UNITATEA DE STUDIU 7

VENITURILE, CHELTUIELILE ŞI REZULTATELE FINANCIARE ÎN ACTIVITATEA

BANCARĂ

Cuprinsul capitolului

7.1. Conţinutul cheltuielilor şi veniturilor bancare

7.2. Evidenţierea cheltuielilor bancare
7.3. Înregistrarea veniturilor bancare
7.4. Stabilirea şi înregistrarea rezultatelor finale ale activităţii bancare
7.5. Bilanţul contabil bancar

Cuvinte cheie

– cheltuielile bǎncii, veniturile bǎncii, cifra de afaceri, venituri de exploatare, venituri excepţionale,
cheltuieli de exploatare bancarǎ, cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie, provizioane, venituri din
operaţiuni cu clientela, venituri din operaţiuni de leasing, rezultate financiare, rezultat curent, rezultat
excepţional, impozit pe profit, bilanţ, active, pasive etc.

Obiective urmărite

1. Cunoaşterea conţinutului veniturilor şi cheltuielilor bancare, ca principale componente în

determinarea rezultatului financiar;
2. Reţinerea conturilor specifice, structurate pe clase şi grupe, prin intermediul cǎrora se asigurǎ
contabilizarea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor;
3. Dobândirea de abilitǎţi şi cunoştinţe cu privire la înregistrǎrile contabile, privind cheltuielile
bancare în desfǎşurarea lor, pe conturi sintetice de gradul I;
4. Aprofundarea înregistrǎrilor contabile, prin prezentarea de exemple pe categorii de cheltuieli,
cum ar fi: evidenţierea dobânzilor, comisioanelor, titlurilor, operaţiunilor de leasing, locaţiei,
imobilizǎrilor corporale, cheltuielilor cu personalul, impozitelor şi taxelor, cheltuielilor cu
materialele, lucrǎrilor şi serviciilor, cheltuielilor cu amortizǎrile şi provizioanele, cheltuielilor cu
impozitul pe profit etc.
5. Înţelegerea, prin intermediul exemplelor, a modului în care se desfǎşoarǎ operaţiunile contabile
privind veniturile bancare rezultate din:
 operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare;
 operaţiunile cu clientela;
 operaţiunile cu titluri;
 operaţiunile de leasing, locaţie simplǎ şi asimilate;
 credite subordonate, titluri de participare şi titluri de portofoliu;
 operaţiunile de schimb;
 operaţiunile în afara bilanţului;
 prestaţiile de servicii financiare etc.
6. Cunoaşterea modului în care se stabilesc rezultatele financiare la nivelul unei unitǎţi bancare, în
urma închiderii conturilor de venituri şi cheltuieli, prin rezultatul exerciţiului, cu referire la:
 rezultatul curent;
 rezultatul excepţional;
 impozitul pe profit.
7. Realizarea unei imagini pertinente despre bilanţul contabil bancar.

Introducere

Cuantificarea cu rigoare a cheltuielilor şi veniturilor constituie o preocupare permanentǎ pentru orice

bancǎ ce cǎutǎ, prin diferite mijloace, sǎ optimizeze acest raport astfel încât, în condiţiile minimizǎrii
tuturor categoriilor de riscuri, sǎ realizeze în permanenţǎ rezultate financiare pozitive care sǎ-i asigure
o cât mai bunǎ poziţie de piaţǎ.

Dacǎ facem o scurtǎ radiografie a sistemului bancar românesc actual, observǎm cǎ, începând
cu anul 1990, dupǎ o perioadǎ de acumulǎri cantitative în care bǎncile au cunoscut o dezvoltare pe
plan orizontal, prin extinderea reţelei teritoriale, prin majorarea permanentǎ a resurselor şi
plasamentelor, prin diversificarea ofertei de produse şi servicii, s-au asigurat premisele favorabile unei
afirmǎri calitative în ceea ce priveşte activitatea bancarǎ. Toate acestea au avut ca ţintǎ obţinerea
unor rezultate financiare superioare.

Totodatǎ, s-au elaborat metodologii de analizǎ şi urmǎrire a profitabilitǎţii bǎncilor constituite

ca centre de profit, astfel încât la nivelul fiecǎreia sǎ se poatǎ determina oportunitǎţile de eficientizare
a activitǎţii. Realizarea nivelurilor prevǎzute prin bugetele de venituri şi cheltuieli, în contextul
strategiilor actuale ale bǎncilor, a fǎcut necesarǎ elaborarea unui set de indicatori care definesc
sintetic situaţia economico-financiarǎ la un moment dat.

În evaluarea performanţelor unitǎţilor proprii, fiecare bancǎ trebuie sǎ-şi elaboreze propriului
sistem de încadrare şi punctare a criteriilor de evaluare a performanţelor, unitǎţilor ca centre de profit,
sǎ-şi proiecteze bugetele de venituri şi cheltuieli programate pentru anumite perioade.

În mediul bancar, comparaţia prevǎzut-realizat este esenţialǎ pentru evaluarea rezultatelor,

stabilirea abaterilor, luarea mǎsurilor de corectare şi evaluare a performanţelor centrelor de profit.

Performanţele financiare ale fiecǎrei bǎnci sunt exprimate prin indicatorul specific „rezultat financiar”,
stabilit prin diferenţa între totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor calculate, cumulate de la începutul
anului atât în lei, cât şi în valutǎ. Sistemul de evidenţǎ contabilǎ furnizeazǎ elementele legate de
costuri şi venituri directe, la nivel de unitate bancarǎ, dând posibilitatea efectuǎrii uniforme a
calculelor.

7.1 Conţinutul cheltuielilor şi veniturilor bancare

Din punct de vedere financiar-contabil, cheltuiala exprimă o constatare, înregistrată în conturi, a unui
consum de valori materiale, de muncă vie sau bănească, a unui fapt generator de cheltuieli în viitor,
pentru acoperirea unei datorii contractate sau o pierdere de valoare care trebuie să fie acoperită.
 Cheltuielile instituţiilor bancare reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:
împrumuturile primite şi alte surse atrase, serviciile prestate şi lucrările executate de care beneficiază
banca, materialele consumate, cheltuielile cu personalul, executarea unor obligaţii legale sau
contractuale, cheltuieli excepţionale.
Pentru determinarea rezultatului exerciţiului se includ şi cheltuielile privind amortizările şi
provizioanele constituite, valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.
De asemenea, pentru înregistrarea cheltuielilor se are în vedere caracterul de proces al activităţii
consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate. Efectuarea cheltuielilor se derulează în mai multe
etape succesive sau simultan în timp.
În cazul procesului cheltuielilor, de pildă, se întâlnesc patru momente: angajarea, consumul,
plata şi imputarea.
Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească generatoare de plăţi
sau consumatoare de resurse. De exemplu, în cazul contractării unui împrumut, angajarea cheltuielilor
intervine în momentul în care s-a creat obligaţia bănească de a rambursa ratele de credit, inclusiv
dobânda aferentă.

Consumul este specific utilizării efective sau „sacrificării” resurselor, în scopul satisfacerii
cerinţelor activităţii bancare. De exemplu, utilizarea împrumutului primit în scopul pentru care a fost
contractat.

Plata constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor financiare. De
exemplu, achitarea obligaţiei faţă de creditor reprezintă o plată ca echivalent. În schimb, plata
impozitului pe profit reprezintă un transfer fără echivalent.

Imputarea reprezintă momentul când cheltuielile sunt decontate sau repartizate asupra
rezultatelor obţinute.

S-a făcut această prezentare întrucât de multe ori noţiunea de cheltuială este redusă la cea de
plată, noţiune pe care de fapt cheltuiala o înglobează.

Contabilitatea cheltuielilor bancare se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, care sunt
grupate astfel:

a) Cheltuieli de exploatare bancară (grupa 60 din planul de conturi), care se referă la

următoarele categorii de cheltuieli:

 cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi interbancare;

 cheltuieli privind operaţiunile cu clientela;
 cheltuieli pentru operaţiunile cu titluri;
 cheltuieli cu operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate;
 cheltuieli privind datoriile subordonate şi fondurile publice alocate;
 cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului;
 cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare;
 alte cheltuieli de exploatare bancară.
b) Cheltuieli cu personalul (grupa 61), care cuprind:

 cheltuieli cu remuneraţiile personalului;

 cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
 alte cheltuieli privind personalul.
c) Impozite şi taxe (grupa 62), cuprind cheltuielile cu impozitul pe salarii şi cheltuielile cu alte
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
 d) Cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi (grupa 63), cuprind cheltuieli
cu materialele, cheltuieli privind obiectele de inventar, alte stocuri, cheltuieli cu lucrările şi serviciile
executate de terţi, cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate.

e) Cheltuieli diverse de exploatare (grupa 64), cuprind venituri retrocedate privind operaţiunile
de exploatare nebancară efectuate în comun, cota-parte privind operaţiunile de exploatare nebancară
efectuate în comun, pierderi din cesiunea imobilizărilor şi alte cheltuieli diverse de exploatare.

f) Cheltuieli cu amortizările privind imobilizările necorporale şi corporale (grupa 65)

g) Cheltuieli cu provizioanele şi pierderi din creanţele nerecuperabile, au în vedere următoarele

categorii de cheltuieli:

 cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare;

 cheltuieli cu provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela;
 cheltuieli cu provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse;
 cheltuieli cu provizioane pentru valori imobilizate;
 cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
 cheltuieli cu provizioane reglementate;
 pierderi din creanţe nerecuperabile.
h) Cheltuieli excepţionale (grupa 67) grupate în:

 cheltuieli excepţionale privind operaţiunile de gestiune;

 cheltuieli excepţionale privind amortizările şi provizioanele;
 alte cheltuieli excepţionale.
i) Cheltuieli cu impozitul pe profit (grupa 69).

În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, prezentate mai sus, conturile de cheltuieli
se pot dezvolta pe analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit
nevoilor proprii.

Veniturile băncii reprezintă valorile sau sumele încasate sau de încasat din dobânzi aferente
creditelor acordate şi altor plasamente, livrări de bunuri, executările de lucrări, prestările de servicii şi
din avantajele pe care banca a consimţit să le primească, executarea unei obligaţii legale sau
contractuale din partea terţilor, venituri excepţionale.

În cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului se cuprind, de asemenea,

veniturile din vânzarea activelor, producţia de imobilizări şi diminuarea sau anularea provizioanelor.

În procesul de creare a veniturilor, se delimitează patru momente: crearea, facturarea,

încasarea, încorporarea.

Crearea veniturilor este momentul în care se constituie rezultatul ca produs al activităţii

consumatoare de resurse. De exemplu, stabilirea dobânzilor de încasat de la debitori, hotărârea de a
vinde active.

Facturarea constă în transferarea dreptului de proprietate de la unitatea bancară către client

sau, spre exemplu, momentul acordării creditului.

Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se transformă în bani. De exemplu,

încasarea efectivă a dobânzii pentru creditul acordat, încasarea activului vândut.
 Încorporarea este o etapă strict contabilă, prin care veniturile sunt înglobate în rezultate
pentru a absorbi cheltuielile corespondente.

Cifra de afaceri în activitatea bancară se obţine prin însumarea veniturilor rezultate din:

 dobânzi şi venituri asimilate (din operaţiuni de trezorerie şi operaţiuni interbancare, din

operaţiuni cu clientela, din operaţiuni cu obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix şi alte dobânzi
şi venituri asimilate);
 venituri din titluri cu venit variabil;
 comisioane;
 câştiguri sau pierderi din operaţiuni financiare (rezultatul net din operaţiuni cu titluri de
tranzacţii, de plasament şi din operaţiuni de schimb);
 alte venituri din activitatea de exploatare.

Contabilitatea veniturilor, ca şi contabilitatea cheltuielilor, se ţine pe feluri de venituri, după

natura lor, astfel:

a) Venituri din activitatea de exploatare bancară, care cuprind următoarele categorii de

venituri:

 venituri din operaţiuni cu clientela;

 venituri din operaţiuni cu titluri;
 venituri din operaţiuni de leasing, locaţie simplă şi asimilate;
 venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, titluri de
participare şi titluri ale activităţii de portofoliu;
 venituri din operaţiunile de schimb;
 venituri din operaţiunile în afara bilanţului;
 venituri din prestaţiile de servicii financiare;
 alte venituri din activitatea de exploatare bancară.
b) Venituri diverse din exploatare, care cuprind următoarele categorii de venituri:

 venituri refacturate;
 cota-parte privind operaţiunile de exploatare nebancare efectuate în comun;
 venituri din cesiunea imobilizărilor;
 venituri accesorii;
 alte venituri diverse din exploatare.
c) Venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate, grupate astfel:

 venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare;

 venituri din provizioane privind operaţiuni cu clientela;
 venituri din provizioane privind operaţiunile cu titluri şi operaţiuni diverse;
 venituri din provizioane pentru valori imobilizate;
 venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
 venituri din provizioane reglementate;
 venituri din recuperări de creanţe amortizate.
d) Venituri excepţionale, care se referă la:

 venituri excepţionale din operaţiunile de gestiune,

 venituri excepţionale din provizioane şi alte venituri excepţionale.
 e) Venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit.

Respectând principiul independenţei exerciţiilor, toate operaţiile care determină cheltuieli şi

venituri sunt înregistrate în momentul generării veniturilor şi angajării cheltuielilor. Se organizează
astfel o contabilitate de angajamente sau accernal accounting. Aceasta presupune individualizarea şi
reflectarea cheltuielilor în faza de angajare şi consum, iar a veniturilor din momentul obţinerii şi al
realizării lor.
Astfel, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri se închid la sfârşitul perioadei de gestiune
prin rezultatul exerciţiului.

Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se stabileşte lunar şi se determină ca

diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii lor.

7.2. Evidenţierea cheltuielilor bancare

Evidenţa cheltuielilor se ţine cu ajutorul conturilor din clasa a 6-a Cheltuieli, care se dezvoltă în nouă
grupe de conturi, şi anume:

 grupa 60 „Cheltuieli de exploatare bancară”;

 grupa 61 „Cheltuieli cu personalul”;
 grupa 62 „Impozite şi taxe”;
 grupa 63 „Cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi”;
 grupa 64 „Cheltuieli diverse de exploatare”;
 grupa 65 „Cheltuieli cu amortizările privind imobilizările necorporale şi corporale”;
 grupa 66 „Cheltuieli cu provizioane şi pierderi din creanţe nerecuperabile”;
 grupa 67 „Cheltuieli excepţionale”;
 grupa 69 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”.
Toate aceste cheltuieli le-am putea grupa în două mari categorii;

 cheltuieli de exploatare bancară (grupa 60);

 alte cheltuieli bancare (grupa 61-69).
După modul de funcţionare, toate aceste conturi sunt conturi de activ. Funcţionarea acestor
conturi se caracterizează prin aceea că, la începutul şi sfârşitul perioadei de gestiune şi exerciţiilor
financiare, nu prezintă sold, întrucât rulajele debitoare se transferă asupra contului Profit şi pierdere
(591), direct – în cazul centralei băncii şi a sucursalelor care au trecut pe centre de profit – sau cu
ajutorul contului de Decontări intrabancare (341), de la filiale, sucursale către centrala băncii.

7.2.1 Înregistrarea cheltuielilor de exploatare bancară

Activitatea de exploatare bancară este subordonată obiectului de activitate înscris în statutul băncii.
Cheltuielile de exploatare bancară, în majoritatea lor, privesc exerciţiul financiar în care sunt
efectuate. Sunt însă, cheltuieli de exploatare bancară şi cheltuielile ce privesc perioadele sau exerciţiile
viitoare sau de repartizat pe mai multe exerciţii. Aceste cheltuieli sunt definite Cheltuieli înregistrate
în avans şi privesc cheltuielile pentru reparaţiile capitale neprevăzute cu reparaţiile curente şi reviziile
tehnice plătite terţilor.
 Contabilitatea cheltuielilor de exploatare bancară se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 60
„Cheltuieli de exploatare bancară”, care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I:

 601 „Cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile inter-bancare”;

 602 „Cheltuieli privind operaţiunile cu clientela”;
 604 „Cheltuieli cu operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate”;
 605 „Cheltuieli privind datoriile subordonate şi fondurile publice alocate”;
 606 „Cheltuieli privind operaţiile de schimb”;
 607 „Cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului”;
 608 „Cheltuieli cu prestaţiile de servicii financiare”;
 609 „Alte cheltuieli de exploatare bancară”.
Cheltuielile cu operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare cuprind cheltuieli cu
dobânzile aferente împrumuturilor de refinanţare, disponibilităţilor băneşti ale băncilor păstrate în
conturile de corespondent la bancă (conturi loro), împrumuturilor primite de la alte bănci,
comisioanele aferente operaţiunilor de trezorerie şi interbancare ş.a.

Exemplu: O societate bancară înregistrează dobânda datorată aferentă împrumuturilor de

refinanţare de la BNR:

Dobânzi la BNR = Datorii ataşate

(6011) (1172)

Se înregistrează dobânda calculată şi datorată pentru depozitele primite de la alte bănci:

Dobânzi la depozitele bǎncii = Datorii ataşate

(6013) (1327)

Se evidenţiază dobânda datorată pentru împrumuturile primite de la alte bănci:

Dobânzi la împrumuturile de la alte bǎnci (6014) = Datorii ataşate

(1427)

Se evidenţiază dobânda datorată pentru împrumuturile primite pe baza valorilor date în

pensiune:
Dobânzi la valori date în pensiune = Datorii ataşate

(6015) (1527)

Se observă că toate conturile care înregistrează dobânzile şi valorile asimilate aferente

diverselor împrumuturi se debitează, în corespondenţă cu creditul contului Datorii ataşate, care este un
cont sintetic de gradul II al contului care arată natura împrumutului.
Comisioanele aferente operaţiilor de trezorerie şi interbancare se debitează, în
corespondenţă cu creditul conturilor prin care se efectuează plata, astfel:

Comisioane = Cont curent la BNR

(6019) (111)

sau
 Cont de corespondent la bǎnci

(121)

sau

Conturi de corespondent ale bǎncilor

(122)

Cheltuieli privind operaţiunile cu clientela se referă la dobânzi aferente operaţiunilor de

factoring, împrumuturilor primite de la clientela financiară, soldurilor creditoare ale conturilor curente
deschise la bancă, depozitelor constituite de clientelă, comisioane aferente operaţiunilor cu clientela
ş.a.

Conturile care privesc dobânzile şi vărsămintele asimilate se debitează, în corespondenţă cu

creditul conturilor de „Datorii ataşate”, iar cele care privesc comisioanele se debitează, în
corespondenţă cu creditul conturilor care arată plata efectivă a comisionului.

Exemplu: Se înregistrează dobânzile calculate şi neajunse la scadenţă, aferente operaţiunilor

de factoring:

Dobânzi la conturile de factoring = Datorii ataşate

(6021) (2527)

Se evidenţiază dobânzile aferente împrumuturilor primite de la clientela financiară:

Dobânzi la împrumuturile primite de la clientela = Datorii ataşate

financiarǎ
(2327)
(6022)

Se evidenţiază comisioanele plătite aferente operaţiunilor cu clientela:

Comisioane = Casa

(6029) (101)

sau

Cont curent la BNR

(111)

sau

Cont de corespondent la bǎnci

(121)

sau

Conturi curente
 (2511)

Cheltuieli privind operaţiunile cu titluri privesc dobânzile aferente împrumuturilor primite pe

baza titlurilor date în pensiune livrată, diferenţele nefavorabile din reevaluarea sau cesiunea titlurilor
de tranzacţie, de plasament şi de investiţii şi alte cheltuieli.

Exemplu: Se înregistrează dobânda calculată şi neajunsă la scadenţă, aferentă împrumuturilor

primite pe baza titlurilor date în pensiune livrată:

Dobânzi la titlurile date în pensiune livratǎ = Datorii ataşate

(6031) (30127)

Se evidenţiază cheltuielile de achiziţie privind titlurile de investiţii (curtaje, comisioane etc.):

Cheltuieli de achiziţie = Cont curent la BNR

(60341) (111)

sau

Cont de corespondent la bǎnci

(121)

sau

Conturi de corespondent ale bǎncilor

(122)

sau

Alte cheltuieli de repartizat

(3749)

Contul „3749” se foloseşte atunci când cheltuielile de achiziţie privind titlurile de investiţii sunt
repartizate în perioadele sau exerciţiile financiare următoare.

Cheltuielile cu operaţiunile de leasing, locaţie simplă şi asimilate cuprind cheltuielile cu

amortizările pentru bunurile mobiliare, imobiliare şi ale activelor necorporale date în leasing, locaţie
cu opţiune de cumpărare sau neînchiriate după rezilierea contractului, provizioane constituite, în
special pentru deprecierea imobilizărilor cedate în cazul în care valoarea de piaţă a acestora este
inferioară valorii neamortizate şi altele.

În legătură cu operaţia de leasing, facem precizarea că, în schimbul obţinerii avantajelor legate
de posesiunea bunului, societatea bancară care l-a închiriat plăteşte societăţii de leasing o chirie, care
cuprinde următoarele elemente:

 amortizarea bunului închiriat;

 dobânda aferentă fondurilor avansate de societatea de leasing pentru cumpărarea bunului
respectiv;
 marja de profit a societăţii de leasing.
 Pe durata contractului, chiria se înregistrează ca o cheltuială de exploatare, iar la expirarea
contractului de leasing, valoarea reziduală se înregistrează la active fixe.

Durata contractului de leasing este, în general, de 75-80% din durata de viaţă economică a
bunului închiriat, dar se poate conveni şi asupra unei durate mai scurte.

Chiriaşul intră în posesia bunului închiriat la expirarea contractului de leasing după plata valorii
reziduale convenite dinainte.

Înregistrările în contabilitate, la societatea bancară care primeşte cu chirie bunuri prin leasing,
sunt următoarele:

 se evidenţiază primirea mijlocului fix luat cu chirie într-un cont în afara bilanţului:
Contrapartida = Mijloace fixe luate cu chirie

(999) (991)

 se evidenţiază obligaţia chiriei:

Cheltuieli cu operaţiunile de leasing şi asimilate = Alţi creditori diverşi

(6041) (3566)

 se evidenţiază plata chiriei:

Alţi creditori diverşi = Cont curent la BNR

(3566) (111)

 după expirarea contractului de leasing, se primeşte mijlocul fix:

Mijloace fixe = Alţi creditori diverşi

(4422) (3566)

 se achită valoarea reziduală:

Alţi creditori diverşi = Cont curent la BNR

(3566) (111)

 se închide contul în afara bilanţului:

Mijloace fixe luate cu chirie = Contrapartida

(991) (999)

În categoria cheltuielilor de exploatare, mai sunt incluse:

 cheltuieli privind datoriile subordonate şi fondurile publice alocate, care cuprind dobânzile
aferente împrumuturilor primite şi titlurilor subordonate;
  cheltuieli privind operaţiunile de schimb, care reflectă diferenţele nefavorabile rezultate din
operaţiunile de vânzare-cumpărare de devize, din evaluarea periodică a operaţiunilor în
devize ş.a.;
 cheltuieli privind operaţiunile în afara bilanţului;
 cheltuieli cu prestaţii de servicii financiare, care se referă la cheltuieli cu gestiunea
mijloacelor de plată, cheltuieli cu tipărirea carnetelor de cecuri, obţinerea de informaţii
privind solvabilitatea sau poziţia financiară a clienţilor;
 alte cheltuieli de exploatare bancară.

7.2.2. Evidenţierea altor cheltuieli bancare

Pe lângă cheltuielile de exploatare bancară, o societate bancară efectuează şi alte categorii de

cheltuieli:

 cheltuieli cu personalul;
 impozite şi taxe;
 cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi;
 cheltuieli diverse de exploatare;
 cheltuieli cu amortizări şi provizioane;
 cheltuieli excepţionale;
 cheltuieli cu impozitul pe profit.
Cheltuielile cu personalul cuprind salariile şi alte drepturi cuvenite personalului, contribuţia
băncii la asigurările sociale, contribuţia băncii pentru ajutorul de şomaj, alte cheltuieli privind
asigurările şi protecţia socială, alte drepturi cuvenite salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de
muncă sau conform reglementărilor legale.

Contabilitatea cheltuielilor cu personalul şi a contribuţiilor la asigurările şi protecţia socială se

ţine cu ajutorul conturilor din grupa 61 „Cheltuieli cu personalul”. Conturile acestei grupe reflectă, pe
de o parte, cheltuielile unităţii patrimoniale ca urmare a obligaţiei privind salariile brute cuvenite
personalului, iar pe de altă parte, cheltuielile cu obligaţiile privind contribuţia la formarea fondurilor
de asigurări şi protecţie socială.

Conturile utilizate pentru evidenţierea cheltuielilor cu personalul sunt:

 Cheltuieli cu remuneraţiile personalului (611 );

 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială (612);
 Alte cheltuieli privind personalul (617).
În relaţiile dintre bancă, pe de o parte, şi bugetul statului (administraţia publică centrală sau
locală), pe de altă parte, intervine obligaţia băncii de a calcula şi vira pe destinaţiile legale anumite
sume ce reprezintă impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.

Dintre obligaţiile băncii faţă de bugetul statului, care se manifestă sub forma cheltuielilor,
amintim: impozitul plătit pentru depăşirea fondului de salarii admisibil, taxa pe valoarea adăugată
aferentă bunurilor şi serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, precum şi cea
aferentă bunurilor şi serviciilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură, taxe de
înmatriculare şi de timbru, impozitul pe clădiri şi terenuri, impozitul şi taxa asupra mijloacelor de
transport, contribuţia băncii la constituirea fondurilor speciale extrabugetare: fondul de risc şi
accident pentru protecţia specială a persoanelor handicapate (1% din fondul de salarii brut).

Evidenţa cheltuielilor privind impozitele şi taxele datorate de bancă se ţine cu ajutorul

conturilor din grupa 62 „Impozite şi taxe”.

Conturile din această grupă sunt de activ şi se debitează cu obligaţiile sau viramentele privind
impozitele şi taxele. La sfârşitul lunii, soldul debitor se virează asupra contului Profit şi pierdere (591)
direct sau asupra contului Decontări intrabancare (341), după caz.

Evidenţa cheltuielilor cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi se ţine cu ajutorul

conturilor din grupa 63 „Cheltuieli cu materialele, lucrările şi serviciile executate de terţi”, care se referă
la:

 cheltuieli cu materialele care reflectă valoarea materiilor şi materialelor nestocate, incluse

direct pe cheltuieli aprovizionate de la furnizori, valoarea la preţ de înregistrare a
materialelor date în consum sau constatate lipsă la inventariere şi contravaloarea în lei a
materiilor şi materialelor nestocate aprovizionate de la furnizori, în devize;
 cheltuieli privind obiectele de inventar;
 cheltuieli privind alte stocuri: valoarea altor materiale nestocate aprovizionate de la
furnizori, valoarea altor stocuri inclusă pe cheltuieli constatate lipsă la inventar, precum şi
pierderile din deprecieri şi contravaloarea în lei a altor materiale nestocate aprovizionate de
la furnizori, în devize;
 cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi;
 cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate.
Cheltuielile diverse de exploatare sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din grupa 64
„Cheltuieli diverse de exploatare” şi cuprind cheltuielile de plătit coparticipanţilor, reprezentând
cheltuieli aferente băncii din operaţiunile de exploatare în comun, pierderi din cesiunea imobilizărilor
necorporale, corporale şi financiare şi alte cheltuieli.

Evidenţa cheltuielilor cu amortizările imobilizărilor corporale şi necorporale se ţine cu ajutorul

conturilor din grupa 65, care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I:

 „Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor necorporale” (651);

 „Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor corporale” (652).
Cu ajutorul acestor conturi se evidenţiază amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale şi
corporale privind activitatea de exploatare şi din afara activităţii de exploatare.

Provizioanele reprezintă cote-părţi din rezultate rezervate (puse deoparte) pentru a finanţa
ulterior deprecierea reversibilă sau pierderea unui element de activ, precum şi a unei cheltuieli ce nu
este încă efectivă, dar este considerată probabilă la închiderea exerciţiului sau exigibilă în perioadele
următoare.

Putem spune că provizioanele se constituie, fie ca urmare a diminuării de valoare a unor

elemente de activ (provizioane pentru depreciere), fie ca urmare a creşterii pasivului exigibil pe
termene mai mult sau mai puţin îndelungate (provizioane pentru riscuri şi cheltuieli). Asemenea
provizioane, deşi exacte prin natura constituirii lor, sunt totuşi incerte în ceea ce priveşte realizarea
riscului pentru care se constituie.

Spre deosebire de cele două categorii de provizioane enunţate, provizioanele reglementate

pot apărea în contabilitate numai în măsura şi în limitele prevăzute de dispoziţiile legale.
 Prin intermediul provizioanelor, conducerile societăţilor bancare dispun de un anumit timp
pentru a-şi micşora sau majora profitul impozabil prin constituirea provizioanelor (afectând
cheltuielile) sau prin reluarea provizioanelor (afectând veniturile) şi adesea aleg momentul cel mai
oportun, în funcţie de rezultatul pe care vor să-l obţină.

Din punct de vedere financiar şi contabil, provizioanele sunt împărţite în trei grupe:

 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor şi a altor active şi pierderi din creanţe

nerecuperabile;
 Cheltuieli cu provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. Constituirea provizioanelor pentru riscuri
şi cheltuieli este o necesitate legată de respectarea principiului prudenţei în contabilitate şi
al separării cheltuielilor şi veniturilor pe exerciţii financiare. Această categorie de cheltuieli
este cunoscută numai la finele exerciţiului financiar;
 Cheltuieli cu provizioane reglementate. Regimul constituirii şi utilizării este cel stabilit prin
dispoziţii legale specializate în acest sens, elaborate de fiecare ţară. Pe calea provizioanelor
reglementate se reglează în timp raporturile cu fiscalitatea, prin sustragerea de la plata
impozitelor, temporar sau definitiv a unei părţi a profitului. De aceea, ele se înscriu în
categoria impozitelor amânate.
Prin sistemul de conturi bancare sunt alimentate trei categorii de cheltuieli excepţionale,
ocazionate de operaţiile de gestiune, de amortizări şi provizioane şi alte cheltuieli excepţionale.

Cheltuielile excepţionale sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din grupa 67 „Cheltuieli

excepţionale”:

 Cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune – privesc următoarele categorii de

cheltuieli: despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi subvenţii acordate; sponsorizări
acordate; creanţe îndoielnice; dobânzi îndoielnice privind debitori diverşi, trecute la
pierderi; pierderi din calamităţi şi alte cheltuieli excepţionale privind operaţiunile de
gestiune;
 Cheltuieli excepţionale privind amortizările şi provizioanele – privesc: amortizarea
imobilizărilor calculată excepţional, inclusă pe cheltuieli; provizioane constituite pentru
riscuri şi cheltuieli privind operaţiuni excepţionale, provizioane constituite pentru
deprecierile cu caracter excepţional privind stocurile şi imobilizările; provizioane
reglementate constituite cu caracter excepţional potrivit dispoziţiilor legale;
 Alte cheltuieli excepţionale – se referă la cheltuielile care sunt generate de o manieră
excepţională şi care nu sunt relevante pentru activitatea curentă a băncii: cheltuielile
rezultate dintr-o schimbare de metodă, pierderi rezultate din răscumpărarea titlurilor emise
de bancă – atunci când operaţiunile sunt mai puţin frecvente, precum şi alte cheltuieli
excepţionale.
Ultimul element de cheltuială care figurează în clasa a 6-a a conturilor de cheltuieli este cel
referitor la „Cheltuielile cu impozitul pe profit” (691);

Contul 691 „Cheltuielile cu impozitul pe profit” se debitează cu contravaloarea impozitului pe

profit datorat, inclus pe cheltuieli în corespondenţă cu creditul contului Impozit pe profit (3531).

Articolul contabil de înregistrare a impozitului pe profit, după stabilirea profitului impozabil la

nivelul centralei băncii sau a centrelor de profit, este următorul:
 Cheltuieli cu impozitul pe profit = Impozit pe profit

(691) (3531)

Soldul debitor al contului 691 este trecut asupra contului Profit sau pierdere (591), obţinându-
se astfel profitul net.

7.3. Înregistrarea veniturilor bancare

Evidenţa veniturilor se ţine cu ajutorul conturilor din clasa a 7-a Venituri, din care fac parte
următoarele grupe de conturi:

 70 „Venituri din activitatea de exploatare bancară”;

 74 „Venituri diverse din exploatare”;
 76 „Venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate”;
 77 „Venituri excepţionale”;
 78 „Venituri din reluarea rezervei generale pentru riscuri de credit”.
Ca şi în cazul cheltuielilor bancare, grupăm veniturile în două mari categorii:

 venituri din activitatea de exploatare bancară;

 alte venituri generate de activitatea bancară.
După funcţia lor contabilă, toate aceste conturi sunt conturi de pasiv. La sfârşitul perioadei de
gestiune, soldul acestor conturi se transferă asupra contului Profit sau pierdere (591), direct la nivelul
centralei băncii sau la nivelul centrelor de profit de la sucursale sau cu ajutorul contului de Decontări
intrabancare (341), în cazul unităţilor bancare teritoriale (filiale, sucursale).

7.3.1. Veniturile din activitatea de exploatare bancară

Evidenţa veniturilor din activitatea de exploatare bancară se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 70
„Venituri din activitatea de exploatare bancară”, care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul
I:

 „Venituri din operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare” (701);

 „Venituri din operaţiunile cu clientela” (702);
 „Venituri din operaţiunile cu titluri” (703);
 „Venituri din operaţiuni de leasing, locaţie simplă şi asimilate” (704);
 „Venituri din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor comerciale legale, titluri de
participare şi titluri ale activităţii de portofoliu” (705);
 „Venituri din operaţiunile de schimb” (706);
 „Venituri din operaţiunile în afara bilanţului” (707);
 „Venituri din prestaţiile de servicii financiare” (708);
 „Alte venituri din activitatea de exploatarea bancară" (709).
 Veniturile din operaţiunile de trezorerie şi operaţiunile interbancare se referă la următoarele
categorii de venituri: dobânzi aferente disponibilităţilor în contul curent la BNR, în conturile de
corespondent nostro, depozitelor constituite la bănci, creditelor acordate băncilor, comisioane
diverse încasate şi alte venituri.

Exemplu:

 O societate bancară înregistrează dobânda aferentă disponibilităţilor băneşti aflate în

contul curent la BNR:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la BNR

(1171) (7011)

 Se înregistrează dobânda cuvenită aferentă depozitelor constituite la alte bănci:

Creanţe ataşate = Dobânzi de la conturile de depozite bancare

(1317) (7013)

 Se evidenţiază dobânda calculată, aferentă creditelor acordate pe baza valorilor primite

în pensiune:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la valorile primite în pensiune

(691) (7015)

 Se evidenţiază dobânda de primit aferentă operaţiunilor de schimb la termen, încheiate

cu scop de acoperire:
Venituri de primit = Alte venituri din dobânzi-report/deport

(378) (70172)

 Se evidenţiază comisionul încasat pentru operaţiunile de acordare a creditelor:

Cont curent la BNR = Comisioane

(111) (7019)

Ca şi în cazul cheltuielilor de exploatare bancară, veniturile care privesc dobânzile şi valorile

asimilate aferente depozitelor sau împrumuturilor acordate altor bănci se creditează în
corespondenţă cu debitul contului Creanţe ataşate, contul sintetic de gradul II al contului care arată
destinaţia împrumutului.

Comisioanele încasate se creditează, în corespondenţă cu debitul conturilor prin care se

efectuează încasarea (111, 121 sau 122).

Venituri din operaţiunile cu clientela se referă la: dobânzile aferente creanţelor comerciale şi
creditelor acordate clientelei nebancare, creditele acordate clientelei financiare, creditele acordate pe
baza valorilor primite în pensiune; dobânzile percepute la conturile curente ale clientelei; dobânzi
aferente creanţelor restante şi îndoielnice din operaţiunile cu clientela şi alte categorii de venituri.

Exemplu:
  Se evidenţiază scontul calculat, înregistrat lunar la venituri, pentru operaţiunea de
scontare a unui titlu de valoare:
Venituri înregistrate în avans = Dobânzi de la operaţiuni de scont asimilate
şi alte creanţe comerciale
(376)
(70211)

 Se evidenţiază dobânda calculată şi neajunsă la scadenţă, aferentă creditelor acordate

clientelei financiare:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la creditele acordate clientelei
financiare
(2317)
(7022)

 Se evidenţiază dobânda calculată, aferentă soldului debitor al contului curent:

Creanţe ataşate = Dobânzi la conturile curente debitoare

(25171) (7024)

 Se înregistrează dobânda calculată aferentă creanţelor restante şi îndoielnice din

operaţiuni cu clientela:
Creanţe ataşate = Dobânzi din creanţe restante şi îndoielnice

(2817 sau 2827) (7028)

 Se evidenţiază comisioanele percepute clientelei pentru serviciile aferente operaţiunilor

de creditare şi de factoring:
Casa = Comisioane

(101) (7029)

sau

Cont curent la BNR

(111)

sau

Conturi curente

(2511)

Venituri din operaţiunile cu titluri reflectă veniturile din: dobânzi şi vărsăminte asimilate
aferente creditelor acordate pe baza titlurilor primite în pensiune livrată, câştiguri (diferenţe
favorabile) din reevaluarea sau cesiunea titlurilor de tranzacţie la preţul pieţei, inclusiv din reevaluarea
titlurilor date cu împrumut, dobânzi aferente titlurilor cu venit fix, pe perioada reziduală cu cupon
nescurs, dividende şi venituri asimilate aferente titlurilor de plasament cu venit variabil, diferenţe
favorabile rezultate din cesiunea titlurilor de plasament, dobânzi aferente titlurilor de investiţii pe
perioada reziduală (cu cupon nescurs) comisioane aferente operaţiunilor cu titluri.
 Exemplu:

 Se înregistrează dobânda calculată aferentă creditelor acordate pe baza titlurilor primite

în pensiune livrată:
Creanţe ataşate = Dobânzi de la titlurile primite în pensiune
livratǎ
(30117)
(7031)

 Se înregistrează diferenţa favorabilă obţinută în urma reevaluării titlurilor de tranzacţie la

preţul pieţei:
Alte datorii privind titlurile = Venituri din titlurile de tranzacţie

(30272) (7032)

 Se înregistrează diferenţa favorabilă rezultată din vânzarea obligaţiunilor la un preţ de

vânzare mai mare decât preţul de achiziţie:
Conturile societǎţilor de bursǎ = Venituri din cesiune

(333) (70336)

 Se evidenţiază dobânda calculată pentru titlurile de plasament date cu împrumut:

Venituri de primit = Venituri diverse din operaţiunile cu titlu

(111) (7037)

Venituri din operaţiuni de leasing, locaţie simplă şi asimilate cuprind veniturile din chirii
aferente bunurilor mobiliare, imobiliare şi activelor necorporale date în leasing şi locaţie cu opţiune
de cumpărare, veniturile din cesiunea bunurilor respective, sumele reprezentând diminuarea sau
anularea provizioanelor constituite pentru deprecierea imobilizărilor date în leasing şi locaţie,
veniturile din chirii, din cesiunea bunurilor date în locaţie simplă, sumele reprezentând diminuarea
sau anularea provizioanelor constituite pentru deprecierea bunurilor mobiliare şi imobiliare date în
locaţie simplă, dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice din operaţiunile de leasing, locaţie
cu opţiune de cumpărare şi locaţie simplă.

Trebuie precizat cǎ nu pot fi utilizate în sistem de leasing urmǎtoarele:

 bunurile care fac obiectul unei concesiuni;

 înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de teatru, manuscrisele şi brevetele.
Spre exemplificare, menţionǎm cǎ etapele înregistrării în contabilitate a operaţiunilor de leasing
la societatea bancară în calitate de locator (societate de leasing) sunt următoarele:
 Se evidenţiază cumpărarea bunului ce va fi supus leasing-ului:
Imobilizǎri corporale = Alţi creditori diverşi

(442) (3566)

 Se evidenţiază amortizarea anuală:

Cheltuieli cu amortizarea imobilizǎrilor = Amortizarea imobilizǎrilor corporale
corporale
(4612)
(652)
  Se înregistrează creanţe pentru încasarea chiriei:
Alţi debitori diverşi = Venituri din chirii

(3556) (70411)

 Se încasează chiria:
Cont curent la BNR = Alţi debitori diverşi

(111) (3556)

 Se vinde utilajul după numărul de ani stipulat în contractul de leasing:

Alţi debitori diverşi = Venituri din cesiune de imobilizǎri

(3556) (7721)

 Se scoate din gestiune utilajul vândut:

% = Imobilizǎri corporale

Amortizarea imobilizǎrilor corporale (442)

(4612)

sau

Cheltuieli din cesiunea de imobilizǎri corporale

şi necorporale

(6721)

 Se încasează valoarea reziduală:

Cont curent la BNR = Alţi debitori diverşi

(111) (3556)

Veniturile din credite subordonate, părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, titluri de
participare şi titluri ale activităţii de portofoliu se referă la dobânzi şi venituri asimilate, aferente
creditelor subordonate la termen, pe durată nedeterminată, dividende şi venituri asimilate, aferente
părţilor în cadrul societăţilor comerciale legate, titlurilor de participare şi titlurilor activităţii de
portofoliu şi dobânzi aferente creanţelor restante şi îndoielnice privind creditele subordonate.

Veniturile din operaţiunile de schimb cuprind diferenţele favorabile din operaţiuni de schimb
şi arbitraj, rezultate din operaţiuni de vânzare-cumpărare de devize, evaluări periodice ale
operaţiunilor în devize şi ale metalelor preţioase aflate în proprietatea băncii şi comisioane pentru
operaţiunile de schimb şi arbitraj.

Veniturile din operaţiunile în afara bilanţului cuprind următoarele categorii de venituri:

comisioane pentru acorduri de refinanţare, cauţiuni, avaluri, andosări şi alte garanţii date de bancă,
comisioane de angajament, de confirmare, de deschideri, de credite; alte comisioane privind
angajamentele date.

Veniturile din prestaţiile de servicii financiare cuprind: comisioanele cuvenite băncii, aferente
serviciilor de mandat prestate clientelei pentru gestionarea şi depozitarea portofoliului de titluri,
operaţiunile cu titluri efectuate în contul clientelei, fără mandat, la ordinul acesteia, comisioane
pentru asistenţă şi consiliere, inginerie financiară, precum şi pentru alte prestaţii care ajută la
înfiinţarea şi dezvoltarea agenţilor economici, comisioane pentru mijloace de plată puse la dispoziţia
clienţilor (cecuri, cărţi bancare, documente pentru retrageri de numerar şi pentru viramente bancare),
precum şi comisioane aferente operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate pentru clientelă, venituri
obţinute de bancă pentru prestările de servicii financiare conexe: obţinerea de informaţii
(solvabilitatea sau poziţia financiară a clienţilor şi a băncilor), comisioane aferente valorilor remise la
încasare şi alte venituri din prestările de servicii financiare.

Alte venituri din activitatea de exploatare bancară se referă la: veniturile cuvenite băncii care
privesc operaţiile efectuate în comun de către două sau mai multe bănci pentru realizarea de produse
bancare (exemplu: cărţile bancare), cheltuielile refacturate de către bancă privind operaţiunile de
exploatare bancară efectuate în comun, transferarea cheltuielilor de exploatare bancară la data
închiderii contabile, fie într-un cont de bilanţ, fie într-un alt cont de cheltuieli, venituri din vânzarea
valorilor din aur, metale şi pietre preţioase, precum şi alte venituri diverse de exploatare bancară.

7.3.2. Evidenţa altor venituri din operaţiuni bancare

Pe lângă veniturile din activitatea de exploatare bancară, activitatea bancară generează şi alte
categorii de venituri:

 venituri diverse din exploatare;

 venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate;
 venituri excepţionale;
 venituri din reluarea rezervei generale pentru riscuri de credit.
Veniturile diverse din exploatare sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din grupa 79 „Venituri
diverse din exploatare”.

În această grupă sunt cuprinse următoarele conturi sintetice de gradul I:

 Cheltuieli refacturate (741), reflectând cheltuielile refacturate de către bancă societăţilor

grupului şi altor societăţi;
 Cota-parte privind operaţiunile de exploatare nebancară efectuate în comun (742)
cuprinde veniturile cuvenite băncii din operaţiuni de exploatare nebancară efectuate în
comun;
 Venituri din cesiunea imobilizărilor (746) cuprinde veniturile rezultate atât din cesiunea
imobilizărilor necorporale şi corporale, cât şi din cesiunea obligaţiunilor, acţiunilor şi altor
titluri cu venit variabil;
 Venituri accesorii (747) înregistrează veniturile din activităţi, altele decât operaţiunile
propriu-zise efectuate de bancă şi operaţiunile conexe ale activităţii bancare (exemplu:
venituri din gestiunea imobilelor aflate în proprietatea băncii);
 Alte venituri diverse din exploatare (749) evidenţiază o serie de venituri legate de:
transferul cheltuielilor de exploatare nebancară la data închiderii contabile, fie într-un
cont de bilanţ, fie într-un cont de cheltuieli, eşalonarea pe mai multe exerciţii a
 subvenţiilor primite, care se înregistrează în contul de rezultate, subvenţiile primite sau
de primit de către bancă pentru acoperirea pierderilor şi alte subvenţii, valoarea la cost
de producţie a imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie, venituri
din vânzarea bunurilor mobile şi imobile provenite din executarea creanţelor băncii,
venituri din vânzarea materialelor, obiectelor de inventar şi a altor stocuri şi bunuri,
precum şi alte venituri diverse de exploatare.
Veniturile din provizioane sunt obţinute din anularea sau diminuarea provizioanelor
constituite anterior.

Anularea provizioanelor se produce dacă acestea rămân fără obiect. În cazul provizioanelor
de depreciere, acestea pot rămâne fără obiect dacă elementele patrimoniale pentru care s-au
constituit au ieşit din patrimoniul societăţii bancare prin cesiune, lichidare etc.

Diminuarea provizioanelor are loc, de regulă, la finele exerciţiului financiar, cu ocazia

corecţiilor care se aduc rezervelor constituite.

Atât anularea provizioanelor, cât şi diminuarea acestora generează acelaşi articol contabil,
respectiv micşorarea provizioanelor, simultan cu o creştere a veniturilor.

În condiţiile anulării provizioanelor, veniturile sunt egale cu valoarea iniţială a provizioanelor

contabilizate în trecut.

În cazul diminuării provizioanelor, veniturile obţinute sunt egale cu diferenţa cu care se reduc
provizioanele constituite în trecut.

Contabilitatea veniturilor din provizioane şi a recuperărilor de creanţe amortizate se ţine cu

ajutorul următoarelor conturi sintetice de gradul I:

 Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni interbancare (761);

 Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela (762);
 Venituri din provizioane privind operaţiuni cu titluri şi operaţiuni diverse (763);
 Venituri din provizioane pentru valori imobilizate (764);
 Venituri din provizinane petru riscuri şi cheltuieli (765);
 Venituri din provizioane reglementate (766);
 Venituri din recuperări de creanţe amortizate (767).
Contul 767 reflectă veniturile reprezentând încasări de creanţe, care anterior au fost
înregistrate ca pierderi în conturile de cheltuieli 667 şi 668.

Veniturile excepţionale sunt acele venituri care nu sunt legate de activitatea normală, curentă
a societăţii bancare şi se referă la: venituri excepţionale din operaţiunile de gestiune, venituri
excepţionale din provizioane şi alte venituri excepţionale.

Contabilitatea veniturilor excepţionale se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 77 „Venituri

excepţionale”, care cuprinde trei conturi sintetice de gradul I:
 Venituri excepţionale din operaţiuni de gestiune (771) – reflectă venituri legate de:
despăgubiri şi penalităţi, precum şi alte sume cuvenite băncii, datorate de către bugetul
statului, altele decât impozite şi taxe, plusuri la inventar, bunuri sau valori primite gratuit,
drepturi de personal neridicate, prescrise, bunuri rezultate din dezmembrarea unor
imobilizări, precum şi alte venituri excepţionale din operaţiuni de gestiune;
 Venituri excepţionale din provizioane (773) – cuprinde anulări sau diminuări de
provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, constituite în mod excepţional, provizioane pentru
 deprecieri, constituite în mod excepţional pentru stocuri şi imobilizări, provizioane
reglementate, constituite în mod excepţional;
 Alte venituri excepţionale (777) – înregistrează în special veniturile care sunt generate într-
o manieră excepţională şi care nu este relevantă pentru activitatea curentă a băncii
(veniturile rezultate dintr-o schimbare de metodă, câştiguri rezultate din răscumpărarea
titlurilor emise de bancă – atunci când operaţiunile sunt puţin frecvente şi nerelevante
pentru activitatea obişnuită a băncii).

Exemplu:

 Se evidenţiază materiale primite cu titlu gratuit:

Materiale = Alte venituri excepţionale din operaţiuni de
gestiune
(362)
(7717)

 Se evidenţiază drepturi de personal neridicate după prescrierea acestora:

Drepturi de personal neridicate = Alte venituri excepţionale din operaţiuni de
gestiune
(3515)
(7717)

 Se evidenţiază sumele de încasat sau încasate din despăgubiri şi penalităţi:

Alţi debitori diverşi = Venituri din despǎgubiri şi penalitǎţi

(3556) (7711)

sau

Casa

(101)

Cont curent la BNR

(111)

sau

Conturi curente (2511)

 Se evidenţiază diminuarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli cu caracter

excepţional:
Alte provizioane = Venituri excepţionale din provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli
(559)
(7731)
7.4. Stabilirea şi înregistrarea rezultatelor finale ale activităţii bancare

Periodic, lunar, trimestrial sau anual, în funcţie de practica adoptată în contabilitate, se determină
rezultatul exerciţiului. Potrivit art. 19, aliniatul I din Legea contabilităţii nr. 82/1991, în contabilitate,
profitul sau pierderea se stabilesc lunar.

În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează, în funcţie

de natura lor, cheltuielile, respectiv veniturile, se închid provizoriu prin rezultatul exerciţiului.

Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între

veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii lor.

Rezultatul exerciţiului (profitul sau pierderea) cuprinde:

 rezultatul curent;
 rezultatul excepţional;
 impozitul pe profit.
Rezultatul curent reprezintă diferenţa dintre veniturile din operaţiunile curente pe de o parte,
respectiv veniturile din exploatare şi veniturile din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate şi
cheltuielile curente, pe de altă parte, respectiv cheltuielile de exploatare şi cheltuielile cu
provizioanele şi pierderi din creanţe nerecuperabile.

Sintetizând, rezultatul curent este dat de formula:

Rc = Vc - Cc = (Ve + Vprc ) - (Ce + Cppc),

unde:

Rc = rezultatul curent;

Vc = veniturile din operaţiunile curente;

Cc = cheltuieli din operaţiuni curente;

Ve = venituri din exploatare;

Ce = cheltuieli din exploatare;

Vprc = venituri din provizioane şi recuperări de creanţe amortizate;

Cppc = cheltuieli din provizioane şi pierderi din creanţe nerecuperabile.

Rezultatul excepţional reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile excepţionale, ca

urmare a unor operaţiuni efectuate de bancă, care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a
acesteia.

Sintetizând, rezultatul excepţional este dat de următoarea relaţie de calcul:

Rexc = Vexc – Cexc,

în care:

Rexc = rezultatul excepţional

 Vexc = venituri excepţionale

Cexc = cheltuieli excepţionale.

Pentru evidenţierea rezultatului final, se utilizează contul Profit sau pierdere (591), cont
bifuncţional, care se creditează cu veniturile colectate în conturile din clasa a 7-a Venituri şi se
debitează cu cheltuielile colectate în conturile din clasa a 6-a Cheltuieli.

Contul Profit sau pierdere (591) consemnează rezultatul exerciţiului în funcţie de soldul său
astfel:

 sold creditor = profit;

 sold debitor = pierdere.
Prezentăm în continuare filiera înregistrării în contabilitate a operaţiilor privind închiderea
conturilor de venituri şi cheltuieli la sfârşitul exerciţiului financiar şi stabilirea rezultatelor financiare,
inclusiv repartizarea pe destinaţie a profitului.

 Se evidenţiază închiderea conturilor de cheltuieli:

Profit sau pierdere = %

(591) Cheltuieli cu operaţiunile de trezorerie şi

operaţiunile interbancare

(601)

sau

Alte cheltuieli excepţionale

(677)

 Se evidenţiază închiderea conturilor de venituri :

% = Profit sau pierdere

Venituri din operaţiuni de trezorerie şi (591)

operaţiuni interbancare

(701)

sau

Alte venituri excepţionale

(777)

În urma închiderii conturilor de cheltuieli şi venituri, soldul contului Profit şi pierdere (591)
reprezintă profitul brut (sold creditor) sau pierderea brută (sold debitor).

 Se evidenţiază constituirea rezervei legale şi a rezervei generale de risc din profitul brut:
Repartizarea profitului = %

(591) Rezerve legale

(512)
 sau

Rezerva generalǎ pentru riscul de credit

(514)

 Se înregistrează impozitul pe profit datorat:

Cheltuieli cu impozitul pe profit = Impozit pe profit

(691) (3531)

 Se închide contul Cheltuieli cu impozitul pe profit (691):

Profit sau pierdere = Cheltuieli cu impozitul pe profit

(591) (691)

După deducerea impozitului pe profit din profitul brut, se obţine profitul net care este supus
repartizării, conform hotărârii Adunării generale a acţionarilor:

 Se constituie rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve:

Repartizarea profitului = %

(591) Rezerve legale

(512)

sau

Rezerve statutare

(513)

sau

Alte rezerve

(519)

 Se repartizează dividendele cuvenite acţionarilor:

Repartizarea profitului = Dividende de platǎ

(592) (354)

 Se constituie fondul de participare a salariaţilor la profit:

Repartizarea profitului = Participarea personalului la profit

(592) (3513)

Contul Repartizarea profitului (592) este un cont de activ, care la sfârşitul anului prezintă sold
debitor.

În anul următor (în luna ianuarie), soldul debitor se va trece asupra contului de Profit sau
pierdere (591), realizându-se astfel închiderea celor două conturi legate de rezultatul exerciţiului.
 Înregistrarea contabilă legată de închiderea celor două conturi realizată în luna ianuarie a
anului următor este următoarea:

Profit sau pierdere = Repartizarea profitului

(591) (592)

7.5. Bilanţul contabil bancar

Bilanţul contabil sau documentele contabile de sinteză, aşa cum prevede Legea Contabilităţii,
reprezintă documentul oficial de gestiune a unităţilor patrimoniale, asigurând formarea unei imagini
fidele, clare şi complete în ceea ce priveşte patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatele obţinute. Prin
conţinutul şi funcţiile pe care le îndeplineşte, bilanţul constituie un instrument deosebit de important
în procesul de fundamentare a deciziilor privind dirijarea activităţii curente şi îndeosebi a celei de
perspectivă.

Bilanţul bancar reprezintă, ca în orice ramură economică, o expresie esenţială a activităţii

societăţii bancare, punând în lumină resursele utilizate, plasamentele angajate şi rezultatele activităţii
din domeniul bancar.

Bilanţul contabil poate să-şi îndeplinească rolul important ce-i revine în procesul conducerii
numai în măsura în care îndeplineşte anumite condiţii sau cerinţe:

 Reflectarea realităţii, privind elementele de activ şi de pasiv existente la dispoziţia

societăţii bancare, constituie condiţia fundamentală pe care trebuie să o îndeplinească
bilanţul. În acest scop, este necesar ca operaţiile economice să fie înregistrate integral,
corect şi la timp, pe baza documentelor justificative în care au fost consemnate.
 Bilanţul contabil trebuie să prezinte datele după un sistem unitar, după aceleaşi norme
metodologice, în vederea aprecierii corecte şi comparative a activităţii şi pentru
centralizarea datelor la nivelul direcţiilor din cadrul centralelor băncilor.
 Respectarea metodologiei de determinare a indicatorilor, în vederea redării corecte, atât
a aspectelor pozitive, cât şi a celor negative din activitatea desfăşurată de unităţile
bancare, ceea ce permite luarea deciziilor corespunzătoare care să înlăture deficienţele
constatate.
 Întocmirea şi prezentarea la termenele stabilite constituie o altă condiţie pentru bilanţ,
prin intermediul căreia se asigură conducerea, controlul şi analiza activităţii desfăşurate,
în mod operativ şi eficient, precum şi o centralizare a datelor la termenele prevăzute.
Bilanţul bancar cuprinde:

 situaţia patrimonială (bilanţul propriu-zis);

 rezultatele financiare (contul de profit şi pierdere);
 anexele cu date care completează informaţiile prevăzute în bilanţ şi contul de rezultate;
 raportul de gestiune al Comitetului director;
 procesul verbal al acţionarilor.
Determinarea calitativă a bilanţului îşi găseşte expresia în structura sa delimitată în două
componente cu denumiri convenţionale de activ şi de pasiv.
 În definirea activului şi pasivului se creează în plan metodologic posibilitatea de a pune în
evidenţă modul de valorificare a patrimoniului. Altfel spus, activul, prin elementele sale componente,
formează baza materială, iar pasivul caracterizează în expresie valorică felul relaţiilor economice
privind gestiunea bazei materiale.

În activul bilanţului se grupează mijloacele băneşti după componenţa lor. Activul societăţilor
bancare se împarte mai întâi în două mari grupe:

1. active interne;
2. active externe.
Activele interne cuprind la rândul lor:

 numerar în casieriile băncilor;

 credite interne, care pot fi credite neguvernamentale pe termen scurt, mediu şi lung, şi
credite guvernamentale;
 sume în tranzit între sediile băncii;
 active interbancare;
 alte active (credite preluate de bănci, profit repartizat, diferenţe nefavorabile nete din
reevaluarea activelor şi pasivelor externe).
Activele externe reflectă, pe de o parte, activele exprimate în valute convertibile, iar pe de altă
parte, active externe exprimate în valute neconvertibile.

Spre deosebire de activ în care se grupează mijloacele, în pasivul bilanţului contabil bancar se
grupează resursele băncilor, astfel:

1. pasive interne;
2. pasive externe.
La rândul lor, pasivele interne se structureazǎ astfel:

 depozite ale clienţilor nebancari, care cuprind disponibilităţi la vedere ale agenţilor
economici şi populaţiei; economiile populaţiei la vedere sau la termen; depozite în lei sau
în valută convertibilă şi neconvertibilă;
 sume în tranzit între sediile băncii;
 pasive interbancare;
 depozite publice, care cuprind disponibilităţi pentru investiţii de la bugetul de stat,
disponibilităţi ale bugetelor locale, fondul pentru sănătate, disponibilităţi ale asigurărilor
sociale de stat, disponibilităţi ale Trezoreriei statului ş.a.;
 fonduri proprii care cuprind capitalul social, fondul de rezervă, profitul net, alte fonduri,
acţiuni, fondul de risc;
 alte pasive.
Pasive externe cuprind în principal:

 pasive pe termen scurt, respectiv împrumuturi de la bănci străine, depozite ale băncilor
străine, depozite ale altor nerezidenţi, angajamente şi acorduri bilaterale de plăţi ş.a.;
 pasive pe termen mijlociu şi lung exprimate atât în valute convertibile, cât şi în valute
neconvertibile.
Întocmirea bilanţului contabil bancar presupune, în primul rând, lucrări pregătitoare, cum ar
fi: înregistrarea în conturi a tuturor operaţiilor, verificarea exactităţii înregistrărilor în conturile
analitice şi sintetice, inventarierea integrală (anuală) a mijloacelor proprii şi, în al doilea rând,
întocmirea propriu-zisă a bilanţului prin completarea formularelor, anexelor şi a raportului explicativ
ce se prezintă Comitetului director.

Caracteristicile esenţiale ale activităţii bancare sunt evidenţiate clar cu ajutorul bilanţului
bancar. Printr-o analiză corelată a activelor şi pasivelor bancare, se poate aprecia lichiditatea băncii.

credite
Astfel, raportul arată măsura în care banca se poate baza pe propriile
depozite principale

resurse în acordarea de credite.

Depozitele principale se obţin prin diminuarea sumei totale a depozitelor cu depozitele la

termen şi cu depozitele externe, ambele considerate mai puţin sigure.

În condiţiile în care valoarea raportului este subunitară, se consideră că banca are o lichiditate
stocată, adică se bazează substanţial pe propriile resurse. Dacă raportul devine supraunitar, se spune
că banca se bazează pe un regim de management al pasivelor, adică îşi asigură o bună parte din
resursele pentru acordarea creditelor prin operaţiuni de împrumut. Bunele rezultate vor fi obţinute
prin măiestria cu care se negociază şi se procură aceste resurse.

O altă corelare a activelor cu pasivele băncii, tot pe linia asigurării lichidităţii bancare, o
reprezintă rapoartele:

plasamente şi disponibil itati plasamente şi disponibil itati

şi ,
depozite la vedere total depozite

ca expresie a posibilităţilor de acoperire operativă a solicitărilor deponenţilor.

Optimizarea activităţii bancare implică o valorificare superioară a resurselor mobilizate de

bancă, prin angajarea unor operaţiuni active aducătoare de un profit cât mai mare.
De aceea, succesul activităţii bancare este strâns legat de corelarea eficientă, armonioasă şi în
detaliu între activele şi pasivele existente.
Oglindind mijloacele şi resursele băncii, bilanţul contabil reflectă, cu ajutorul conturilor,
respectiv indicatorilor pe care îi conţine, funcţiile îndeplinite de bănci în cadrul economiei naţionale.

Analiza bilanţului anual stabileşte gradul de independenţă financiară în funcţie de structura

finanţării, dependenţa societăţii bancare de alte bănci şi instituţii financiare ofertante de credit.
Independenţa financiară reprezintă un obiectiv important, în special pentru societăţile bancare
private.

În concluzie, se poate spune că principalul obiectiv care se urmăreşte pe calea bilanţurilor

anuale constă în furnizarea de informaţii în domeniul situaţiei financiare, a performanţei şi evoluţiei
acesteia, care prezintă utilitate în luarea de decizii pentru făurirea unei strategii prezente şi de
perspectivă.
Întrebǎri

1. Care sunt momentele ce definesc procesul efectuǎrii cheltuielilor, respectiv a veniturilor bancare?
2. Care sunt principalele categorii de cheltuieli bancare?
3. Cum sunt structurate veniturile bancare?
4. În ce constă evidenţa contabilǎ a cheltuielilor bancare şi care sunt principalele conturi care reflectǎ
situaţia acestora?
5. Cum se înregistreazǎ şi se reflectǎ în evidenţa contabilǎ veniturile bancare?
6. Ce se înţelege prin rezultatul exerciţiului şi ce cuprinde acesta?
7. Cum se stabilesc şi se înregistreazǎ rezultatele financiare?
8. Ce este şi ce cuprinde bilanţul contabil bancar?
9. Care sunt cerinţele pe care trebuie sǎ le îndeplineascǎ bilanţul contabil bancar?
10. Care este conţinutul activelor şi pasivelor bilanţiere?