CURS 5 Gestiunea și contabilitatea operațiunilor pasive și a resurselor

societăților bancare
5.1 Delimitarea operaţiunilor pasive ale societăţilor bancare
Tipurile de activităţi pe care le poate desfăşura o societate bancară comercială se împart
în:
• Operaţiuni pasive prin care se constituie resursele;
• Operaţiuni active prin care banca îşi angajează resursele în vederea îndeplinirii
obiectivelor băncii şi realizării de profit;
• Alte operaţiuni, de tip servicii de transfer de fonduri, consultanţă etc.
“Activitatea băncilor este constituită dintr-o multitudine de operaţiuni bancare, care
conduc la conceperea, realizarea şi înregistrarea produselor şi serviciilor bancare. În funcţie de
elementele din bilanţ, pot fi identificate următoarele operaţiuni efectuate de către băncile
comerciale:

”1

Operaţiunile pasive reprezintă pentru bănci operaţiile de constituire a resurselor, prin

formarea capitalului propriu şi atragerea mijloacelor băneşti disponibile în economie de la
persoane fizice şi juridice. Gestiunea operaţiunilor pasive presupune un ansamblu de tehnici,
metode, practici, principii şi modalităţi prin care societatea bancară vizează optimizarea utilizării
resurse în crearea de plasamente bancare.
Capitalurile proprii (fondurile proprii) ale băncii reprezintă interesul rezidual în activele
băncii după deducerea tuturor datoriilor sale. Activele băncii reprezintă resurse controlate de
către bancă drept rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze
beneficii economice viitoare care să se răsfrîngă asupra băncii. Datoriile băncii reprezintă
obligații curente ale băncii rezultate din evenimente trecute, a căror decontare se așteaptă să
determine o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice din bancă.
Generic, în tabelul de mai jos sunt schematizate principalele categorii bilanțiere de
active și pasive ale unei societăți bancare, cu scopul de a spijini înțelegerea tipologiei
operațiunilor bancare. Categoria operaţiunilor active ale societăților bancare are rolul de a
permite plasamentul către clienți cu scopul fructificării a resurselor bancare pe care banca le-a
atras prin operațiuni pasive. Categoria operaţiunilor pasive ale societăților bancare are rolul
de a contribui la obținerea de surse de finanțare a operațiunilor active. Față de aceste două
categorii definitorii ale operațiunilor bancare, băncile desfășoară și așa-numitele operațiuni de
comision sau mandat, prin care banca acționează ca intermediari în numele diverselor
categorii de terți și efectuează operațiuni de încasări, plăți, transfer de fonduri, operațiuni în
mandat în numele clienților, servicii de consultanță etc.

ACTIVE PASIVE
Active imobilizate - Imobilizări necorporale Datorii
Fondul comercial (care îndeplinește criterii de Depozite atrase de la clienți (persoane fizice și
1
Nedelescu M., Stănescu C., Produse și servicii bancare, Editura Universitară, București, 2012, p. 16
 ACTIVE PASIVE
recunoaștere bilanțieră) juridice de orice tip)
Alte imobilizări necorporale (de exemplu Împrumuturi primite de la alte bănci, BNR sau
programe informatice) de la alte instituții financiare
Active imobilizate - Imobilizări corporale Datorii diverse – datorii comerciale față de
terți, datorii sociale față de bugetul statului și
bugetele sociale rezultate din activitatea cu
personalul, datorii fiscale față de bugetul
statului rezultate din impozite, taxe, TVA etc.
Terenuri și construcții Capitaluri
Instalații, mijloace de transport, mobilier, Capital social vărsat înscris la registrul
aparatură de birotică și alte imobilizări Comerțului
corporale (care îndeplinesc criterii de
recunoaștere bilanțieră drept imobilizări
corporale)
Investiții imobiliare Prime de capital
Active imobilizate – Imobilizări financiare Acțiuni proprii deținute (se scad)
Titluri de valoare listate sau nelistate deținute Rezultatul reportat (profitul se adună, iar
de bancă (certificate de trezorerie și obligațiuni pierderea se scade, după caz)
de stat emise de Guvernul României, acțiuni,
obligațiuni, unități de fond, certificate de
participare, instrumente financiare derivate și
alte tipuri emise de terți)
Active circulante Rezultatul exercițiului (profitul se adună, iar
pierderea se scade, după caz)
Numerar (în casieria băncii/tezaur și în ATM- Rezerve legale, statutare, alte rezerve, rezerve
uri) din reevaluare
Stocuri de aur, metale și pietre prețioase Alte pasive
Disponibilități în contul curent al băncii
deschis la BNR
Depozite ale băncii la alte bănci / la BNR
(inclusiv rezervele minime obligatorii ale
băncii păstrate la BNR)
Creanțe față de terți, inclusiv creanțe asupra
clienților (persoane fizice și juridice de orice
tip), rezultate din creditele și avansurile
acordate acestora de către bancă
Instalații, mijloace de transport, mobilier,
aparatură de birotică și alte imobilizări
corporale (care îndeplinesc criterii de
recunoaștere bilanțieră drept active circulante)
Alte active

5.2 Fonduri proprii de nivel 1 şi nivel 2

 DE CITIT DETALII LA
https://www.bankingsupervision.europa.eu/about/ssmexplained/html/internal_models.ro.html

Odată obţinută autorizaţia de funcţionare a unei bănci, derularea operaţiunilor bancare

implică alocarea surselor de finanţare bancare. Un loc aparte în cadrul acestora îl ocupă
capitalul propriu, pentru care în mediul bancar se foloseşte mai des noţiunea de fonduri proprii.
Fondurile proprii ale instituțiilor de credit sunt constituite din suma fondurilor proprii de
nivel 1 şi a fondurilor proprii de nivel 2. Pentru a înţelege modalităţile de constituire a
fondurilor proprii, este necesar să fie cunoscută semnificaţia instrumentelor de capital, care
reprezintă orice tip de contract care crează un drept rezidual asupra activelor unei entităţi după
deducerea tuturor datoriilor sale. Cele mai cunoscute instrumente de capital sunt acțiunile
ordinare pe care o societate bancară le emite și care sunt fracțiuni egale ale capitalului social al
băncii cu o anumită valoare nominală, reprezentând în același timp și instrumente negociabile
pe piețele de capital. Acțiunile ordinare dau drept la dividend variabil, în funcție de rezultatul
afacerilor emitentului, spre deosebire de acțiunile preferențiale, care în general dau dreptul doar
la un dividend fix, acordat cu drept de întâietate față cel atribuit acțiunilor ordinare. În categoria
instrumentelor de capital regăsim și opțiunile pe acțiuni, care definesc contracte standardizate
ce dau cumpărătorului un drept și nu o obligație de a cumpăra sau vinde activul suport care stă
la baza contractului (acțiunile) la un preț prestabilit la încheierea contractului.
Elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale băncilor constau în:

1. Instrumente de capital, sub rezerva îndeplinirii condițiilor:

- instrumentele sunt emise direct de instituție cu acordul prealabil al acționarilor instituției
sau, în cazul în care acest lucru este permis în temeiul legislației naționale aplicabile, al
organului de conducere a instituției;
- instrumentele sunt plătite, iar achiziționarea lor nu este finanțată în mod direct sau
indirect de instituție;
- instrumentele îndeplinesc toate condițiile următoare referitoare la clasificarea lor: se
califică drept capital; sunt clasificate drept capitaluri proprii în sensul cadrului contabil aplicabil;
sunt clasificate drept capitaluri proprii în scopul stabilirii activului net negativ, dacă este cazul, în
conformitate cu legislația națională aplicabilă în domeniul insolvenței;

- instrumentele sunt prezentate în mod clar și distinct în bilanț în situațiile financiare ale
instituției;

- instrumentele sunt perpetue;

- valoarea principalului instrumentelor nu poate fi redusă sau restituită, exceptând

oricare dintre următoarele cazuri: lichidarea instituției; răscumpărări discreționare ale
instrumentelor sau alte mijloace discreționare de diminuare a capitalului, dacă instituția a primit
în prealabil aprobarea autorității competente;

- dispozițiile care reglementează instrumentele nu indică în mod explicit sau implicit că

valoarea principalului instrumentelor ar fi sau ar putea fi redusă sau restituită în alte cazuri în
afară de lichidarea instituției, iar instituția nu prevede în alt mod o astfel de indicație înainte de
sau la emiterea instrumentelor;

- instrumentele îndeplinesc următoarele condiții în ceea ce privește distribuirile: nu există

un tratament preferențial de distribuire în ceea ce privește ordinea efectuării distribuirilor,
inclusiv în raport cu alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, iar condițiile care
reglementează instrumentele nu oferă drepturi preferențiale la efectuarea distribuirilor;
distribuirile către deținătorii instrumentelor pot fi efectuate numai din elementele care pot fi
distribuite; condițiile care reglementează instrumentele nu includ un plafon sau o altă restricție
privind nivelul maxim de distribuiri; nivelul de distribuiri nu se determină pe baza prețului de
achiziționare a instrumentelor la emitere; condițiile care reglementează instrumentele nu includ
nicio obligație pentru instituție de a efectua distribuiri către deținătorii lor, iar instituția nu face
altfel obiectul unei obligații de acest tip; neefectuarea distribuirilor nu constituie un eveniment
de nerambursare pentru instituție; anularea distribuirilor nu impune restricții asupra instituției;

- în comparație cu toate instrumentele de capital emise de instituție, instrumentele

absorb primele și proporțional cea mai mare parte a pierderilor pe măsura apariției lor, iar
fiecare instrument absoarbe pierderi în aceeași măsură ca și celelalte instrumente de fonduri
proprii de nivel 1 de bază;
- instrumentele sunt de rang inferior tuturor celorlalte creanțe în caz de insolvență sau de
lichidare a instituției;
- instrumentele dau proprietarilor lor dreptul la o creanță asupra activelor reziduale ale
instituției, care, în caz de lichidare și după plata tuturor creanțelor cu rang prioritar, este
proporțională cu suma instrumentelor de acest tip emise, nu este fixă și nu face obiectul unei
plafonări;
- instrumentele nu sunt garantate și nici nu fac obiectul unei garanții care crește rangul
de prioritate la plată al creanțelor, de niciuna dintre următoarele: instituția sau filialele sale;
întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale; societatea financiară holding-mamă sau
filialele sale; societatea holding cu activitate mixtă sau filialele sale; societatea financiară
holding cu activitate mixtă și filialele sale; orice întreprindere care are legături strânse cu
entitățile menționate la acest punct;
- instrumentele nu fac obiectul niciunui aranjament, contractual sau de altă natură, care
crește rangul de prioritate la plată al creanțelor înregistrate în temeiul instrumentelor în caz de
insolvență sau de lichidare.
2. Conturi de prime de emisiune aferente instrumentelor de capital menționate la
punctul 1;
3. Rezultatul reportat;
4. Alte elemente ale rezultatului global acumulate;
5. Alte rezerve;
6. Fonduri pentru riscuri bancare generale.
Elementele menționate la punctele 2-6 sunt considerate elemente de fonduri proprii de
nivel 1 de bază doar dacă sunt disponibile instituției pentru o utilizare nerestricționată și
imediată cu scopul de a acoperi riscuri sau pierderi de îndată ce acestea apar.
Elementele de fonduri proprii de nivel 2 constau în:
1. Instrumente de capital și împrumuturi subordonate dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
- instrumentele sunt emise sau, după caz, împrumuturile subordonate sunt obținute și
plătite integral;
- instrumentele nu sunt achiziționate sau, după caz, împrumuturile subordonate nu sunt
acordate de niciuna dintre următoarele: instituția sau filialele sale; o întreprindere în care
instituția deține o participație ce constă în deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 %
din drepturile de vot sau din capitalul întreprinderii respective;
- achiziționarea instrumentelor sau, după caz, acordarea împrumuturilor subordonate nu
este finanțată în mod direct sau indirect de instituție;
 - creanța asupra principalului instrumentelor, în temeiul dispozițiilor care reglementează
instrumentele sau, după caz, creanța asupra principalului împrumuturilor subordonate, în
temeiul dispozițiilor care reglementează împrumuturile subordonate, este în întregime
subordonată creanțelor tuturor creditorilor nesubordonați;
- instrumentele sau, după caz, împrumuturile subordonate nu sunt garantate și nici nu
fac obiectul unei garanții care crește rangul de prioritate la plată al creanțelor, de niciuna dintre
următoarele: instituția sau filialele sale; întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;
societatea financiară holding-mamă sau filialele sale; societatea holding cu activitate mixtă sau
filialele sale; societatea financiară holding cu activitate mixtă sau filialele sale; orice societate
care are legături strânse cu entitățile menționate la această liniuţă;
- instrumentele sau, după caz, împrumuturile subordonate nu fac obiectul niciunei
dispoziții care sporește rangul de prioritate la plată al creanțelor înregistrate în temeiul
instrumentelor sau, respectiv, al împrumuturilor subordonate;
- instrumentele sau, după caz, împrumuturile subordonate au o scadență inițială de cel
puțin cinci ani;
- dispozițiile care reglementează instrumentele sau, după caz, împrumuturile
subordonate nu includ niciun stimulent pentru ca valoarea principalului acestora să fie
rambursată sau, după caz, restituită de către instituție înainte de scadență;
- în cazul în care instrumentele sau, după caz, împrumuturile subordonate includ una
sau mai multe opțiuni call sau de restituire anticipată, după caz, opțiunile se exercită la discreția
exclusivă a emitentului sau a debitorului, după caz;
- instrumentele sau, după caz, împrumuturile subordonate pot fi rambursate,
răscumpărate, restituite sau opțiunile de cumpărare aferente pot fi exercitate anticipat numai
dacă există aprobarea autorității competente (Banca Națională a României) și nu mai devreme
de cinci ani de la data emiterii;
- dispozițiile care reglementează instrumentele sau, după caz, împrumuturile
subordonate nu indică în mod explicit sau implicit că instrumentele sau, după caz, împrumuturile
subordonate vor fi sau ar putea fi rambursate, răscumpărate, restituite sau opțiunile de
cumpărare aferente pot fi exercitate anticipat, după caz, de către instituție în alte cazuri decât
insolvența sau lichidarea instituției, iar instituția nu face nicio altă mențiune în acest sens;
- dispozițiile care reglementează instrumentele sau, după caz, împrumuturile
subordonate, nu dau deținătorului sau, după caz, împrumutătorului dreptul de a accelera
viitoare plăți programate ale dobânzii sau principalului, decât în caz de insolvență sau de
lichidare a instituției;
- nivelul plăților de dobânzi sau dividende, după caz, aferente instrumentelor sau, după
caz, împrumuturilor subordonate nu va fi modificat pe baza calității creditului instituției sau al
societății-mamă a acesteia;
- în cazul în care instrumentele nu sunt emise direct de o instituție sau, după caz, în
cazul în care împrumuturile subordonate nu sunt obținute direct de o instituție, sunt îndeplinite
cumulativ următoarele două condiții: instrumentele sunt emise sau, după caz, împrumuturile
subordonate sunt obținute printr-o entitate care nu este inclusă în consolidare; instituția
respectivă poate dispune imediat de veniturile generate de aceste instrumente, fără restricții și
sub o formă care satisface condițiile prevăzute la prezentul alineat.
2. Conturile de prime de emisiune aferente instrumentelor menționate la punctul 1;
3. Pentru instituțiile care calculează valorile expunerilor ponderate la risc în abordarea
standardizată, ajustările pentru riscul de credit general, înainte de impozite, de până la 1,25%
din valorile expunerilor ponderate la risc calculate;
4. Pentru instituțiile care calculează valorile expunerilor ponderate la risc în abordarea
bazată pe modele interne de rating, valorile pozitive, înainte de impozite, până la 0,6 % din
valorile expunerilor ponderate la risc calculate.
5.3 Contabilitatea capitalurilor băncilor
 Reflectarea capitalurilor băncilor în contabilitate se face prin intermediul clasei 5 de
conturi “Capitaluri proprii, asimilate şi provizioane”. Capitalul social al unei societăţi
bancare este egal cu valoarea nominală a acţiunilor, respectiv cu valoarea aportului de capital,
a primelor şi rezervelor încorporate sau rezultat din alte operaţiuni care conduc la modificarea
sa. Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de
constituire a băncii şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.
Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari, cuprinzând numărul şi
valoarea nominală a acţiunilor subscrise şi vărsate. Fiecare bancă întocmeşte şi păstrează la
sediul său principal un Registru al acţionarilor.
Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la creşterea
capitalului, sunt următoarele: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea primelor
legate de capital, rezervelor statutare şi altor rezerve şi alte operaţiuni, potrivit legii.
Operaţiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului social
sunt, în principal, următoarele: răscumpărarea acţiunilor proprii, acoperirea pierderilor din anii
precedenţi şi alte operaţiuni, potrivit legii.

Exemplu rezolvat: Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor privind

subscrierea şi vărsarea capitalului social în lei şi devize.
La constituirea societăţii bancare B SA Bucureşti, în data de 12.01.2023 se subscrie de
către acţionari capital social 200.000.000 lei. Vărsarea capitalului social subscris are loc în data
de 15.01.2023, prin depunerea sumelor de către acționari într-un cont special deschis la o altă
societate bancară deja existentă din România. Se cere să se efectueze în contabilitatea băncii
B înregistrările contabile corespunzătoare.
Rezolvare:
12.01.2023 Înregistrarea subscrierii capitalului social în lei de către acţionari:
200.000.000 508 = 5011 200.000.000
15.01.2023 Înregistrarea capitalului social în lei, subscris şi vărsat de acţionari în contul special deschis
la o altă societate bancară - sumele sunt ulterior transferate de către acea societate bancară către banca
ce se formează, în contul curent al acesteia deschis la BNR:
200.000.000 1111 = 508 200.000.000
Concomitent, se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat:
200.000.000 5011 “Capital subscris = 5012 “Capital 200.000.000
nevărsat” subscris vărsat”

Grupa de conturi 51 Prime de capital și rezerve ține evidența primelor legate de

capital, care reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a
acţiunilor şi sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul analiticelor contului 511 Prime legate de
capital. În general, rezervele în mediul bancar cuprind: rezerve legale, rezerve statutare,
rezerva pentru riscuri bancare şi rezerve din reeevaluare.
Rezervele legale din contul 512 Rezerve legale se constituie prin aplicarea unei cote de
5% asupra profitului brut, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris
şi vărsat. În cazul în care această rezervă este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau e
distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul
profitului impozabil.
Rezervele legale se calculează cumulat, de la începutul anului şi sunt deductibile la
calculul profitului impozabil lunar. Rezervele constituite se completează sau diminuează în
funcţie de nivelul profitului contabil în perioada de calcul. La constituirea rezervei legale din
profitul brut, societatea bancară înregistrează:
 5% x (V – Ch) 592 “Repartizarea = 5121 “Rezerva legală” 5% x (V – Ch)
profitului”

Băncile constituie fondul de rezervă potrivit dispoziţiilor legislaţiei privind societăţile

comerciale şi, de asemenea constituie fondul pentru riscuri bancare generale din profitul net.
Până în anul 2006, băncile au constituit fondul pentru riscuri bancare generale din profitul
contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit – profitul brut, în limita unui
anumit procent din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare (aşa cum
sunt stabilite prin reglementările Băncii Naţionale a României, cu avizul Ministerului Finanţelor
Publice), în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net. În prezent acest fond
se constituie din profitul net.

Exemplu propus: Reflectarea în contabilitate a subscrierii de capital

suplimentar cu primă.
Se majorează capitalul societăţii bancare B SA Bucureşti (format din 3.200.000 de
acţiuni cu o valoare nominală de 100.000 lei/acţiune), prin emisiunea a 15.000 noi acţiuni, prin
subscripţie publică. Rezervele constituite ale societăţii bancare sunt de 320.000.000 lei. Se cere
să se înregistreze în contabilitatea băncii B operaţiunile aferente emisiunii suplimentare de
acţiuni.

În cadrul grupei 53 Datorii subordonate regăsim conturile privind datoriile subordonate,

care asigură evidenţa distinctă a datoriilor subordonate la termen, respectiv a celor pe durată
nedeterminată. În categoria datoriilor subordonate la termen se includ împrumuturile
subordonate la termen, primite pe baza emisiunilor de titluri, precum şi împrumuturile
subordonate la termen, nereprezentate printr-un titlu. În categoria datoriilor subordonate pe
durată nedeterminată se includ împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată, primite pe
baza emisiunilor de titluri, precum şi împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată,
nereprezentate printr-un titlu. Termenul de datorie subordonată desemnează acea categorie de
datorie pentru care creditorul acceptă ca, în cazul lichidării debitorului, drepturile sale să fie
restituite numai după satisfacerea celorlalți creanțieri. De regulă datoriile subordonate au
scadențe pe perioade lungi de timp, de câțiva ani sau chiar pot să nu aibă o scadență fixată la
contractare și data scadenței să poată fi fixată de către debitor.
Provizioanele se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 55
Provizioane şi se constituie periodic pe seama cheltuielilor. Provizioanele sunt grupate în
contabilitate pe categorii şi se constituie pentru:
a) angajamente de creditare, garanţii financiare şi alte angajamente date;
b) beneficiile angajaţilor – pensii și obligații similare;
c) riscuri de țară;
d) restructurare;
e) dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea;
f) impozite;
g) alte provizioane.
Periodic, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează. De obicei,
la fiecare dată de raportare și ajustare
 Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Băncile dau publicității
raționamentele lor referitoare la recunoașterea provizioanelor 2. Un provizion este recunoscut
atunci și numai atunci când:
- Banca are o obligație curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment
anterior. O obligație legală este cea care rezultă dintr-un contract (din clauzele
explicite sau implicite), din legislație sau din alte izvoare de drept. O obligație
implicită este o obligație care rezultă din acțiunile băncii în cazul în care banca a
indicat unor terțe părți, prin practicile sale stabilite anterior, prin politicile sale făcute
publice sau printr-o declarație recentă, sufficient de clară, că își asumă anumite
responsabilități și în consecință, banca a determinat terțele părți în cauză să se
aștepte, în mod justificat, că își va onora responsabilitățile în cauză;
- Este probabil ca o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice să fie
necesară pentru a onora obligația respectivă și;
- Poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
Valoarea recunoscută ca provizion va constitui cea mai bună estimare a costurilor
necesare stingerii obligației curente la data raportării. Cea mai bună estimare a cheltuielii
necesare pentru decontarea obligației curente este valoarea pe care banca ar plăti-o, în mod
rațional, pentru decontarea obligației la data bilanțului sau pentru transferarea acesteia către o
terță parte în acel moment.
De regulă, veniturile şi cheltuielile nu sunt egale între ele şi ca urmare se înregistrează o
modificare a volumului patrimoniului, modificare care este reflectată în contabilitate prin
intermediul rezultatului exerciţiului – a profitului sau a pierderii 3. Rezultatul unei societăţi
bancare este diferit după cum reflectă exerciţiul curent sau cele anterioare. Distingem astfel
rezultatul exerciţiului şi rezultatul reportat.
În vederea determinării rezultatului se impune stabilirea corectă a nivelului veniturilor şi
cheltuielilor provenite din activităţile de exploatare şi excepţionale. Înregistrarea veniturilor şi a
cheltuielilor pe categorii după natura lor se face cu respectarea principiului independenţei
exerciţiului financiar, care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente
activităţii unităţii patrimoniale, pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului.
În determinarea corectă a rezultatelor, fiecare societate bancară trebuie să se preocupe
de stabilirea corectă a profitului brut, a profitului impozabil şi a impozitului pe profit,
determinarea profitului net şi repartizarea acestuia pe destinaţiile prevăzute de lege.
Rezultatul brut al exerciţiului este dat de diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. Dacă
veniturile exced cheltuielile, atunci societatea bancară înregistrează profit. În caz contrar,
societatea bancară înregistrează pierdere.
Profitul impozabil se calculează potrivit art. 19 din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal (OUG 46/2016), ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform
reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile
fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în
calcul și elemente similare veniturilor și cheltuielilor, potrivit normelor metodologice, precum și
pierderile fiscale care se recuperează (Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe
profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 7 ani consecutivi.
Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de
plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării
acestora.). Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere
fiscală..

2
Politica de contabilitate 2015, Eximbank SA
3
Oprean I. şi alţii, Bazele contabilităţii. Logica înregistrărilor contabile. Aplicaţii practice, Editura Dacia, Cluj Napoca,
2003, p. 64.
 Asupra profitului impozabil se aplică o cotă de 16% în vederea determinării impozitului
pe profit. Potrivit art. 41 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, băncile - persoane juridice
române și sucursalele din România ale instituțiilor de credit - persoane juridice străine - au
obligația de a declara și plăti impozit pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate
trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de
depunere a declarației privind impozitul pe profit (25 martie inclusiv a anului următor). Legislația,
complicat de citit, prelungește termenul de 25 martie din Codul fiscal – OUG 153/2020 – Art. I,
13 - a) pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, prin derogare de la prevederile art. 41 şi
42 din Codul fiscal, termenul pentru depunerea declaraţiei anuale privind impozitul pe profit şi
plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv este până la data de 25 iunie inclusiv a
anului următor.
Specific societăţilor bancare, în demersul de determinare a profitului impozabil, este
faptul că sunt considerate venituri sau cheltuieli, după caz, elemente inedite cum sunt toate
dobânzile aferente exerciţiului în curs, calculate pentru creditele acordate, indiferent de
termenele pentru care sunt acordate sau de perioadele de graţie, precum şi toate dobânzile
aferente exerciţiului în curs, calculate pentru împrumuturile primite, disponibilităţile, depozitele şi
alte surse atrase, indiferent de termenele pentru care sunt primite sau de perioadele de graţie.
Acestea se înregistrează în contabilitate, lunar, în conturile de „Venituri din dobânzi“ şi,
respectiv, „Cheltuieli cu dobânzi“.
Profitul net se repartizează potrivit hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor.
Destinaţiile potenţiale ale profitului net al unei bănci sunt, printre altele:
- acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi, a cărei reflectare în contabilitate este:
Profit contabil 592 “Repartizarea = 581.x “Rezultatul Profit contabil
realizat şi profitului” reportat” analitic realizat şi
repartizat distinct repartizat
- profituri reportate, a cărei reflectare în contabilitate este:
Profit contabil 592 “Repartizarea = 581.y “Rezultatul Profit contabil
realizat şi profitului” reportat” analitic realizat şi
repartizat distinct repartizat
- dividende cuvenite acţionarilor societăţii bancare, a cărei reflectare în contabilitate este:
Profit contabil 592 “Repartizarea = 354 “Dividende de Profit contabil
realizat şi profitului” plată” realizat şi
repartizat repartizat
- participarea salariaţilor la profit, a cărei reflectare în contabilitate este:
Profit contabil 592 “Repartizarea = 3513 “Participarea Profit contabil
realizat şi profitului” personalului la realizat şi
repartizat profit” repartizat
Societăţile bancare închid conturile 591 „Profit sau pierderi“ şi 592 „Repartizarea
profitului“ după verificarea şi aprobarea situaţiilor financiare anuale.
În acest scop se efectuează următoarea înregistrare contabilă, cu profitul contabil
realizat şi repartizat:
Profit 591 “Profit sau = 592 Profit contabil
contabil pierdere” “Repartizarea realizat şi
realizat şi profitului” repartizat
repartizat

Exemplu propus: Reflectarea în contabilitate a repartizării profitului net.

 La sfârşitul exerciţiului financiar N, societatea bancară X SA Bucureşti obţine un profit
contabil de 5.000.000 mii lei. Cheltuielile nedeductibile şi veniturile neimpozabile conduc la
obţinerea unui profit impozabil al băncii în sumă de 4.500.000 mii lei. În exerciţiul financiar N+1,
conform hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, are loc repartizarea profitului net, pe
destinaţii, astfel: 100.000 mii lei rezerve statutare, 1.000.000 mii lei dividende cuvenite
acţionarilor băncii, 250.000 mii lei pentru participarea personalului la profit, 300.000 mii lei
pentru acoperirea pierderii înregistrate în exerciţiul fin. N-1, restul reprezintă profit nerepartizat.
Se cere să înregistreze în contabilitatea băncii operaţiunile aferente.

Reamintire de la contabilitatea agenților economici – modul de funcționare a conturilor

de rezultate:

Contul 121”Profit sau pierdere” la sfarsitul exercitiului financiar poate prezenta:

 Sold creditor cand veniturile exercitiului financiar sunt mai mari decat cheltuielile
aferente (profit);
 Sold debitor cand veniturile exercitiului financiar sunt mai mici decat cheltuielile
aferente(pierdere).

– La sfarsit de exercitiu financiar (sau de perioada), se inchid conturile de venituri si

cheltuieli prin contul 121 :
121 Profit sau pierdere = Conturile de cheltuieli
Conturi de venit = 121 Profit sau pierdere
Totodata, sumele reprezentand rezerve constituite din profitul exercitiului financiar curent, in
baza unor prevederi legale, se inregistreaza prin articolul contabil:
129 Repartizarea profitului = 106 Rezerve
Închiderea conturilor 121 “Profit sau pierdere” şi 129 “Repartizarea profitului” se efectuează la
începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare
anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare, în bilanţul întocmit
pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale.
Contul 129 “Repartizarea profitului” este un cont de repartizare a profitului care corecteaza in
bilant profitul repartizat la rezervele legale, inainte de inchiderea exercitiului financiar N.
–la inceputul exercitiului financiar urmator se inchid si conturile 121 si 129 , astfel:
a) daca exercitiul s-a incheiat cu profit :
b)daca exercitiul s-a incheiat cu pierdere :

Dupa aprobarea situatiilor financiare, daca se decide repartizarea profitului sub forma de
dividende:
1171 Rezultat reportat = 457 Dividende de plata
Daca rezultatul exercitiului a fost pierdere, care se acopera din rezerve (exclus rezerva legala):
106 Rezerve = 1171 Rezultat reportat

Punctul 423 din O 1802/2014 arata ca pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul
exercițiului financiar curent, după aprobarea situațiilor financiare anuale conform legii, și cel
reportat aferent exercițiilor financiare precedente, din rezerve, prime de capital și capital social,
potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor
legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea
contabilă este la latitudinea adunării generale a acționarilor sau asociaților, respectiv a consiliului
de administrație.