Sunteți pe pagina 1din 202

Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii

Diana Tagaduan

2 decembrie 2006

Cuprins

Capitolul 1.Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii

 

7

 

1.1.

Definirea gestiunii financiare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

7

1.2.

Evolut¸ia gestiunii

 

8

1.3.

Cont¸inutul gestiunii financiare a ˆıntreprinderii

 

10

1.4.

Important¸a gestiunii

 

12

1.5.

Obiectivele ¸si sarcinile gestiunii financiare

 

14

ˆ

Capitolul

2. Intreprinderea ¸si fluxurile sale

 

17

2.1.

Abordarea sistemic˘a a ˆıntreprinderii

 

17

2.1.1. Definirea sistemelor

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

17

2.1.2. Clasificarea sistemelor

 

18

2.2.

Relat¸ia ˆıntreprindere-mediu exprimat˘a prin fluxuri .

19

Capitolul 3.Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

 

23

 

3.1. Not¸iuni generale privind capitalul ˆıntreprinderii

 

23

3.2. Modalit˘at¸i de finant¸are a capitalului

 

24

3.2.1. Surse de procurare a capitalului

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

24

3.2.2. Sursele proprii.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

26

3.2.3. Sursele externe (ˆımprumutate)

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

30

3.2.4. Alegerea structurii financiare optime a

 
 

capitalului

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

33

 

3.3.

Capacitatea ¸si efectul de

 

35

Capitolul

4.Gestiunea capitalului

 

37

4.1.

Capitalul angajat ¸si imobilizat supus amortiz˘arii

 

37

2

3

CUPRINS

4.2. Amortizarea imobiliz˘arilor corporale ¸si necorporale .

39

4.3. Elementele de calcul ale

 

42

4.4. Metode (regimuri) de amortizare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

45

 

4.4.1. Amortizarea liniar˘a

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

45

4.4.2. Metoda calculului degresiv

 

45

4.4.3. Metoda amortiz˘arii accelerate

 

47

4.4.4. Metoda sumei cifrei anilor (Metoda Softy)

 

48

4.5.

Rolul

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

48

Capitolul 5.Analiza financiar˘a realizat˘a pe baza bilant¸ului

 
 

contabil

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

50

5.1. Bilant¸ul contabil, instrument al analizei financiare .

50

5.2. Retratarea bilant¸ului contabil

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

56

 

5.2.1. Reclasific˘ari ˆın funct¸ie de perioad˘a

 

57

5.2.2. Eliminarea non-valorilor

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

59

5.2.3. Reevalu˘arile

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

60

5.3.

Analiza echilibrului financiar

 

61

5.3.1. Situat¸ia net˘a a ˆıntreprinderii

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

61

5.3.2. Fondul de rulment

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

62

5.3.3. Necesarul de fond de rulment

 

67

5.3.4. Trezoreria net˘a

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

68

5.3.5. Analiza indicatorilor echilibrului financiar

 

70

5.3.6. Fondul de rulment minim necesar

.

.

.

.

.

.

.

.

.

71

5.4.

Metoda ratelor folosit˘a ˆın studiul

 

73

5.4.1. Rate de structur˘a a

 

73

5.4.2. Ratele de rotat¸ie

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

75

5.4.3. Ratele de sintez˘a (ratele echilibrului financiar) .

77

5.4.4. Avantajele ¸si limitele metodei ratelor

 

80

Capitolul 6.Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

 

83

6.1. Contul de rezultate al

 

83

6.2. Soldurile intermediare de gestiune

 

90

CUPRINS

4

 

6.3. Capacitatea de autofinant¸are a ˆıntreprinderii

 

95

6.4. Analiza pragului de

 

97

Capitolul

7.Tablourile de finant¸are

 

100

7.1. Necesitatea utiliz˘arii unui tablou de finant¸are

 

100

7.2. Tabloul de finant¸are utiliz˘ari ¸si

 

101

7.2.1. Cont¸inutul tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse

 

101

7.2.2. Construct¸ia tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse

102

7.2.3. Interpretarea tabloului de utiliz˘ari ¸si

 

104

7.2.4. Punctele nevralgice ale tabloului de utiliz˘ari ¸si

 

de resurse.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

107

7.3.

Tabloul de trezorerie

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

109

7.3.1. Utilitatea tabloului de trezorerie

 

109

 

ˆ

 

7.3.2. Intocmirea situat¸iei (tabloului) fluxurilor de

 

trezorerie .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

112

7.3.3.

Limitele tabloului fluxurilor de

 

115

Capitolul

8.Analiza activit˘at¸ii firmei

 

117

8.1. Viteza de rotat¸ie a capitalurilor prin cifra de afaceri 117

8.2. Calculul ratelor de rotat¸ie

 

119

8.3. Vitezele de rotat¸ie prin elementele componente ale

 
 

cifrei de afaceri .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

121

8.4.

Utilitatea indicatorilor exprimat¸i sub form˘a de

 

rate de rotat¸ie

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

123

8.4.1.

Ratele de rotat¸ie - instrument de analiz˘a al

 

managementului financiar

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

123

8.4.2. Previzionarea structurii activului ¸si pasivului

 

123

8.4.3. Metoda normativ˘a de previziune a echilibrului

 

financiar.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

124

8.4.4.

Previziunea indicatorilor financiari prin

 

simulare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

125

Capitolul 9.Decizii de repartizare a profitului

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

127

9.1.

Politica de dividend .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

127

5

CUPRINS

9.2. Neutralitatea politicii de dividend

129

9.3. Teoria rezidual˘a a

130

9.4. Teoria privind necesitatea distribuirii de dividende . 133

9.5. Dividendul - semnal al performant¸elor viitoare ale

 

firmei

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

134

Capitolul 10.Gestiunea ciclului de exploatare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

137

 

10.1.

Necesit˘at¸ile de finant¸are ale activit˘at¸ii

 
 

ˆıntreprinderii.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

137

 

10.2. Cont¸inutul gestiunii ciclului de exploatare

 

141

10.3. Determinarea necesarului de finant¸are a ciclului

 
 

de exploatare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

143

 

10.4.

Surse de finant¸are a ciclului de exploatare

 

145

10.4.1. Surse proprii

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

145

10.4.2. Datoriile de exploatare (surse atrase)

.

.

.

.

.

.

146

10.4.3. Surse ˆımprumutate .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

149

Capitolul

11.Gestiunea stocurilor

 

150

11.1.

Not¸iuni generale privind stocurile ˆıntreprinderii

 

150

11.1.1. Definirea stocurilor

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

150

11.1.2. Caracteristicile stocurilor

 

152

11.1.3. Principalele categorii de stocuri

 

155

11.2.

Optimizarea m˘arimii stocurilor

 

158

11.2.1.

Obiectivele contradictorii ale gestiunii

 
 

stocurilor

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

158

 

11.2.2. Modelarea stocurilor

 

160

11.2.3. Modelul m˘arimii lotului simplu (Wilson -

 
 

Whitin)

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

163

 

11.2.4.

Gestiunea stocurilor ˆın condit¸ii de

 
 

incertitudine

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

169

 

11.2.5.

Metoda ABC de gestiune a stocurilor

 

170

Capitolul

12.Gestiunea client¸ilor .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

172

12.1.

Cont¸inutul gestiunii client¸ilor

 

172

CUPRINS

6

12.2. Componentele gestiunii

 

174

12.3. Alegerea, urm˘arirea ¸si controlul client¸ilor

 

177

12.3.1. Analiza client¸ilor

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

177

12.3.2. Metoda scorului folosit˘a pentru alegerea

 
 

client¸ilor .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

178

12.3.3. Metoda celor 5 C-uri .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

179

12.3.4. Urm˘arirea ¸si controlul client¸ilor

 

180

Capitolul 13.Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

 

182

13.1.

Programul de gestiune Copal

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

182

13.1.1. Lansarea comenzii de execut¸ie

 

182

13.1.2. Crearea unui articol nou de aprovizionare

 

185

13.1.3. Crearea unui nou articol de vˆanzare

 

188

13.1.4. Crearea unei noi liste de piese

 

189

13.1.5. Crearea unui nou plan de lucru

190

 

ˆ

13.1.6. Inregistrare comenzi client¸i

 

190

13.1.7. Procesul de gestionare a comenzilor ˆın

 
 

COPAL

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

191

ˆ

13.1.8.

Intocmirea / modificarea comenzilor de

 

product¸ie ˆın COPAL .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

192

13.1.9. Aprovizionarea cu materiale (materia prim˘a) . 194

13.1.10. Miscarile de magazii materiale si produse

finite

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

196

13.1.11.

Operare Copal - gestionarea comenzilor de

 

product¸ie ¸si magazii.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

197

Capitolul 1

Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii generale

1.1. Definirea gestiunii financiare

Not¸iunea de gestiune provine de la latinescul ”gestio” sau frant¸uzescul ”gestion” cu ˆınt¸eles de organizarea administr˘arii unui patri- moniu ˆın toat˘a complexitatea sa. Prin gestiune ˆın sens larg se ˆınt¸elege ansamblul normelor privitoare la conservarea, administrarea ¸si dreptul la dispozit¸ie asupra unui patrimoniu . Conform Dict¸ionarului Explicativ al Limbii Romˆane, prin gestiune se ˆınt¸elege:”administrarea bunurilor unei

ˆıntreprinderi, institut¸ii sau persoane; r˘aspunderea p˘astr˘arii bunurilor ¸si a mˆanuirii fondurilor unei ˆıntreprinderi, institut¸ii sau persoane; ansamblul de operat¸ii privind primirea, p˘astrarea ¸si eliberarea unor bunuri materiale apart¸inˆand altcuiva”. Pe lˆang˘a gestiunea de ansamblu putem discuta ¸si de gestiuni specifice,

˘

tipuri, sect¸iuni ale gestiunii de ansamblu. GESTIUNEA FINANCIAR A- ca parte a gestiunii de ansamblu- cuprinde activit˘at¸i de constituire, dez- voltare, sporire sau reducere ale capitalului ¸si ale fondurilor ˆıntreprinderii, utilizarea eficient˘a a acestora, obt¸inerea, repartizarea ¸si utilizarea rezul- tatelor financiare, a profitului. Gestiunea financiar˘a se refer˘a la:

fluxurile dimension˘arii ¸si asigur˘arii capitalului ¸si fondurilor necesare;

fluxurile atragerii de capital;

7

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii

generale

8

fluxurile folosirii fondurilor, obt¸inerii rezultatelor ¸si repartiz˘arii lor.

Gestiunea financiar˘a curprinde, prin urmare, totalitatea operat¸iilor prin care se asigur˘a:

capitalul ¸si fondurile necesare indiferent de sursa ¸si modalitatea de procurare;

obt¸inerea ¸si repartizarea rezultatelor financiare;

modalitatea utiliz˘arii fondurilor ¸si a capitalului ˆıntreprinderii.

Prin urmare gestiunea mai poate fi definit˘a ca un ansamblu de de-

cizii, operat¸iuni ¸si modalit˘at¸i de organizare a activit˘at¸ii financiare ˆın ved- erea procur˘arii ¸si utiliz˘arii capitalurilor ˆın scopul obt¸inerii, repartiz˘arii

 

ˆ

¸si utiliz˘arii cˆat mai eficiente a profiturilor ˆıntreprinderii.

In prezent ˆın

locul not¸iunii de gestiune financiar˘a se folose¸ste tot mai mult not¸iunea de ”management financiar”, acest lucru datorˆandu-se faptului c˘a deciziile financiare se iau la nivelul conducerii firmelor.

1.2. Evolut¸ia gestiunii financiare

Atunci cˆand gestiunea financiar˘a apare ca un domeniu separat de studiu, la ˆınceputul anilor 1900, accentul era pus pe aspectele legale privind operat¸iunile de fuziuni, form˘arii de noi societ˘at¸i precum ¸si

diferitelor tipuri de finant¸˘ari la care poate s˘a recurg˘a o societate pen-

tru a-¸si spori capitalul.

pus pe rezolvarea problemelor de lichiditate ale firmei, reorganiz˘ari ¸si

falimente.

privite mai mult din punct de vedere al unui analist extern, decˆat din punct de vedere al managementului firmei. O schimbare major˘a a bazelor teoretice ale gestiunii financiare a avut loc la sfˆar¸situl anilor ‘50 ¸si a de- terminat focalizarea acesteia c˘atre deciziile manageriale privind alegerea modalit˘at¸ilor de finant¸are sau de investit¸ii ˆın strˆans˘a corelat¸ie cu obiec- tivele firmei privind maximizarea valorii ei. Concentrarea gestiunii finan- ciare pe evalu˘ari a continuat pˆan˘a prin anii ‘90, dar analiza a fost extins˘a pentru a include ¸si:

In continuare pˆan˘a prin anii ‘50, finant¸ele continuau s˘a fie

In perioade de criz˘a ˆın economie, accentul era

ˆ

ˆ

inflat¸ia ¸si efectele sale ˆın luarea deciziilor financiare;

9

1.2. Evolut¸ia gestiunii financiare

diversificarea institut¸iilor financiare ¸si a serviciilor pe care le ofer˘a diferitelor ˆıntreprinderi;

folosirea pe scar˘a larg˘a a tehnicilor computerizate ˆın analiza ¸si trans- ferul electronic al datelor ¸si informat¸iilor;

continua tendint¸˘a de globalizare a piet¸elor de afaceri.

Dintre aceste tendint¸e cele mai importante sunt globalizarea ¸si com- puterizarea. Globalizarea afacerilor. Patru factori au dus ˆın principal la acce- le-rarea globaliz˘arii afacerilor:

ˆımbun˘at˘at¸irea comunicat¸iilor ¸si a transporturilor care au dus la u¸surarea desf˘a¸sur˘arii tranzact¸iilor internat¸ionale;

ˆınclinat¸ia consumatorilor c˘atre produse ieftine ¸si de calitate, care au dus la ridicarea barierelor protect¸ioniste din calea tranzact¸iilor, care protejau ineficient¸a ¸si produsele autohtone realizate la pret¸uri mai ridicate;

tehnologia a devenit tot mai avansat˘a, costul dezvolt˘arii unor pro- duse noi a sporit astfel ˆıncˆat trebuie s˘a sporeasc˘a num˘arul de unit˘at¸i

vˆandute, dac˘a firma vrea s˘a reu¸seasc˘a s˘a-¸si acopere costurile fixe ¸si s˘a

realizeze profit.

produsele ¸si pe piet¸ele externe.

ˆ

In consecint¸˘a firmele trebuie s˘a ˆıncerce s˘a-¸si vˆand˘a

ˆıntr-o lume unde exist˘a numeroase firme multinat¸ionale capabile s˘a- ¸si mute unit˘at¸ile de exploatare acolo unde realizeaz˘a costurile cele mai sc˘azute, o firm˘a care opereaz˘a restrictiv pe piat¸a intern˘a, s-ar putea s˘a nu realizeze acelea¸si costuri sc˘azute ¸si s˘a fie ˆınl˘aturat˘a de pe piat¸˘a.

Ca rezultat al acestor patru factori, ¸sansele de supraviet¸uire ¸si dez- voltare ale unei firme depind ¸si de posibilitatea ei de a produce sau vinde pe piet¸ele externe. Companiile de servicii, incluzˆand b˘ancile, agent¸iile de publicitate, firmele de contabilitate, sunt adesea fort¸ate s˘a se adapteze globaliz˘arii deoarece astfel pot s˘a serveasc˘a mai bine client¸ii lor multinat¸ionali (dac˘a ¸si ele au activitatea extins˘a pe mai multe piet¸e). Ele pot ˆın acela¸si timp s˘a fie companii nat¸ionale, dar nu trebuie s˘a uit˘am

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii

generale

10

c˘a cele mai dinamice cre¸steri, cele mai mari oportunit˘at¸i de afaceri sunt oferite de companiile multinat¸ionale. Tehnologiile computerizate. Sfˆar¸situl anilor ‘90 se caracterizeaz˘a printr-o ”explozie” a computeriz˘arii ¸si comunicat¸iilor, ¸si aceste tehnologii vor revolut¸iona modul ˆın care sunt adoptate deciziile financiare. Com- paniile trebuie s˘a-¸si creeze ret¸ele de computere, utilizatorii s˘a fie conectat¸i ˆıntre ei atˆat ˆın cadrul firmei precum ¸si ˆın exterior cu client¸ii sau furni- zorii firmei, cu unit˘at¸ile bancare, etc. Managerii financiari pot s˘a consulte datele de care au nevoie f˘ar˘a s˘a se deplaseze la companiile respective, sau s˘a realizeze teleconferint¸e prin intermediul internetului. Abilitatea de a accesa ¸si a analiza date ˆın timp real ˆınseamn˘a deasemenea c˘a anal- izele cantitative vor fi folosite ˆıntr-o modalitate de rutin˘a pentru a testa diferitele cursuri alternative de act¸iune. Ca o rezultant˘a, generat¸ia vi- itoare de manageri financiari vor avea nevoie de computere performante ¸si calificare superioar˘a ˆın folosirea lor fat¸˘a de cea cerut˘a ˆın trecut.

1.3. Cont¸inutul ˆıntreprinderii

gestiunii

financiare

a

Cont¸inutul problemelor financiare la care trebuie s˘a fac˘a fat¸˘a ˆıntreprinderea, precum ¸si solut¸iile care pot fi g˘asite, sunt legate ˆın mod evident de caracteristicile mediului s˘au financiar, precum ¸si de propriile sale caracteristici. Gestiunea financiar˘a va trebui s˘a fie adaptat˘a, sau cel put¸in nuant¸at˘a, ˆın funct¸ie de situat¸iile ˆın care se aplic˘a. Astfel, problemele puse gestiunii financiare apar extrem de diferent¸iate, dup˘a cum e vorba, de exemplu:

de tratarea problemelor unei microˆıntreprinderi dintr-o ¸ar˘t

a ˆın curs

de dezvoltare, aproape lipsit˘a de orice suprastructur˘a financiar˘a;

de problemele de investit¸ii ale unei ˆıntreprinderi industriale mijlocii aflat˘a pe o piat¸a bogat˘a ˆın lichidit˘at¸i ¸si ˆın institut¸ii care o pot finant¸a;

de problemele de finant¸are a unei ˆıntreprinderi multinat¸ionale, care are acces la piet¸ele internat¸ionale de capital.

11

1.3. Cont¸inutul gestiunii financiare a ˆıntreprinderii

ˆ

In primul caz, acela al microˆıntreprinderilor din ¸˘tarile ˆın curs de

dezvoltare, aspectele financiare ale activit˘at¸ii ˆıntreprinderii r˘amˆan embri- onare. Ele se limiteaz˘a la luarea deciziilor financiare privind:

1)

investit¸iile (ˆın cl˘adiri, utilaje, instalat¸ii, ma¸sini,etc.);

aprovizionarea cu materii prime, materiale;

vˆanzarea produselor sau prestarea serviciilor.

ˆ

In acest caz gestiunea financiar˘a se ocup˘a cu gestionarea pl˘at¸ilor (ca o contraprestat¸ie financiar˘a pentru aprovizion˘arile efectuate) ¸si a ˆıncas˘arilor monetare (contravaloarea m˘arfurilor sau produselor finite livrate ¸si a ser-

viciilor prestate). Aceasta concept¸ie ”minimal˘a” asupra gestiunii finan- ciare se ˆıntˆalne¸ste ˆın multe ˆıntreprinderi din ¸˘tarile ˆın curs de dezvoltare. Ea se ˆınscrie ˆın contextul unui sistem financiar put¸in structurat ¸si put¸in diferent¸iat.

2)

ˆ

In cazul ˆıntreprinderilor mijlocii aflate ˆıntr-o ¸ar˘t

a cu sistem fi-

nanciar dezvoltat, mediul financiar ofer˘a o gam˘a larg˘a de instrumente

financiare.

ˆıntre numeroasele modalit˘at¸i de finant¸are pe care le are la dispozit¸ie firma. Dar, ˆın funct¸ie de m˘arimea ei, ˆıntreprinderea poate s˘a nu fie interesat˘a sau s˘a nu aib˘a acces de/la anumite instrumente financiare, piet¸e sau circuite financiare. Astfel, ˆıntreprinderile care nu sunt organizate sub form˘a de so- ciet˘at¸i pe act¸iuni, nu pot lua ˆın considerare o finant¸are extern˘a proprie pe

In aceste cazuri gestiunii financiare ˆıi revine rolul de a alege

ˆ

piat¸a de capital (emiterea de act¸iuni sau obligat¸iuni) ¸si trebuie, ˆın cazul ˆın care autofinant¸area nu este suficient˘a, s˘a se ˆındrepte ˆın mod necesar c˘atre resursele ˆımprumutate (propuse de b˘anci sau alte institut¸ii financiare-

institut¸iile de leasing).

In plus, o ˆıntreprindere de acest tip este adesea

put¸in interesat˘a de problemele complexe ale finant¸elor internat¸ionale ¸si

ˆ

ˆ

In schimb, ea se preocup˘a ˆın general de prob-

leme de finant¸are legate de operat¸iunile sale industriale ¸si comerciale, de relat¸iile cu furnizorii de la care ˆıncearc˘a s˘a obt¸in˘a condit¸ii cˆat mai bune de plat˘a (un termen de plat˘a cˆat mai relaxant), precum ¸si de relat¸iile cu client¸ii, urm˘arind reducerea cˆat mai mult a termenelor de ˆıncasare a creant¸elor.

ale investit¸iilor financiare.

ˆ

In cazul marilor ˆıntreprinderi cu activit˘at¸i larg internat¸ionalizate,

domeniul gestiunii financiare se l˘argeste pentru a ˆıngloba ansamblul prob- lemelor financiare ale ˆıntreprinderilor ¸si cuprinde:

3)

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii

generale

12

ˆıncas˘arile ¸si pl˘at¸ile efectuate ˆın moneda nat¸ional˘a sau ˆın valut˘a;

c˘autarea mijloacelor de finant¸are pe piet¸ele de capital ¸si la b˘anci, ˆın propria ¸ar˘t a sau ˆın str˘ain˘atate.

st˘apˆanirea riscurilor financiare legate de operat¸iunile efectuate pe o piat¸˘a str˘ain˘a.

Aceste riscuri se refer˘a ˆın principal la:

riscurile referitoare la evolut¸ia cursului de schimb valutar (ˆın legatur˘a cu operat¸iunile efectuate ˆın moneda str˘ain˘a);

riscurile referitoare la evolut¸ia ratei dobˆanzilor (legate de ˆımprumuturi, de plasamente sau participat¸ii financiare);

riscurile de ¸ar˘t a (administrative ¸si politice).

Cu toate aceste caracteristici specifice, exist˘a cˆateve elemente comune

care ar putea constitui baz˘a universal˘a a teoriei ¸si practicii gestiunii finan- ciare care sunt legate de caracteristicile tuturor economiilor care practic˘a schimbul monetar ¸si sistemele de credit. Astfel, oˆıntreprindere de orice fel, trebuie s˘a abordeze probleme de gestiune financiar˘a de fiecare dat˘a cˆand urmeaz˘a s˘a ia decizii financiare privind achizit¸ionarea, det¸inerea sau ce-

sionarea de bani sau de titluri financiare.

In consecint¸˘a, orice ˆıntreprindere

care face parte dintr-o economie ˆın care exist˘a o circulat¸ie a banilor sau

a altor creant¸e, e confruntat˘a cu oportunit˘at¸i ¸si constrˆangeri financiare ¸si trebuie s˘a-¸si pun˘a la punct proceduri adecvate de gestiune financiar˘a.

ˆ

ˆ

In consecint¸˘a, abordarea gestiunii financiare face necesar˘a luarea ˆın considerat¸ie a influent¸elor pe care aceasta le sufer˘a, datorit˘a caracter- isticilor inerente sistemului financiar. Aceste influent¸e privesc obiectul general ¸si scopurile recunoscute ale gestiunii financiare precum ¸si respon- sabilit˘at¸ile operat¸ionale care-i sunt atribuite.

1.4. Important¸a gestiunii financiare

Pˆan˘a nu demult directorii de marketing se ocupau de programarea vˆanz˘arilor, inginerii ¸si directorii de product¸ie se ocupau de realizarea acelor produse cerute de piat¸˘a determinate pe baza studiilor de marketing, iar managerii financiari aveau simpla misiune de a asigura sumele de bani

13

1.4. Important¸a gestiunii financiare

necesare realiz˘arii activit˘at¸ii de exploatare. Aceast˘a situat¸ie nu mai exist˘a. Deciziile trebuie luate ˆıntr-o manier˘a mult mai coordonat˘a, iar managerul financiar este ˆın mod general direct responsabil de controlul proceselor de luare a deciziilor. Pentru a ilustra rolul ¸si important¸a gestiunii financiare ¸si a efectelor deciziilor financiare, putem folosi exemplul celor dou˘a companiilor aeriene

americane Eastern Airlines ¸si Delta.

Eastern se vindeau cu 60 dolari/act¸iune iar cele ale companiei Delta cu 10 dolari/act¸iune. Pornind de la aceast˘a situat¸ie care era evident ˆın favoarea companiei Eastern, s-a ajuns ca ˆın anii ‘90 Delta s˘a devin˘a una din cele mai puternice companii aeriene din lume, ˆın timp ce Eastern a falimentat ¸si a fost scoas˘a de pe piat¸˘a. Cu toate c˘a mai mult¸i factori combinat¸i au produs aceste rezultate contradictorii, deciziile financiare luate au avut un rol hot˘arˆator. Deoarece compania Eastern a avut o politic˘a conform

c˘areia ˆı¸si realiza ˆın mod tradit¸ional finant¸area pe baza creditelor, a ajuns s˘a aib˘a datorii foarte mari, pe cˆand Delta care se baza pe autofinant¸are nu avea datorii. Costurile companiei Eastern au ˆınceput s˘a creasc˘a foarte mult, profiturile ˆın mod automat au ˆınceput s˘a scad˘a ¸si ele ˆın momentul ˆın care rata dobˆazii pe piat¸˘a a ˆınceput s˘a creasc˘a foarte mult ˆın SUA ˆın perioada 1970-1980. Aceast˘a sporire a ratei dobˆanzii la credite a avut doar un efect minor asupra companiei Delta. Mai departe, atunci cˆand pret¸ul combustibilului a crescut mult ¸si a devenit imperativ pentru companiile aeriene s˘a achizit¸ioneze noi avioane mai performante, Delta a reu¸sit s˘a

fac˘a acest lucru, Eastern nu.

¸si s˘a se extind˘a ˆın timp ce Eastern a falimentat.

In final Delta a ajuns s˘a-¸si dezvolte afacerea

In anii 1960 act¸iunile companiei

ˆ

ˆ

Exemplele ar putea continua. Important este ca ˆıntreprinderile s˘a con¸stientizeze important¸a deosebit˘a ¸si rolul esent¸ial al gestiunii financiare ˆın conducerea unei firme. De asemenea este tot mai important ca angajat¸ii din alte servicii (marketig, contabilitate, product¸ie, resurse umane, etc.) s˘a ˆınt¸eleag˘a important¸a sectorului financiar. De exemplu personalul din marketing trebuie s˘a ˆınt¸eleag˘a cum deciziile luate de ei afecteaz˘a ¸si sunt

afectate de fondurile disponibile, de nivelul stocurilor depozitate, etc.

ˆ

In mod similar, contabilii trebuie s˘a ˆınt¸eleag˘a cum datele oferite de ei sunt folosite ˆın analizele finaciare ¸si ˆın luarea deciziilor financiare ¸si s˘a la adapteze acestor necesit˘at¸i. De fapt ˆın orice decizie de afaceri exist˘a ˆın mod virtual o implicat¸ie financiar˘a ¸si personalul ”nonfinanciar” trebuie s˘a aibe cel put¸in atˆatea cuno¸stiint¸e de finant¸e pentru a ¸inet cont de aceste implicat¸ii ˆın analiza personal˘a pe care o realizeaz˘a.

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii

generale

14

1.5. Obiectivele ¸si sarcinile gestiunii finan- ciare

Obiectivele gestiunii financiare sunt subordonate obiectivelor gen- erale ale firmei. Deciziile financiare nu sunt luate pur ¸si simplu. Decizi- ile sunt luate avˆand ˆın vedere obiective specifice. Obiectivul esent¸ial al oric˘arei companii ˆıl reprezint˘a maximizarea averii proprietarilor, ceea ce se poate traduce ˆın maximizarea pret¸ului act¸iunilor firmei. Firmele au desigur ¸si obiective specifice ¸si deasemenea managerii care iau decizii sunt ¸si ei interesat¸i ˆın satisfacerea propriilor nevoi, ˆın bun˘astarea angajat¸iilor ¸si a societ˘at¸ii ˆın general dar aceste obiective sunt ˆın general subordonate obiectivului privind maximizarea valorii firmei. Proprietarii firmei aleg consiliul director care va alc˘atui echipa de conducere. Ace¸stia ˆın schimb se presupune c˘a vor opera ˆın interesul act¸ionarilor, m˘arind valoarea firmei lor.

Urm˘atoarea problem˘a care se pune ˆın fat¸a gestiunii financiare a

ˆıntreprinderii ar fi ”ce act¸iuni trebuie ˆıntreprinse pentru a determina max-

imizarea averii proprietarilor?”.

In primul rˆand se pune ˆıntrebarea dac˘a

maximizarea profitului duce la cre¸sterea valorii act¸iunilor firmei. Este ev-

ident c˘a o activitate rentabil˘a va duce la cre¸sterea valorii act¸iunilor. Deci ˆın primul rˆand gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii trebuie s˘a urm˘areasc˘a maximizarea profitului (prin astfel de act¸iuni care s˘a duc˘a la maximizarea venitului sau minimizarea cheltuielilor). Maximizarea valorii necesit˘a mai ˆıntˆai ca patrimoniul s˘a fie angajat ˆın proiecte de investit¸ii care s˘a-l val-

ˆ

ˆ

In acest sens, gestiunea finan-

ciar˘a trebuie s˘a asigure calitatea ¸si nivelul performant¸elor realizate de ˆıntreprindere ˆın diversele sale proiecte ¸si activit˘at¸i, deci s˘a coordoneze politica de investit¸ii a firmei.

orifice, grat¸ie rentabilit˘at¸ii lor viitoare.

Maximizarea valorii implic˘a protejarea ¸si conservarea sa. De aceea gestiunea financiar˘a are ca scop s˘a evite risipirea patrimoniului cauzat˘a

de un faliment ¸si trebui deci s˘a vegheze la ment¸inerea solvabilit˘at¸ii sau a echilibrului financiar al ˆıntreprinderii. Dar riscul falimentului nu consti-

ˆ

Intreprinderea e su-

pus˘a unor riscuri multiple legate de instabilitatea mediului s˘au financiar. Este deci sarcina gestiunii financiare s˘a pun˘a la punct instrumentele de acoperire adecvate, pentru a asigura st˘apˆanirea riscurilor financiare.

Riscul precum ¸si rentabilitatea unei activit˘at¸i sunt determinate ¸si de

tuie decˆat o forma particular˘a a riscului financiar.

15

1.5. Obiectivele ¸si sarcinile gestiunii financiare

modalitatea lor de finant¸are. Din acest punct de vedere gestiunii financiare ˆıi revine sarcina de a alege modalitatea de finant¸are a investit¸iilor (autofinant¸are, finant¸are proprie extern˘a, credite, etc.), astfel ˆıncˆat s˘a re- alizeze un echilibru ˆıntre rentabilitatea ¸si riscul oric˘arei surse de finant¸are. O alt˘a problem˘a a gestiunii financiare este, odat˘a ce rezultatul ac- tivit˘at¸ii este obt¸inut, s˘a aleag˘a o modalitate sau alta de reparti- zare a profitului. S˘a fie repartizat sub form˘a de dividende act¸ionarilor, asociat¸ilor, sau s˘a fie reinvestit pentru dezvoltare? Act¸ionarii doresc s˘a primeasc˘a dividente ca remunerare pentru investit¸ia lor de capital, dar ˆın acela¸si timp s-ar putea s˘a renunt¸e la o parte din acestea dac˘a au convin- gerea c˘a banii lor vor fi ”sporit¸i” ˆın firm˘a pe baza rentabilit˘at¸ii ei interne. Managerii financiari trebuie s˘a decid˘a exact cˆat din profitul curent se repartizeaz˘a pentru dividende ¸si cˆat se ret¸ine ˆın unitate, aceast˘a decizie purtˆand denumirea de decizia de dividend. Politica optim˘a de dividend este cea care maximizeaz˘a valoarea act¸iunilor firmei ¸si prin urmare averea proprietarilor. Un alt aspect care trebuie luat ˆın considerare ˆıl reprezint˘a re- sponsabilitatea social˘a. Trebuie s˘a se act¸ioneze strict ˆın interesul act¸ionarilor, proprietarilor firmei, sau firma este deasemenea responsabil˘a de bun˘astarea angajat¸ilor s˘ai, a client¸ilor ¸si a comunit˘at¸ii ˆın care op- ereaz˘a ˆın general? Binent¸eles, firmele au ¸si responsabilit˘at¸i de ordin etic, promovˆand securitatea locului de munc˘a, evitˆand poluarea mediului, pro- ducˆand produse ned˘aun˘atoare, etc. toate aceste act¸iuni de ordin etic genereaz˘a costuri ceea ce determin˘a automat reducerea profitului ¸si se pune ˆıntrebarea dac˘a firmele vor urm˘ari de bun˘avoie aceste aspecte sau nu. Dac˘a unele firme act¸ioneaz˘a ˆıntr-o manier˘a responsabil˘a (din punct de vedere al obiectivelor etice), ˆın timp ce altele nu, ar p˘area c˘a cele care urm˘aresc doar profitul vor beneficia de un avantaj suplimentar (un profit mai mare). Cu toate acestea de multe ori firmele care realizeaz˘a astfel de act¸iuni s-ar putea s˘a beneficieze de pe urma renumelui bun pe care ¸si l-au cˆa¸stigat, ¸si prin aceasta s˘a-¸si atrag˘a mai mult¸i client¸i decˆat companiile care nu promoveaz˘a act¸iuni sociale. Urm˘atoarea ˆıntrebare care se pune este: ”dac˘a o firm˘a urm˘are¸ste s˘a ˆı¸si maximizeze valoarea firmei, este acesta un lucru bun pentru so-

cietate sau nu?”.

and cont de faptul

ˆ

In general este un fapt pozitiv ¸inˆt

c˘a maximizarea profitului necesit˘a o eficient¸˘a sporit˘a a afacerii, echipa- mente performante care s˘a produc˘a bunuri de un ˆınalt nivel calitativ la un pret¸ cˆat mai sc˘azut, servicii de calitate de care beneficiaz˘a client¸ii

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii

generale

16

ˆ

In al doilea rˆand maximizarea valorii firmei presupune dezvoltarea

acelor produse sau servicii de care consumatorul are nevoie, astfel ˆıncˆat obiectivul privind maximizarea profitului va determina retehnologizarea

firmei.

 

ˆ

unit˘at¸ilor, reˆınnoirea produselor ¸si crearea de noi locuri de munc˘a.

In

concluzie de act¸iunile luate pentru a m˘ari profitul unei firme beneficiaz˘a ¸si societatea ˆın ˆıntregul ei. Acesta este faptul pentru care o economie liber˘a de piat¸˘a este mai prosper˘a decˆat sistemele economice socialiste sau comuniste. Deoarece gestiunea financiar˘a joac˘a un rol crucial ˆın obt¸inerea prosperit˘at¸ii unei firme, iar prosperitatea firmelor este absolut necesar˘a pentru a avea o economie s˘an˘atoas˘a, este foarte u¸sor de observat rolul gestiunii financiare ¸si din punct de vedere social.

Capitolul 2

ˆ

Intreprinderea ¸si fluxurile sale

2.1. Abordarea sistemic˘a a ˆıntreprinderii

2.1.1. Definirea sistemelor

Teoria sistemelor a fost prima dat˘a aplicat˘a ˆın ¸stiint¸˘a ¸si inginerie.

Aplicarea teoriei sistemelorˆın economie a avut loc la sfˆar¸situl anilor 1950 ¸si a fost una din contribut¸iile ¸scolii cantitative. Abordarea sistemic˘a nu este o mult¸ime de linii de ghidare sau principii de conducere, ci o modalitate de gˆandire asupra ˆıntreprinderii. Pentru a ˆınt¸elege mai bine cum ne ajut˘a abordarea sistemic˘a s˘a ˆınt¸elegem mai bine ˆıntreprinderea trebuie prima dat˘a s˘a definim sistemul. Un sistem poate fi definit ca ¸si un ansamblu de elemente ˆın interact¸iune ˆıntre ele ˆınsele, dar egale ca dezvoltare ˆın mediu ¸si coordo-

nate ˆın funct¸ie de o finalitate. alc˘atuit˘a din:

Intreprinderea privit˘a ca un sistem este

ˆ

1. variabile ˆın interact¸iune,

2. dintr-un proces de transformare,

3. dintr-un conduc˘ator

La nivelul variabilelor ˆın interact¸iune exist˘a patru categorii de variabile:

variabile de intrare - acestea sunt date provenite din exteriorul sis- temului necesare ¸si suficiente pentru ca acesta s˘a poat˘a funct¸iona;

17

Capitolul 2.

ˆ

Intreprinderea ¸si fluxurile sale

18

variabile de ie¸sire - sunt rezultate produse de funct¸ionarea sistemului pentru exterior

variabile esent¸iale - sunt ie¸siri care constituie criterii de apreciere a obiectivelor fixate.Ele reprezint˘a rat¸iunea de funct¸ionare a ˆıntreprinderii.

variabile de act¸iune - ele corespund unor intr˘ari pe care se poate lucra.

Procesul de transformare cont¸ine capacit˘at¸ile manageriale ¸si tehnologice ale ˆıntreprinderii care sunt puse ˆın funct¸iune pentru a trans- forma intr˘arile ˆın ie¸siri. Conduc˘atorul are urm˘atoarele atribut¸ii:

stabile¸ste obiectivele ce trebuie realizate (variabilele de ie¸sire),

determin˘a ce intr˘ari (variabile de intrare ¸si de act¸iune) sunt necesare pentru a obt¸ine rezultatele,

fixeaz˘a act¸iunile ce trebuie ˆıntreprinse pentru ca intr˘arile s˘a poat˘a fi transformate ˆın ie¸sirile programate,

asigur˘a feedback-ul luˆand m˘asurile de corect¸ie necesare atunci cˆand ie¸sirile nu corespund obiectivelor fixate init¸ial.

2.1.2. Clasificarea sistemelor

Sistemele pot fi clasificate dup˘a mai multe criterii: complexitatea lor, deschiderea sistemului spre exterior, adaptabilitatea ¸si determinarea sistemului. Un sistem poate det¸ine multiple st˘ari, fiecare stare putˆand fi reperat˘a

de exemplu prin valorile de intrare ¸si valorile corespunz˘atoare de ie¸sire.

ˆ

In plus num˘arul de st˘ari posibile poate fi mare, sistemul fiind complex,

dificil de cunoscut ¸si de controlat. Din acest punct de vedere sistemele

ˆ

pot fi simple sau complexe.

Sistemele pot fi ˆınchise sau deschise. Un sistem ˆınchis este un sistem care nu atrage nici un element din mediul extern. Un sistem este deschis

dac˘a ˆıntre el ¸si mediul ˆınconjur˘ator exist˘a un schimb permanent de energie

¸si informat¸ii.

Intreprinderea este un sistem deschis - ˆıntre ˆıntreprindere ¸si

mediul s˘au exterior exist˘a un permanent schimb de energie ¸si informat¸ii.

Intreprinderile sunt sisteme complexe.

ˆ

19

2.2. Relat¸ia ˆıntreprindere-mediu exprimat˘a prin fluxuri

Adaptabilitatea sistemului este capacitatea unui sistem de a

react¸iona la schimb˘arile survenite ˆın mediul exterior. Din acest punct

de vedere sistemele pot fi adaptabile sau inadaptabile.

un sistem adaptabil; ˆın condit¸iile actuale ale evolut¸iei mediului extern supraviet¸uirea unei ˆıntreprinderi depinde de capacitatea ei de a se adapta schimb˘arilor survenite ˆın mediu. Din punct de vedere al deciziei un sistem este determinat atunci cˆand poate repera toate st˘arile tuturor variabilelor.El este nedeterminat cˆand nu poate fi cunoscut ˆın ˆıntregul s˘au. Un sistem determinat trebuie s˘a aib˘a

Intreprinderea este

ˆ

capacitatea de a cunoa¸ste relat¸iile din interiorul s˘au dar ¸si de a prevedea evolut¸ia mediului cu certitudine ¸si de a controla ˆın totalitate rapoartele

de schimb.

ˆ

Intreprinderea este un sistem part¸ial determinat.

2.2. Relat¸ia ˆıntreprindere-mediu exprimat˘a prin fluxuri

Dup˘a cum am precizat anterior, ˆıntreprinderea este un sistem deschis. Acest lucru ˆınseamn˘a c˘a ˆıntre ˆıntreprindere ¸si mediu exist˘a un permanent schimb de materiale, energie ¸si informat¸ii. De fapt ˆıntre ˆıntreprindere ¸si mediul exterior, ca ¸si ˆın interiorul ˆıntreprinderii au loc fluxuri. Aceste fluxuri pot fi de dou˘a feluri:

reale, materiale;

financiare.

Fluxurile reale, materiale sunt ˆınsot¸ite ˆın sens invers de fluxuri finan- ciare ca o contraprestat¸ie. Fluxurile se nasc ¸si se desf˘a¸soar˘a ¸si ˆın interiorul ˆıntreprinderii. Fluxurile reale, materiale antreneaz˘a fluxuri monetare, dar ¸si fluxuri financiare (fluxuri de creant¸e-datorii).

In acest moment

are loc primul flux material - de la asociat¸i (act¸ionari) c˘atre societatea

ˆ

La ˆınfiint¸are ˆıntreprinderea are nevoie de capital.

 

ˆ

nou ˆınfiint¸at˘a. Astfel se formeaz˘a capitalul social al ˆıntreprinderii.

In

contreprestat¸ie, asociat¸ii vor primii de la societate dividende, ca remuner- are a capitalului depus (acestea reprezint˘a fluxul financiar generat ˆın sens invers).

Dac˘a asociat¸ii nu dispun de suficient capital pentru dezvoltarea firmei, vor trebui s˘a apeleze la resurse ˆımprumutate (credite bancare).

Capitolul 2.

ˆ

Intreprinderea ¸si fluxurile sale

20

ˆ

In acest caz va avea loc un flux dinspre unitatea bancar˘a c˘atre firm˘a ¸si un

flux financiar invers, dobˆanda pl˘atit˘a de firm˘a b˘ancii ca o contraprestat¸ie

pentru capitalul b˘anesc pus la dispozit¸ie.

lichidit˘at¸i neutilizate, le va depune ˆın banc˘a.

are loc dinspre firm˘a, c˘atre banc˘a (depunerea banilor) iar fluxul financiar se manifest˘a ˆın sens invers, de la banc˘a c˘atre firm˘a (plata dobˆanzii).

In acest caz fluxul material

ˆ

In cazul ˆın care firma dispune de

ˆ

ˆ

In desf˘a¸surarea activit˘at¸ii lor, firmele intr˘a ˆın relat¸ie cu numeroase alte firme, fie ˆın calitate de furnizori fie ˆın calitate de client¸i. Atunci cˆand ne referim la relat¸ia cu furnizorii, fluxul material ˆıl reprezint˘a aprovizion˘arile de materii prime, materiale, m˘arfuri, sau servicii. Fluxul financiar care se manifest˘a ca o contraprestat¸ie poate fi unul monetar (atunci cˆand plata furnizorilor se face pe loc) sau un flux de datorii (atunci cˆand aprovizion˘arile se realizeaz˘a pe credit comercial, plata urmˆand s˘a se realizeze ulterior). S¸i ˆın cazul relat¸iei firmei cu client¸ii s˘ai se manifest˘a cele dou˘a tipuri de fluxuri. Fluxul material ˆıl reprezint˘a livrarea produselor, m˘arfurilor sau prestarea serviciilor c˘atre client¸i, iar fluxul financiarˆıl poate reprezenta ˆıncasarea contravalorii acestora sau na¸sterea unei creant¸e (ce se va ˆıncasa ulterior).

Fluxuri materiale ¸si financiare au loc ¸si ˆıntre ˆıntreprindere ¸si stat, precum ¸si ˆıntre ˆıntreprindere ¸si angajat¸i s˘ai. Fluxurile reale determin˘a fluxuri financiare ca o contraprestat¸ie. Fluxurile financiare cuprind flux- uri monetare ¸si fluxurile de creant¸e-datorii generate de decalajul ˆıntre momentul livr˘arii sau prest˘arii serviciului ¸si momentul pl˘at¸ii contraval- orii acesteia. Fluxurile financiare sunt cunoscute valoric ˆın mod direct din documentele justificative ale operat¸iilor respective (bilete de banc˘a, cecuri, facturi, bonuri de livrare, etc.).

Fluxurile pot fi interne sau externe.Cele externe sunt cele mai im- portante ˆıntreprinderea participˆand nu numai ca agent economic dar ¸si ca subiect de drept, fluxurile avˆand ¸si un cont¸inut juridic. Fluxurile interne sunt legate de transform˘ari, de exploatare, dar ¸si de natur˘a financiar˘a. Cele de natur˘a financiar˘a privesc rezultatele activit˘at¸ii ˆıntreprinderii. Fluxul fundamental este excedentul brut de exploatare care reprezint˘a diferent¸a dintre valoarea ad˘augat˘a ¸si celelelte cheltuieli pl˘atibile gener- ate de activitatea de exploatare a firmei, la care se adun˘a subvent¸iile de exploatare.

E.B.E.=V.A.-chelt.pl˘atib.expl.+ subvent¸ii

21

2.2. Relat¸ia ˆıntreprindere-mediu exprimat˘a prin fluxuri

Valoarea ad˘augat˘a m˘asoar˘a partea pe care o realizeaz˘a societatea ˆın val- orificarea bunurilor create, transformate sau distribuite. Ea constituie un instrument de m˘asur˘a a efortului ˆıntreprinderii, un model de apreciere a utiliz˘arii averii, masa de resurse care va servi la remunerarea diver¸silor factori de product¸ie. Valoarea ad˘augat˘a st˘a la baza calculului unei taxe pentru care statul se comport˘a ca un det¸in˘ator al unei p˘art¸i din potent¸ialul ˆıntreprinderii dup˘a care prelev˘a o ret¸inere proport¸ional˘a cu efortul de product¸ie. Valoarea ad˘augat˘a se calculeaz˘a sc˘azˆand din cifra de afaceri (totalul vˆanz˘arilor) consumurile externe

V.A. = CA CE

Unde CA= cifra de afaceri, CE= consumuri externe.

TVA colectat˘a = CA · tva%

TVA deductibil˘a = CE · tva%

TVA de plat˘a = (CA CE) · tva% = V A · tva%

Din valoarea ad˘augat˘a urmeaz˘a s˘a fie remunerat¸i tot¸i factorii care au contribuit la realizarea ei (salariat¸ii-prin salarii, mijloacele fixe-amortiz˘ari, asociat¸ii- dividende, societatea-autofinant¸are). O alt˘a m˘arime care ex- prim˘a relat¸ia ˆıntreprinderii cu mediul, este ¸si rata de eficacitate economic˘a (REE) definit˘a de raportul:

REE = venituri de repartizat nevoia de venit

Veniturile de repartizat reprezint˘a de fapt valoarea ad˘augat˘a iar nevoia de venituri este dat˘a de necesitatea remuner˘arii tuturor factorilor ce au contribit la realizarea ei. Interesul pentru aceast˘a definire rezid˘a din fap- tul c˘a rata astfel calculat˘a este independent˘a de modul de repartizare a veniturilor. Fiecare ˆıntreprindere poate, ˆıntre anumite limite, s˘a adopte un mod de ˆımp˘art¸ire a excedentului de venituri create care, ˆın funct¸ie de strategia sa, s˘a avantajeze unul sau altul din factorii de product¸ie. O ˆıntreprindere poate fi judecat˘a ca fiind ”foarte productiv˘a” dac˘a veniturile de repartizat cresc mai rapid decˆat nevoia de venit a factorilor angajat¸i, dar ˆın acela¸si timp ”o fac rentabil˘a” dac˘a acest venit este utilizat pentru a favoriza investit¸iile sau salariat¸ii.

Capitolul 2.

ˆ

Intreprinderea ¸si fluxurile sale

22

O exprimare suficient de bun˘a o d˘a indicele de acoperire (ia) care se calculeaz˘a prin raportarea variat¸iei relative a veniturilor de repartizat la variat¸ia relativ˘a a nevoii de venit.

Ia =

V R 1 V R 0 V R 0

NV 1 NV 0 NV 0

Indicele de acoperire este un indicator cu putere de exprimare a di- namicii echilibrului, m˘asurˆand r˘aspunsul comportamentului unui element dependent, unei variabile dependente fat¸˘a de variabila independent˘a. Prin mult¸imea valorilor ce le poate lua, el devine un mijloc puternic de influent¸are a deciziilor de echilibrare cˆand nevoile cresc:

valori subunitare, cuprinse ˆıntre 0 ¸si 1 exprim˘a o stare subproport¸ional˘a, de nedorit, deoarece gradul de acoperire este sub- unitar (nevoile de venit cresc mai repede decˆat veniturile de repar- tizat);

valoarea 1 exprim˘a o evolut¸ie progresiv˘a a veniturilor de repartizat ˆın raport cu nevoile, o subacoperire a necesit˘at¸ilor de fonduri;

valoarea 0 exprim˘a venituri de repartizat nevariabile la o variat¸ie a nevoilor de venit cu implicat¸ii negative asupra echilibrului;

valori negative pot ap˘area atunci cˆand veniturile de repartizat scad ˆın timp ce nevoile cresc, aspect cu implicat¸ii profunde asupra echili- brului.

Capitolul 3

Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

3.1. Not¸iuni

generale

ˆıntreprinderii

privind

capitalul

Capitalul unei ˆıntreprinderi poate fi abordat ¸si tratat din mai multe

ˆ

In primul rˆand capitalul poate fi definit ca fiind acea

categorie economic˘a exprimat˘a sub form˘a de bani sau bunuri destinate desf˘a¸sur˘arii activit˘at¸ilor economice, ˆın urma c˘arora se obt¸in alte bunuri ¸si servicii, cu scopul de a obt¸ine profit. Conform definit¸iilor date ˆın man- ualele de contabilitate, capitalurile reprezint˘a componente ale Pasivului destinate s˘a finant¸eze de o manier˘a durabil˘a Activul. Mai ˆıntˆalnim not¸iunile de capital social, capital propriu, capital ˆımprumutat, capital permanent ¸si capital de lucru (fond de rulment). Capitalul social reprezint˘a totalitatea sumelor puse la dispozit¸ia firmei ˆın mod permanent ¸si definitiv, de c˘atre proprietarii ei (asociat¸i sau act¸ionari). Ca m˘arime acesta este format din sumele subscrise ¸si v˘arsate la ˆınfiint¸area firmei de c˘atre proprietari, precum ¸si din sumele reprezentˆand major˘arile ulterioare de capital. El este neexigibil, nu se pune problema ramburs˘arii lui. Capitalul social este egal cu valoarea nominal˘a a act¸iunilor sau p˘art¸ilor sociale, respectiv cu valoarea aportului, ˆın numerar (ˆın bani) sau ˆın natur˘a (ˆın bunuri), a rezervelor ˆıncorporate ¸si a profitului repartizat pentru majorarea capitalului. M˘arimea lui minim˘a este reglementat˘a de lege.

puncte de vedere.

23

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

24

Capitalul propriu reprezint˘a acea parte a capitalului care nu este exigibil˘a. El cuprinde pe lˆang˘a capitalul social ¸si rezervele constituite, provizioanele reglementate, precum ¸si rezultatul exercit¸iului. Capitalurile proprii pot avea valoare negativ˘a atunci cˆand societatea ˆınregistreaz˘a o pierdere care nu este acoperit˘a pe baza capitalului social ¸si a rezervelor. Capitalurile proprii negative reprezint˘a un puternic factor de fragilitate al ˆıntreprinderii, ¸si, ˆın situat¸ia ˆın care nu sunt luate m˘asuri pentru echili- brarea lor, pot indica o situat¸ie prefalimentar˘a. Capitalul ˆımprumutat reprezint˘a acele sume de bani provenite din ˆımprumuturile pe termen lung (cu durata de rambursare de peste un an). Ele pot proveni din ˆımprumuturi din emisiunea de obligat¸iuni, credite pe termen mediu ¸si lung, leasinguri financiare, ¸si din alte surse de finant¸are stabile. Capitalul permanent reprezint˘a acele sume de bani aflate la dispozit¸ia societ˘at¸ii pe termen de cel put¸in un an. El este alc˘atuit din capitalul propriu ¸si capitalul ˆımprumutat. Capitalul de lucru reprezint˘a acea parte a capitalului permanent care nu este imobilizat˘a, care nu a fost folosit˘a pentru procurarea unor ac- tive stabile ¸si care va fi folosit˘a, ”rulat˘a”ˆın ciclul de exploatare. Acest cap- ital este cunoscut sub denumirea de fond de rulment (working capital) ¸si reprezint˘a excedentul capitalului permanent peste activele imobilizate nete.

3.2. Modalit˘at¸i de finant¸are a capitalului

3.2.1. Surse de procurare a capitalului

Atunci cˆand o ˆıntreprindere se ˆınfiint¸eaz˘a sau are loc expansiunea, dezvoltarea unei ˆıntreprinderi existente, ea are nevoie de capital.Sursele de procurare a capitalului sunt interne ¸si externe. Sursele interne - difer˘a dac˘a ne referim la ˆınfiint¸area unei ˆıntreprinderi sau la dezvoltarea uneia existente. La ˆınfiint¸are de asemenea sursele difer˘a ˆın funct¸ie de:

1. natura propriet˘at¸ii:

public˘a

privat˘a

25

3.2. Modalit˘at¸i de finant¸are a capitalului

2. forma de organizare a ˆıntreprinderii:

societate ˆın nume colectiv

societate ˆın comandit˘a simpl˘a

societate ˆın comandit˘a pe act¸iuni

societate pe act¸iuni

societate cu r˘aspundere limitat˘a

3. sursa:

intern˘a, nat¸ional˘a

extern˘a ¸˘tarii

La ˆınfiint¸are, o ˆıntreprindere se formeaz˘a prin aportul de capital sau cap- ital subscris ˆın funct¸ie de forma sa juridic˘a. O regie autonom˘a a statului (societate public˘a), are capitalul statului. Una comercial˘a poate avea cap- ital mixt: de stat sau particular sau mixt ˆın sensul capitalului autohton ¸si cel str˘ain. La ˆıntreprinderile ˆın funct¸iune sursele pot fi:

proprii

externe

Sursele proprii pot fi la rˆandul lor surse proprii interne ¸si surse pro- prii externe. Sursele proprii interne se refer˘a la acea parte din profitul firmei care este l˘asat˘a la dispozit¸ia ei pentru dezvoltare (autofinant¸area) Dac˘a investit¸iile aduc un venit net superior costului atragerii capitalului atunci act¸ionarii au satisfact¸ia oportunit˘at¸ii renunt¸˘arii la o parte din div- idend ˆın folosul dezvolt˘arii ˆıntreprinderii. Orice cre¸stere a acumul˘arilor trebuie ˆınsot¸it˘a de precizarea profitabilit˘at¸ii pe care o ofer˘a investit¸ia re- spectiv˘a ¸si prin prisma recuper˘arii acesteia. Sursa intern˘a o reprezint˘a volumul brut al numerarului generat de operat¸iile ˆıntreprinderii ¸si ˆın care cash-flowul este de o important¸˘a foarte mare. Tot sursa intern˘a este ¸si vˆanzarea unor active fixe sau a unor stocuri peste valoarea lor contabil˘a. Sursele proprii externe se refer˘a la asocieri, emiterea de noi act¸iuni, sau alte forme de m˘arire a capitalului social. Caracterul ”pro- priu” al sursei rezult˘a din faptul c˘a aceste sume nu trebuie rambursate.

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

26

Ele sunt ”externe” deoarece reprezint˘a o intrare de numerar din exteriorul societ˘at¸ii. Sursele externe se refer˘a la surse ˆımprumutate. Acestea pot fi:

creditele bancare pe termen mediu ¸si lung;

ˆımprumutul obligatar;

leasingul (credit-bail)

3.2.2. Sursele proprii

Sursele proprii interne. Autofinant¸area

Autofinant¸area poate fi definit˘a ca fiind surplusul monetar dega- jat de ˆıntreprindere din activitatea sa ¸si folosit pentru finant¸area dez- volt˘arii sale ulterioare. Autofinant¸area este cea mai r˘aspˆandit˘a form˘a de finant¸are. Toate firmele folosesc aceast˘a form˘a de finant¸are, ˆıntr-o m˘asur˘a mai mic˘a sau mai mare. Putem spune c˘a autofinant¸area reprezint˘a pivotul

finant¸˘arii firmelor ¸si, pentru unele dintre ele, sursa exclusiv˘a a finant¸˘arii ˆın

fazele decisive ale dezvolt˘arii. urm˘atoarele argumente:

In sust¸inerea acestor afirmat¸ii pot fi aduse

ˆ

constituie un mijloc sigur de finant¸are;

o surs˘a independent˘a ¸si stabil˘a de fonduri;

reprezint˘a elementul ˆın baza c˘aruia finant¸area extern˘a va putea fi solicitat˘a ¸si obt¸inut˘a de c˘atre ˆıntreprindere;

creeaz˘a capacitatea de rambursare a ˆımprumuturilor firmei ¸si d˘a o m˘asur˘a a riscului pe care ¸si-l asum˘a institut¸iile financiare care au creditat firma.

Faptul c˘a autofinant¸area reprezint˘a o surs˘a independent˘a de fonduri conduce la stabilirea unei leg˘aturi ˆıntre autofinant¸are ¸si autonomia fi- nanciar˘a a ˆıntreprinderii. De fapt, autofinant¸area fiind obt¸inut˘a ˆın urma activit˘at¸ii desf˘a¸surate de ˆıntreprindere, apare ca singura garant¸ie pentru autonomie ¸si stabilitate financiar˘a. S¸i celelalte surse proprii (cre¸sterile de capital social) asigur˘a autonomia societ˘at¸ii, dar este foarte put¸in probabil c˘a o ˆıntreprindere care prezint˘a o autofinant¸are insuficient˘a

27

3.2. Modalit˘at¸i de finant¸are a capitalului

va reu¸si s˘a obt¸in˘a capital suplimentar de la act¸ionarii existent¸i sau s˘a

atrag˘a alt¸i act¸ionari (asociat¸i). Referindu-ne la leg˘atura care exist˘a ˆıntre autofinant¸are ¸si posibilitatea de obt¸inere a unor finant¸˘ari externe (ˆın prin- cipal credite bancare pe termen mediu ¸si lung), putem afirma c˘a indica- torul fundamental luat ˆın considerare de institut¸iile de credit atunci cˆand analizeaz˘a capacitatea de rambursare a creditelor este raportul dintre da-

 

ˆ

toriile pe termen mediu ¸si lung ¸si m˘arimea autofinant¸˘arii.

Intreprinderile

pentru care acest indicator este mai mic de 2 (aceasta ˆınsemnˆand c˘a pe baza autofinant¸˘arii ˆı¸si pot rambursa integral datoriile pe termen mediu ¸si lung ˆın mai put¸in de doi ani) dispun de o capacitate bun˘a de rambursare

a creditelor ¸si sunt ˆın m˘asur˘a s˘a solicite (¸si s˘a primeasc˘a) noi credite f˘ar˘a

s˘a-¸si pun˘a ˆın pericol autonomia ¸si solvabilitatea.

Intreprinderile pentru

care acest indicator este peste 3, au o capacitate slab˘a de rambursare a datoriilor, afectˆand posibilitatea lor de a contracta noi credite.

Autofinant¸area are dou˘a componente: autofinant¸area de ment¸inere

¸si autofinant¸area net˘a (sau de cre¸stere). Autofinant¸area de ment¸inere

corespunde resurselor necesare pentru reconstituirea capitalurilor angajate ˆın mod permanent ˆın activitatea firmei (respectiv pentru reˆınnoirea mi-

jloacelor de product¸ie ¸si acoperirea riscurilor de exploatare). Aceast˘a parte

ˆ

a

autofinant¸˘arii se constituie ˆın principal din amortiz˘ari ¸si provizioane

.

Autofinant¸area net˘a (de cre¸stere) reprezint˘a acea parte din

autofinant¸area brut˘a din care se formeaz˘a sursele proprii ale ˆıntreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, avˆand ca efect o cre¸stere a patrimoniului. Autofinant¸area net˘a se constituie ˆın principal din profitul net repartizat pentru dezvoltare, adic˘a profitul care r˘amˆane dup˘a distribuirea dividendelor.

ˆ

In ceea ce prive¸ste costul autofinant¸˘arii, ar p˘area la o prim˘a vedere

c˘a autofinant¸area este gratuit˘a. Dar nu este a¸sa. Autofinant¸area este con- stituit˘a ˆın principal din profitul net reinvestit. Deci costul autofinant¸˘arii este costul profitului reinvestit. Dac˘a profitul este reinvestit, ˆınseamn˘a c˘a

asociat¸ii vor renunt¸a la o parte din dividende.

In acest fel costul acestui

profit este de fapt suma pe care proprietarii o a¸steapt˘a ca plat˘a pentru capitalul l˘asat la dispozit¸ia firmei. Dac˘a act¸ionarii, asociat¸ii retrag profitul firmei sub form˘a de dividende, ei ar putea s˘a investeasc˘a banii respectivi

ˆın act¸iuni ale altor societ˘at¸i, obligat¸iuni sau, pur ¸si simplu, s˘a ˆıi depun˘a

la o banc˘a.

Intreprinderea trebuie s˘a asigure pentru profitul reinvestit un

cˆa¸stig cel put¸in egal cu cˆa¸stigul pe care ˆıl pot obt¸ine act¸ionarii folosind ˆın alt mod banii (cel put¸in egal cu dobˆanda practicat˘a de b˘anci pentru

ˆ

ˆ

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

28

depozitele b˘ane¸sti).

Sursele proprii externe

Principala surs˘a proprie extern˘a de finant¸are o reprezint˘a asocierile

la capitalul social.

ˆ

In funct¸ie de natura ˆıntreprinderii acestea pot fi:

participarea cu p˘art¸i sociale ˆıntr-o societate cu r˘aspundere limitat˘a, societate ˆın nume colectiv sau ˆın comandit˘a simpl˘a;

participarea cu act¸iuni ˆıntr-o societate pe act¸iuni sau ˆın comandit˘a pe act¸iuni.

Cre¸sterea de capital se realizeaz˘a la societ˘at¸ile pe act¸iuni prin emi- siunea de noi act¸iuni. Act¸iunea este un titlu reprezentˆand cantitatea de participare la capitalul unei societ˘at¸i, conferind det¸in˘atorului s˘au cal- itatea de act¸ionar ¸si avˆand dreptul la o parte proport¸ional˘a din benefi- ciu ˆın funct¸ie de activele sociale. Veniturile cuvenite sunt variabile ˆın funct¸ie de beneficiul exercit¸iului. Acestea sunt dividendele. Emisiunea act¸iunilor se realizeaz˘a la un pret¸ de emisiune cuprins ˆıntre cursul bursier al act¸iunii ¸si valoarea nominal˘a. Operat¸ia produce o cre¸stere a disponi- bilit˘at¸ilor (a activului) concomitent cu o cre¸stere a capitalurilor (a pa- sivului). Plasarea pret¸ului de emisiune ˆıntre valoarea nominal˘a ¸si cur- sul bursier al titlului este legat˘a, pe de o parte, de necesitatea ˆıncas˘arii de c˘atre ˆıntreprindere cel put¸in a sumelor care s˘a acopere drepturile de proprietate conferite cump˘ar˘atorilor, iar pe de alt˘a parte, de a atrage potent¸ialii investitori, care vor putea cump˘ara act¸iunile sub pret¸ul lor bursier. Protect¸ia vechilor act¸ionari este asigurat˘a prin det¸inerea de c˘atre ace¸stia a drepturilor preferent¸iale de subscriere (DS) care se ata¸seaz˘a ti- tlurilor. Drepturile de subscriere sunt valori negociabile ˆın burs˘a. Sub- scriptorii noilor act¸iuni pot fi atˆat vechii act¸ionari, care utilizeaz˘a drep- turile lor, cˆat ¸si noi act¸ionari, cu condit¸ia ca ace¸stia s˘a cumpere drepturile preferent¸iale de subscriere la nivelul parit˘at¸ii necesare. Aceste act¸iuni poart˘a denumirea de act¸iuni comune. Finant¸area obiectivelor de investit¸ii printr-o nou˘a emisiune de act¸iuni comune prezint˘a anumite avantaje cum ar fi:

nu oblig˘a firma la pl˘at¸i periodice fixe;

29

3.2. Modalit˘at¸i de finant¸are a capitalului

ofer˘a posibilitatea unei finant¸˘ari viitoare prinˆındatorare, f˘ar˘a costuri foarte mari (avˆand un capital majorat va putea obt¸ine credite ˆın condit¸ii mai avantajoase);

protejeaz˘a trezoreria firmei prin faptul c˘a, ˆın general, act¸iunile co- mune nu au maturitate.

Totodat˘a, finant¸area prin emiterea de act¸iuni prezint˘a ¸si anumite dezavantaje:

nou˘a emisiune de act¸iuni poate induce un efect de dilut¸ie a controlu- lui ˆın firm˘a det¸inut de fiecare act¸ionar ˆın parte (ˆın cazul coopt˘arii unor noi act¸ionari);

dividendele viitoare obtenabile dup˘a noua emisiune se vor ˆımp˘art¸ii ˆıntre mai mult¸i act¸ionari;

noua emisiune de act¸iuni determin˘a o sc˘adere a cursului bursier;

pierderea economiilor fiscale determinate de deductibilitatea dobˆanzii din profitul impozabil (dividendele pl˘atite pentru act¸iunile det¸inute nu se scad din profitul impozabil, pe cˆand dobˆanzile la credite da).

ˆ

In categoria titlurilor financiare care pot fi emise pentru finant¸area proiectelor de investit¸ii ale firmei se includ ¸si act¸iunile preferent¸iale. Aceste act¸iuni reprezint˘a o form˘a de finant¸are ”hibrid˘a”. Ele reprezint˘a un hibrid deoarece prezint˘a atˆat caracteristici specifice obligat¸iunilor, cˆat ¸si caracteristici specifice act¸iunilor comune. La fel ca ¸si obligat¸iunile, act¸iunile preferent¸iale au o valoare nominal˘a ¸si o valoare fix˘a a remuner˘arii lor, care va trebui s˘a fie realizat˘a ˆınainte de a fi pl˘atite dividendele pentru act¸iunile comune. Similar cu act¸iunile comune au faptul c˘a remunerarea lor este tot sub form˘a de dividende din profit, iar, dac˘a acesta nu este realizat, ele pot s˘a nu fie pl˘atite, f˘ar˘a ca firma s˘a intre ˆın stare de faliment (ca ˆın cazul ˆın care nu sunt pl˘atite dobˆanzile la obligat¸iuni). De asemenea act¸iunile preferent¸iale, la fel ca ¸si cele comune, nu prezint˘a maturitate.

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

30

3.2.3. Sursele externe (ˆımprumutate)

Creditele bancare pe termen mediu ¸si lung

Cea mai r˘aspˆandit˘a surs˘a extern˘a de finant¸are a ˆıntreprinderilor o reprezint˘a creditele bancare pe termen mediu ¸si lung. Aceast˘a modalitate de finant¸are este accesibil˘a tuturor ˆıntreprinderilor, indiferent de forma de organizare ( societ˘at¸i pe act¸iuni sau p˘art¸i sociale). Creditul bancar poate fi definit ca fiind acea sum˘a de bani avansat˘a de c˘atre o societate bancar˘a sau o institut¸ie financiar˘a de credit unui agent economic persoan˘a fizic˘a sau juridic˘a ˆın schimbul promisiunii de rambursare a acestei sume la scadent¸˘a ¸si pl˘at¸ii unei dobˆanzi. Termenul mediu sau lung presupune c˘a aceste credite nu vor trebui s˘a fie rambursate ˆıntr-o perioad˘a mai mic˘a de un an. Aceste credite pe termen mediu ¸si lung sunt folosite pentru a finant¸a nevoi pe termen lung (active imobilizate), sau nevoi ce trebuie ˆın permanent¸˘a reˆınnoite. Creditele bancare prezint˘a cˆateva avantaje fat¸˘a de celelalte surse de finant¸are a ˆıntreprinderilor:

dobˆanda pl˘atit˘a pentru sumele de baniˆımprumutate este deductibil˘a fiscal (ˆın anumite limite impuse de Codul Fiscal);

creditorii percep o plat˘a fix˘a pentru capitalul pus la dispozit¸ia ˆıntreprinderii de c˘atre ei, astfel ˆıncˆat asociat¸ii sau act¸ionarii nu sunt nevoit¸i s˘a-¸si ˆımpart˘a cˆa¸stigul lor (ˆın cazul ˆın care firma realizeaz˘a profit);

nu se diminueaz˘a controlul det¸inut ˆın firm˘a de c˘atre asociat¸i (este un capital pasiv);

pot fi obt¸inute ¸si de alte societ˘at¸i, nu doar de cele pe act¸iuni (cum este cazul finant¸˘arii prin emitere de act¸iuni sau ˆımprumuturilor obligatare).

Dar creditele bancare au ¸si cˆateva dezavantaje:

trebuie rambursate la scadent¸˘a, ¸si dobˆanda trebuie pl˘atit˘a indifer- ent de rezultatele firmei, astfel ˆıncˆat, dac˘a firma nu are lichidit˘at¸i va pierde bunurile cu care a garantat ˆımprumutul sau chiar va fali- menta;

31

3.2. Modalit˘at¸i de finant¸are a capitalului

chiar dac˘a perspectivele unei firme sunt bune, s-ar putea ca b˘ancile s˘a nu accepte amˆanarea ramburs˘arii creditului pˆan˘a ˆın perioada ˆın care firma va obt¸ine profit;

procedura de obt¸inere a creditelor este de multe ori anevoioas˘a ¸si descurajant˘a pentru multe firme;

ˆımprumuturile dau incertitudine asupra dreptului de proprietate privind bunurile firmei ˆın cazul unor e¸securi.

Costul acestei surse de finant¸are o reprezint˘a dobˆanda pl˘atit˘a pen- tru sumele de bani ˆımprumutate. Acest cost depinde de nivelul dobˆanzii practicate de finant¸ator, de procentul de deductibilitate al cheltuielilor cu dobˆanda la calculul impozitului pe profit, precum ¸si de procentul impozi- tului pe profit.

Costulcreditului = D D%impoz.prof it

Unde: D = dobˆanda Astfel de exemplu contractarea unui credit cu o dobˆand˘a de 10% reprezint˘a ˆın acest fel o cheltuial˘a de 8,4% pentru firm˘a (10% - 1,6% = 8,4%). Acest calcul este aplicabil doar ˆıntreprinderilor care nu se ˆıncadreaz˘a ˆın categoria microˆıntreprinderilor ¸si care realizeaz˘a profit.

ˆ

Imprumutul obligatar

ˆ

Imprumutul obligatar reprezint˘a o form˘a deosebit˘a a creditului pe termen lung care const˘a ˆın emisiunea ¸si vˆanzarea public˘a a obligat¸iunilor. Obligat¸iunea este un titlu de creant¸˘a reprezentat printr-o plat˘a pe termen lung din partea ˆıntreprinderii emitente. Obligat¸iunea este ram- bursabil˘a. Obligat¸iunea confer˘a dreptul la un venit fix, independent de rezultatele firmei. Dobˆand˘a este trecut˘a sub titlu. De obicei obligat¸iunile

sunt emise de societ˘at¸ile cu act¸iuni put¸ine. Obligat¸iunile nu confer˘a det¸in˘atorilor nici o putere de decizie ˆın societatea respectiv˘a ¸si nu per- mite acestora s˘a beneficieze de cre¸sterea societ˘at¸ii, a¸sa cum se ˆıntˆampl˘a ˆın cazul act¸iunilor. Pornind de la aceste caracteristici ale obligat¸iunilor putem s˘a deducem principalele avantaje ¸si dezavantaje ale lor. Dintre avantaje am putea remarca:

costul datoriilor este limitat ˆın principiu la plata dobˆanzilor, dac˘a se emit obligat¸iuni cu dobˆand˘a fix˘a;

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

32

se evit˘a dilut¸ia puterii ˆın firm˘a;

se obt¸in avantaje fiscale din deductibilitatea dobˆanzii.

Dezavantajele sunt urm˘atoarele:

pl˘at¸ile la scadent¸e fixe implicate de plata dobˆanzilor afecteaz˘a tre- zoreria firmei;

dobˆanzile sunt cheltuieli fixe care pot afecta m˘arimea profitului;

emisiunea de obligat¸iuni majoreaz˘a costul datoriilor determinˆand astfel sc˘aderea autonomiei financiare ¸si inducˆand astfel cre¸sterea riscului de faliment.

Pentru un investitor, det¸inerea de obligat¸iuni garanteaz˘a cˆa¸stiguri stabile ¸si put¸in riscante precum ¸si prioritate absolut˘a asupra activelor firmei ˆın caz de lichidare. Ace¸stia ˆıns˘a nu au drept de vot, pot ˆınregistra cˆa¸stiguri mici ˆın cazul obligat¸iunilor cu dobˆanzi fixe. Costul acestei surse de finant¸are o reprezint˘a dobˆanda pl˘atit˘a, a c˘arei m˘arime este legat˘a di- rect de rata dobˆanzii ˆımprumutului ¸si se pl˘ate¸ste ˆın fiecare an la o dat˘a stabilit˘a, pe baza unui cupon deta¸sabil din corpul obligat¸iunii.

Leasingul (credit-bail-ul)

Leasingul reprezint˘a o form˘a de finant¸are care are caracteristici co-

mune atˆat contractelor de ˆınchiriere ¸si contractelor de creditare bancar˘a

cˆat ¸si contractelor de cump˘arare cu plata ˆın rate.

institut¸ie financiar˘a sau o banc˘a de credit pe termen lung achizit¸ioneaz˘a un bun ales de ˆıntreprinderea care dore¸ste s˘a investeasc˘a ¸si ˆıl ofer˘a aces-

teia prin intermediul unui contract. Astfel investitorul nu obt¸ine un credit propriu-zis, dar evit˘a s˘a avanseze suma necesitat˘a de achizit¸ionarea bunului. Leasingul poate fi ˆıntˆalnit ˆın principal ˆın trei forme diferite:

In cazul leasingului, o

ˆ

1. Leasingul financiar

2. Leasingul operat¸ional

3. Leaseback-ul

33

3.2. Modalit˘at¸i de finant¸are a capitalului

Leasingul financiar este operat¸ia prin care o parte, denumit˘a loca- tor, transmite celeilalte p˘art¸i denumite utilizator, contra unei pl˘at¸i peri-

odice, denumit˘a rat˘a de leasing, dreptul de proprietate ¸si folosint¸˘a al unui

ˆ

In acest caz utilizatorul devine proprietarul

bunului. El trebuie s˘a pl˘ateasc˘a societ˘at¸ii de leasing o redevent¸˘a lunar˘a care cuprinde cota parte din valoarea de intrare a bunului ¸si dobˆanda de leasing. Cheltuiala cu dobˆanda este o cheltuial˘a deductibil˘a din punct de vedere fiscal. Aceast˘a form˘a de leasing este cea care prezint˘a cele mai multe similarit˘at¸i cu contractul de credit.

Leasingul operat¸ional presupune cump˘ararea bunului de c˘atre so- cietatea de leasing ¸si ˆınchirierea lui societ˘at¸ii beneficiare. Bunul r˘amˆane

pˆan˘a la sfˆar¸situl contractului ˆın proprietatea societ˘at¸ii de leasing. Utiliza- torul pl˘ate¸ste o redevent¸˘a lunar˘a (care va acoperi cheltuielile cu amorti- zarea bunului ¸si va asigura un beneficiu societ˘at¸ii de leasing) ca o ”chirie” pentru dreptul de a folosi bunul. La sfˆar¸situl contractului de leasing, el va putea opta pentru achizit¸ionarea bunului la valoarea r˘amas˘a.

bun al c˘arui proprietar este.

 

ˆ

Leasback-ul este o form˘a mai special˘a de leasing.

In acest caz o

firm˘a care are ˆın proprietate active stabile (cl˘adiri, ma¸sini, utilaje, sau altele), le va vinde societ˘at¸ii de leasing pentru a obt¸ine lichidit˘at¸i, ¸si ˆın acela¸si timp ˆıncheie un contract de leasing pentru a le achizit¸iona ˆınapoi. Leasback-ul reprezint˘a o alternativ˘a a creditului ipotecar.

3.2.4. Alegerea structurii financiare optime a capi- talului

Alegerea uneia sau alteia din modalit˘at¸ile de finant¸are pe care o

ˆıntreprindere le are la dispozit¸ie va avea influent¸˘a asupra structurii finan- ciare a capitalului acesteia. Structura financiar˘a reprezint˘a configurat¸ia

pasivului din bilant¸, combinarea diferitelor surse de finant¸are a activului.

ˆ

In general problema structurii financiare este abordat˘a pe baza unei de-

limit˘ari globale ˆıntre ansanblul datoriilor (D) ¸si capitalurile proprii (S). Rata D/S este un indicator sintetic care exprim˘a raportul dintre fondurile

ˆımprumutate ¸si fondurile proprii.

financiare se reduce la alegerea combinat¸iei datorii/capitaluri proprii cea mai avantajoas˘a pentru ˆıntreprindere. Teoriile clasice privind structura financiar˘a a firmei precizau faptul c˘a structura financiar˘a optim˘a este aceea care corespunde unei combin˘ari a resurselor astfel ˆıncˆat s˘a fie minimizat costul capitalului. Atunci cˆand se

In aceste condit¸ii problema structurii

ˆ

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

34

discut˘a despre alegerea unei structuri financiare pentru o firm˘a ˆın ansam- blu sau pentru un proiect individual al acesteia, ˆın primul rˆand se ”inven- tariaz˘a” potent¸ialele surse de capital la care firma are acces, ajungˆandu-se apoi invariabil la problema costurilor implicate de fiecare surs˘a ˆın parte. Scopul urm˘arit de managementul uneiˆıntreprinderiˆın general este identifi- carea acelor surse de finant¸are u¸sor accesibile ¸si cˆat mai put¸in costisitoare, astfel ˆıncˆat s˘a se tind˘a c˘atre un cost mediu ponderat al capitalului cˆat mai mic, cu un impact favorabil asupra valorii firmei. Teoriile privind structura financiar˘a a capitalului au fost fundamen- tal schimbate ˆıncepˆand cu anul 1958, cˆand profesorii Franco Modigliani ¸si Merton Miller au publicat ceea ce a fost denumit ”cel mai important arti- col financiar scris vreodat˘a” .Cei doi mari profesori au fost rencompensat¸i cu Premiul Nobel pentru activitatea lor. Teoria Modigliani-Miller demonstreaz˘a, sub ret¸inerea unui set restrictiv de presupozit¸ii, c˘a, cos- tul capitalului ¸si valoarea ˆıntreprinderii sunt independente de structura sa financiar˘a. Astfel ei afirm˘a c˘a, costul capitalului ar r˘amˆane relativ con- stant, chiar dac˘a ˆıntreprinderea beneficiind de o diminuare a ratei dobˆanzii adopt˘a o politic˘a de ˆındatorare, ˆıntrucˆat ˆın contrapartid˘a costul capi- talurilor proprii va cre¸ste datorit˘a riscului indus de noile ˆımprumuturi. Teoria porne¸ste avˆand la baz˘a cˆateva presupozit¸ii:

nu exist˘a costuri de intermediere a ˆımprumuturilor;

persoanele juridice pot lua ˆımprumuturi ˆın acelea¸si condit¸ii ca ¸si persoanele fizice;

creditele sunt neriscante, indiferent de volumul lor;

m˘arimea profitului din exploatare nu influent¸eaz˘a capacitatea de ˆımprumut a firmelor.

Deoarece cˆateva din aceste presupozit¸ii sunt ˆın mod evident nereal- iste, teoria Modigliani Miller, reprezint˘a doar ˆınceputul cercet˘arii struc- turii financiare a capitalului. Cercet˘arile ulterioare au extins bazele teoriei folosind ni¸ste presupozit¸ii mai realiste. Alt¸i cercet˘atori au ˆıncercat s˘a testeze modelul teoretic folosind date empirice, pentru a vedea cum cos- tul diferitelor surse de capital este afectat de structura financiar˘a. Atˆat rezultatele teoretice, cˆat ¸si cele empirice au determinat mai bunaˆınt¸elegere a structurii financiare a capitalului, dar nici un studiu nu a putut de- termina o structur˘a optim˘a. Cu toate acestea cercet˘arile au determinat urm˘atoarele observat¸ii:

35

3.3. Capacitatea ¸si efectul de ˆındatorare

datorit˘a faptului c˘a dobˆanda este o cheltuial˘a deductibil˘a la calculul impozitului pe profit, costul creditului este de obicei mai mic ˆın realitate;

presupunerile care stau la baza teoriei Modigliani-Miller, nu sunt

ˆıntˆalnite ˆın realitate.

In al doilea rˆand posibilitatea

unei firme de a primi credite este condit¸ionat˘a de profitul firmei. De asemenea riscul de faliment al firmelor cre¸ste pe m˘asur˘a ce scade autonomia financiar˘a.

cu cˆat riscul afacerii este mai mare.

In primul rˆand rata dobˆanzii creditelor cre¸ste

ˆ

ˆ

Din cele prezentate mai sus am putea concluziona faptul c˘a este deosebit de important ca decizia ˆın ceea ce prive¸ste optarea pentru o anumit˘a surs˘a de finant¸are s˘a fie bine fundamentat˘a. Un ˆımprumut are un cost specific mai mic decˆat cel implicat de act¸iuni ˆın ”echitate” sau comune. Dobˆanzile pl˘atite se scad din beneficii sau din venituri, ˆınainte de impozitare (sunt deductibile la calcul impozitului pe profit), pe cˆand dividendele la act¸iuni nu. Dar ˆımprumuturile dau ¸si incertitudine asupra dreptului de proprietate privind bunurile firmei ˆın cazul unor e¸securi. Deci este necesar˘a o anumit˘a precaut¸ie ˆın stabilirea ponderii ˆımprumuturilor firmei. Prin urmare, un nivel optim al ˆımprumuturilor duce la situarea costurilor pentru obt¸inerea capitalului la un nivel sc˘azut, sau cel mai mic posibil.

3.3. Capacitatea ¸si efectul de ˆındatorare

Atunci cˆand o societate comercial˘a hot˘are¸ste s˘a apeleze la resurse ˆımprumutate trebuie s˘a aib˘a ˆın vedere dou˘a aspecte principale ¸si anume:

dac˘a are capacitatea de a primi creditul;

dac˘a creditul pe care urmeaz˘a s˘a ˆıl primeasc˘a este rentabil.

Altfel spus ˆıntreprinderea va urm˘ari dac˘a are capacitate de ˆındatorare, ¸si dac˘a va obt¸ine un efect pozitiv de ˆındatorare. Capac-

itatea de ˆındatorare reprezint˘a posibilitatea unei societ˘at¸i comerciale de a primi credite care s˘a fie garantate ¸si a c˘aror rambursare, inclusiv

 

ˆ

plata dobˆanzilor s˘a nu creeze greut˘at¸i financiare de nesuportat.

In sta-

bilirea acestui indicator sunt interesate atˆat societatea care dore¸ste s˘a

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

36

contracteze creditul cˆat ¸si societatea finant¸atoare. Ca indicatori ai ca- pacit˘at¸ii de ˆındatorare se folosesc:

coeficientul ˆındator˘arii globale (CIG);

coeficientul ˆındator˘arii la termen (CIT).

Cei doi indicatori se calculeaz˘a pe baza urm˘atoarelor formule:

CIG =

Datoriitotale Capitalpropriu 2

CIG = Datoriitotale P asivtotal CIT = Datoriilatermen Capitalpropriu

2

3

1

CIT =

 

1

Datoriilatermen Capitalpermanent

2

Dac˘aˆıntreprinderea atinge valorile maxime ale indicatorilor anteriori,

ˆınseamn˘a c˘a are capacitatea de ˆındatorare saturat˘a ¸si nu mai poate primi

noi credite.

pentru ca societatea s˘a nu mai poat˘a obt¸ine alte credite. Efectul de ˆındatorare reprezint˘a rezultatul financiar pozitiv sau negativ pe care-l obt¸ine un agent economic ca urmare a folosirii creditului ˆın calitate de capital. El se obt¸ine comparˆand rentabilitatea economic˘a a ˆıntreprinderii (Re) cu costul capitalului ˆımprumutat (D).

In acest sens, este suficient ca un singur indicator s˘a fie dep˘a¸sit

ˆ

Efectul de ˆındatorare = (Re D)

Datorii

Capitalpropriu

Dac˘a Re > D vom avea un efect pozitiv de ˆındatorare sau favorabil. Dac˘a Re < D vom avea un efect negativ de ˆındatorare sau nefavorabil. Raportul Datorii/Capital propriu poart˘a denumirea de ”levier”, astfel c˘a efectul de ˆındatorare este un efect al levierului.

Capitolul 4

Gestiunea capitalului imobilizat ˆın active corporale ¸si necorporale

Agent¸ii economici care sunt persoane juridice romˆane, sucursalele ¸si alte subunit˘at¸i cu sediul ˆın Romˆania, apart¸inˆand unor persoane juridice str˘aine, precum ¸si persoanele juridice f˘ar˘a scop lucrativ care au dreptul s˘a desfa¸soare activit˘at¸i economice, angajeaz˘a ¸si imobilizeaz˘a capital ˆın active corporale ¸si necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau ˆın timp. Corespunz˘ator acestor deprecieri, ei calculeaz˘a ¸si ˆınregistreaz˘a ˆın contabilitate uzura fizic˘a ¸si moral˘a a acestora, pentru refacerea capitalului angajat. Persoanele juridice f˘ar˘a scop lucrativ, care desfa¸soar˘a activit˘at¸i economice, amortizeaz˘a capitalul imobilizat numai pentru acele activit˘at¸i desf˘a¸surate ˆın scopul obt¸inerii de profit ¸si pentru care au, potrivit legii obligat¸ia de a calcula ¸si pl˘atii impozitul pe profit. Toate persoanele ju- ridice, ment¸ionate mai ˆınainte, calculeaz˘a, ˆınregistreaz˘a ˆın contabilitate ¸si recupereaz˘a uzura fizic˘a ¸si moral˘a a imobiliz˘arilor corporale ¸si necorporale, pentru refacerea capitalului imobilizat.

4.1. Capitalul angajat ¸si imobilizat supus amortiz˘arii

Capitalul angajat ¸si imobilizat supus amortiz˘arii este reflectat ˆın

patrimoniul agent¸ilor economici prin bunurile ¸si valorile destinate s˘a de-

37

Capitolul 4. Gestiunea capitalului imobilizat

38

serveasc˘a activitatea pe o perioad˘a de timp mai mare de un an, ¸si care se consum˘a treptat. Capitalul angajat ¸si mobilizat supus amortiz˘arii se grupeaz˘a ˆın dou˘a categorii distincte ¸si anume:

1. Active corporale

2. Active necorporale

Activele sau imobiliz