UNITATEA DE STUDIU 3

OPERAŢIUNILE BANCARE CU NUMERAR

Cuprinsul capitolului

3.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie

3.2. Organizarea şi funcţionarea caselor de circulaţie
3.3. Evidenţa şi controlul primirii numerarului de către unităţile bancare operative
3.4. Evidenţa şi controlul eliberării numerarului de către unităţile bancare operative
3.5. Evidenţa plusurilor şi a minusurilor de casă
3.6. Analiza operaţiilor cu numerar efectuate de unităţile operative ale băncilor comerciale

Cuvinte cheie

tezaur, casierie, case de circulaţie, numerar, case operative, case speciale, case de schimb valutar, case de
încasǎri, monetar, foaie de vǎrsǎmânt, ordin de încasare, cec, ordin de platǎ, plusuri de casǎ, minusuri de
casǎ.

Obiective urmărite

1. Cunoaşterea modului de organizare şi configurare a compartimentului tezaur şi casierie la nivelul unei

bǎnci;
2. Cunoşterea organizǎrii şi funcţionǎrii caselor de circulaţie;
3. Dobândirea de abilitǎţi şi cunoştinţe cu privire la evidenţa şi controlul primirii numerarului de cǎtre
unitǎţile bancare operative;
4. Înţelegerea modului în care se desfǎşoarǎ activitatea de evidenţǎ şi control al eliberǎrii numerarului
de cǎtre unitǎţile bancare;
5. Înţelegerea tehnicilor privind stabilirea diferenţelor între soldul faptic şi soldul scriptic şi înregistrarea
plusurilor şi minusurilor de casǎ.

Introducere

Mijloacele băneşti ale economiei sunt supuse în permanenţă unor mişcări determinate de complexitatea
fenomenelor şi proceselor economice care generează operaţii de încasări şi plăţi. Acestea au loc cu ajutorul
numerarului şi al banilor de cont. Deşi circulaţia numerarului ocupă o pondere relativ redusă (mai puţin de
15%) în totalul circulaţiei băneşti din cadrul economiei noastre naţionale, operaţiile cu numerar efectuate de
către bănci prezintă importanţă deosebită, deoarece, prin respectarea strictă a disciplinei operaţiilor bancare
cu numerar, se creează premisele asigurării echilibrului bănesc şi a stabilitǎţii monetare.
În realizarea unei circulaţii băneşti normale, un rol important îl au unităţile bancare operative,
respectiv compartimentele tezaur şi casierie din cadrul lor, prin intermediul cărora se efectuează încasările
şi plăţile în numerar.
3.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie

Compartimentul tezaur şi casierie este astfel organizat încât să poată să răspundă cerinţelor impuse de
necesitatea asigurării circulaţiei numerarului în mod continuu şi eficient.
Potrivit acestor necesităţi, în structura organizatorică a compartimen-tului tezaur şi casierie se
întâlnesc:
 case operative de încasări în lei, plăţi în lei, operaţiuni de încasări şi plăţi cu mijloace de plată
în valută, schimb de bilete de bancă cu monede metalice, schimb de bilete deteriorate, vânzarea
imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, acţiunilor şi a altor hârtii de valoare;
 case de încasări şi plăţi în lei şi în valute;
 case speciale;
 case pentru primirea diverselor valori depuse spre păstrare de deponenţi;
 case cu program prelungit;
 grupe de verificare a numerarului;
 case de încasări în lei amplasate în afara sediului băncii;
 case de schimb valutar şi alte operaţiuni valutare, amplasate în afara sediului băncii.
În vederea organizării de casierii proprii, băncile comerciale sunt obligate să solicite în scris,
sucursalelor Băncii Naţionale la care sunt arondate şi îşi au deschise conturile curente, aprobarea de
funcţionare a casieriilor. În urma controlului efectuat, privind respectarea cu stricteţe a condiţiilor, cu
referire la modul de organizare şi funcţionare a compartimentului de tezaur şi casierie, Banca Naţională
emite autorizaţie de funcţionare compartimentului de tezaur şi casierie şi, totodatǎ, stabileşte plafonul
casei de circulaţie.

Necesarul de numerar pentru băncile comerciale se asigură de către Banca Naţională, pe baza
graficelor de încasări şi plăţi depuse la sucursalele sale, de către acestea, cu cinci zile înainte de începerea
lunii.

Ridicarea efectivǎ a numerarului de cǎtre bǎncile comerciale de la Banca Naţionalǎ presupune

urmǎtoarele înregistrǎri contabile:

 la sucursala Băncii Naţionale:

Conturi curente societǎţi bancare = Casa în lei

(371) (1011)

 la unitatea operativǎ a bǎncii comerciale:

Casa în lei = Cont curent la BNR

(1011) (111)

Excedentul de numerar peste plafonul stabilit caselor de circulaţie ale băncilor comerciale se depune
la sucursalele Băncii Naţionale, unde acestea îşi au deschis contul curent, dacă acesta nu este necesar pentru
efectuarea plăţilor în următoarele trei zile.
Există posibilitatea, cu aprobarea Băncii Naţionale, a redistribuirii excedentului de numerar între
societăţile bancare, în cadrul aceluiaşi judeţ, cu obligativitatea ca operaţiile respective să fie evidenţiate în
aceeaşi zi în conturile curente deschise la sucursala Băncii Naţionale.
Prin casele speciale se pot efectua operaţiuni cu metale preţioase care se referă la:

 încasarea în numerar a taxelor pentru analiza obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase;
 încasarea în numerar a taxelor pentru depozitarea metalelor preţioase provenind de la persoane
fizice sau juridice;
 păstrarea metalelor preţioase.
 Societăţile bancare pot organiza case de schimb valutar. Operaţiunile de încasări şi plăţi în valute
efective şi alte mijloace de plată străine se fac folosind ca document Chitanţa valută pentru încasări, şi
Ordin de plată valută pentru plăţi.

Prin casele de schimb valutar se pot efectua:

 încasări şi plăţi în conturile curente valutare ale persoanelor fizice şi juridice;

 operaţiuni de schimb între valutele cotate de Banca Naţională a României, pentru persoanele
fizice;
 plăţi în valută de taxe, contribuţii şi cotizaţii etc.
 încasări şi transferuri de cecuri de călătorie şi bancare;
 ordine de plată şi mandate poştale externe.
Casa de schimb valutar poate cumpăra în mod liber, contra lei, oricare dintre valutele cotate de
Banca Naţională a României sub formă de numerar şi cecuri de călătorie de la persoanele fizice rezidente
şi nerezidente. Aceeaşi casă de schimb valutar poate vinde valută sub formă de numerar numai
persoanelor fizice rezidente în România care solicită schimbul valutar.

În vederea asigurării schimbului de bilete de bancă uzate, prezentate de către clienţi, cu bilete
bune, a preschimbării biletelor deteriorate prezentate de către populaţie şi a schimbului de bilete de bancă
cu monede metalice, unităţile băncii pot organiza case de schimb. Tot prin casele de schimb se efectuează
şi vânzarea imprimatelor cu regim special, a certificatelor de depozit, a acţiunilor şi a altor hârtii de valoare,
care se realizează în numerar sau prin virament.

3.2. Organizarea şi funcţionarea caselor de circulaţie

Casa de circulaţie cuprinde, în sens larg, cantitatea de bani sub forma numerarului, existentă în circulaţie,
iar în sens restrâns, numerarul existent în casieriile băncilor. Concret, casa de circulaţie a Băncii Naţionale,
în sensul larg, este formată din: numerarul din casieriile Băncii Naţionale, numerarul din casieriile
societăţilor bancare, numerarul din casieriile agenţilor economici şi cota prognozată de numerar aflată la
populaţie.
Plafonul casei de circulaţie se calculează la nivelul mediei zilnice a plăţilor dintr-o lună apreciată
ca reprezentativă. El se poate revizui periodic, în funcţie de necesităţi, potrivit normelor cu privire la
operaţiile cu numerar.
În cazurile în care, la sfârşitul zilei operative, soldul casei de circulaţie depăşeşte plafonul stabilit,
excedentul de numerar va fi retras din circulaţie şi trecut la fondul de rezervă. În acest scop, se întocmeşte
un ordin de plată pe baza căruia biletele de bancă şi moneda metalică, ce reprezintă numerarul trecut în
fondul de rezervă, se evidenţiază în creditul contului Casa în lei (1011) şi concomitent în conturile în afara
bilanţului.
Alimentarea cu numerar a caselor de circulaţie din fondul de rezervă se face în limita plafoanelor
aprobate lunar, cu defalcare pe chenzine comunicate de către Direcţia tezaur şi operaţii de casă. În situaţia
epuizării plafoanelor aprobate, sucursalele vor formula cereri de scoateri suplimentare din fondul de rezervă,
care se vor adresa, pentru analiză şi aprobare, Direcţiei tezaur şi operaţii de casă din centrala Băncii
Naţionale a României. Pentru trecerea numerarului din fondul de rezervă în casa de circulaţie, grupa de
evidenţe contabile a sucursalei întocmeşte un ordin de încasare pe baza căruia numerarul respectiv se
înregistrează în conturile din afara bilanţului şi în debitul contului Casa în lei (1011).
Banca Naţională reglementează modul de organizare şi de funcţionare a casei de circulaţie la nivelul
societăţilor bancare. Astfel, la nivelul fiecărui judeţ, sucursala Băncii Naţionale stabileşte pentru fiecare
unitate bancară operativă (sucursală, filialǎ, agenţie) un plafon al casei de circulaţie atât pe baza propunerilor
făcute de aceasta, cât şi pe baza constatărilor proprii, în urma verificării modului de organizare şi funcţionare
a serviciului de casierie din banca respectivă.
 Sumele care depăşesc plafonul casei de circulaţie (excedent de numerar) pot fi reţinute (fără a fi
obligatoriu), în cazul când sunt necesare, pentru efectuarea plăţilor în următoarele trei zile. Altfel, se depun
la sucursala Băncii Naţionale sau a altor bănci comerciale, ori se redistribuie între unităţile aceleiaşi societăţi
bancare, precum şi între diferite societăţi bancare din cadrul judeţului sau din alte judeţe din ţară.
Alimentarea cu numerar a societăţilor bancare se va efectua astfel:

 între unităţile aceleiaşi societăţi bancare, alimentarea cu numerar se face prin redistribuirea
excedentului de numerar de la o unitate la alta. Unitatea bancară care predă numerarul
întocmeşte o scrisoare de remitere şi un aviz de debitare, iar unitatea bancară care primeşte
numerarul remite un telex pentru confirmarea sumei;
 de la sucursala Băncii Naţionale a României, pe baza disponibilului existent în contul curent.
Pentru aceastǎ operaţiune, se va utiliza ca instrument de lucru, cecul.
Redistribuirea excedentului de numerar între diferite societăţi bancare se va efectua cu
înştiinţarea prealabilă a sucursalei Băncii Naţionale a României din judeţul în care se află unitatea
remitentă, procedându-se astfel:

 banca comercială primitoare, care urmeazǎ sǎ se alimenteze cu numerar, va ridica de la banca

comercială plătitoare suma necesară în baza cecului simplu de numerar întocmit, concomitent
cu ordinul de plată emis în favoarea băncii comerciale remitente;
 ordinul de plată se va introduce de banca comercială primitoare, la sucursala Băncii Naţionale
a României, unde aceasta îşi are contul deschis, în aşa fel încât înregistrarea în contul curent
al acesteia să se facă în aceeaşi zi în cadrul programului operativ de lucru;
 în ordinul de plată se vor menţiona, în mod obligatoriu, numărul cecului şi valoarea acestuia,
depus la ridicarea sumei;
 la primirea numerarului cu care a fost alimentată, banca comercială primitoare va comunica
prin telex sau fax, sucursalei Băncii Naţionale a României din judeţul respectiv, operaţiunea
efectuată.

3.3. Evidenţa şi controlul primirii numerarului de către unităţile bancare operative

Unităţile operative ale băncilor comerciale primesc în timpul programului operativ de lucru, prin
intermediul caselor de încasări, depunerile în numerar ale agenţilor economici şi populaţiei, bancnotele
uzate retrase din circulaţie, alte încasări.

Operaţiile de primire a numerarului prin casele de încasări se efectuează pe baza următoarelor

documente:

 foaie de vărsământ cu chitanţă;

 foaie de depunere;
 ordinul de încasare;
 borderoul însoţitor;
 documentele de casă emise de calculator.
Pentru depunerea numerarului la casele de încasări ale băncii de cǎtre clienţii persoane juridice,
în timpul programului operativ sau prelungit de lucru, se foloseşte ca document foaia de vărsământ cu
chitanţă, compus din două pagini (chitanţă şi foaie de vărsământ). Pentru persoanele fizice, cele mai multe
bǎnci comerciale folosesc ca document de încasare a numerarului, foaia de depunere sau alt document de
casǎ emis de calculator. Cu ocazia primirii lor la ghişeu, foile de vărsământ se verifică de către ofiţerul de
cont (administratorul de cont) de la front office din punct de vedere al formei şi îndeosebi al conţinutului,
după care se înregistrează în jurnalul de casă. În urma efectuării acestei operaţii, cele două pagini ale foii
de vărsământ, semnate şi ştampilate de către ofiţerul de cont se transmit la casierie, în vederea încasării
sumelor pe care le conţin. Tehnic, numerarul este preluat pe cupiuri, în ordinea descrescǎtoare a acestora,
în pachete de cel mult 100 de bucǎţi, pe baza unei situaţii specifice numitǎ monetar. După preluarea
numerarului de către casierul încasator, primul exemplar al foii de vărsământ, respectiv chitanţa, se
restituie depunătorului căruia îi serveşte ca dovadă a depunerii sumelor şi ca act de casă în contabilitatea
proprie, iar al doilea exemplar, respectiv foaia de vărsământ propriu-zisă, rămâne la casierie ca document
de casă.

La sfârşitul zilei, sumele încasate se înregistrează în conturile depunǎtorilor pe baza jurnalului de

casă, potrivit articolului contabil:

Casa în lei = Conturi curente/depunǎtori

(1011) (2511)

Pentru depunerile de numerar de cǎtre persoanele fizice şi din operaţiunile interne ale băncii
(restituiri de avansuri spre decontare neutilizate, depunerea numerarului rezultat din vânzarea
imprimatelor cu regim special, a cumpǎrǎrii certificatelor de depozit etc.), se foloseşte foaia de depunere,
respectiv ordinul de încasare. Acestea se întocmesc de cǎtre ofiţerul de cont de la ghişeu (front office) şi
se înregistrează în jurnalul de casă. Filiera tehnicǎ a efectuării încasărilor în baza acestor documente este,
în general, asemănătoare foilor de vărsământ.

În toate cazurile în care depunerea numerarului de către agenţii economici se face în genţi sigilate,
fie direct la ghişeele băncii, fie prin colectare cu maşina specialǎ de transport a valorilor bancare, se
foloseşte ca document de depunere borderoul însoţitor.

Primirea numerarului prin genţi sigilate se face numai de la clienţii cu un volum mare de încasări,
care au obligaţia să concentreze numerarul de la subunităţile lor. Pentru aceasta, banca încheie cu clientul
respectiv o convenţie scrisă, prin care se stabilesc obligaţiile reciproce ale părţilor.

În scopul simplificării operaţiilor de înregistrat în evidenţa contabilǎ, debitarea contului Casa are
la bază jurnalul de încasări, ceea ce permite ca aceasta să fie efectuată o singură dată pe zi, la sfârşitul zilei
operative.

De asemenea, la sfârşitul zilei operative, casierul de la casa de încasări totalizează sumele primite
de la depunǎtori, pe ghişee, utilizând în acest scop actele de casă, după care trece totalurile în situaţia
încasărilor şi le confruntă cu totalurile înscrise în jurnalele de casă. Aceastǎ operaţiune are loc atât pentru
verificarea exactitǎţii datelor, cât şi pentru confirmarea primirii actelor de casă din ziua respectivă. Apoi,
pentru confirmarea sumei încasate, administratorii de conturi semnează situaţia încasărilor.

La închiderea casei, casierul încasator va preda şefului serviciului (biroului) casierie situaţia
încasărilor împreună cu documentele de casă, precum şi registrul de evidenţă a numerarului preluat. Şeful
serviciului (biroului) casierie va verifica dacă numărul documentelor de încasări primite corespunde cu
numărul documentelor trecute în situaţia de încasări. El va verifica dacă sumele trecute în situaţia
încasărilor, pe grupe contabile, corespund cu totalul numerarului (ca valoare) trecut în registrul formular
al fiecărui casier încasator, după care va semna această situaţie.

3.4. Evidenţa şi controlul eliberării numerarului de către unităţile bancare operative

Prin casele de plăţi se efectuează plăţi în numerar către clienţii băncii în timpul programului de lucru
stabilit. Operaţiile de eliberare a numerarului se efectuează pe baza următoarelor documente:

 cec simplu;
 ordin de plată;
  foaie de retragere;
 documente de casă emise de calculator;
 cererea pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;
 cambia şi biletul la ordin.
Întrucât, cu prilejul eliberării numerarului de către bancă se efectuează plăţi şi are loc o creştere a
numerarului în circulaţie, cu implicaţii directe asupra puterii de cumpărare a populaţiei, se impune
urmărirea necesităţii şi a legalităţii sumelor solicitate şi, ca atare, un control bancar autorizat. În caz
contrar, există pericolul apariţiei în circulaţie a unei cantităţi suplimentare de bani cu caracter inflaţionist,
care duce la deprecierea unitǎţii monetare. Pentru evitarea acestor aspecte, în momentul prezentării lor
la ghişeu, cecurile simple se verifică de către ofiţerul de cont, atât din punct de vedere al formei, urmărindu-
se îndeosebi să nu apară corecturi, ştersături sau spaţii neanulate după indicarea sumei în cifre şi litere,
cât şi din punct de vedere al conţinutului operaţiilor de plăţi, pentru care băncile eliberează numerar.
Controlul din punct de vedere al conţinutului este foarte important, urmărindu-se îndeosebi existenţa
disponibilului necesar în contul clientului care solicită ridicarea numerarului din bancă, scopul plăţii ş.a.

După verificarea documentelor de platǎ şi procesarea lor în evidenţa contabilǎ, are loc urmǎtoarea
înregistrare:

Conturi curente/solicitatori = Casa

(2511) (101)

Se evidenţiază astfel diminuarea dreptului de creanţă al titularului de cont asupra băncii pentru
disponibilul păstrat la aceasta, concomitent cu diminuarea numerarului existent în casieria unităţii bancare
plătitoare.

În condiţiile lipsei disponibilităţilor din contul clientului solicitator al numerarului, pe care se

bazează eliberarea de numerar, documentele de platǎ (cel mai adesea sub forma cecurilor) nu se onorează
de către bancă şi se restituie depunătorilor.
În vederea simplificării operaţiilor, determinate de creditarea contului Casa, practica bancară indică
înregistrarea în contabilitate, în cursul zilei operative, numai în jurnalul de casă privind plǎţile, şi apoi la
sfârşitul zilei se creditează o singură dată contul amintit.
După ce sumele care urmează a fi eliberate în numerar se operează în cont, documentele de platǎ se transmit
de către ofiţerul (referentul) de ghişeu casierului plătitor, care, după verificarea lor din punct de vedere al
formei, completată cu verificarea identităţii beneficiarului, eliberează acestuia numerarul solicitat. Suma în
numerar eliberatǎ este înscrisǎ ca numǎr de bancnote, pe cupiuri, în ordine descrescǎtoare în monetar.
Pentru efectuarea plǎţilor în numerar în cadrul operaţiunilor proprii ale bǎncilor, cum ar fi:
acordarea de avansuri în numerar propriului personal, răscumpărarea certificatelor de depozit de cǎtre
angajaţi, cumpărarea de valută etc., se foloseşte ca document de casǎ foaia de retragere sau ordinul de
plată. Acest din urmǎ document se mai utilizeazǎ şi pentru înregistrarea în evidenţa contabilă, a depunerii
excedentului de numerar la sucursalele Băncii Naţionale a României şi la redistribuirea numerarului între
unităţile teritoriale. Documentele de casǎ privind plǎţile sau retragerile de numerar se întocmesc de cǎtre
ofiţerul de cont din cadrul ghişeului, dupǎ care se înregistrează în jurnalul de casă şi se trimit la casierie pe
cale internă. Controlul şi efectuarea plăţii se fac după aceleaşi reguli ca şi în cazul cecului simplu.

La sfârşitul zilei operative, casierul plătitor verifică dacă sumele plătite pe baza documentelor
respective, împreună cu numerarul pe care îl are, corespund cu suma primită de la casieria centralǎ la
începutul zilei operative, după care întocmeşte situaţia plăţilor, pe grupe. Aceasta se semneazǎ de casierul
plătitor şi ofiţerul de cont, dupǎ care sumele se confruntă cu totalul jurnalelor de casă.

Pentru a putea face faţă plăţilor, casierul plătitor are la dispoziţia sa numeraruI necesar, preluat
sub formǎ de avans de la serviciul tezaur şi casierie, la începutul zilei, la nivelul prevederilor din graficul de
încasări şi plăţi. Avansul primit iniţial se înregistrează la intrări, în registrul de evidenţă al numerarului, iar
plăţile efectuate în cursul zilei se înregistrează în acelaşi registru, la ieşiri.

Situaţia plăţilor, împreună cu documentele de platǎ se predau de către casierul plătitor şefului
serviciului (biroului) de casierie care le verifică pentru exactitate, confruntând totalul lor cu evidenţa
numerarului rezultată din registrul de casǎ ţinut de casier, după care documentele respective se păstrează
în dosarele de casă ale zilei respective.

În cadrul unităţilor bancare care au un volum mic de operaţii, se pot organiza case de încasări-
plăţi, care lucrează conform dispoziţiilor cu privire la funcţionarea caselor de încasări şi caselor de plăţi
descrise mai sus.

3.5. Evidenţa plusurilor şi a minusurilor de casă

În urma verificărilor efectuate la sfârşitul fiecărei zile operative, concretizate în principal în confruntarea
sumelor înregistrate în contabilitate (soldul scriptic) cu cele efectiv existente în casieria băncii (soldul
faptic), pot apărea diferenţe sub forma plusurilor şi a minusurilor de casă. Apariţia acestora obligă punerea
de acord a evidenţei cu numerarul efectiv existent în casierie la sfârşitul fiecărei zile operative. Criteriul
principal, în funcţie de care are loc punerea de acord menţionată, este numerarul efectiv existent în casierie
şi nu evidenţa sa. Potrivit acestui criteriu, punerea de acord nu înseamnă creşterea sau descreşterea
numerarului existent la nivelul evidenţei, ci majorarea sau reducerea corespunzătoare a soldului debitor
al contului Casa, la nivelul numerarului existent în mod efectiv în casieria băncii.

Corespunzător acestor precizări, existenţa unui sold scriptic al contului Casa, mai mic decât
numerarul efectiv constatat la sfârşitul zilei operative, indică un plus de casă şi face necesară majorarea
prin debitare a contului Casa, la nivelul numerarului existent în mod efectiv în casierie.

Ca atare, plusul de casă se înregistrează în debitul contului Casa, constituindu-se ca venit al

bugetului statului pe bază de proces verbal.

Înregistrarea plusului de casă se realizează prin articolul contabil:

 în momentul constatării:
Casa = Alte datorii faţǎ de bugetul statului

(101) (353991)

 până pe data de 20 a lunii următoare celei în care s-au înregistrat plusurile, acestea urmează
să se vireze la bugetul statului şi se înregistrează:
Alte datorii faţǎ de bugetul statului = Cont curent al Bǎncii X la BNR

(353991) (111)

În cazul alimentării cu numerar de la sucursalele Băncii Naţionale a României, eventualele

diferenţe se vor regla pe baza procesului verbal, întocmit în două exemplare de unităţile băncilor
comerciale, din care un exemplar rămâne la banca comercială, iar celălalt se remite la sucursala Băncii
Naţionale a României.

Atunci când se constată plusuri sau minusuri (egale ca valoare) la aceleaşi cupiuri, în pachetele cu
bilete sau în săculeţii cu monedă metalică, verificaţi în aceeaşi zi de aceeaşi persoană din unitatea băncii
comerciale, conducerea acestei unităţi poate aproba să se facă compensarea. Evidenţa plusurilor şi
minusurilor constatate la personalul băncii se va ţine în Registrul de evidenţă a plusurilor şi minusurilor
atât în lei, cât şi în valută.
 Invers, în situaţia când există un sold al contului Casa, mai mare decât numerarul efectiv existent
la sfârşitul zilei operative, rezultă un minus de casă, care face necesară reducerea prin creditare a contului
Casa, la nivelul numerarului existent în casieria băncii.

Articolul contabil prin care se evidenţiază minusul de casă se prezintă astfel:

Alţi debitori diverşi = Casa

(3556) (101)

Pe măsura recuperării debitelor se diminuează până la anulare contul „Alţi debitori diverşi” şi se
reîntregeşte faptic şi scriptic numerarul în casă, prin articolul contabil:

Casa = Alţi debitori diverşi

(101) (3556)

Toate minusurile de casă cad în sarcina personalului ce activează la casierii, care rămâne debitor
faţă de bancă până la acoperirea integrală a sumei ce i se impută.

Pentru asigurarea integrităţii valorilor gestionate de către lucrătorii ce-şi desfăşoară activitatea în
serviciul de casierie din cadrul sucursalelor şi agenţiilor bancare, se exercită un control periodic asupra lor,
atenţie deosebită acordându-se numerarului.

Controlul numerarului şi al altor valori gestionate de către serviciul de casierie din sucursale se
efectuează:

 inopinat, odată pe trimestru de către organul de control specializat pe probleme de casierie

din sucursale;
 cel puţin o dată pe an, inopinat, de către organele de control ale Direcţiei de control intern;
 în mod obligatoriu la 31 decembrie a fiecărui an, cu ocazia inventarierii valorilor gestionate de
către serviciul de casierie;
 la schimbarea deţinătorilor de chei;
 ori de câte ori se consideră necesar de către centrala băncii sau directorul sucursalei.
Constatările făcute cu prilejul efectuării controlului, neajunsurile semnalate, cauzele lor şi măsurile
iniţiate pentru lichidarea şi prevenirea lor se consemnează în procese verbale şi se aduc la cunoştinţa
conducerii unităţii bancare. În baza lor şi a unor indicatori ai activităţii de casierie, Direcţia tezaur şi operaţii
de casă din centrala Băncii Naţionale analizează anual activitatea de casierie a sucursalelor şi filialelor,
iniţiind măsuri corespunzătoare, menite să contribuie la lichidarea neajunsurilor constatate.

Pentru aceasta, unităţile bancare operative întocmesc o dată pe an Situaţia operaţiilor bancare cu
numerar. Aceasta oferă date statistice care, analizate în dinamică şi structură, indică accelerarea sau
încetinirea vitezei de rotaţie a banilor. Indicatorii prezentaţi permit băncilor să determine randamentul în
muncă al personalului operativ implicat în activitatea de casierie şi implicit productivitatea muncii
acestora.

3.6. Analiza operaţiilor cu numerar efectuate de unităţile operative ale băncilor comerciale

În practica bancarǎ, analiza activităţii desfăşurată în sfera operaţiilor cu numerar se realizează, de regulǎ,
pe trei niveluri:

a) a nivelul unităţilor operative ale băncilor comerciale (sucursale, agenţii şi puncte de lucru);
b) la nivel judeţean – efectuată de către sucursalele Băncii Naţionale a României;
 c) la nivelul întregii ţări – efectuată de către centrala Băncii Naţionale a României.
În vederea desfăşurării fluente a activităţii, în ceea ce priveşte asigurarea casieriei cu numerarul
necesar efectuării plăţilor, unităţile operative ale băncilor comerciale au obligaţia întocmirii la începutul
fiecărui trimestru a unei prognoze privind încasările şi plăţile în numerar. Această prognoză se referă la
încasările şi plăţile preconizate a fi efectuate în trimestrul respectiv, desfăşurate pe surse de încasări şi
categorii de plăţi. Având în vedere faptul că, în etapa actuală, apar mari fluctuaţii de la o lună la alta în ceea
ce priveşte încasările şi plăţile şi că prognozele trimestriale nu mai concordă cu realitatea, la sfârşitul
fiecărei luni, societăţile bancare întocmesc pentru luna următoare o situaţie a încasărilor şi plăţilor
preliminate, ţinându-se cont şi de realizările efective ale lunii anterioare.

Nivelul efectiv al încasărilor şi plăţilor în luna respectivă se înregistrează în Graficul privind

înregistrările zilnice, precum şi în Situaţia operaţiunilor cu numerar, separat pentru încasări şi separat
pentru plăţi, zilnic, cumulat de la începutul trimestrului.

Pe baza documentelor menţionate mai sus, se face o analiză la nivelul sucursalei, prin compararea
sumelor din prognoză şi a celor din situaţia încasărilor şi plăţilor preliminate cu cele din situaţia operaţiilor
cu numerar. Deficienţele constatate se analizează şi se întreprind măsuri pentru înlăturarea acestora.

Întrebǎri

1. Care este documentul în baza cǎruia Banca Naţionalǎ a României asigurǎ necesarul de numerar pentru
bǎncile comerciale?
2. Cum se înregistreazǎ în contabilitate ridicarea numerarului de cǎtre bǎncile comerciale de la BNR?
3. Ce operaţiuni se pot face prin casele speciale?
4. Ce sunt casele de schimb valutar şi ce operaţiuni se pot efectua prin intermediul lor?
5. Ce sunt casele de circulaţie ? Care este deosebirea între casierie şi casa de circulaţie?
6. Care sunt documentele în baza cǎrora se realizeazǎ primirea numerarului de cǎtre casele de încasǎri?
Cum se înregistreazǎ aceastǎ operaţiune în evidenţa contabilǎ?
7. Care sunt documentele în baza cǎrora se realizeazǎ eliberarea numerarului de cǎtre casele de plǎţi?
Cum se întregistreazǎ aceastǎ operaţiune în evidenţa contabilǎ?
8. Ce sunt plusurile şi minusurile de casǎ? Cum se evidenţiazǎ acestea în contabilitate?
9. Care sunt nivelurile la care se realizeazǎ analiza operaţiunilor bancare cu numerar?