederilor legale. De asemenea, în alte rezerve se include
excedentul obţinut prin emisiunea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea
nominală, dacă acest excedent nu este folosit la plata cheltuielilor de emisiune
sau nu este destinat amortizărilor. Evidenţa acestor categorii de rezerve se ţine cu
ajutorul contului Alte rezerve (519).
Rezerve din reevaluarea legală a activelor corporale reprezintǎ soldul
diferenţelor între valoarea actuală (mai mare) şi valoarea înregistrată în
contabilitate a elementelor de activ (mai mică) supuse reevaluării în condiţiile
legii. Se evidenţiază în contabilitatea societăţii bancare cu ajutorul contului
Diferenţe din reevaluare (516). Diferenţele rezultate din reevaluarea elementelor
de activ se transferă la rezerve sau sunt folosite pentru alte destinaţii stabilite
potrivit reglementărilor în vigoare.
6.7. Evidenţa provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli
25
26
Activitatea băncii implică riscuri şi incertitudini, multe dintre ele strâns legate de
condiţiile pieţei concurenţiale. Pentru contracararea acestor riscuri şi
incertitudini, care afectează patrimoniul societăţilor bancare, modalitatea folosită
din punct de vedere contabil o reprezintă constituirea de provizioane. Ca
elemente în structura capitalurilor permanente, provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli reprezintă „rezerve constituite” pe seama cheltuielilor destinate
acoperirii riscurilor posibile, generatoare de obligaţii, a căror plată rămâne
incertă, aleatoare.
De regulă, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie la finele
exerciţiului, pentru acele elemente de patrimoniu a căror realizare sau platǎ este
incertă, cât şi pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare, cum
sunt:
 acoperirea riscurilor de executare a angajamentelor prin semnătură;
 facilităţi acordate personalului, potrivit reglementărilor în vigoare;
 riscuri de ţară, potrivit reglementărilor în vigoare;
 litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte
datorii incerte;
 alte provizioane.
Pentru evidenţa lor se utilizează conturile din grupa 55 „Provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli” conturi de surse, asimilate celor proprii, de pasiv, în
cadrul căreia funcţionează următoarele conturi sintetice de gradul I:
 551 „Provizioane pentru riscuri de executare a angajamentelor prin
semnătură”;
 552 „Provizioane pentru facilităţi acordate personalului”;
 553 „Provizioane pentru riscuri de ţară”;
 559 „Alte provizioane”.
Conturile din grupa 55 se creditează la constituirea provizioanelor
pentru riscuri şi cheltuieli în corespondenţă cu debitul conturilor de cheltuieli,
după natura lor: „Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri de executare a
angajamentelor prin semnătură” (6651), „Cheltuieli cu provizioane pentru
facilităţi acordate personalului” (6652), „Cheltuieli cu provizioane pentru risc
de ţară” (6653), „Cheltuieli cu provizioane pentru alte riscuri şi cheltuieli”
(6657).
Aceleaşi conturi se debitează cu diminuarea provizioanelor sau anularea
lor în corespondenţă cu creditul conturilor de venituri corespunzătoare activităţii
şi naturii cheltuielilor care le-au generat şi anume: „Venituri din provizioane
pentru riscuri de executare a angajamentelor prin semnătură” (7651), „Venituri
din provizioane pentru facilităţi acordate personalului” (7652), „Venituri din
provizioane pentru risc de ţară” (7653), „Venituri din provizioane pentru alte
riscuri şi cheltuieli” (7657).
27
Soldurile creditoare ale acestor conturi reprezintă provizioane pentru

riscuri şi cheltuieli constituite şi neutilizate.
În exerciţiul financiar următor celui în care s-au constituit provizioanele,
previziunile cu privire la apariţia riscului de pierderi şi cheltuieli pot să se
concretizeze astfel:
a) riscul nu a apărut – caz în care provizioanele constituite anterior se
anulează, prin preluarea lor la venituri cu întreaga sumă
previzionată;
b) riscul a apărut – există deci cheltuieli care trebuie decontate şi care
pot fi mai mari sau mai mici decât mărimea provizioanelor
constituite anterior, caz în care se procedează astfel:
 apariţia riscului sau a cheltuielilor previzibile de natura celor
protejate prin provizioane se înregistrează în contabilitatea
bancară ca orice cheltuială, respectându-se conţinutul lor
economic, debitând conturile din grupele 60 – 66 pentru
cheltuieli curente şi 67 – pentru cheltuieli excepţionale, în
corespondenţă cu creditul conturilor care arată natura
elementelor consumate, felul plăţilor etc.;
 concomitent, pentru a nu afecta rezultatul curent al exerciţiului,
se utilizează provizioanele constituite prin preluarea lor la
venituri şi astfel, se contrabalansează, la nivelul contului de
rezultate Profit sau pierdere (591), cheltuielile devenite
exigibile.
Exemplu:
1. La sfârşitul anului, societatea bancară X evidenţiază constituirea
următoarelor provizioane pentru riscuri şi cheltuieli:
 riscuri angajate prin semnătură 2000 RON
 facilităţi acordate personalului 4000 RON
 riscuri de ţară 3800 RON
 alte provizioane 500 RON
Cheltuieli cu provizioane pentru = Provizioane pentru riscuri 2000 RON
riscuri de executare a de executare a
angajamentelor prin semnătură angajamentelor prin
(6651) semnătură
(551)
Cheltuieli cu provizioane pentru = Provizioane pentru 4000 RON
facilităţi acordate personalului facilităţi acordate
(6652) personalului
(552)
Cheltuieli cu provizioane pentru = Provizioane pentru risc de 3800 RON
risc de ţară ţară
27
28
(6653) (553)
Cheltuieli cu provizioane pentru = Alte provizioane 500 RON
alte riscuri şi cheltuieli (554)
(6654)
2. În exerciţiul următor, creditele avantajoase acordate personalului nu

au putut fi recuperate, în sumă de 1500 RON:
 înregistrarea riscului:
Pierderi din creanţe = Creanţe îndoielnice 1500 RON
nerecuperabile acoperite cu (382)
provizioane
(667)
 anularea provizionului:
Provizioane pentru facilităţi = Venituri din provizioane 4000 RON
acordate personalului (552) pentru facilităţi acordate
personalului (7652)
3. Datorită instituirii embargoului asupra ţării debitoare, creditele

nerecuperate se ridică la suma de 45 mil. lei. Celelalte provizioane se anulează,
întrucât nu a apărut riscul pentru care s-au constituit:
 înregistrarea riscului:
Pierderi din creanţe = Contravaloarea poziţiei de 4500 RON
nerecuperabile acoperite cu schimb
provizioane (3722)
(667)
 diminuarea provizionului:
Provizioane pentru risc de ţară = Venituri din provizioane 800 RON
(553) pentru risc de ţară
(7653)
 se anulează celelalte provizioane pentru care nu a apărut riscul de
constituire:
Provizioane pentru riscuri de = Venituri din provizioane 20000000
executare a angajamentelor pentru riscuri de
prin semnătură (551) executare a
angajamentelor prin
semnătură (7651)
Alte provizioane = Venituri din provizioane 5000000
29
(559) pentru alte riscuri şi

cheltuieli
(7657)
Provizioanele reglementate evidenţiate, în contul cu aceeaşi denumire,

simbol 561, sunt destinate în scopul unor facilităţi fiscale, de care poate
beneficia societatea bancară pentru înfiinţarea de sucursale, filiale, agenţii în
străinătate. Constituirea acestor provizioane necesită aprobări legale.
Deşi, aparent simplu sub aspectul contabilizării, mecanismul de
funcţionare şi implicaţiile financiare, fiscale şi economice generale ale
provizioanelor sunt deosebit de complexe, antrenând şi probând în acelaşi timp
talentul managerial, spiritul de previziune şi estimare, prudenţa în acţiune etc.
Prin introducerea sistemului de „protecţie” prin provizioane se poate manifesta
tendinţa de supraestimare a acestora având ca efect diminuarea impozitului pe
profit, dar aceasta nu poate fi considerată decât o amânare la plată a impozitului,
deoarece odată cu expirarea perioadei pentru care s-au constituit sau se constată
nejustificată crearea lor, efectele pe care le antrenează, prin plata impozitului de
venit „scadent”, dar la un nivel considerabil majorat, poate dezechilibra
activitatea băncii, afectându-i capacitatea de plată.
Putem concluziona astfel că orice provizion trebuie constituit cu
discernământ şi trebuie „ajustat” la fiecare exerciţiu financiar sau anulat când
devine fără obiect.
Întrebǎri
1. Ce este capitalul propriu şi care sunt componentele acestuia?

2. În ce constǎ evaluarea acţiunilor?
3. Care sunt sursele în baza cǎrora se poate majora capitalul social?
4. În ce situaţii poate avea loc micşorarea capitalului social?
5. Ce sunt primele de capital?
6. Care este structura rezervelor bancare?
7. Ce este rezerva legalǎ şi cum se evidenţiazǎ aceasta în contabilatea bancarǎ?
8. Ce sunt rezervele reglementate şi cum se calculeazǎ acestea?
9. Ce sunt provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli?
10. Care sunt conturile prin intermediul cǎrora se evidenţiazǎ provizioanele
bancare?
29
Capitolul 7
VENITURILE, CHELTUIELILE ŞI REZULTATELE
FINANCIARE ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ
7.1. Conţinutul cheltuielilor şi veniturilor bancare

7.2. Evidenţierea cheltuielilor bancare
7.3. Înregistrarea veniturilor bancare
7.4. Stabilirea şi înregistrarea rezultatelor finale ale activităţii bancare
7.5. Bilanţul contabil bancar
Cuvinte cheie
– cheltuielile bǎncii, veniturile bǎncii, cifra de afaceri, venituri de exploatare,

venituri excepţionale, cheltuieli de exploatare bancarǎ, cheltuieli cu
operaţiunile de trezorerie, provizioane, venituri din operaţiuni cu clientela,
venituri din operaţiuni de leasing, rezultate financiare, rezultat curent, rezultat
excepţional, impozit pe profit, bilanţ, active, pasive etc.
Obiective urmărite
1. Cunoaşterea conţinutului veniturilor şi cheltuielilor bancare, ca principale

componente în determinarea rezultatului financiar;
2. Reţinerea conturilor specifice, structurate pe clase şi grupe, prin intermediul
cǎrora se asigurǎ contabilizarea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor;
3. Dobândirea de abilitǎţi şi cunoştinţe cu privire la înregistrǎrile contabile,
privind cheltuielile bancare în desfǎşurarea lor, pe conturi sintetice de gradul
I;
4. Aprofundarea înregistrǎrilor contabile, prin prezentarea de exemple pe
categorii de cheltuieli, cum ar fi: evidenţierea dobânzilor, comisioanelor,
titlurilor, operaţiunilor de leasing, locaţiei, imobilizǎrilor corporale,
cheltuielilor cu personalul, impozitelor şi taxelor, cheltuielilor cu
materialele, lucrǎrilor şi serviciilor, cheltuielilor cu amortizǎrile şi
provizioanele, cheltuielilor cu impozitul pe profit etc.
5. Înţelegerea, prin intermediul exemplelor, a modului în care se desfǎşoarǎ
operaţiunile contabile privind devizerezultate din:
 operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare;
Capitolul 7 – Veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare în activitatea bancară
31
 operaţiunile cu clientela;
 operaţiunile cu titluri;
 operaţiunile de leasing, locaţie simplǎ şi asimilate;
 credite subordonate, titluri de participare şi titluri de portofoliu;
 operaţiunile de schimb;
 operaţiunile în afara bilanţului;
 prestaţiile de servicii financiare etc.
6. Cunoaşterea modului în care se stabilesc rezultatele financiare la nivelul
unei unitǎţi bancare, în urma închiderii conturilor de venituri şi cheltuieli,
prin rezultatul exerciţiului, cu referire la:
 rezultatul curent;
 rezultatul excepţional;
 impozitul pe profit.
7. Realizarea unei imagini pertinente despre bilanţul contabil bancar.
Introducere
Cuantificarea cu rigoare a cheltuielilor şi veniturilor constituie o preocupare

permanentǎ pentru orice bancǎ ce cǎutǎ, prin diferite mijloace, sǎ optimizeze
acest raport astfel încât, în condiţiile minimizǎrii tuturor categoriilor de riscuri,
sǎ realizeze în permanenţǎ rezultate financiare pozitive care sǎ-i asigure o cât
mai bunǎ poziţie de piaţǎ.
Dacǎ facem o scurtǎ radiografie a sistemului bancar românesc actual,
observǎm cǎ, începând cu anul 1990, dupǎ o perioadǎ de acumulǎri cantitative în
care bǎncile au cunoscut o dezvoltare pe plan orizontal, prin extinderea reţelei
teritoriale, prin majorarea permanentǎ a resurselor şi plasamentelor, prin
diversificarea ofertei de produse şi servicii, s-au asigurat premisele favorabile
unei afirmǎri calitative în ceea ce priveşte activitatea bancarǎ. Toate acestea au
avut ca ţintǎ obţinerea unor rezultate financiare superioare.
Totodatǎ, s-au elaborat metodologii de analizǎ şi urmǎrire a
profitabilitǎţii bǎncilor constituite ca centre de profit, astfel încât la nivelul
fiecǎreia sǎ se poatǎ determina oportunitǎţile de eficientizare a activitǎţii.
Realizarea nivelurilor prevǎzute prin bugetele de venituri şi cheltuieli, în
contextul strategiilor actuale ale bǎncilor, a fǎcut necesarǎ elaborarea unui set de
indicatori care definesc sintetic situaţia economico-financiarǎ la un moment dat.
În evaluarea performanţelor unitǎţilor proprii, fiecare bancǎ trebuie sǎ-şi
elaboreze propriului sistem de încadrare şi punctare a criteriilor de evaluare a
performanţelor, unitǎţilor ca centre de profit, sǎ-şi proiecteze bugetele de
venituri şi cheltuieli programate pentru anumite perioade.
32
În mediul bancar, comparaţia prevǎzut-realizat este esenţialǎ pentru
evaluarea rezultatelor, stabilirea abaterilor, luarea mǎsurilor de corectare şi
evaluare a performanţelor centrelor de profit.
Performanţele financiare ale fiecǎrei bǎnci sunt exprimate prin indicatorul
specific „rezultat financiar”, stabilit prin diferenţa între totalul veniturilor şi
totalul cheltuielilor calculate, cumulate de la începutul anului atât în lei, cât şi în
valutǎ. Sistemul de evidenţǎ contabilǎ furnizeazǎ elementele legate de costuri şi
venituri directe, la nivel de unitate bancarǎ, dând posibilitatea efectuǎrii
uniforme a calculelor.
7.1 Conţinutul cheltuielilor şi veniturilor bancare
Din punct de vedere financiar-contabil, cheltuiala exprimă o constatare,

înregistrată în conturi, a unui consum de valori materiale, de muncă vie sau
bănească, a unui fapt generator de cheltuieli în viitor, pentru acoperirea unei
datorii contractate sau o pierdere de valoare care trebuie să fie acoperită.
Cheltuielile instituţiilor bancare reprezintă sumele sau valorile plătite
sau de plătit pentru: împrumuturile primite şi alte surse atrase, serviciile prestate
şi lucrările executate de care beneficiază banca, materialele consumate,
cheltuielile cu personalul, executarea unor obligaţii legale sau contractuale,
cheltuieli excepţionale.
Pentru determinarea rezultatului exerciţiului se includ şi cheltuielile
privind amortizările şi provizioanele constituite, valoarea contabilă a activelor
cedate, distruse sau dispărute.
De asemenea, pentru înregistrarea cheltuielilor se are în vedere caracterul
de proces al activităţii consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.
Efectuarea cheltuielilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultan
în timp.
În cazul procesului cheltuielilor, de pildă, se întâlnesc patru momente:
angajarea, consumul, plata şi imputarea.
Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligaţia
bănească generatoare de plăţi sau consumatoare de resurse. De exemplu, în cazul
contractării unui împrumut, angajarea cheltuielilor intervine în momentul în care
s-a creat obligaţia bănească de a rambursa ratele de credit, inclusiv dobânda
aferentă.
Consumul este specific utilizării efective sau „sacrificării” resurselor, în
scopul satisfacerii cerinţelor activităţii bancare. De exemplu, utilizarea
împrumutului primit în scopul pentru care a fost contractat.
Plata constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul
relaţiilor financiare. De exemplu, achitarea obligaţiei faţă de creditor reprezintă
33
o plată ca echivalent. În schimb, plata impozitului pe profit reprezintă un transfer

fără echivalent.
Imputarea reprezintă momentul când cheltuielile sunt decontate sau
repartizate asupra rezultatelor obţinute.
S-a făcut această prezentare întrucât de multe ori noţiunea de cheltuială
este redusă la cea de plată, noţiune pe care de fapt cheltuiala o înglobează.
Contabilitatea cheltuielilor bancare se ţine pe feluri de cheltuieli, după
natura lor, care sunt grupate astfel:
a) Cheltuieli de exploatare bancară (grupa 60 din planul de conturi),
care se referă la următoarele categorii de cheltuieli:
 cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi interbancare;
 cheltuieli privind operaţiunile cu clientela;
 cheltuieli pentru operaţiunile cu titluri;
 cheltuieli cu operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate;
 cheltuieli privind datoriile subordonate şi fondurile publice alocate;
 cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului;
 cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare;
 alte cheltuieli de exploatare bancară.
b) Cheltuieli cu personalul (grupa 61), care cuprind:
 cheltuieli cu remuneraţiile personalului;
 cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
 alte cheltuieli privind personalul.
c) Impozite şi taxe (grupa 62), cuprind cheltuielile cu impozitul pe salarii
şi cheltuielile cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
d) Cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi
(grupa 63), cuprind cheltuieli cu materialele, cheltuieli privind obiectele de
inventar, alte stocuri, cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi,
cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate.
e) Cheltuieli diverse de exploatare (grupa 64), cuprind venituri
retrocedate privind operaţiunile de exploatare nebancară efectuate în comun,
cota-parte privind operaţiunile de exploatare nebancară efectuate în comun,
pierderi din cesiunea imobilizărilor şi alte cheltuieli diverse de exploatare.
f) Cheltuieli cu amortizările privind imobilizările necorporale şi
corporale (grupa 65)
g) Cheltuieli cu provizioanele şi pierderi din creanţele nerecuperabile,
au în vedere următoarele categorii de cheltuieli:
 cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare;
 cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela;
 cheltuieli cu provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni
diverse;
 cheltuieli cu provizioane pentru valori imobilizate;
34
 cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
 cheltuieli cu provizioane reglementate;
 pierderi din creanţe nerecuperabile.
h) Cheltuieli excepţionale (grupa 67) grupate în:
 cheltuieli excepţionale privind operaţiunile de gestiune;
 cheltuieli excepţionale privind amortizările şi provizioanele;
 alte cheltuieli excepţionale.
i) Cheltuieli cu impozitul pe profit (grupa 69).
În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, prezentate mai sus,
conturile de cheltuieli se pot dezvolta pe analitice, în funcţie de necesităţile
impuse de anumite reglementări sau potrivit nevoilor proprii.
Veniturile băncii reprezintă valorile sau sumele încasate sau de încasat
din dobânzi aferente creditelor acordate şi altor plasamente, livrări de bunuri,
executările de lucrări, prestările de servicii şi din avantajele pe care banca a
consimţit să le primească, executarea unei obligaţii legale sau contractuale din
partea terţilor, venituri excepţionale.
În cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului se
cuprind, de asemenea, veniturile din vânzarea activelor, producţia de imobilizări
şi diminuarea sau anularea provizioanelor.
În procesul de creare a veniturilor, se delimitează patru momente:
crearea, facturarea, încasarea, încorporarea.
Crearea veniturilor este momentul în care se constituie rezultatul ca
produs al activităţii consumatoare de resurse. De exemplu, stabilirea dobânzilor
de încasat de la debitori, hotărârea de a vinde active.
Facturarea constă în transferarea dreptului de proprietate de la unitatea
bancară către client sau, spre exemplu, momentul acordării creditului.
Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se transformă în
bani. De exemplu, încasarea efectivă a dobânzii pentru creditul acordat,
încasarea activului vândut.
Încorporarea este o etapă strict contabilă, prin care veniturile sunt
înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.
Cifra de afaceri în activitatea bancară se obţine prin însumarea
veniturilor rezultate din:
 dobânzi şi venituri asimilate (din operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni
interbancare, din operaţiuni cu clientela, din operaţiuni cu obligaţiuni
şi alte titluri cu venit fix şi alte dobânzi şi venituri asimilate);
 venituri din titluri cu venit variabil;
 comisioane;
 câştiguri sau pierderi din operaţiuni financiare (rezultatul net din
operaţiuni cu titluri de tranzacţii, de plasament şi din operaţiuni de
schimb);
35
 alte venituri din activitatea de exploatare.
Contabilitatea veniturilor, ca şi contabilitatea cheltuielilor, se ţine pe

feluri de venituri, după natura lor, astfel:
a) Venituri din activitatea de exploatare bancară, care cuprind
următoarele categorii de venituri:
 venituri din operaţiuni cu clientela;
 venituri din operaţiuni cu titluri;
 venituri din operaţiuni de leasing, locaţie simplă şi asimilate;
 venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor comerciale
legate, titluri de participare şi titluri ale activităţii de portofoliu;
 venituri din operaţiunile de schimb;
 venituri din operaţiunile în afara bilanţului;
 venituri din prestaţiile de servicii financiare;
 alte venituri din activitatea de exploatare bancară.
b) Venituri diverse din exploatare, care cuprind următoarele categorii de
venituri:
 venituri refacturate;
 cota-parte privind operaţiunile de exploatare nebancare efectuate în
comun;
 venituri din cesiunea imobilizărilor;
 venituri accesorii;
 alte venituri diverse din exploatare.
c) Venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate, grupate
astfel:
 venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare;
 venituri din provizioane privind operaţiuni cu clientela;
 venituri din provizioane privind operaţiunile cu titluri şi operaţiuni
diverse;
 venituri din provizioane pentru valori imobilizate;
 venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
 venituri din provizioane reglementate;
 venituri din recuperări de creanţe amortizate.
d) Venituri excepţionale, care se referă la:
 venituri excepţionale din operaţiunile de gestiune,
 venituri excepţionale din provizioane şi alte venituri excepţionale.
e) Venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit.
Respectând principiul independenţei exerciţiilor, toate operaţiile care
determină cheltuieli şi venituri sunt înregistrate în momentul generării
veniturilor şi angajării cheltuielilor. Se organizează astfel o contabilitate de
angajamente sau accernal accounting. Aceasta presupune individualizarea şi
36
reflectarea cheltuielilor în faza de angajare şi consum, iar a veniturilor din
momentul obţinerii şi al realizării lor.
Astfel, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri se închid la
sfârşitul perioadei de gestiune prin rezultatul exerciţiului.
Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se stabileşte
lunar şi se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului,
indiferent de data încasării sau plăţii lor.
7.2. Evidenţierea cheltuielilor bancare
Evidenţa cheltuielilor se ţine cu ajutorul conturilor din clasa a 6-a Cheltuieli,

care se dezvoltă în nouă grupe de conturi, şi anume:
 grupa 60 „Cheltuieli de exploatare bancară”;
 grupa 61 „Cheltuieli cu personalul”;
 grupa 62 „Impozite şi taxe”;
 grupa 63 „Cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate
de terţi”;
 grupa 64 „Cheltuieli diverse de exploatare”;
 grupa 65 „Cheltuieli cu amortizările privind imobilizările
necorporale şi corporale”;
 grupa 66 „Cheltuieli cu provizioane şi pierderi din creanţe
nerecuperabile”;
 grupa 67 „Cheltuieli excepţionale”;
 grupa 69 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”.
Toate aceste cheltuieli le-am putea grupa în două mari categorii;
 cheltuieli de exploatare bancară (grupa 60);
 alte cheltuieli bancare (grupa 61-69).
După modul de funcţionare, toate aceste conturi sunt conturi de activ.
Funcţionarea acestor conturi se caracterizează prin aceea că, la începutul şi
sfârşitul perioadei de gestiune şi exerciţiilor financiare, nu prezintă sold, întrucât
rulajele debitoare se transferă asupra contului Profit şi pierdere (591), direct – în
cazul centralei băncii şi a sucursalelor care au trecut pe centre de profit – sau cu
ajutorul contului de Decontări intrabancare (341), de la filiale, sucursale către
centrala băncii.
7.2.1 Înregistrarea cheltuielilor de exploatare bancară
Activitatea de exploatare bancară este subordonată obiectului de activitate

înscris în statutul băncii. Cheltuielile de exploatare bancară, în majoritatea lor,
privesc exerciţiul financiar în care sunt efectuate. Sunt însă, cheltuieli de
exploatare bancară şi cheltuielile ce privesc perioadele sau exerciţiile viitoare
37
sau de repartizat pe mai multe exerciţii. Aceste cheltuieli sunt definite Cheltuieli
înregistrate în avans şi privesc cheltuielile pentru reparaţiile capitale
neprevăzute cu reparaţiile curente şi reviziile tehnice plătite terţilor.
Contabilitatea cheltuielilor de exploatare bancară se ţine cu ajutorul
conturilor din grupa 60 „Cheltuieli de exploatare bancară”, care cuprinde
următoarele conturi sintetice de gradul I:
 601 „Cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile inter-
bancare”;
 602 „Cheltuieli privind operaţiunile cu clientela”;
 604 „Cheltuieli cu operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi
asimilate”;
 605 „Cheltuieli privind datoriile subordonate şi fondurile publice
alocate”;
 606 „Cheltuieli privind operaţiile de schimb”;
 607 „Cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului”;
 608 „Cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare”;
 609 „Alte cheltuieli de exploatare bancară”.
Cheltuielile cu operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare
cuprind cheltuieli cu dobânzile aferente împrumuturilor de refinanţare,
disponibilităţilor băneşti ale băncilor păstrate în conturile de corespondent la
bancă (conturi loro), împrumuturilor primite de la alte bănci, comisioanele
aferente operaţiunilor de trezorerie şi interbancare ş.a.
Exemplu: O societate bancară înregistrează dobânda datorată aferentă

împrumuturilor de refinanţare de la BNR:
Dobânzi la BNR = Datorii ataşate
(6011) (1172)
Se înregistrează dobânda calculată şi datorată pentru depozitele primite
de la alte bănci:
Dobânzi la depozitele bǎncii = Datorii ataşate
(6013) (1327)
Se evidenţiază dobânda datorată pentru împrumuturile primite de la alte
bănci:
Dobânzi la împrumuturile de la alte = Datorii ataşate
bǎnci (6014) (1427)
Se evidenţiază dobânda datorată pentru împrumuturile primite pe baza
valorilor date în pensiune:
Dobânzi la valori date în pensiune = Datorii ataşate
(6015) (1527)
38
Se observă că toate conturile care înregistrează dobânzile şi valorile
asimilate aferente diverselor împrumuturi se debitează, în corespondenţă cu
creditul contului Datorii ataşate, care este un cont sintetic de gradul II al
contului care arată natura împrumutului.
Comisioanele aferente operaţiilor de trezorerie şi interbancare se
debitează, în corespondenţă cu creditul conturilor prin care se efectuează plata,
astfel:
Comisioane = Cont curent la BNR
(6019) (111)
sau
Cont de corespondent la bǎnci
(121)
sau
Conturi de corespondent ale
bǎncilor
(122)
Cheltuieli privind operaţiunile cu clientela se referă la dobânzi aferente

operaţiunilor de factoring, împrumuturilor primite de la clientela financiară,
soldurilor creditoare ale conturilor curente deschise la bancă, depozitelor
constituite de clientelă, comisioane aferente operaţiunilor cu clientela ş.a.
Conturile care privesc dobânzile şi vărsămintele asimilate se debitează,
în corespondenţă cu creditul conturilor de „Datorii ataşate”, iar cele care privesc
comisioanele se debitează, în corespondenţă cu creditul conturilor care arată
plata efectivă a comisionului.
Exemplu: Se înregistrează dobânzile calculate şi neajunse la scadenţă,
aferente operaţiunilor de factoring:
Dobânzi la conturile de factoring = Datorii ataşate
(6021) (2527)
Se evidenţiază dobânzile aferente împrumuturilor primite de la clientela
financiară:
Dobânzi la împrumuturile primite de = Datorii ataşate
la clientela financiarǎ (2327)
(6022)
Se evidenţiază comisioanele plătite aferente operaţiunilor cu clientela:
Comisioane = Casa
(6029) (101)
sau
Cont curent la BNR
(111)
sau
39

(121)
sau
Conturi curente
(2511)
Cheltuieli privind operaţiunile cu titluri privesc dobânzile aferente
împrumuturilor primite pe baza titlurilor date în pensiune livrată, diferenţele
nefavorabile din reevaluarea sau cesiunea titlurilor de tranzacţie, de plasament şi
de investiţii şi alte cheltuieli.
Exemplu: Se înregistrează dobânda calculată şi neajunsă la scadenţă,
aferentă împrumuturilor primite pe baza titlurilor date în pensiune livrată:
Dobânzi la titlurile date în pensiune = Datorii ataşate
livratǎ (30127)
(6031)
Se evidenţiază cheltuielile de achiziţie privind titlurile de investiţii
(curtaje, comisioane etc.):
Cheltuieli de achiziţie = Cont curent la BNR
(60341) (111)
sau
(121)
sau
Conturi de corespondent ale
bǎncilor
(122)
sau
Alte cheltuieli de repartizat
(3749)
Contul „3749” se foloseşte atunci când cheltuielile de achiziţie privind

titlurile de investiţii sunt repartizate în perioadele sau exerciţiile financiare
următoare.
Cheltuielile cu operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate
cuprind cheltuielile cu amortizările pentru bunurile mobiliare, imobiliare şi ale
activelor necorporale date în leasing, locaţie cu opţiune de cumpărare sau
neînchiriate după rezilierea contractului, provizioane constituite, în special
pentru deprecierea imobilizărilor cedate în cazul în care valoarea de piaţă a
acestora este inferioară valorii neamortizate şi altele.
În legătură cu operaţia de leasing, facem precizarea că, în schimbul
obţinerii avantajelor legate de posesiunea bunului, societatea bancară care l-a
40
închiriat plăteşte societăţii de leasing o chirie, care cuprinde următoarele
elemente:
 amortizarea bunului închiriat;
 dobânda aferentă fondurilor avansate de societatea de leasing pentru
cumpărarea bunului respectiv;
 marja de profit a societăţii de leasing.
Pe durata contractului, chiria se înregistrează ca o cheltuială de
exploatare, iar la expirarea contractului de leasing, valoarea reziduală se
înregistrează la active fixe.
Durata contractului de leasing este, în general, de 75-80% din durata de
viaţă economică a bunului închiriat, dar se poate conveni şi asupra unei durate
mai scurte.
Chiriaşul intră în posesia bunului închiriat la expirarea contractului de
leasing după plata valorii reziduale convenite dinainte.
Înregistrările în contabilitate, la societatea bancară care primeşte cu
chirie bunuri prin leasing, sunt următoarele:
 se evidenţiază primirea mijlocului fix luat cu chirie într-un cont în
afara bilanţului:
Contrapartida = Mijloace fixe luate cu chirie
(999) (991)
 se evidenţiază obligaţia chiriei:
Cheltuieli cu operaţiunile de leasing şi = Alţi creditori diverşi
asimilate (3566)
(6041)
 se evidenţiază plata chiriei:
Alţi creditori diverşi = Cont curent la BNR
(3566) (111)
 după expirarea contractului de leasing, se primeşte mijlocul fix:
Mijloace fixe = Alţi creditori diverşi
(4422) (3566)
 se achită valoarea reziduală:
Alţi creditori diverşi = Cont curent la BNR
(3566) (111)
 se închide contul în afara bilanţului:

Mijloace fixe luate cu chirie = Contrapartida
(991) (999)
În categoria cheltuielilor de exploatare, mai sunt incluse:

41
 cheltuieli privind datoriile subordonate şi fondurile publice alocate,

care cuprind dobânzile aferente împrumuturilor primite şi titlurilor
subordonate;
 cheltuieli privind operaţiunile de schimb, care reflectă diferenţele
nefavorabile rezultate din operaţiunile de vânzare-cumpărare de
devize, din evaluarea periodică a operaţiunilor în devize ş.a.;
 cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului;
 cheltuieli cu prestaţii de servicii financiare, care se referă la cheltuieli
cu gestiunea mijloacelor de plată, cheltuieli cu tipărirea carnetelor de
cecuri, obţinerea de informaţii privind solvabilitatea sau poziţia
financiară a clienţilor;
 alte cheltuieli de exploatare bancară.
7.2.2. Evidenţierea altor cheltuieli bancare
Pe lângă cheltuielile de exploatare bancară, o societate bancară efectuează şi alte

categorii de cheltuieli:
 cheltuieli cu personalul;
 impozite şi taxe;
 cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi;
 cheltuieli diverse de exploatare;
 cheltuieli cu amortizări şi provizioane;
 cheltuieli excepţionale;
 cheltuieli cu impozitul pe profit.
Cheltuielile cu personalul cuprind salariile şi alte drepturi cuvenite
personalului, contribuţia băncii la asigurările sociale, contribuţia băncii pentru
ajutorul de şomaj, alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială, alte
drepturi cuvenite salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă sau
conform reglementărilor legale.
Contabilitatea cheltuielilor cu personalul şi a contribuţiilor la asigurările
şi protecţia socială se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 61 „Cheltuieli cu
personalul”. Conturile acestei grupe reflectă, pe de o parte, cheltuielile unităţii
patrimoniale ca urmare a obligaţiei privind salariile brute cuvenite personalului,
iar pe de altă parte, cheltuielile cu obligaţiile privind contribuţia la formarea
fondurilor de asigurări şi protecţie socială.
Conturile utilizate pentru evidenţierea cheltuielilor cu personalul sunt:

 Cheltuieli cu remuneraţiile personalului (611 );
 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială (612);
 Alte cheltuieli privind personalul (617).
42
În relaţiile dintre bancă, pe de o parte, şi bugetul statului (administraţia
publică centrală sau locală), pe de altă parte, intervine obligaţia băncii de a
calcula şi vira pe destinaţiile legale anumite sume ce reprezintă impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate.
Dintre obligaţiile băncii faţă de bugetul statului, care se manifestă sub
forma cheltuielilor, amintim: impozitul plătit pentru depăşirea fondului de salarii
admisibil, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor folosite în
scop personal sau predate cu titlu gratuit, precum şi cea aferentă bunurilor şi
serviciilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură, taxe de
înmatriculare şi de timbru, impozitul pe clădiri şi terenuri, impozitul şi taxa
asupra mijloacelor de transport, contribuţia băncii la constituirea fondurilor
speciale extrabugetare: fondul de risc şi accident pentru protecţia specială a
persoanelor handicapate (1% din fondul de salarii brut).
Evidenţa cheltuielilor privind impozitele şi taxele datorate de bancă se
ţine cu ajutorul conturilor din grupa 62 „Impozite şi taxe”.
Conturile din această grupă sunt de activ şi se debitează cu obligaţiile
sau viramentele privind impozitele şi taxele. La sfârşitul lunii, soldul debitor se
virează asupra contului Profit şi pierdere (591) direct sau asupra contului
Decontări intrabancare (341), după caz.
Evidenţa cheltuielilor cu materialele, lucrările şi serviciile executate de
terţi se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 63 „Cheltuieli cu materialele,
lucrările şi serviciile executate de terţi”, care se referă la:
 cheltuieli cu materialele care reflectă valoarea materiilor şi
materialelor nestocate, incluse direct pe cheltuieli aprovizionate de la
furnizori, valoarea la preţ de înregistrare a materialelor date în consum
sau constatate lipsă la inventariere şi contravaloarea în lei a materiilor
şi materialelor nestocate aprovizionate de la furnizori, în devize;
 cheltuieli privind obiectele de inventar;
 cheltuieli privind alte stocuri: valoarea altor materiale nestocate
aprovizionate de la furnizori, valoarea altor stocuri inclusă pe
cheltuieli constatate lipsă la inventar, precum şi pierderile din
deprecieri şi contravaloarea în lei a altor materiale nestocate
aprovizionate de la furnizori, în devize;
 cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi;
 cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate.
Cheltuielile diverse de exploatare sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor
din grupa 64 „Cheltuieli diverse de exploatare” şi cuprind cheltuielile de plătit
coparticipanţilor, reprezentând cheltuieli aferente băncii din operaţiunile de
exploatare în comun, pierderi din cesiunea imobilizărilor necorporale, corporale
şi financiare şi alte cheltuieli.
43
Evidenţa cheltuielilor cu amortizările imobilizărilor corporale şi

necorporale se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 65, care cuprinde
următoarele conturi sintetice de gradul I:
 „Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor necorporale” (651);
 „Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor corporale” (652).
Cu ajutorul acestor conturi se evidenţiază amortizarea aferentă
imobilizărilor necorporale şi corporale privind activitatea de exploatare şi din
afara activităţii de exploatare.
Provizioanele reprezintă cote-părţi din rezultate rezervate (puse
deoparte) pentru a finanţa ulterior deprecierea reversibilă sau pierderea unui
element de activ, precum şi a unei cheltuieli ce nu este încă efectivă, dar este
considerată probabilă la închiderea exerciţiului sau exigibilă în perioadele
următoare.
Putem spune că provizioanele se constituie, fie ca urmare a diminuării
de valoare a unor elemente de activ (provizioane pentru depreciere), fie ca
urmare a creşterii pasivului exigibil pe termene mai mult sau mai puţin
îndelungate (provizioane pentru riscuri şi cheltuieli). Asemenea provizioane,
deşi exacte prin natura constituirii lor, sunt totuşi incerte în ceea ce priveşte
realizarea riscului pentru care se constituie.
Spre deosebire de cele două categorii de provizioane enunţate,
provizioanele reglementate pot apărea în contabilitate numai în măsura şi în
limitele prevăzute de dispoziţiile legale.
Prin intermediul provizioanelor, conducerile societăţilor bancare dispun
de un anumit timp pentru a-şi micşora sau majora profitul impozabil prin
constituirea provizioanelor (afectând cheltuielile) sau prin reluarea
provizioanelor (afectând veniturile) şi adesea aleg momentul cel mai oportun, în
funcţie de rezultatul pe care vor să-l obţină.
Din punct de vedere financiar şi contabil, provizioanele sunt împărţite în
trei grupe:
 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor şi a altor active şi
pierderi din creanţe nerecuperabile;
 Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. Constituirea
provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli este o necesitate legată de
respectarea principiului prudenţei în contabilitate şi al separării
cheltuielilor şi veniturilor pe exerciţii financiare. Această categorie de
cheltuieli este cunoscută numai la finele exerciţiului financiar;
 Cheltuieli cu provizioane reglementate. Regimul constituirii şi
utilizării este cel stabilit prin dispoziţii legale specializate în acest
sens, elaborate de fiecare ţară. Pe calea provizioanelor reglementate se
reglează în timp raporturile cu fiscalitatea, prin sustragerea de la plata
44
impozitelor, temporar sau definitiv a unei părţi a profitului. De aceea,
ele se înscriu în categoria impozitelor amânate.
Prin sistemul de conturi bancare sunt alimentate trei categorii de
cheltuieli excepţionale, ocazionate de operaţiile de gestiune, de amortizări şi
provizioane şi alte cheltuieli excepţionale.
Cheltuielile excepţionale sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din
grupa 67 „Cheltuieli excepţionale”:
 Cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune – privesc
următoarele categorii de cheltuieli: despăgubiri, amenzi şi penalităţi;
donaţii şi subvenţii acordate; sponsorizări acordate; creanţe
îndoielnice; dobânzi îndoielnice privind debitori diverşi, trecute la
pierderi; pierderi din calamităţi şi alte cheltuieli excepţionale privind
operaţiunile de gestiune;
 Cheltuieli excepţionale privind amortizările şi provizioanele – privesc:
amortizarea imobilizărilor calculată excepţional, inclusă pe cheltuieli;
provizioane constituite pentru riscuri şi cheltuieli privind operaţiuni
excepţionale, provizioane constituite pentru deprecierile cu caracter
excepţional privind stocurile şi imobilizările; provizioane reglementate
constituite cu caracter excepţional potrivit dispoziţiilor legale;
 Alte cheltuieli excepţionale – se referă la cheltuielile care sunt
generate de o manieră excepţională şi care nu sunt relevante pentru
activitatea curentă a băncii: cheltuielile rezultate dintr-o schimbare de
metodă, pierderi rezultate din răscumpărarea titlurilor emise de bancă
– atunci când operaţiunile sunt mai puţin frecvente, precum şi alte
cheltuieli excepţionale.
Ultimul element de cheltuială care figurează în clasa a 6-a a conturilor
de cheltuieli este cel referitor la „Cheltuielile cu impozitul pe profit” (691);
Contul 691 „Cheltuielile cu impozitul pe profit” se debitează cu
contravaloarea impozitului pe profit datorat, inclus pe cheltuieli în
corespondenţă cu creditul contului Impozit pe profit (3531).
Articolul contabil de înregistrare a impozitului pe profit, după stabilirea
profitului impozabil la nivelul centralei băncii sau a centrelor de profit, este
următorul:
Cheltuieli cu impozitul pe profit = Impozit pe profit
(691) (3531)
Soldul debitor al contului 691 este trecut asupra contului Profit sau
pierdere (591), obţinându-se astfel profitul net.
45
7.3. Înregistrarea veniturilor bancare
Evidenţa veniturilor se ţine cu ajutorul conturilor din clasa a 7-a Venituri, din
care fac parte următoarele grupe de conturi:
 70 „Venituri din activitatea de exploatare bancară”;
 74 „Venituri diverse din exploatare”;
 76 „Venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate”;
 77 „Venituri excepţionale”;
 78 „Venituri din reluarea rezervei generale pentru riscuri de
credit”.
Ca şi în cazul cheltuielilor bancare, grupăm veniturile în două mari
categorii:
 venituri din activitatea de exploatare bancară;
 alte venituri generate de activitatea bancară.
După funcţia lor contabilă, toate aceste conturi sunt conturi de pasiv. La
sfârşitul perioadei de gestiune, soldul acestor conturi se transferă asupra contului
Profit sau pierdere (591), direct la nivelul centralei băncii sau la nivelul
centrelor de profit de la sucursale sau cu ajutorul contului de Decontări
intrabancare (341), în cazul unităţilor bancare teritoriale (filiale, sucursale).
7.3.1. Veniturile din activitatea de exploatare bancară
Evidenţa veniturilor din activitatea de exploatare bancară se ţine cu ajutorul

conturilor din grupa 70 „Venituri din activitatea de exploatare bancară”, care
cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I:
 „Venituri din operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile
interbancare” (701);
 „Venituri din operaţiunile cu clientela” (702);
 „Venituri din operaţiunile cu titluri” (703);
 „Venituri din operaţiuni de leasing, locaţie simplă şi asimilate”
(704);
 „Venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor
comerciale legale, titluri de participare şi titluri ale activităţii de
portofoliu” (705);
 „Venituri din operaţiunile de schimb” (706);
 „Venituri din operaţiunile în afara bilanţului” (707);
 „Venituri din prestaţiile de servicii financiare” (708);
 „Alte venituri din activitatea de exploatarea bancară" (709).
Veniturile din operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare se
referă la următoarele categorii de venituri: dobânzi aferente disponibilităţilor în
contul curent la BNR, în conturile de corespondent nostro, depozitelor
46
constituite la bănci, creditelor acordate băncilor, comisioane diverse încasate şi
alte venituri.
Exemplu:
 O societate bancară înregistrează dobânda aferentă disponibilităţilor
băneşti aflate în contul curent la BNR:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la BNR
(1171) (7011)
 Se înregistrează dobânda cuvenită aferentă depozitelor constituite la
alte bănci:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la conturile de depozite
(1317) bancare
(7013)
 Se evidenţiază dobânda calculată, aferentă creditelor acordate pe
baza valorilor primite în pensiune:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la valorile primite în
(691) pensiune
(7015)
 Se evidenţiază dobânda de primit aferentă operaţiunilor de schimb la
termen, încheiate cu scop de acoperire:
Venituri de primit = Alte venituri din dobânzi-
(378) report/deport
(70172)
 Se evidenţiază comisionul încasat pentru operaţiunile de acordare a
creditelor:
Cont curent la BNR = Comisioane
(111) (7019)
Ca şi în cazul cheltuielilor de exploatare bancară, veniturile care privesc

dobânzile şi valorile asimilate aferente depozitelor sau împrumuturilor acordate
altor bănci se creditează în corespondenţă cu debitul contului Creanţe ataşate,
contul sintetic de gradul II al contului care arată destinaţia împrumutului.
Comisioanele încasate se creditează, în corespondenţă cu debitul
conturilor prin care se efectuează încasarea (111, 121 sau 122).
Venituri din operaţiunile cu clientela se referă la: dobânzile aferente
creanţelor comerciale şi creditelor acordate clientelei nebancare, creditele
acordate clientelei financiare, creditele acordate pe baza valorilor primite în
pensiune; dobânzile percepute la conturile curente ale clientelei; dobânzi
aferente creanţelor restante şi îndoielnice din operaţiunile cu clientela şi alte
categorii de venituri.
Exemplu:
47
 Se evidenţiază scontul calculat, înregistrat lunar la venituri, pentru

operaţiunea de scontare a unui titlu de valoare:
Venituri înregistrate în avans = Dobânzi de la operaţiuni de scont
(376) asimilate şi alte creanţe comerciale
(70211)
 Se evidenţiază dobânda calculată şi neajunsă la scadenţă, aferentă
creditelor acordate clientelei financiare:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la creditele acordate
(2317) clientelei financiare
(7022)
 Se evidenţiază dobânda calculată, aferentă soldului debitor al
contului curent:
Creanţe ataşate = Dobânzi la conturile curente
(25171) debitoare
(7024)
 Se înregistrează dobânda calculată aferentă creanţelor restante şi
îndoielnice din operaţiuni cu clientela:
Creanţe ataşate = Dobânzi din creanţe restante şi
(2817 sau 2827) îndoielnice
(7028)
 Se evidenţiază comisioanele percepute clientelei pentru serviciile
aferente operaţiunilor de creditare şi de factoring:
Casa = Comisioane
(101) (7029)
sau
Cont curent la BNR
(111)
sau
Conturi curente
(2511)
Venituri din operaţiunile cu titluri reflectă veniturile din: dobânzi şi

vărsăminte asimilate aferente creditelor acordate pe baza titlurilor primite în
pensiune livrată, câştiguri (diferenţe favorabile) din reevaluarea sau cesiunea
titlurilor de tranzacţie la preţul pieţei, inclusiv din reevaluarea titlurilor date cu
împrumut, dobânzi aferente titlurilor cu venit fix, pe perioada reziduală cu cupon
nescurs, dividende şi venituri asimilate aferente titlurilor de plasament cu venit
variabil, diferenţe favorabile rezultate din cesiunea titlurilor de plasament,
dobânzi aferente titlurilor de investiţii pe perioada reziduală (cu cupon nescurs)
comisioane aferente operaţiunilor cu titluri.
48
Exemplu:
 Se înregistrează dobânda calculată aferentă creditelor acordate pe
baza titlurilor primite în pensiune livrată:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la titlurile primite în
(30117) pensiune livratǎ
(7031)
 Se înregistrează diferenţa favorabilă obţinută în urma reevaluării
titlurilor de tranzacţie la preţul pieţei:
Alte datorii privind titlurile = Venituri din titlurile de tranzacţie
(30272) (7032)
 Se înregistrează diferenţa favorabilă rezultată din vânzarea
obligaţiunilor la un preţ de vânzare mai mare decât preţul de achiziţie:
Conturile societǎţilor de bursǎ = Venituri din cesiune
(333) (70336)
 Se evidenţiază dobânda calculată pentru titlurile de plasament date
cu împrumut:
Venituri de primit = Venituri diverse din operaţiunile cu
(111) titlu
(7037)
Venituri din operaţiuni de leasing, locaţie simplă şi asimilate cuprind

veniturile din chirii aferente bunurilor mobiliare, imobiliare şi activelor
necorporale date în leasing şi locaţie cu opţiune de cumpărare, veniturile din
cesiunea bunurilor respective, sumele reprezentând diminuarea sau anularea
provizioanelor constituite pentru deprecierea imobilizărilor date în leasing şi
locaţie, veniturile din chirii, din cesiunea bunurilor date în locaţie simplă, sumele
reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor constituite pentru
deprecierea bunurilor mobiliare şi imobiliare date în locaţie simplă, dobânzi
aferente creanţelor restante şi îndoielnice din operaţiunile de leasing, locaţie cu
opţiune de cumpărare şi locaţie simplă.
Trebuie precizat cǎ nu pot fi utilizate în sistem de leasing urmǎtoarele:
 bunurile care fac obiectul unei concesiuni;
 înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de teatru, manuscrisele
şi brevetele.
Spre exemplificare, menţionǎm cǎ etapele înregistrării în contabilitate a
operaţiunilor de leasing la societatea bancară în calitate de locator (societate de
leasing) sunt următoarele:
 Se evidenţiază cumpărarea bunului ce va fi supus leasing-ului:
Imobilizǎri corporale = Alţi creditori diverşi
(442) (3566)
49
 Se evidenţiază amortizarea anuală:

Cheltuieli cu amortizarea = Amortizarea imobilizǎrilor
imobilizǎrilor corporale corporale
(652) (4612)
 Se înregistrează creanţe pentru încasarea chiriei:
Alţi debitori diverşi = Venituri din chirii
(3556) (70411)
 Se încasează chiria:
Cont curent la BNR = Alţi debitori diverşi
(111) (3556)
 Se vinde utilajul după numărul de ani stipulat în contractul de
leasing:
Alţi debitori diverşi = Venituri din cesiune de imobilizǎri
(3556) (7721)
 Se scoate din gestiune utilajul vândut:
% = Imobilizǎri corporale
Amortizarea imobilizǎrilor corporale (442)
(4612)
sau
Cheltuieli din cesiunea de imobilizǎri
corporale şi necorporale
(6721)
 Se încasează valoarea reziduală:
Cont curent la BNR = Alţi debitori diverşi
(111) (3556)
Veniturile din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor

comerciale legate, titluri de participare şi titluri ale activităţii de portofoliu se
referă la dobânzi şi venituri asimilate, aferente creditelor subordonate la termen,
pe durată nedeterminată, dividende şi venituri asimilate, aferente părţilor în
cadrul societăţilor comerciale legate, titlurilor de participare şi titlurilor
activităţii de portofoliu şi dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice
privind creditele subordonate.
Veniturile din operaţiunile de schimb cuprind diferenţele favorabile din
operaţiuni de schimb şi arbitraj, rezultate din operaţiuni de vânzare-cumpărare
de devize, evaluări periodice ale operaţiunilor în devize şi ale metalelor preţioase
aflate în proprietatea băncii şi comisioane pentru operaţiunile de schimb şi
arbitraj.
Veniturile din operaţiunile în afara bilanţului cuprind următoarele
categorii de venituri: comisioane pentru acorduri de refinanţare, cauţiuni,
50
avaluri, andosări şi alte garanţii date de bancă, comisioane de angajament, de
confirmare, de deschideri, de credite; alte comisioane privind angajamentele
date.
Veniturile din prestaţiile de servicii financiare cuprind: comisioanele
cuvenite băncii, aferente serviciilor de mandat prestate clientelei pentru
gestionarea şi depozitarea portofoliului de titluri, operaţiunile cu titluri efectuate
în contul clientelei, fără mandat, la ordinul acesteia, comisioane pentru asistenţă
şi consiliere, inginerie financiară, precum şi pentru alte prestaţii care ajută la
înfiinţarea şi dezvoltarea agenţilor economici, comisioane pentru mijloace de
plată puse la dispoziţia clienţilor (cecuri, cărţi bancare, documente pentru
retrageri de numerar şi pentru viramente bancare), precum şi comisioane
aferente operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate pentru clientelă, venituri
obţinute de bancă pentru prestările de servicii financiare conexe: obţinerea de
informaţii (solvabilitatea sau poziţia financiară a clienţilor şi a băncilor),
comisioane aferente valorilor remise la încasare şi alte venituri din prestările de
servicii financiare.
Alte venituri din activitatea de exploatare bancară se referă la:
veniturile cuvenite băncii care privesc operaţiile efectuate în comun de către
două sau mai multe bănci pentru realizarea de produse bancare (exemplu: cărţile
bancare), cheltuielile refacturate de către bancă privind operaţiunile de
exploatare bancară efectuate în comun, transferarea cheltuielilor de exploatare
bancară la data închiderii contabile, fie într-un cont de bilanţ, fie într-un alt cont
de cheltuieli, venituri din vânzarea valorilor din aur, metale şi pietre preţioase,
precum şi alte venituri diverse de exploatare bancară.
7.3.2. Evidenţa altor venituri din operaţiuni bancare
Pe lângă veniturile din activitatea de exploatare bancară, activitatea bancară

generează şi alte categorii de venituri:
 venituri diverse din exploatare;
 venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate;
 venituri excepţionale;
 venituri din reluarea rezervei generale pentru riscuri de credit.
Veniturile diverse din exploatare sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor
din grupa 79 „Venituri diverse din exploatare”.
În această grupă sunt cuprinse următoarele conturi sintetice de gradul I:

 Cheltuieli refacturate (741), reflectând cheltuielile refacturate de
către bancă societăţilor grupului şi altor societăţi;
51
 Cota-parte privind operaţiunile de exploatare nebancară efectuate

în comun (742) cuprinde veniturile cuvenite băncii din operaţiuni de
exploatare nebancară efectuate în comun;
 Venituri din cesiunea imobilizărilor (746) cuprinde veniturile
rezultate atât din cesiunea imobilizărilor necorporale şi corporale,
cât şi din cesiunea obligaţiunilor, acţiunilor şi altor titluri cu venit
variabil;
 Venituri accesorii (747) înregistrează veniturile din activităţi, altele
decât operaţiunile propriu-zise efectuate de bancă şi operaţiunile
conexe ale activităţii bancare (exemplu: venituri din gestiunea
imobilelor aflate în proprietatea băncii);
 Alte venituri diverse din exploatare (749) evidenţiază o serie de
venituri legate de: transferul cheltuielilor de exploatare nebancară la
data închiderii contabile, fie într-un cont de bilanţ, fie într-un cont
de cheltuieli, eşalonarea pe mai multe exerciţii a subvenţiilor
primite, care se înregistrează în contul de rezultate, subvenţiile
primite sau de primit de către bancă pentru acoperirea pierderilor şi
alte subvenţii, valoarea la cost de producţie a imobilizărilor
corporale şi necorporale realizate în regie proprie, venituri din
vânzarea bunurilor mobile şi imobile provenite din executarea
creanţelor băncii, venituri din vânzarea materialelor, obiectelor de
inventar şi a altor stocuri şi bunuri, precum şi alte venituri diverse de
exploatare.
Veniturile din provizioane sunt obţinute din anularea sau diminuarea
provizioanelor constituite anterior.
Anularea provizioanelor se produce dacă acestea rămân fără obiect. În
cazul provizioanelor de depreciere, acestea pot rămâne fără obiect dacă
elementele patrimoniale pentru care s-au constituit au ieşit din patrimoniul
societăţii bancare prin cesiune, lichidare etc.
Diminuarea provizioanelor are loc, de regulă, la finele exerciţiului
financiar, cu ocazia corecţiilor care se aduc rezervelor constituite.
Atât anularea provizioanelor, cât şi diminuarea acestora generează
acelaşi articol contabil, respectiv micşorarea provizioanelor, simultan cu o
creştere a veniturilor.
În condiţiile anulării provizioanelor, veniturile sunt egale cu valoarea
iniţială a provizioanelor contabilizate în trecut.
În cazul diminuării provizioanelor, veniturile obţinute sunt egale cu
diferenţa cu care se reduc provizioanele constituite în trecut.
Contabilitatea veniturilor din provizioane şi a recuperărilor de creanţe
amortizate se ţine cu ajutorul următoarelor conturi sintetice de gradul I:
52
 Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare
(761);
 Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela
(762);
 Venituri din provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni
diverse (763);
 Venituri din provizioane pentru valori imobilizate (764);
 Venituri din provizinane petru riscuri şi cheltuieli (765);
 Venituri din provizioane reglementate (766);
 Venituri din recuperări de creanţe amortizate (767).
Contul 767 reflectă veniturile reprezentând încasări de creanţe, care
anterior au fost înregistrate ca pierderi în conturile de cheltuieli 667 şi 668.
Veniturile excepţionale sunt acele venituri care nu sunt legate de
activitatea normală, curentă a societăţii bancare şi se referă la: venituri
excepţionale din operaţiunile de gestiune, venituri excepţionale din provizioane
şi alte venituri excepţionale.
Contabilitatea veniturilor excepţionale se ţine cu ajutorul conturilor din
grupa 77 „Venituri excepţionale”, care cuprinde trei conturi sintetice de gradul
I:
 Venituri excepţionale din operaţiuni de gestiune (771) – reflectă
venituri legate de: despăgubiri şi penalităţi, precum şi alte sume
cuvenite băncii, datorate de către bugetul statului, altele decât
impozite şi taxe, plusuri la inventar, bunuri sau valori primite
gratuit, drepturi de personal neridicate, prescrise, bunuri rezultate
din dezmembrarea unor imobilizări, precum şi alte venituri
excepţionale din operaţiuni de gestiune;
 Venituri excepţionale din provizioane (773) – cuprinde anulări sau
diminuări de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, constituite în
mod excepţional, provizioane pentru deprecieri, constituite în mod
excepţional pentru stocuri şi imobilizări, provizioane reglementate,
constituite în mod excepţional;
 Alte venituri excepţionale (777) – înregistrează în special veniturile
care sunt generate într-o manieră excepţională şi care nu este
relevantă pentru activitatea curentă a băncii (veniturile rezultate
dintr-o schimbare de metodă, câştiguri rezultate din răscumpărarea
titlurilor emise de bancă – atunci când operaţiunile sunt puţin
frecvente şi nerelevante pentru activitatea obişnuită a băncii).
Exemplu:
 Se evidenţiază materiale primite cu titlu gratuit:
53
Materiale =Alte venituri excepţionale din

(362) operaţiuni de gestiune
(7717)
 Se evidenţiază drepturi de personal neridicate după prescrierea
acestora:
Drepturi de personal neridicate = Alte venituri excepţionale din
(3515) operaţiuni de gestiune
(7717)
 Se evidenţiază sumele de încasat sau încasate din despăgubiri şi
penalităţi:
Alţi debitori diverşi = Venituri din despǎgubiri şi
(3556) penalitǎţi
sau (7711)
Casa
(101)
Cont curent la BNR
(111)
sau
Conturi curente (2511)
 Se evidenţiază diminuarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli
cu caracter excepţional:
Alte provizioane = Venituri excepţionale din
(559) provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli
(7731)
7.4. Stabilirea şi înregistrarea rezultatelor finale ale activităţii bancare
Periodic, lunar, trimestrial sau anual, în funcţie de practica adoptată în

contabilitate, se determină rezultatul exerciţiului. Potrivit art. 19, aliniatul I din
Legea contabilităţii nr. 82/1991, în contabilitate, profitul sau pierderea se
stabilesc lunar.
În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se
înregistrează, în funcţie de natura lor, cheltuielile, respectiv veniturile, se închid
provizoriu prin rezultatul exerciţiului.
Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca
diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării
sau plăţii lor.
Rezultatul exerciţiului (profitul sau pierderea) cuprinde:
 rezultatul curent;
 rezultatul excepţional;
54
 impozitul pe profit.
Rezultatul curent reprezintă diferenţa dintre veniturile din operaţiunile
curente pe de o parte, respectiv veniturile din exploatare şi veniturile din
provizioane şi recuperări de creanţe amortizate şi cheltuielile curente, pe de altă
parte, respectiv cheltuielile de exploatare şi cheltuielile cu provizioanele şi
pierderi din creanţe nerecuperabile.
Sintetizând, rezultatul curent este dat de formula:

Rc = Vc - Cc = (Ve + Vprc ) - (Ce + Cppc),
unde:
Rc = rezultatul curent;
Vc = veniturile din operaţiunile curente;
Cc = cheltuieli din operaţiuni curente;
Ve = venituri din exploatare;
Ce = cheltuieli din exploatare;
Vprc = venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate;
Cppc = cheltuieli din provizioane şi pierderi din creanţe nerecuperabile.
Rezultatul excepţional reprezintă diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile excepţionale, ca urmare a unor operaţiuni efectuate de bancă, care nu
sunt legate de activitatea normală, curentă a acesteia.
Sintetizând, rezultatul excepţional este dat de următoarea relaţie de
calcul:
Rexc = Vexc – Cexc,
în care:
Rexc = rezultatul excepţional
Vexc = venituri excepţionale
Cexc = cheltuieli excepţionale.
Pentru evidenţierea rezultatului final, se utilizează contul Profit sau
pierdere (591), cont bifuncţional, care se creditează cu veniturile colectate în
conturile din clasa a 7-a Venituri şi se debitează cu cheltuielile colectate în
conturile din clasa a 6-a Cheltuieli.
Contul Profit sau pierdere (591) consemnează rezultatul exerciţiului în
funcţie de soldul său astfel:
 sold creditor = profit;
 sold debitor = pierdere.
Prezentăm în continuare filiera înregistrării în contabilitate a operaţiilor
privind închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli la sfârşitul exerciţiului
financiar şi stabilirea rezultatelor financiare, inclusiv repartizarea pe destinaţie a
profitului.
 Se evidenţiază închiderea conturilor de cheltuieli:
Profit sau pierdere = %
55
(591) Cheltuieli cu operaţiunile de

trezorerie şi operaţiunile
interbancare
(601)
sau
Alte cheltuieli excepţionale
(677)
 Se evidenţiază închiderea conturilor de venituri :
% = Profit sau pierdere
Venituri din operaţiuni de trezorerie şi (591)
operaţiuni interbancare
(701)
sau
Alte venituri excepţionale
(777)
În urma închiderii conturilor de cheltuieli şi venituri, soldul contului

Profit şi pierdere (591) reprezintă profitul brut (sold creditor) sau pierderea brută
(sold debitor).
 Se evidenţiază constituirea rezervei legale şi a rezervei generale de
risc din profitul brut:
Repartizarea profitului = %
(591) Rezerve legale
(512)
sau
Rezerva generalǎ pentru riscul de
credit
(514)
 Se înregistrează impozitul pe profit datorat:
Cheltuieli cu impozitul pe profit = Impozit pe profit
(691) (3531)
 Se închide contul Cheltuieli cu impozitul pe profit (691):
Profit sau pierdere = Cheltuieli cu impozitul pe profit
(591) (691)
După deducerea impozitului pe profit din profitul brut, se obţine profitul

net care este supus repartizării, conform hotărârii Adunării generale a
acţionarilor:
 Se constituie rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve:
Repartizarea profitului = %
56
(591) Rezerve legale
(512)
sau
Rezerve statutare
(513)
sau
Alte rezerve
(519)
 Se repartizează dividendele cuvenite acţionarilor:
Repartizarea profitului = Dividende de platǎ
(592) (354)
 Se constituie fondul de participare a salariaţilor la profit:
Repartizarea profitului = Participarea personalului la profit
(592) (3513)
Contul Repartizarea profitului (592) este un cont de activ, care la

sfârşitul anului prezintă sold debitor.
În anul următor (în luna ianuarie), soldul debitor se va trece asupra
contului de Profit sau pierdere (591), realizându-se astfel închiderea celor două
conturi legate de rezultatul exerciţiului.
Înregistrarea contabilă legată de închiderea celor două conturi realizată
în luna ianuarie a anului următor este următoarea:
Profit sau pierdere = Repartizarea profitului
(591) (592)
7.5. Bilanţul contabil bancar
Bilanţul contabil sau documentele contabile de sinteză, aşa cum prevede Legea
Contabilităţii, reprezintă documentul oficial de gestiune a unităţilor
patrimoniale, asigurând formarea unei imagini fidele, clare şi complete în ceea
ce priveşte patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatele obţinute. Prin conţinutul
şi funcţiile pe care le îndeplineşte, bilanţul constituie un instrument deosebit de
important în procesul de fundamentare a deciziilor privind dirijarea activităţii
curente şi îndeosebi a celei de perspectivă.
Bilanţul bancar reprezintă, ca în orice ramură economică, o expresie
esenţială a activităţii societăţii bancare, punând în lumină resursele utilizate,
plasamentele angajate şi rezultatele activităţii din domeniul bancar.
Bilanţul contabil poate să-şi îndeplinească rolul important ce-i revine în
procesul conducerii numai în măsura în care îndeplineşte anumite condiţii sau
cerinţe:
57
 Reflectarea realităţii, privind elementele de activ şi de pasiv

existente la dispoziţia societăţii bancare, constituie condiţia
fundamentală pe care trebuie să o îndeplinească bilanţul. În acest
scop, este necesar ca operaţiile economice să fie înregistrate
integral, corect şi la timp, pe baza documentelor justificative în care
au fost consemnate.
 Bilanţul contabil trebuie să prezinte datele după un sistem unitar,
după aceleaşi norme metodologice, în vederea aprecierii corecte şi
comparative a activităţii şi pentru centralizarea datelor la nivelul
direcţiilor din cadrul centralelor băncilor.
 Respectarea metodologiei de determinare a indicatorilor, în vederea
redării corecte, atât a aspectelor pozitive, cât şi a celor negative din
activitatea desfăşurată de unităţile bancare, ceea ce permite luarea
deciziilor corespunzătoare care să înlăture deficienţele constatate.
 Întocmirea şi prezentarea la termenele stabilite constituie o altă
condiţie pentru bilanţ, prin intermediul căreia se asigură conducerea,
controlul şi analiza activităţii desfăşurate, în mod operativ şi
eficient, precum şi o centralizare a datelor la termenele prevăzute.
Bilanţul bancar cuprinde:
 situaţia patrimonială (bilanţul propriu-zis);
 rezultatele financiare (contul de profit şi pierdere);
 anexele cu date care completează informaţiile prevăzute în bilanţ şi
contul de rezultate;
 raportul de gestiune al Comitetului director;
 procesul verbal al acţionarilor.
Determinarea calitativă a bilanţului îşi găseşte expresia în structura sa
delimitată în două componente cu denumiri convenţionale de activ şi de pasiv.
În definirea activului şi pasivului se creează în plan metodologic
posibilitatea de a pune în evidenţă modul de valorificare a patrimoniului. Altfel
spus, activul, prin elementele sale componente, formează baza materială, iar
pasivul caracterizează în expresie valorică felul relaţiilor economice privind
gestiunea bazei materiale.
În activul bilanţului se grupează mijloacele băneşti după componenţa

lor. Activul societăţilor bancare se împarte mai întâi în două mari grupe:
1. active interne;
2. active externe.
Activele interne cuprind la rândul lor:
 numerar în casieriile băncilor;
 credite interne, care pot fi credite neguvernamentale pe termen scurt,
mediu şi lung, şi credite guvernamentale;
58
 sume în tranzit între sediile băncii;
 active interbancare;
 alte active (credite preluate de bănci, profit repartizat, diferenţe
nefavorabile nete din reevaluarea activelor şi pasivelor externe).
Activele externe reflectă, pe de o parte, activele exprimate în valute
convertibile, iar pe de altă parte, active externe exprimate în valute
neconvertibile.
Spre deosebire de activ în care se grupează mijloacele, în pasivul
bilanţului contabil bancar se grupează resursele băncilor, astfel:
1. pasive interne;
2. pasive externe.
La rândul lor, pasivele interne se structureazǎ astfel:
 depozite ale clienţilor nebancari, care cuprind disponibilităţi la
vedere ale agenţilor economici şi populaţiei; economiile populaţiei
la vedere sau la termen; depozite în lei sau în valută convertibilă şi
neconvertibilă;
 sume în tranzit între sediile băncii;
 pasive interbancare;
 depozite publice, care cuprind disponibilităţi pentru investiţii de la
bugetul de stat, disponibilităţi ale bugetelor locale, fondul pentru
sănătate, disponibilităţi ale asigurărilor sociale de stat, disponibilităţi
ale Trezoreriei statului ş.a.;
 fonduri proprii care cuprind capitalul social, fondul de rezervă,
profitul net, alte fonduri, acţiuni, fondul de risc;
 alte pasive.
Pasive externe cuprind în principal:
 pasive pe termen scurt, respectiv împrumuturi de la bănci străine,
depozite ale băncilor străine, depozite ale altor nerezidenţi,
angajamente şi acorduri bilaterale de plăţi ş.a.;
 pasive pe termen mijlociu şi lung exprimate atât în valute
convertibile, cât şi în valute neconvertibile.
Întocmirea bilanţului contabil bancar presupune, în primul rând, lucrări
pregătitoare, cum ar fi: înregistrarea în conturi a tuturor operaţiilor, verificarea
exactităţii înregistrărilor în conturile analitice şi sintetice, inventarierea integrală
(anuală) a mijloacelor proprii şi, în al doilea rând, întocmirea propriu-zisă a
bilanţului prin completarea formularelor, anexelor şi a raportului explicativ ce se
prezintă Comitetului director.
Caracteristicile esenţiale ale activităţii bancare sunt evidenţiate clar cu
ajutorul bilanţului bancar. Printr-o analiză corelată a activelor şi pasivelor
bancare, se poate aprecia lichiditatea băncii.
59
credite
Astfel, raportul arată măsura în care banca se
depozite principale
poate baza pe propriile resurse în acordarea de credite.

Depozitele principale se obţin prin diminuarea sumei totale a depozitelor
cu depozitele la termen şi cu depozitele externe, ambele considerate mai puţin
sigure.
În condiţiile în care valoarea raportului este subunitară, se consideră că
banca are o lichiditate stocată, adică se bazează substanţial pe propriile resurse.
Dacă raportul devine supraunitar, se spune că banca se bazează pe un regim de
management al pasivelor, adică îşi asigură o bună parte din resursele pentru
acordarea creditelor prin operaţiuni de împrumut. Bunele rezultate vor fi
obţinute prin măiestria cu care se negociază şi se procură aceste resurse.
O altă corelare a activelor cu pasivele băncii, tot pe linia asigurării
lichidităţii bancare, o reprezintă rapoartele:
plasamente şi disponibil itati
şi plasamente şi disponibil itati
,
depozite la vedere total depozite
ca expresie a posibilităţilor de acoperire operativă a solicitărilor deponenţilor.

Optimizarea activităţii bancare implică o valorificare superioară a
resurselor mobilizate de bancă, prin angajarea unor operaţiuni active aducătoare
de un profit cât mai mare.
De aceea, succesul activităţii bancare este strâns legat de corelarea
eficientă, armonioasă şi în detaliu între activele şi pasivele existente.
Oglindind mijloacele şi resursele băncii, bilanţul contabil reflectă, cu
ajutorul conturilor, respectiv indicatorilor pe care îi conţine, funcţiile îndeplinite
de bănci în cadrul economiei naţionale.
Analiza bilanţului anual stabileşte gradul de independenţă financiară în
funcţie de structura finanţării, dependenţa societăţii bancare de alte bănci şi
instituţii financiare ofertante de credit. Independenţa financiară reprezintă un
obiectiv important, în special pentru societăţile bancare private.
În concluzie, se poate spune că principalul obiectiv care se urmăreşte pe
calea bilanţurilor anuale constă în furnizarea de informaţii în domeniul situaţiei
financiare, a performanţei şi evoluţiei acesteia, care prezintă utilitate în luarea de
decizii pentru făurirea unei strategii prezente şi de perspectivă.
Întrebǎri
60
1. Care sunt momentele ce definesc procesul efectuǎrii cheltuielilor, respectiv a
veniturilor bancare?
2. Care sunt principalele categorii de cheltuieli bancare?
3. Cum sunt structurate veniturile bancare?
4. În ce constă evidenţa contabilǎ a cheltuielilor bancare şi care sunt
principalele conturi care reflectǎ situaţia acestora?
5. Cum se înregistreazǎ şi se reflectǎ în evidenţa contabilǎ veniturile bancare?
6. Ce se înţelege prin rezultatul exerciţiului şi ce cuprinde acesta?
7. Cum se stabilesc şi se înregistreazǎ rezultatele financiare?
8. Ce este şi ce cuprinde bilanţul contabil bancar?
9. Care sunt cerinţele pe care trebuie sǎ le îndeplineascǎ bilanţul contabil
bancar?
10. Care este conţinutul activelor şi pasivelor bilanţiere?
BIBLIOGRAFIE
CĂRŢI:
1. Basno, C., Dardac, N., Floricel C., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1994.
2. Basno, C., Dardac, N., Management bancar, Editura Economicǎ, Bucureşti, 2002.
3. Basno, C., Dardac, N., Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de plată, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
4. Berea, A., Berea, O., Orientǎri în activitatea bancarǎ contemporanǎ, Editura Expert,
Bucureşti, 1999.
5. Berheci, I., Contabilitatea societǎţilor bancare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003.
6. Cocriş, V., Işan, V., Economia afacerilor, vol.I-IV, Editura Graphix, Iaşi, 1995-1996.
7. Cocriş, V., Tehnici şi operaţiuni bancare, Editura Universitǎţii, Iaşi, 1997.
8. Cocriş Vasile, Chirleşan Dan – Managementul bancar şi analiză de risc în activitatea de
creditare, Editura Universitătii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2007;
9. Dăianu și alții, 2014. ''The Eurozone crisis and the future of Europe''. London: Palgrave
Macmillan; Dăianu, D, Bavesi, G., D'Adda, C., Kumar, R. (eds).
10. Dăianu, D., 2012. prezentare la simpozionul organizat de Academia Română şi
Ministerul Apărării: “Securitatea naţională în societatea bazată pe cunoaştere.
Intelligence, cunoaştere strategică şi decizie” [Interviu] (26 Noiembrie 2012).
11. Dăianu, D., 2015. prezentare cu ocazia lansării studiului “Bancile si Cresterea
Economica – Lectiile trecutului pentru un viitor mai bun”, București: Consiliul
Patronatelor Bancare din Romania și Deloitte Romania.
12. Dǎnilǎ, N., Berea, O.A., Managementul bancar, Fundamente şi orientǎri, Editura
Economicǎ, Bucureşti, 2000.
13. Dardac, N., Barbu, T., Monedǎ, bǎnci şi politici monetare, Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ, Bucureşti, 2005.
14. Davis, A., Banking operations, Pitman Publishing, London, 1992.
15. Dedu, V., Enciu, A., Contabilitate bancarǎ, Editura Economicǎ, Bucureşti, 2001.
16. Dedu, V., Gestiune bancarǎ, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 1999.
17. Diaconescu, M., Bǎnci, Sisteme de plǎţi, Riscuri, Editura Economicǎ, Bucureşti, 1999.
18. Gaftoniuc, S., Practici bancare internaţionale, Editura Economicǎ, Bucureşti, 1995
19. Gǎliceanu, I., ş.a., Contabilitate bancarǎ, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti,
1999.
20. Hempel, G., Coleman, A., Simonsin, D., Bank Management, Ed.J.Wiley and Sons, New
York, 1989.
21. Hoanţă N., Bani şi bănci, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
22. Imireanu, M., Gh., Tehnica şi practica operaţiunilor bancare, Editura „Tribuna
Economicǎ”, Bucureşti, 1995.
23. Ionescu, L. (coordonator), Băncile şi operaţiunile bancare, Editura Economică,
Bucureşti, 1996.
24. Isărescu, M., Banca Naţională a României 1880-1995, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1995.
25. Isărescu, M., 2001. “Reflecţii economice - Pieţe, Bani, Bănci”. București: Academia
Română, Centrul Român de Economie Comparată şi Consensuală, Editura Expert.
26. Isărescu, M., 2012a. „Politica monetară în perioada tranziţiei. Gestionarea modificărilor
de paradigmă”, Conferinţa anuală a Asociaţiei Europene de Istorie Bancară, București:
BNR.
27. Isărescu, M., 2012b. Speaking at the European Association for Banking and Financial
History Annual Conference. National Bank of Romania headquarters, Bucharest, June,
BNR.
28. Isărescu, M., 2013a. “Ce poate şi ce nu poate face o bancă centrală” prezentare pentru
proiectul educaţional BNR "Academica", 11 februarie. Brașov, BNR website.
29. Isărescu, M., 2013b. prezentare susţinută la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu cu
ocazia conferirii titlului de Doctor Honoris Causa, 17 mai. Sibiu, BNR.
30. Isărescu, M., 2013c. Cuvânt de deschidere la Conferința internațională ESPERA 2013,
București, 11 noiembrie: Academia Română.
31. Isărescu, M., 2015a. cuvânt introductiv la Conferința internatională de risc de țară,
București, 29 aprilie, București: BNR website.
32. Isărescu, M., 2015b. prezentarea ‚,Convergența nominală și convergența reală – condiții
Path towards Euro”. București, 20 aprilie, Delegația CE în România.
33. Kiriţescu C. și Dobrescu E., 1998. „Moneda-mică enciclopedie”. vol 24 ed. București:
Colecția BNR.
34. Kiriţescu, C., 1978. “Relaţiile valutar-financiare internaţionale”. București: Editura.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
35. Kiriţescu, C., 2001. „Lumea în care şi-a croit drumul Banca Naţională a României”-
istoria paralelă a unei ţări şi a băncii ei centrale,. vol 29 ed. București: Colecția BNR.
36. Kiriţescu, C., Dobrescu, E., Băncile – Mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti,
1998.
37. Kiriţescu, C., Moneda, mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1982.
38. Koch, T.W., Bank Management, The Dryden Press, USA, 1995.
39. Lǎzǎrescu, V., Bǎncile comerciale în economia de piaţǎ din România, Editura Agora,
Bacǎu, 1998.
40. Lazea, V., 2015. prezentarea ‚,Convergența nominală și convergența reală – condiții
Path towards Euro”, 20 aprilie, București: Delegația CE în România.
41. Mayer, T., Bǎncile, activitatea bancarǎ şi economicǎ, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,
Bucureşti, 1983.
42. Niţu I., Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2000.
43. Niţu, I., Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2000.
44. Opriţescu, M. ş.a., Gestiune bancarǎ, Editura Universitaria, Craiova, 1996.
45. Pintea, Al., Ruşcanu, Gh., Băncile în economia românească 1774-1995, Editura
Economică, Bucureşti, 1995.
46. Rotaru, C., Managementul performanţei bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2001.
47. Roxin, L., Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti,
1997.
48. Simone, C., Băncile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
63
49. Slăvescu, V., Curs de monedă, credit, schimb, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1932.
50. Stiglitz, J., Globalizarea – speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
51. Stoica, M., Management bancar, Editura Economicǎ, Bucureşti, 1999.
52. Stoica, O., Integrare financiar-monetară europeană, Editura Junimea, Iaşi, 2003.
53. Temeş, I., Mureşan, M., Contabilitate bancarǎ, vol.I, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca,
1998.
54. Trenca, I., Metode şi tehnici bancare, principii, reglementǎri, experienţe, Editura Casa
Cǎrţii de Ştiinţe, Cluj-Napoca, 2002.
55. Tudorache, D., Elemente de tehnicǎ şi strategie bancarǎ, Editura Alas, Cǎlǎraşi, 1996.
56. Turcu, I., Operaţiuni şi contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995.
57. Turliuc, V., Cocriş V., Monedă şi credit, Editura Ankarom, Iaşi, 1997.
58. Turliuc, V., Cocriş V., Boariu A., Stoica O., Dornescu V, Chirleşan D., Monedă şi credit,
Editura Economicǎ, Bucureşti, 2005.
59. Zaharciuc, El., Contabilitatea societǎţilor bancare, Editura Teora, Bucureşti, 2000.
60. *** Legea bancarǎ nr.58/1998.
61. *** Legea nr.102/1998 privind Statutul Bǎncii Naţionale a României.
62. *** Norme metodologice ale bǎncilor privind creditarea, operaţiunile de decontare şi cu
numerar.
ALTE SURSE ONLINE:

1. http://www.bnr.ro – cea mai completă sursă de informare cu date, analize şi trimiteri
bibliografice de referinţă. Subpagina http://www.bnr.ro/Proiecte-educationale-7872.aspx
reflecta trimiteri către cele 3 programe de educaţie financiară derulate de BNR iar la
subpagina http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6885 găsiţi trimiteri către
prelegeri susţinute de oficialii BNR
2. http://www.opniiibnr.ro - o sursă excelentă cu date şi analize despre mediul bancar din
România
3. http://luciancroitoru.ro/ - Despre economie, cu și fără cifre o sursă cu date şi analize ale
politicilor monetare susţinute de consilierul guvernatorului BNR
4. http://lucianisar.com/ - un site cu surse alternative de lectură, scrise de un contestatar al
oliticilor monetare ale BNR
5. https://florincitu.wordpress.com/ - un alt site cu surse alternative de reflecţie, scrise de un
alt contestatar al politicilor monetare ale BNR
6. http://cursdeguvernare.ro/ - un site cu analize realizate asupra peţei financiar-bancare
7. Yahoo: Finance - o sursă veritabilă cu date despre firme şi burse
8. Bloomberg.com - Site-ul cel mai cuprinzător pentru date financiare, însă cu o interfaţă
neprietenoasă şi cu drepturi de proprietate.
9. http://www-personal.umich.edu/~alandear/intecon/data.html - International economic
data
10. https://piie.com/support-piie - Institute for International Economics
11. http://www.deposits.org/ - o sursă ok pentru a găsi produse şi servicii financar-bancare,
pentru a aplica pentru un credit, card de credit sau de a deschide un depozit în orice ţara,
inclusiv România.
12. http://www.jesushuertadesoto.com/books/books-in-romanian/ - cea mai bună sursă de
cărţi, traduse şi în limba română, pentru documentare în domeniul monedei, creditului, a
ciclurilor economice, asigurărilor, doctinelor economice

PTB Materie Sesiune

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PTB Materie Sesiune

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vasile Cocriş • Dan Chirleşan

Principii şi tehnici bancare.

ediţia a XIII-a, revăzută şi adăugită

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Cuvânt înainte .......................................... Error! Bookmark not defined.

Gestiunea bancară a capitalurilor proprii, asimilate şi a provizioanelor

3.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie

1. Cunoaşterea modului de organizare şi configurare a compartimentului tezaur

Mijloacele băneşti ale economiei sunt supuse în permanenţă unor mişcări

3.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie

Compartimentul tezaur şi casierie este astfel organizat încât să poată să răspundă

În vederea asigurării schimbului de bilete de bancă uzate, prezentate de

3.2. Organizarea şi funcţionarea caselor de circulaţie

Casa de circulaţie cuprinde, în sens larg, cantitatea de bani sub forma

3.3. Evidenţa şi controlul primirii numerarului de către unităţile bancare

Unităţile operative ale băncilor comerciale primesc în timpul programului

 foaie de vărsământ cu chitanţă;

3.4. Evidenţa şi controlul eliberării numerarului de către unităţile bancare

Se evidenţiază astfel diminuarea dreptului de creanţă al titularului de

3.5. Evidenţa plusurilor şi a minusurilor de casă

În urma verificărilor efectuate la sfârşitul fiecărei zile operative, concretizate în

 până pe data de 20 a lunii următoare celei în care s-au înregistrat

3.6. Analiza operaţiilor cu numerar efectuate de unităţile operative ale

În practica bancarǎ, analiza activităţii desfăşurată în sfera operaţiilor cu numerar

Nivelul efectiv al încasărilor şi plăţilor în luna respectivă se

1. Care este documentul în baza cǎruia Banca Naţionalǎ a României asigurǎ

4.1. Fondul de rezervǎ al Bǎncii Naţionale a României

fond de rezervǎ, emisiunea numerarului, bilete de bancǎ, bancnote, monedǎ

1. Cunoaşterea modului de organizare şi funcţionare a fondului de rezervǎ

6. Cunoaşterea modului în care bancnotele şi monedele metalice uzate sau

Una dintre atribuţiile importante ale băncii centrale este să urmǎreascǎ

4.1. Fondul de rezervă al Băncii Naţionale a României

Numerarul încasat de către unităţile bancare este păstrat în casa de circulaţie.

Edificator pentru acest calcul poate fi urmǎtorul exemplu:

În alimentarea fondului de rezervă, cupiurile cu bancnote sunt distribuite

4.2. Conturile de bilanţ şi în afara bilanţului, folosite în evidenţa operaţiilor

Evidenţa biletelor de bancǎ şi a monedei metalice în fondurilor de rezervă se ţine

Recapitulând, conturile în care se ţine evidenţa fondurilor de rezervă, a

Conturile Centrala BNR Sucursale

Operaţiunile legate de emisiunea bănească şi reglementarea operativă a

4.3. Evidenţa operaţiilor privind constituirea şi alimentarea cu semne

Constituirea sau alimentarea fondurilor de rezervă implică un dublu flux

4.4. Evidenţa punerii numerarului în circulaţie

Unităţile bancare ale Băncii Naţionale (sucursale) pun numerar în circulaţie, în

În paralel cu evidenţierea creşterii sferei circulaţiei numerarului, la

4.5. Evidenţa operaţiilor privind retragerea numerarului din circulaţie

Retragerea numerarului din circulaţie şi introducerea lui în fondul de rezervă se

şi, în al doilea rând, majorarea corespunzătoare a fondului de rezervă prin

Concomitent, modificarea fondurilor de rezervă cu numerarul retras din

Au loc urmǎtoarele înregistrǎri contabile:

4.6. Evidenţa remiterii şi distrugerii semnelor băneşti improprii circulaţiei

În circulaţie, prin utilizare, biletele de bancă şi moneda metalică se uzează şi se

Ulterior, pe măsura concentrării numerarului impropriu circulaţiei în

4.7. Evidenţa contabilă a bancnotelor şi monedelor metalice deteriorate,

Bancnotele deteriorate, precum şi monedele metalice schimbate se depun de

Concomitent, valoarea bancnotelor primite spre expertizare la care nu s-

Bancnotele deteriorate, care în urma expertizării la centrală au fost

1. Ce este fondul de rezervǎ şi la ce nivel se constituie?

5.1. Clasificarea operaţiunilor în devize

devize, poziţia de schimb, clientelǎ bancarǎ, operaţiuni spot, operaţiuni swap,

1. Înţelegerea tehnicii operaţiunilor monetare în devize şi cunoaşterea modului

Operaţiunile bancare în devize au o pondere importantǎ în economiile moderne

5.1. Clasificarea operaţiunilor în devize