Tema 1: “Contabilitatea creanţelor”

1. Componența, caracteristica și clasificarea creanțelor.

2. Contabilitatea creanţelor comerciale.
3. Contabilitatea creanţelor bugetului.
4. Contabilitatea creanţelor personalului.
5. Contabilitatea altor creanţe.
-1-
Creanţele reprezintă drepturi ale entităţii ce rezultă din tranzacţii sau evenimente
trecute şi din stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări) de resurse care încorporează
beneficii economice.
Pentru a fi considerate active ale entităţii, creanţele trebuie să respecte următoarele
condiţii:
• să existe o certitudine întemeiată că pe viitor creanţele vor aduce un avantaj economic;
• să fie posibilă determinarea valorii creanţelor cu un grad înalt de certitudine.
Creanţele entității se clasifică după următoarele criterii:
I) După conţinut economic, distingem:
1) creanţe comerciale;
2)  avansuri acordate;
3)  creanţe ale bugetului;
4)  creanţe ale personalului;
5)  alte creanţe. 

II) După gradul de afiliere al părţilor, creanţele se divizează în:

1)  creanţe aferente părţilor afiliate, ce includ creanţele aferente intereselor de participare.
2) creanţe aferente părţilor neafiliate.

III) După termenele de achitare, creanţele se divizează în:

1) creanțe curente, se consideră curente creanțele dacă termenul de achitare (stingere) nu
depăşeşte 12 luni de la data raportării.
2) creanțe pe termen lung.  Creanţele pe termen lung sunt creanţele cu termen de
recuperare ce depăşeşte un an. Ele sunt generate de recunoaşterea venitului din operaţiile
de leasing, din recuperarea prejudiciului material, precum şi din alte operaţii de
recunoaştere a venitului aferent perioadelor de gestiune viitoare. În componenţa creanţelor
pe termen lung se includ, de asemenea, avansurile acordate pe termen lung pentru
imobilizări necorporale, pentru imobilizări corporale, pentru stocuri, etc. La data raportării,
entitatea determină cota curentă a creanţelor şi investiţiilor financiare pe termen lung, care
se înregistrează ca majorare a creanţelor şi investiţiilor financiare curente şi diminuare a
creanţelor şi investiţiilor financiare pe termen lung.
Creanţele entității se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală. Creanţele în
valută străină se reflectă în situațiile financiare în monedă naţională, prin aplicarea cursului
de schimb valutar la data întocmirii documentelor justificative (privind livrarea produselor
şi mărfurilor, prestarea serviciilor, eliberarea avansului spre decontare etc.), la finele
perioadei de gestiune (data întocmirii Bilanţului) şi la data achitării acestora.
 - 2.1 -
Componenţa, caracteristica şi clasificarea mijloacelor băneşti
În procesul desfăşurarii activităţii economico-financiare întreprinderile întreţin diverse
relaţii cu alte întreprinderi, precum şi cu persoane fizice, inclusiv membrii colectivului de
muncă. Astfel, întreprinderile eliberează facturi cumpărătorilor şi beneficiarilor în vederea
achitării produselor, mărfurilor livrate şi serviciilor prestate. Totodată la întreprinderi apar
datorii faţă de furnizori pentru bunurile materiale procurate, faţă de bugetul de stat şi local
privind vărsarea impozitelor şi taxelor, faţă de personal privind munca prestată etc.
Decontările în cadrul relaţiilor nominalizate mai sus necesită aplicarea mijloacelor
băneşti. Acestea din urmă sunt active cu cel mai înalt grad de lichiditate şi cuprind
disponibilităţi băneşti în casieria întreprinderii, depozite, conturile curente în monedă
naţională, valută străină şi alte conturi la bănci.
În contabilitate mijloacele băneşti pot fi clasificate după mai multe criterii:
1) În funcţie de locul păstrării şi forma de existenţă:
a) Mijloace băneşti în numerar – reprezintă disponibilul bănesc în casierie sub
formă de:
- bani reali proveniţi în urma primirii din contul curent
- rambursări ale avansurilor neutilizate de către titularii de avans
- vînzări în numerar a producţiei, mărfurilor
b) Mijloace băneşti în cont – reprezintă disponibilităţile aflate în conturile bancare
şi circulă între aceste conturi prin operaţii de virament sau transfer între conturi.
Disponibilităţile în cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credite
2) În funcţie de valuta în care sunt exprimate:
a) Mijloace băneşti în monedă naţională – sunt mijloacele băneşti care reprezintă
moneda utilizată pe teritoriul ţării (leul moldovenesc).
b) Mijloace băneşti în valută străină.
3) În funcţie de posibilitatea utilizării disponibilităţilor băneşti proprii:
a) Mijloacele băneşti legate - reprezintă disponibilităţi băneşti care aparţin entităţii
cu drept de proprietate, dar care nu pot fi utilizate din cauza unor factori determinaţi. Din
ele fac parte conturile bancare sechestrate, blocate pînă la clarificarea circumstanţelor
respective
b) Mijloacele băneşti nelegate - sunt mijloacele băneşti care aparţin entităţii şi pot fi
liber utilizate.
Datele privind mijloacele băneşti prezintă interes pentru toţi utilizatorii interni şi
externi de informaţii contabile la luarea deciziilor privind activitatea întreprinderii. Uneori
ponderea ridicată a mijloacelor băneşti determină un coeficient înalt al lichidităţii, iar
ponderea ridicată a mijloacelor băneşti legate poate semnala starea de insolvabilitate a
întreprinderii.
Bilanţul contabil actual nu prevede posturi în care se reflectă suma mijloacelor băneşti
legate. Aceste sume sunt dezvăluite în Anexa la Bilanţul contabil, în baza căreia se face
analiza situaţiei economico-financiare a entităţii.

- 2.2 –
Contabilitatea mijloacelor băneşti în casierie.
Indiferent de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, entităţile realizează zilnic
numeroase operaţiuni cu persoane fizice şi juridice prin intermediul mijloacelor băneşti în
numerar.
 Încasarea şi păstrarea numerarului, precum şi decontările în numerar se efectuează la
entitate prin casierie. Operaţiile de casă sunt ţinute de către casier, care este persoana cu
răspundere materială pentru păstrarea şi folosirea tuturor mijloacelor băneşti şi a hârtiilor
de valoare primite în casierie (mărci postale, cambii etc.). Responsabilitatea materială
poartă un caracter juridic numai în cazul când casierul a încheiat contractul de răspundere
materială.
În casieria entităţii numerarul poate fi primit din conturile curente deschise la bancă,
din restituirea avansurilor neutilizate de către titularii de avans, din vânzările în numerar
ale producţiei, mărfurilor etc..
Casierul primeşte numerarul în casierie din contul bancar în baza delegaţiei bancare,
întocmită de către contabilul-şef sau de altă persoană numită de acesta. În delegaţie se
indică denumirea emitentului delegaţiei, numele şi prenumele mandatarului, suma
solicitată în cifre şi în litere, codul fiscal al entităţii, codul băncii, numărul contului,
localitatea emiterii, data, luna, anul. Versoul delegaţiei cuprinde suma divizată după
destinaţie (achiziţionarea produselor, remunerarea muncii, avans, cheltuieli gospodăreşti
etc.), semnăturile emitentului (prima - a conducătorului, iar a doua – a contabilului-şef sau
a altor persoane cu dreptul de a pune semnătura respectivă) adeverite prin ştampila
întreprinderii, datele din buletinul de identitate al persoanei care primeşte numerarul.
La intrarea mijloacelor băneşti în casierie se întocmeşte dispoziţia de încasare cu
chitanţă. Ele se perfectează într-un exemplar de către casier, iar chitanţa se detaşează şi se
eliberează persoanei ce a depus banii în casierie.
Entităţile au dreptul să păstreze în casele lor numerar, pentru retribuirea muncii, plata
subvenţiilor, a burselor, a premiilor, numai pe un termen de cel mult 3 zile lucrătoare,
inclusiv ziua de primire a banilor la instituţia bancară. La eliberarea numerarului din casă
pentru achitarea salariilor, premiilor şi a altor plăţi salariaţilor, a avansurilor spre decontare
titularilor de avans, precum şi pentru efectuarea altor cheltuieli pentru necesităţile generale
ale entităţii se întocmeşte o dispoziţie de plată. Conform dispoziţiei de plată, banii se
eliberează numai în ziua perfectării documentului. Persoana care primeşte banii trebuie să
prezinte buletinul de identitate.
Achitarea salariului se efectuează perfectînd o listă de plată. Pentru fiecare listă de
plată se perfectează o dispoziţie de plată la suma totală a salariului achitat. Dacă unii
angajaţi n- au ridicat salariile în perioada stabilită, în borderoul de plată lîngă numele de
familie respectiv se face menţiunea ,,Depunere". Sumele depuse se predau la banca care
deserveşte întreprinderea prin întocmirea unei dispoziţii de plată pentru toate sumele. La
vărsarea mijloacelor băneşti în contul curent se perfectează un avizul de depunere a banilor
în numerar, în care se indică numărul contului, suma, denumirea entităţii, numele
deponentului.
Dispoziţiile de plată şi de încasare se înregistrează în jurnalul de înregistrare a
dispoziţiilor de casă. La sfîrşitul zilei de muncă datele documentelor de încasare şi de plată
sunt înscrise de către casier în Registrul de casă, în care se determină soldul de mijloace
băneşti în casierie la începutul zilei, încasările şi ieşirile acestora în cursul zilei, precum şi
soldul la sfârşitul zilei. Registrul de casă se întocmeşte în două exemplare. Primul
exemplar rămâne în casierie, iar al doilea se detaşează de la registru şi serveste casierului
drept raport, care împreună cu documentele anexate se prezintă la contabilitate. În
condiţiile contabilităţii automatizate registrul de casă se întocmeşte la calculator. Controlul
asupra ţinerii corecte a registrului de casă se pune în sarcina contabilului întreprinderii.
Pentru contabilizarea operaţiilor privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti din
casieria entităţii este destinat contul de activ 241 ,,Casa". În debitul acestui cont se reflectă
încasările de mijloace băneşti în casă şi plusurile de mijloace băneşti constatate cu ocazia
lucrărilor de inventariere, iar în credit se reflectă - plăţile mijloacelor băneşti în numerar şi
lipsurile mijloacelor băneşti constatate la inventariere. Soldul contului este debitor şi
reprezintă numerarul existent în casieria entităţii la finele perioadei de gestiune.
La primirea mijloacelor băneşti în casierie se întocmesc următoarele formule contabile:
1) ridicarea numerarului din conturi curente în monedă naţională sau în valută străină:
Dt 241 Ct 242, 243
2) încasarea avansurilor neutilizate de la titularii de avans: Dt 241 Ct 226
3) încasarea creanţelor pe termen scurt privind veniturile calculate: Dt 241 Ct 231
4) încasarea altor creanţe pe termen scurt: Dt 241 Ct 234
5) primirea în numerar a avansurilor pe termen lung sau scurt: Dt 241 Ct 423, 523
6) primirea de mijloace băneşti drept aport la capital social: Dt 241 Ct 313
7) reflectarea încasărilor din vânzări, prestări de servicii (fără TVA şi accize):
Dt 241 Ct 611
8) reflectarea TVA aferent produselor, a mărfurilor vîndute şi a serviciilor prestate cu
achitarea imediată în numerar: Dt 241 Ct 534
9) înregistrarea încasărilor în numerar din vânzarea activelor circulante (Cu excepția
produselor, mărfurilor): Dt 241 Ct 612
10) înregistrarea încasărilor în numerar din vânzarea activelor imobilizate:
Dt 241 Ct 621

Eliberarea mijloacelor băneşti se reflectă prin următoarele formule contabile:

1) eliberarea avansurilor spre decontare titularilor de avans: Dt 226 Ct 241
2) depunerea mijloacelor băneşti în conturile curente în monedă naţională şi străină:
Dt 242, 243 Ct 241
3) restituirea avansurilor primite anterior: Dt 423, 523 Ct 241
4) achitarea datoriei faţă de furnizori: Dt 521 Ct 241
5) achitarea salariului: Dt 531 Ct 241
6) achitarea datoriilor față de titularul de avans: Dt 532 Ct 241
7) achitarea datoriilor faţă de fondatori: Dt 536 Ct 241
8) achitarea datoriilor faţă de alţi creditori: Dt 544 Ct 241
Entităţile economice sunt obligate să efectueze inventarierea valorilor aflate în casierie,
care se efectuează inopinat de către o comisie specială în a cărei comisie intră, cel puţin,
trei persoane, inclusive contabilul-şef. Rezultatele inventarierii se perfectează prin
procesul-verbal de inventariere a numerarului.
Lipsurile de mijloace băneşti constatate la inventariere se reflectă prin formula
contabilă: Dt 714 Ct 241. Suma lipsurilor constatate se impută casierului, (dacă acestea
au fost constatate în urma inventarierii şi recunoscute de casier sau au fost adjudecate de
organele judiciare) prin formula contabilă: Dt 226 Ct 612. Plusurile stabilite în casă, în
urma inventarierii mijloacelor băneşti, se reflectă prin formula contabilă: Dt 241 Ct
612.
Operaţiunile economice privind debitul şi creditul contului 241 se reflectă în registrul
sintetic, care se elaborează de sine stătător de către fiecare întreprindere şi se organizează
pe tipuri de activităţi pentru a facilita selectarea informaţiei pentru întocmirea Situaţiei
fluxurilor de numerar. La sfîrşitul perioadei de gestiune datele registrelor sintetice se trec
în Cartea mare şi Bilanţ.
 - 2.3 -
Evidența mijloacelor băneşti în conturile curente.
Contabilitatea mijloacelor băneşti în conturile curente în monedă naţională.
Toate entitățile, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, sunt obligate să
păstreze mijloacele băneşti temporar libere în instituţiile bancare.
La cererea agentului economic, băncile comerciale pot deschide diferite tipuri de
conturi bancare: conturi curente, conturi de depozit, conturi de împrumut, conturi
provizorii, precum şi conturi pentru tranzacţii în monedă naţională sau în valută străină.
Pentru păstrarea mijloacelor băneşti libere, efectuarea plăţilor şi încasărilor, entităţile
deschid conturi curente la băncile comerciale, prin care sunt efectuate operaţiuni de
decontare. Fiecare agent economic poate deschide mai multe conturi curente în monedă
naţională în diferite bănci, indiferent de amplasarea territorial-administrativă a acestuia.
Instituţia bancară poate deschide agentului economic un cont provizoriu, care are un
caracter temporar şi este destinat acumulării mijloacelor băneşti pentru formarea sau
majorarea capitalului social al entității. Faptele economice pot fi efectuate în contul curent
numai după înregistrarea acestui cont la inspectoratele fiscale de stat teritoriale.
La deschiderea contului curent între titularul de cont şi instituţia bancară se încheie un
contract privind deservirea de casă şi decontările. Conturile curente pot fi închise definitiv
în baza cererii titularului de cont, deciziei fondatorilor întreprinderii sau a organului care a
constituit întreprinderea, hotărîrii instanţei de judecată sau în alte cazuri prevăzute de
legislaţia în vigoare, sau convenţional, în cazul cînd nu au fost efectuate operaţiuni o
perioadă îndelungată.
Banca comercială efectuează încasarea şi virarea mijloacelor băneşti din contul curent
în succesiunea şi mărimea în care au fost primite documentele de decontare respective.
Tranzacţiile privind încasările şi plăţile în conturile curente se efectuează de către bancă
conform documentelor bancare tipizate care trebuie legalizate cu semnăturile persoanelor
indicate în fişa cu specimenele de semnături şi amprenta ştampilei şi anume:
• ordinul de plată, reprezentând un ordin de a transfera beneficiarului o anumită sumă
de bani, utilizată pentru stingerea datoriilor financiare şi comerciale ale întreprinderii,
precum şi achitarea datoriilor privind impozitele, taxele şi alte plăţi la bugetul de stat;
• cererea de plată care se întocmeşte de către beneficiarul plăţii şi este emisă
plătitorului cu scopul de a încasa valoarea bunurilor livrate, serviciilor prestate şi altor
creanţe contractuale, în baza documentelor de expediere remise lui în afara băncii;
• ordinul incaso - reprezintă ordinul beneficiarului privind transferarea incontestabilă
a unei anumite sume de mijloace băneşti din contul plătitorului fără acordul lui. Drept bază
de întocmire a ordinului de plată incaso servesc titlurile executorii, contractele sau actele
legislative care prevăd dreptul încasării incontestabile. Inspectoratele Fiscale de Stat emit
ordine de plată incaso pentru încasarea impozitelor restante, judecătoriile – pentru plata
pretenţiilor altor întreprinderi, băncile - pentru încasările datoriilor privind creditele
nerambursate şi dobânzile aferente lor etc.
Documentele de decontare trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei în vigoare
privind structura, conţinutul, dimensiunile şi modul de legalizare. Ele trebuie întocmite
numai în limba de stat în 2 exemplare şi sunt valabile de la o zi pînă la trei zile lucrătoare.
Documentele spre plată se execută în limita soldului din contul curent sau peste
acesta, dacă cu banca comercială s-a încheiat un contract de credit de tip overdraft. În
cazul lipsei de mijloace băneşti pe contul curent instituţia bancară primeşte spre execuţie
numai ordinele de plată incaso. Aceste ordine de plată incaso se înregistrează într-un
registru special şi se achită la apariţia mijloacelor băneşti pe contul curent, fără acordul
titularului de cont, conform modului de înregistrare, dacă legislaţia în vigoare nu prevede
altă modalitate.
Întreprinderea primeşte de la bancă după fiecare tranzacţie bancară, extrase de cont cu
anexarea la ele a documentelor, în baza cărora au fost întocmite înregistrările în extrasul de
cont. Extrasul de cont este un document bancar care prezintă titularului de cont descifrarea
mişcărilor pe contul curent şi permite verificarea egalităţii soldului final debitor de pe
contul contabil din registrul contabil cu soldul final pe contul bancar indicat în ultimul
extras de cont, iar documentele anexate-veridicitatea mişcărilor pe contul curent efectuate
de bancă.
Evidenţa analitică a mijloacelor băneşti se ţine pe bănci comerciale la care sunt
deschise conturile curente, pe tipuri de mijloace băneşti legate şi nelegate.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în
valută naţională, înregistrate în contul curent al entităţii la bancă, este destinat contul de
activ 242 ,,Conturi curente în monedă naţională". În debitul acestui cont se reflectă
încasarea mijloacelor băneşti în monedă naţională, iar în credit - utilizarea mijloacelor
băneşti. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă suma mijloacelor băneşti în contul
curent în monedă naţională la finele perioadei de gestiune.
În contul curent se reflectă mijloacele băneşti încasate pentru produsele, mărfurile
vândute, serviciile prestate cumpărătorilor şi clienţilor, achitarea creanţelor, primirea credi-
telor bancare şi împrumuturilor, depunerea mijloacelor băneşti din casieria entităţii etc.
Încasările mijloacelor băneşti în conturile curente în monedă naţională se reflectă în
debitul contului 242 prin formulele contabile:
• încasarea creanţelor: Dt 242 Ct 221, 223, 226, 231, 234, 161
• primirea creditelor bancare şi împrumuturilor: Dt 242 Ct 411, 412, 511, 512
• primirea avansurilor pe termen scurt şi lung: Dt 242 Ct 423, 523.
Ieşirile mijloacelor băneşti din contul curent în monedă naţională se înregistrează în
creditul contului 242 prin întocmirea formulelor contabile:
• achitarea datoriilor financiare şi comerciale:
Dt 411, 412, 511, 512, 521, 522 Ct 242;
• achitarea datoriilor faţă de personal, faţă de buget, fonduri extrabugetare, instituţii
publice, organele sindicale, companiile de asigurări, alţi creditori:
Dt 531, 532, 533, 534, 536, 541, 542, 543, 544 Ct 242
• ridicarea disponibilităţilor băneşti în casierie: Dt 241 Ct 242;
• plasarea mijloacelor băneşti în investiţii pe termen lung şi scurt în părţi neafiliate şi
afiliate: Dt 141, 142, 151, 251, 252 Ct 242;
• achitarea comisioanelor bancare: Dt 713 Ct 242.
Operaţiunile economice privind mişcarea mijloacelor băneşti în contul curent se
reflectă în registrul contului 242 care se elaborează de sine stătător de fiecare întreprindere
şi se organizează pe perioade, pe conturi corespondente şi pe tipuri de activităţi. La sfîrşitul
perioadei de gestiune datele din acest registru se utilizează la întocmirea Situaţia fluxurilor
de numerar.

2.4 Contabilitatea mijloacelor băneşti în conturile valutare.

Actualmente este în creştere numărul întreprinderilor rezidente care desfăşoară
activitate economică externă şi, ca urmare, efectuează diverse operaţiuni în valută străină.
Instituţiile bancare autorizate deschid unor astfel de întreprinderi conturi curente în valută
străină. Actele normative nominalizate oferă fiecărei întreprinderi dreptul de a deschide
mai multe conturi în orice valută străină.
Pentru a deschide un cont curent în valută străină, entitatea prezintă aceleaşi documente
ca şi în cazul deschiderii contului curent în valută naţională. După verificarea
documentelor respective, banca deschide entităţii contul valutar, atribuindu-i numărul
respectiv. La deschiderea contului valutar, de regulă, între entitate şi instituţia bancară se
încheie un contract de deservire în care se stipulează nomenclatorul serviciilor prestate de
bancă, comisioanele, drepturile şi obligaţiile părţilor etc.
Toate mijloacele băneşti se reflectă în conturi în valută străină, recalculându-se în
moneda naţională la cursul oficial, stabilit de Banca Naţională a RM la data reversării
operaţiei. Data reversării operaţiei se consideră data indicată în extrasul din cont în valută
străină, iar pentru operaţiile privind decontările cu titularii de avans – data prezentării
decontului de avans.
Pentru efectuarea operaţiunilor în valută străină, cum ar fi achitarea datoriilor aferente
contractelor care prevăd importul de mărfuri şi servicii, rambursarea creditelor în valută
străină, achitarea cheltuielilor de deplasare în străinătate, precum şi în alte cazuri prevăzute
de legislaţia în vigoare, întreprinderile pot procura valuta respectivă. În acest scop ele
prezintă băncii în care se deservesc o cerere, în care reflectă destinaţia valutei străine
procurate, documentul care confirmă necesitatea procurării valutei străine, termenul de
executare etc. Dacă întreprinderea în termen stabilit de la data procurării valutei străine nu
a folosit-o în scopurile în care a fost procurată, ea este obligată să o propună pentru vânzare
băncii autorizate.
Evidenţa analitică a mijloacelor valutare se ţine separat în valută străină şi în lei pe
fiecare valută străină, în funcţie de sursele de provenienţă şi direcţiile de folosire a
acestora.
Pentru generalizarea informatiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în
valută străină în conturile valutare din băncile de pe teritoriul RM şi din străinătate, este
destinat contul de activ 243 ,,Conturi curente în valută străină". În debitul acestui cont se
înregistrează încasarea mijloacelor băneşti în valută străină, iar în credit - utilizarea lor.
Soldul este debitor şi reprezintă suma mijloacelor băneşti în conturi curente în valută
străină la finele perioadei de gestiune.
La procurarea (vânzarea) valutei străine de către întreprindere se întocmesc
următoarele formule contabile:
• la suma valutei străine procurate (echivalentul în lei): Dt 243 Ct 242,
• la suma valutei străine vândute (echivalentul în lei): Dt 242 Ct 243,
• la suma comisionului pentru serviciile de procurare (vânzare) a valutei străine:
Dt 713 Ct 242
Încasările mijloacelor băneşti în conturile curente în valută străină se reflectă în
debitul contului 243 prin formulele contabile:
• încasarea creanţelor în valută străină: Dt 243 Ct 161, 221, 223, 226, 231, 234
• primirea creditelor bancare şi împrumuturilor în valută străină: Dt 243 Ct 411,
412, 511, 512;
• primirea mijloacelor băneşti sub formă de avansuri pe termen scurt şi lung primite în
valută străină: Dt 243 Ct 423, 523
Ieşirile mijloacelor băneşti din contul curent în valută străină se înregistrează în creditul
contului 243 prin următoarele înregistrări:
• achitarea datoriilor financiare şi comerciale în valută străină:
Dt 411, 412, 511, 512, 521, 522 Ct 243
• achitarea datoriilor faţă de alţi creditori: Dt 544 Ct 243
• depunerile disponibilităţilor băneşti în casierie în valută străină: Dt 241 Ct 243
• plasarea mijloacelor băneşti în investiţii pe termen lung şi scurt în părţi neafiliate şi
afiliate în valută străină: Dt 141, 142, 151, 251, 252 Ct 243.
Ca urmare a modificării cursului de schimb valutar în perioada dintre data efectuării
operaţiunii în valută străină şi data achitării acesteia sau data întocmirii situațiilor
financiare apar diferenţe de curs valutar. Diferenţele de curs valutar favorabile se reflectă
prin: Dt 243 Ct 622, subcontul 6226 ,,Venituri din diferenţe de curs valutar'', iar
cele nefavorabile prin: Dt 722, subcontul 7224 ,,Cheltuieli din diferenţe de curs valutar"
Ct 243
Operaţiunile privind debitul şi creditul contului 243 se reflectă în registrele analitice şi
sintetice care se elaborează de sine stătător de fiecare entitate economică şi se organizează
pe tipuri de activităţi pentru întocmirea Situaţia fluxurilor de numerar.

2.5 Contabilitatea mijloacelor băneşti în alte conturi bancare.

În afară de conturile curente în monedă naţională şi străină, entităţile pot deschide la
bancă şi alte conturi. În aceste conturi îşi ţin evidenţa disponibilul şi mişcarea mijloacelor
băneşti atît în monedă naţională, cît şi în valută străină alocate în acreditive, carduri
bancare și alte conturi bancare.
Acreditivul reprezintă ordinul dat băncii comerciale de titularul de cont bancar de a
deschide un cont special la dispoziţia beneficiarului, pentru a plăti valorile materiale
livrate sau serviciile prestate, la prezentarea documentelor ce confirmă expedierea
mărfurilor sau prestarea serviciilor. Acreditivul poate fi deschis în monedă naţională sau
valută străină, în banca plătitorului sau a beneficiarului.
Pentru deschiderea acreditivului plătitorul prezintă la banca comercială o cerere de
acreditiv în care trebuie indicate: conturile plătitorului, beneficiarului şi băncilor
participante, perioada valabilităţii acreditivului, lista şi denumirea documentelor, în baza
cărora se utilizează acreditivul, numărul şi data contractului cu privire la efectuarea
decontărilor prin acreditiv, denumirea mărfii şi serviciilor. Închiderea acreditivului are loc:
- la expirarea termenului de acţiune
- la cererea ambelor părţi
- la folosirea integrală a sumei acreditivului.
În toate cazurile prezentate banca beneficiarului trebuie să transfere băncii plătitorului
sumele nefolosite ale acreditivului, nu mai tîrziu de a doua zi după închiderea acestuia.
Evidenţa analitică a acreditivelor se ţine pe tipuri de acreditive, pe bănci la care ele sunt
deschise, pe clienţi care beneficiază de acreditive şi valuta în care sunt deschise
acreditivele.
Un alt cont bancar deschis de întreprinderi se materializează în obţinerea unui card
bancar.
Cardul bancar este un suport de informaţie standardizat şi personalizat prin
intermediul căruia deţinătorul, de regulă, cu utilizarea numărului său personal de
identificare şi a altor coduri care permit identificarea sa, are acces la distanţă la contul
bancar în vederea efectuării anumitor operaţiuni prevăzute de banca emitentă. Mijloacele
băneşti aflate pe carduri bancare sunt utilizate de titularii de avans pentru achitarea
serviciilor primite, pentru plata materialelor procurate fără întocmirea nemijlocită a
documentelor de plată.
La utilizarea cardurilor bancare, terminalul electronic (automatul) eliberează un bon de
plată în două exemplare pe suport de hîrtie care are o structura determinată şi este utilizat
pentru întocmirea şi prezentarea decontului de avans.
Deţinătorul de card bancar primeşte la sfîrşitul lunii la o dată stabilită sau la cererea
titularului extrase de cont care conţin informaţii atît în valută străină, cît şi recalculări în lei
moldoveneşti. Titularul cardurilor bancare este obligat să verifice corectitudinea casării
mijloacelor de pe card de către bancă, având la bază raportul titularului de avans privind
utilizarea mijloacelor băneşti.
Evidenţa analitică a cardurilor bancare se ţine pe tipuri de carduri şi pe bănci emitente.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în
acreditive, carduri bancare este destinat contul de activ 244 ,,Alte conturi bancare". În
debitul acestui cont se reflectă încasarea mijloacelor băneşti în conturile speciale în bănci,
iar în credit - utilizarea mijloacelor băneşti. Soldul este debitor şi reprezintă suma
mijloacelor băneşti neutilizate, înregistrate în acreditive, carduri bancare la sfârşitul
perioadei de gestiune.
La deschiderea acreditivelor, depunerea mijloacelor băneşti pe cardurile bancare se
întocmesc formulele contabile:
- pe seama mijloacelor proprii: Dt 244 Ct 242, 243
- din contul creditelor bancare pe termen scurt: Dt 244 Ct 511.
Din contul mijloacelor băneşti păstrate la conturile speciale se achită datoriile faţă de
furnizori pentru bunurile procurate, serviciile consumate: Dt 521, 522, 544 Ct
244.
Soldul neutilizat al acreditivului se virează în contul curent sau valutar sau la
diminuarea datoriei faţă de instituţia bancară, anularea cardurilor: Dt 242, 243, 511
Ct 244.
Comisioanele achitate băncii pentru eliberarea numerarului, valutei străine, pentru
administrarea mijloacelor băneşti în conturile bancare se reflectă în felul următor:Dt 713
Ct 242, 243.
Diferenţele de curs valutar aferente soldurilor mijloacelor valutare înregistrate în
acreditive, pe carduri bancare se reflectă prin formulele contabile:
- diferenţe favorabile: Dt 244 Ct 622
- diferenţe nefavorabile: Dt 722 Ct 244
Evidenţa sintetică a mijloacelor băneşti din contul 244 se ţine în registrul pentru contul
244 privind debitul şi creditul acestui cont care poate fi întocmit manual sau automatizat.
Aceste registre sunt structurate pe perioade, pe conturi corespondente şi pe tipuri de
activităţi. La sfârşitul perioadei de gestiune datele registrelor sintetice se trec în Bilanț.

Evidența transferurilor de numerar în expediţie și a documentelor băneşti

Contabilitatea transferurilor de numerar în expediţie.
În procesul desfăşurării activităţii economice a entităţii apare necesitatea de a transfera
mijloacele băneşti prin oficiile poştale, a efectua depuneri de numerar în instituţiile bancare
după timpul operaţional de deservire a clienţilor în casele de încasări serale sau casele cu
program prelungit. În cazul transferurilor sau depunerilor de numerar în afara programului
de lucru al instituţiilor bancare, în casele de încasări serale sau prin oficiile poştale
mijloacele băneşti se înregistrează în conturile bancare în ziua de lucru următoare.
Depunerea numerarului la bancă în afara programului operativ, dar pînă la finele
programului de lucru sau în casele de încasări serale poate avea loc prin transmiterea
nemijiocită a acestuia la casieriile băncii sau prin genţi sigilate care se efectuează prin:
• delegatul întreprinderii direct la casieriile băncii; sau
• colectarea de către serviciul de încasare valori al băncii.
Modul de depunere a numerarului prin genţi sigilate se stabileşte de bancă împreună cu
clienţii respectivi. Pentru aceasta banca remite întreprinderii două genţi de încasator care
sunt substituibile, iar întreprinderea prezintă două specimene ale sigiliului imprimate pe
plumb. Geanta de încasator trebuie să fie sigilată, iar banii din ea - grupaţi pe bancnote. La
predarea banilor la bancă se întocmesc:
• dispoziţia de plată de casă;
• borderoul însoţitor.
Borderoul însoţitor se întocmeşte în trei exemplare: primul exemplar se închide în
geanta de încasator, celelalte două exemplare se înmînează casierului sau încasatorului
împreună cu geanta. Al treilea exemplar se restituie întreprinderii de către casierul casei de
încasări serale sau încasator, având semnătura încasatorului şi ştampila băncii care
confirmă predarea banilor din casă.
Pe partea verso a borderoului însoţitor se indică lista bancnotelor din geantă şi suma
totală a încasărilor predate de întreprindere. În cazul cînd au fost descoperite lipsuri sau
surplusuri se întocmeşte un proces-verbal care are un caracter indiscutabil.
Depunerea numerarului prin intermediul serviciului de încasare se efectuează pe baza
contractelor încheiate de întreprinderi cu instituţiile bancare. Încasatorul băncii, pentru a
ridica geanta de încasator, trebuie să prezinte casierului întreprinderii legitimaţia, cartela
sau fişa de sosire şi să aplice ştampila pe al treilea exemplar al borderoului însoţitor.
Drept bază documentară pentru înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor privind
transferurile băneşti în expediţie pot servi chitanţele avizelor de vărsămînt în casieriile
băncilor, chitanţele oficiului poştal, copia borderoului însoţitor al numerarului.
Evidenţa analitică a transferurilor băneşti în expediţie se ţine pe tipuri de transferuri
băneşti în expediţie şi instituţii bancare.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în
expediţie, adică a sumelor băneşti depuse în casieriile băncii sau oficiilor poştale, transmise
încasatorilor cu scopul înregistrării ulterioare în contul curent sau în alt cont bancar, este
destinat contul de activ 245 ,,Transferuri de numerar în expediţie". În debitul acestui cont
se înregistrează suma mijloacelor băneşti aflate în expediţie, iar în credit – se înregistrează
decontarea numerarului în expediție. Soldul este debitor şi reprezintă suma numerarului
aflat în expediţie la sfârşitul perioadei de gestiune.
La suma numerarului vărsat în casieria oficiului poştal, predate încasatorului sau
casieriilor băncii, cu scopul virării şi înregistrării în conturile bancare ale întreprinderii se
întocmeşte formula contabilă: Dt 245 Ct 241.
Înregistrarea sumelor transferurilor băneşti în conturile bancare se reflectă în felul
următor: Dt 242, 243 Ct 245.

Contabilitatea documentelor băneşti.

Pe lîngă mijloacele băneşti în numerar, în casieria întreprinderii pot fi păstrate şi unele
documente băneşti, cum ar fi mărcile poştale, biletele de tratament, biletele de transport
achitate, foile de odihnă etc. Foile procurate de la casele de odihnă, sanatorii, foile turistice
care se păstrează în casieria întreprinderii sunt destinate atât lucrătorilor întreprinderii, cît
şi vânzăriii terţilor.
Evidenţa analitică a documentelor băneşti se ţine pe feluri de documente băneşti. În
contabilitale, pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea documentelor
băneşti, este destinat contul de activ 246 ,,Documente băneşti". În debitul acestui cont se
reflectă valoarea documentelor băneşti intrate, iar în credit – se reflectă valoarea
documentelor băneşti utilizate. Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea
documentelor băneşti existente la finele perioadei de gestiune.
Intrarea documentelor băneşti poate fi efectuată din diferite surse.
1. Procurarea documentelor băneşti:
a) prin achitarea nemijlocită: Dt 246 Ct 241, 242, 243,
b) prin intermediul titularului de avans:
- la primirea avansului spre decontare: Dt 246 Ct 226;
- fără primirea avansului spre decontare: Dt 246 Ct 532,
c) prin achitarea ulterioară: Dt 246 Ct 521, 522, 544.
2. Înregistrarea plusurilor de documente băneşti constatate cu ocazia inventarierii:
Dt 246 Ct 612.
Referitor la ieșirea documentelor bănești, menționăm următoarele formule contabile:
• la suma achitată sau spre achitare de către personal pentru foile turistice şi de odihnă
acordate: Dt 241, 226 Ct 612
• la valoarea de bilanţ a documentelor băneşti ieşite: Dt 714 Ct 246.
În cazul cînd valoarea foilor turistice şi de odihnă eliberate personalului se reţine din
salariu, se întocmeşte formula contabilă: Dt 531 Ct 226.
Utilizarea mărcilor poştale, a biletelor de transport se reflectă prin formula contabilă:
Dt 712, 713 Ct 246
La vânzarea documentelor băneşti în afara întreprinderii se înregistrează:
• la preţul de vînzare al documentelor băneşti: Dt 234 Ct 612;
• la valoarea de bilanţ a documentelor băneşti vândute: Dt 714 Ct 246.
Reflectarea documentelor băneşti constatate lipsă cu ocazia inventarierii: Dt 714 Ct
246
Evidenţa sintetică şi analitică a operaţiunilor privind documentelor băneşti se ţine în
registrele analitice și sintetice, care se elaborează de sine stătător de fiecare întreprindere,
conţin informaţii privind soldul la începutul şi sfârşitul perioadei de gestiune, mişcarea în
decursul perioadei şi se organizează pe tipuri de activităţi ale întreprinderii.

3.1 Definirea și structura capitalului propriu.

Capitalul propriu exprimă finanțarea proprie a bunurilor economice aflate în circuitul patrimonial
al entității, reprezentând mărimea rămasă în activele entității după scăderea datoriilor.
Capital propriu = Active – Datorii (datorii certe și datorii incerte)
Caracteristicile capitalului propriu: reprezintă sursa de finanțare stabilă de care dispune o entitate; este
sursa proprie permanentă; se constituie la înființarea entității, se poate modifica pe parcursul
desfășurării activității.
Normele contabile din RM prevăd următoarele componente ale capitalului propriu: capitalul social,
primele de capital, rezervele, profitul (pierderea), rezervele din reevaluare și alte elemente ale capitalului
propriu.
Înființarea unei entități presupune, printre altele, punerea la dispoziția acesteia a unor aporturi ale
proprietarilor în bani sau bunuri. Acționarii/asociații depunând aceste bunuri în averea entității primesc în
schimb titluri de valoare numite acțiuni, respectiv, părți sociale. Aceste titluri le oferă deținătorilor unele
drepturi: dreptul la vot și dreptul la dividende.
Astfel, valoarea nominală a acțiunilor emise sau părților sociale în schimbul aporturilor primite de
la proprietari ori lăsate de aceștia la dispoziția entității se numește capital social. Este important de
precizat că nu toată valoarea aporturilor în bani sau în natură ale proprietarilor se concentrază neapărat
în capitalul social.
Capitalul social include următoarele elemente: capitalul social înregistrat, capitalul nevărsat, capitalul
neînregistrat și capitalul retras. Mărimea capitalului social și modul de formare a acestuia sunt
reglementate de actele legislative ale RM și de documentele de constituire a entității (statutul, contractul
de constituire). La data înregistrării de stat a entității se contabilizează majorarea concomitentă a
capitalului nevărsat și a capitalului social (în societățile pe acțiuni – a capitalului neînregistrat).
Capitalul nevărsat (generează micșorarea capitalului propriu) denotă datoriile asociaților, aferente
aporturilor la capitalul social, în momentul înregistrării entității.
Aporturile aferente majorării capitalului social, primite până la înregistrarea de stat a modificărilor
introduse în actele de constituire a entității sau valoarea acțiunilor emise dar neînregistrate, se recunosc
drept capital neînregistrat.
Capitalul retras (duce la micșorarea capitalului propriu) reprezintă valoarea acțiunilor proprii
răscumpărate de la acționari, precum și valoarea cotelor de participație, răscumpărate de la asociații săi.
Regulile contabile concretizează că diferența între valoarea efectivă, de înstrăinare, de răscumpărare și
valoarea nominală a aporturilor proprietarilor se contabilizează ca prime de capital. Primele de capital
apar în urma operațiunilor de constituire și majorare a capitalului social și de conversie a obligațiunilor în
acțiuni și se contabilizează ca majorare concomitentă a capitalului nevărsat, capitalului neînregistrat și/sau
retras și a primelor de capital.
Conform normelor contabile naționale, primele de capital reprezintă excedentul (diferențele favorabile)
dintre:
a) valoarea efectivă și valoarea nominală a părților sociale depuse în capitalul social;
b) valoarea nominală sau de înstrăinare și valoarea de retragere a părților sociale proprii răscumpărate
și, ulterior, anulate sau înstrăinate;
c) valoarea nominală a obligațiunilor și valoarea nominală a acțiunilor în care acestea au fost
convertite.
Termenul de rezerve este utilizat în normele contabile, atât pentru a desemna rezervele propriu-zise, cât și
alte elemente de capital propriu. Pentru a evita neînțelegerile, menționăm că termenul de ”rezerve propriu-
zise” se constituie din profitul entității, iar rezervele din reevaluare nu apar decât atunci când entitatea
optează pentru un tratament contabil în care se utilizează valoarea justă drept referință.
Rezervele sunt surse constituite prin autofinanțare, anual, din profitul entității. Deciziile precise privind
repartizarea profitului sunt stabilite de către adunarea generală a proprietarilor. Din punct de vedere al
reglementării, ca urmare a respectării unei obligațiuni impuse de lege, entitatea trebuie să constituie din
profitul obținut o rezervă legală de cel puțin 10% din suma capitalului social. Astfel, componentele
capitalului propriu sub formă de rezerve sunt: capitalul de rezervă (rezervele stabilite de legislație),
rezervele statutare (rezervele prevăzute de statutul sau contractul de constituire) și alte rezerve (se
formează în baza deciziei adunării generale a proprietarilor).
Scopul principal al oricărui întreprinzător constă în obținerea rezultatelor financiare pozitive. În activitatea
practică contabilă, rezultatele financiare se determină ca total cumulativ de la începutul perioadei de
gestiune și apar sub forma profitului, dacă veniturile perioadei de gestiune sunt mai mari decât
cheltuielile aceleiași perioade, sau sub forma pierderii, când cheltuielile perioadei de gestiune depășesc
veniturile aceleiași perioade.
Profitul (pierderea) include: profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune, profitul nerepartizat
(pierderea neacoperită) al anilor precedenți, profitul utilizat al perioadei de gestiune, corecțiile
rezultatelor anilor precedenți.
Profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune se determină ca diferența între veniturile și
cheltuielile totale ale entității recunoscute în perioada de gestiune curentă.
Profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți reprezintă o parte din capitalul
propriu care nu a fost utilizată sau repartizată între proprietarii entității sub formă de dividende sau
venituri din participații.
Profitul utilizat al perioadei de gestiune exprimă profitul anului de gestiune utilizat pe parcursul
perioadei curente până la impozitare. Acesta micșorează mărimea profitului net al perioadei de gestiune.
Corecții ale rezultatelor anilor precedenți constituie rezultatele corectărilor efectuate în anul curent la
operațiunile aferente perioadelor precedente.
Rezervele din reevaluare – surplusul de reevaluare stabilit în urma reevaluării imobilizărilor corporale.
Ele apar ca diferența dintre valoarea obținută și valoarea de înregistrare în contabilitate.
Alte elemente de capital propriu includ orice elemente ale acestuia, care nu au fost incluse în capitalul
social, în primele de capital, în rezerve, sau în profit (pierdere) sau în rezervele din reevaluare.
La entitățile de stat, municipale și alte entități similare cu proprietate publică, inclusiv instituțiile publice
cu autonomie financiară, ca alte elemente de capital propriu pot fi înregistrate subvențiile aferente
activelor primite de la autoritățile administrației publice.

Capital propriu = Capital social + Capital neînregistrat – Capital nevărsat + Prime de capital –
Capital retras + Rezerve +/- Corecții ale rezultatelor anilor precedenți +/- Profit net (pierdere netă)
+/- Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) – Profit utilizat + Alte elemente de capital propriu.

Contabilitatea capitalului social

Una dintre condiţiile esenţiale ale constituirii şi funcţionării entităţii economice ca persoană juridică
este înzestrarea acesteia cu anumite valori patrimoniale, care permite subiectului de drept să se manifeste
în circuitul civil. Temelia patrimoniului o constituie drepturile cu care o înzestrează fondatorii entităţii, al
căror ansamblu formează, la constituire, capitalul social.
Capitalul social – este expresia valorică a totalităţii aporturilor (în numerar sau în natură) cu care
participanţii la o entitate contribuie la constituirea patrimoniului acesteia, spre a asigura mijloacele
necesare desfăşurării actvităţii şi îndeplinirii scopurilor statutare.
Pentru ca capitalul social să fie format, fiecare fondator urmează să transmită aportul la care s-a
obligat. Angajamentul fondatorului de a transmite aportul la formarea capitalului social este fixat în actul
de constituire.
Mărimea minimă a capitalului social şi modul de formare a acestuia sunt reglementate de actele
legislative ale RM şi de documentele de constituire a entităţii (statutul, contractul de constituire). De
exemplu capitalul social al societăţii pe acţiuni nu poate fi mai mic de 20 mii lei.
Formarea capitalului social al entităţii se reflectă în contabilitate după înregistrarea de stat a entităţii
în baza următoarelor documente justificative:
• actul (contractul) de constituire;
• statutul întreprinderii;
• certificatul de înregistrare a întreprinderii;
• dispoziţia de încasare (în cazul depunerii aporturilor băneşti în numerar);
• ordinul de plată (în cazul depunerii aporturilor băneşti prin virament);
• procesul-verbal de primire-predare (în cazul depunerii activelor imobilizate);
 • extrasul din registrul deţinătorilor hîrtiilor de valoare (în cazul depunerii hîrtiilor de valoare);
• factura fiscală, etc
Aportul la capitalul social al entităţii economice poate fi sub formă de mijloace băneşti (atît în
monedă naţională, cît şi în valută străină, ce trebuie exprimat în monedă naţională) şi sub formă de bunuri.
În funcţie de obiectul de activitate al entităţii, capitalul social se poate stabili numai prin mijloace băneşti
(al băncilor şi al companiilor de asigurări). Aporturile nebăneşti depuse la capitalul social se evaluează în
conformitate cu prevederile SNC ,,Stocuri", SNC ,,Imobilizări necorporale şi corporale", SNC ,,Investiţii
imobiliare", SNC ,,Creanţe şi investiţii financiare", în funcţie de felurile activelor, precum şi cerinţele
legislaţiei în vigoare. De exemplu, aporturile nebăneşti la capitalul social al SA se evaluează la valoarea
de piaţă aprobată prin decizia adunării generale (de constituire) a acţionarilor sau a consiliului societăţii,
luându-se ca bază preţurile publicate ale pieţei organizate.
Pentru generalizarea informaţiei referitoare la existenţa şi modificarea capitalului social este destinat
contul de pasiv 311 “Capital social”. În debitul contului se reflectă diminuarea sau retragerea aporturilor
la capitalul social de către fondatori. În credit – se reflectă valoarea nominală a aporturilor fondatorilor la
capitalul social al entităţii. Soldul contului este creditor şi reprezintă valoarea capitalului social la finele
perioadei de gestiune.
Formarea capitalului social în cazul depunerii aporturilor băneşti se reflectă în contabilitate prin
următoarele formule contabile:
• Dt 242 – la suma aportului depus de fondatori la contul bancar în monedă naţională
Dt 243 – la suma aportului depus de fondatori la contul bacar în valută străină
Dt 313 – la suma aportului neachitat de fondatori la momentul înregistrării de stat a entităţii
Ct 311 – valoarea nominală a aporturilor fondatorilor la capitalul social al entităţii

La achitarea datoriilor privind aporturile la capitalul social se întocmesc formulele cont.:

• la valoarea efectivă a aporturilor la capitalul social (fără TVA):
Dt 111,112, 121, 123, 141, 142, 151, 211, 217, 251, 252, 241, 242 Ct 313 ;
• la suma TVA aferentă aporturilor nebăneşti depuse în capitalul social:Dt 534 Ct 313.
Evidenţa analitită a capitalului social se ţine pe proprietari (participanţi, membri, asociaţi, acţionari
etc.) ai entităţii, fie persoane fizice sau juridice. De exemplu, în SRL evidenţa analitică a capitalului social
se ţine în registrul asociaţilor în care se reflectă numele de familie (denumirea completă) a asociatului,
datele de identitate, sediul (adresa poştală), data de intrare în SRL, valoarea părţii sociale, informaţii
privind achitarea (neachitarea) părţii sociale, înscrieri privind cesiunea părţii sociale şi alte informaţii
necesare.

Evidența capitalului nevărsat, neînregistrat și retras

În practica economică deseori apar situaţii cînd momentul de înregistrare a entităţii nu coincide cu
momentul de depunere a aporturilor la capitalul social sau fondatorii nu depun aporturi în mărimea
integrală prevăzută de actele de constituire. În aceste cazuri se formează capital nevărsat care reprezintă
datoriile fondatorilor aferente aporturilor la capitalul social.
În calitate de document justificativ pentru reflectarea capitalului nevărsat serveşte nota contabilă
întocmită în baza documentelor primare privind formarea capitalului social.
Evidenţa analitică a capitalului nevărsat se ţine pe fiecare proprietar al întreprinderii, iar în cadrul
acestora - pe fiecare tip de aport nevărsat.
Pentru evidenţa sintetică a datoriilor fondatorilor aferente aporturilor la capitalul social este
destinat contul de activ 313 ,,Capital nevărsat". În debitul acestui cont se reflectă datoriile fondatorilor
entităţii economice aferente aporturilor la capitalul social, iar în credit - achitarea acestor datorii. Soldul
acestui cont este debitor, se reflectă în situaţiile financiare (Bilanţul şi Situaţia modificărilor capitalului
propriu) cu cifre negative (în paranteze) şi reprezintă valoarea capitalului nevărsat la finele perioadei de
gestiune.
Capitalul nevărsat se reflectă în contabilitate prin următoarele formule contabile:
• La data înregistrării de stat a entităţii în mărimea cotei neachitate de fondatori aferentă aporturilor la
capitalul social: Dt 313 Ct 311 , iar în societăţile pe acţiuni − a capitalului neînregistrat: Dt 313
Ct 314 După înregistrarea de stat a acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii pe acţiuni, valoarea nominală
(fixată) a acestora se contabilizează: Dt 314 Ct 311, iar în cazul în care înfiinţarea societăţii pe acţiuni a
fost recunoscută drept neefectuată, valoarea aporturilor spre restituire se contabilizează: Dt 314 Ct 536
Aporturile aferente majorării capitalului social primite pînă la înregistrarea de stat a modificărilor
introduse în actele de constituire ale entităţii, se contabilizează ca majorare concomitentă a activelor
respective şi a capitalului neînregistrat:
Dt 241, 242, 243, 111, 112, 121, 123, 141, 142, 151, 211, 217, 251, 252 Ct 314
După înregistrarea de stat a modificărilor introduse în actele de constituire ale entităţii, se contabilizează
diminuarea capitalului neînregistrat şi majorarea capitalului social: Dt 314 Ct 311, iar dacă majorarea
capitalului social nu a avut loc în termenele stabilite de legislaţia în vigoare, valoarea aporturilor ce
urmează a fi restituite se contabilizează ca diminuare a capitalului neînregistrat şi majorare a datoriilor faţă
de proprietari: Dt 314 Ct 536
• la primirea mijloacelor de la fondatori în contul achitării datoriilor aferente aporturilor la capitalul
social:
1. La valoarea efectivă a aporturilor la capitalul social (fără TVA):
Dt 241, 242, 243, 111, 112, 121, 123, 141, 142, 151, 211, 217, 251, 252 Ct 313
2. La suma TVA aferentă aporturilor nebăneşti primite de la fondatori:
Dt 534 Ct 313
În activitatea entităţilor apar situaţii cînd valoarea activelor depuse după înregistrarea de stat
depăşeşte mărimea aportului (valoarea nominală) datorat de fondator. În această situaţie, în baza deciziei
organului de conducere împuternicit al entităţii diferenţa poate fi considerată după caz ca datorie a entităţii
faţă de fondatori sau în calitate de prime de capital (dacă diferența nu se restituie fondatorului).
 În funcţie de decizia luată, la suma diferenţei se întocmeşte formula contabilă:
Dt 313 - la suma diferenţei
Ct 536 - considerată ca datorie ce urmează a fi restituită fondatorilor
Ct 317 – cînd diferenţa este considerată drept prime de capital
În calitate de document juslificativ pentru reflectarea acestei formule contabile serveşte extrasul
din procesul-verbal al adunării (şedinţei) organului împuternicit al entităţii.

În procesul desfasurarii activitatii economice a entității apar situatii în care S.A dobândește
actiunile propriii plasate anterior, iar SRL – partile sociale ale asociatilor săi astfel, apare capitalul retras.
La entitate se formeaza capital retras în diverse scopuri:
 Micșorarea cap social prin intermediul anulării acțiunilor retrase;
 Revânzarea acțiunilor la un preț mai mare,etc.
Evidenta analitica a cap retras se tine pe fiecare pachet, tip, clasa de acțiuni retrase de la
acționari. P/u evidenta sintetică a acțiunilor retrase de la ațtionari este destinat contul de activ 315 ”Capital
retras”. În Dt – valoarea acțiunilor retrase, în Ct – valoarea acțiunilor anulate și revândute. Soldul este
debitor și reprezintă valoarea capitalului retras la sfârșitul perioadei de gestiune, de asemenea, se reflectă
în situațiile financiare cu cifre negative.
Principalele formule contabile:
1. Retragerea acțiunilor:
Dt 315 – valoarea actiunilor retrase la preț de procurare
Ct 241, 242 – suma mijloacelor bănești achitate la dobândirea acțiunilor.
2. La anularea acțiunilor retrase la valoarea nominală: Dt 311 Ct 315. În cazul când prețul de procurare
al acțiunilor anulate ulterior diferă de valoarea nominală, diferența favorabilă se trece la prime de capital:
Dt 315 Ct 317, iar diferențele nefavorabile se decontează la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită)
al anilor precedenţi: Dt 332 Ct 315
3. La revânzarea acțiunilor retrase anterior:
Dt 241, 242 – la valoarea mijloacelor banesti încasate în urma revânzării:
Ct 315
Diferența dintre prețul de procurare și vânzare al acțiunilor revândute sunt trecute la prime de capital (în
cazul diferențelor favorabile): Dt 315 Ct 317– prețul de procurare < prețul de vânzare, iar diferenţele
nefavorabile se decontează la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi. Dt 332
Ct 315 – prețul de procurare > prețul de vânzare
Deci, la anularea sau înstrăinarea părţilor sociale retrase, diferenţele dintre valoarea efectivă de
retragere şi valoarea nominală (fixată) sau de înstrăinare a acestora se trec la majorarea primelor de capital
sau se decontează la profitul nerepartizat (pierdere

Evidența capitalului de rezervă.

Rezervele reprezintă profituri capitalizate în mod durabil de către o entitate economică. Ele sunt
elemente componente ale capitalului propriu şi se constituie din profit sau altor surse permise de
legislaţie, pentru acoperirea pierderilor probabile ce pot apărea în viitor sau alte scopuri prevăzute de
legislaţie şi fondatori.
În ansamblu rezervele întreprinderii din componenţa capitalului propriu se divizează în trei categorii:

• capital de rezervă, rezervele, a căror mărime, surse de formare şi scopuri de utilizare sunt stabilite
de legislaţia în vigoare. De exemplu, SA sunt obligate să creeze capital de rezervă care trebuie să
constituie cel putin 10% din mărimea capitalului social. Acest capital se formează prin vărsăminte anuale
din beneficiul societăţii pe acţiuni în proporţie de cel puţin 5% din profitul net, pînă la atingerea mărimii
stabilite de actul de constituire. Capitalul de rezervă poate fi folosit doar la acoperirea pierderii societăţii
pe acţiuni sau la majorarea capitalului social al acesteia.
SRL sunt obligate să formeze capital de rezervă care trebuie să constituie cel puţin 10% din mărimea
capitalului social. Acest capital se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul societăţii, în proporţie
de cel puţin 5% din beneficiul net, pînă la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire. Capitalul de
rezervă poate fi folosit doar la acoperirea pierderii societăţii cu raspundere limitată sau la majorarea
capitalului social al acesteia.

• rezerve statutare cuprind rezervele, a căror creare, scop şi mărime sunt prevăzute de statutul
entităţii. De exemplu, întreprinderea poate să formeze pe seama profitului sau altor surse permise de
legislaţie, rezerve pentru dezvoltarea socială şi de producţie a entităţii. Se constituie facultativ.

• alte rezerve, fac parte rezervele, a căror creare nu este prevăzută de statut, dar este efectuată
conform deciziei adunării generale a proprietarilor entităţii (acţionarilor, asociaţilor) sau a altui organ
autorizat de conducere (consiliul etc.). Ele se constituie faculatativ.

Evidenţa analitică a rezervelor se ţine pe tipuri de rezerve, pe surse de formare şi pe direcţii de

utilizare.
Pentru evidenţa sintetică a fiecărei categorii de rezerve sunt destinate conturile distincte din grupa 32
,,Rezerve":
321 ,,Capital de rezervă". În credit – se înregistrează constituirea şi majorarea rezervei stabilite de
legislaţie, iar în debitul contului se reflectă utilizarea rezervei stabilite de legislaţie. Soldul este creditor şi
reflectă mărimea rezervei stabilite de legislaţie la finele perioadei de gestiune.
322 ,,Rezerve statutare". În credit – se înregistrează constituirea şi majorarea rezervei prevăzute de
statut, iar în debitul contului se reflectă utilizarea rezervei prevăzute de statut. Soldul este creditor şi
reflectă mărimea rezervelor statutare la finele perioadei de gestiune.
323 ,,Alte rezerve". În credit – se înregistrează constituirea şi majorarea altor rezerve, iar în debitul
contului se reflectă utilizarea altor rezerve (conform hotărârii organului împuternicit). Soldul este creditor
şi reflectă mărimea altor rezerve la finele perioadei de gestiune.
Documentele folosite pentru evidenţa constituirii şi utilizării rezervelor sunt:
- Actul (contractul) de constituire al entităţii economice
- Hotărârea (decizia) adunării generale a fondatorilor (acţionarilor, asociaţilor)
- Extrasul din hotărârea (decizia) adunării generale a fondatorilor
- Decizia Camerei Înregistrării de Stat privind introducerea modificărilor în actele de constituire
Conform datelor din nota contabilă, extrasului din hotărârea adunării generale a fondatorilor,
actului de constituire al entităţii economice, suma rezervei calculate pentru constituire şi majorare se
înregistrează în debitul conturilor de evidenţă a profiturilor în funcţie de perioada de obţinere a acestora în
corespondenţă cu creditul contului sintetic corespunzător tipului de rezervă. În acest scop se întocmesc
următoarele formule contabile:
 la constituirea rezervelor pe seama profitului anilor precedenţi:Dt 332 Ct 321, 322, 323
 la constituirea rezervelor pe seama profitului anului curent: Dt 334 Ct 321, 322, 323
Utilizarea rezervelor are loc în baza hotărârii adunării generale a fondatorilor, a deciziei Camerei
Înregistrării de Stat privind efectuarea modificărilor în actele de constituire, a notei contabile şi se
înregistrează în debitul contului sintetic corespunzător tipului de rezervă în corespondenţă cu creditul
conturilor ce reflectă direcţia de utilizare a acestora. În acest scop se întocmesc următoarele formule
contabile:
• la acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul rezervelor: Dt 321, 322, 323 Ct 332
• la majorarea profitului anilor precedenţi din contul rezervelor, în cazul când entitatea ia decizia de a
nu mai constitui rezerve statutare sau alte rezerve: Dt 322, 323 Ct 332
• la majorarea capitalului social din contul rezervelor: Dt 321, 322, 323 Ct 311;
• la utilizarea mijloacelor rezervelor pentru plata dividendelor: Dt 322, 323 Ct 536.
La finele perioadei soldurile creditoare ale conturilor de rezerve se includ în capitolul C “Capital
propriu” al bilanţului şi în Situaţia modificărilor capitalului propriu.

3.5 Evidenţa profitului nerepartizat (pierderii neacoperite).

Rezultatul financiar este motivaţia desfăşurării activităţii economice, ceea ce presupune efectuarea
unui efort evaluat prin cheltuieli, urmat de obţinerea unui efect evaluat prin venituri. Rezultatul financiar
obţinut din desfăşurarea unei activităţi reprezintă diferenţa dintre veniturile obţinute şi cheltuielile
suportate în aceeaşi perioadă.
Din punct de vedere al conţinutului economic rezultatul financiar se prezintă:
- profit – reprezintă depăşirea veniturilor asupra cheltuielilor (Venit > Cheltuieli)
- pierdere – reprezintă depăşirea cheltuielilor asupra veniturilor (Venit < Cheltuieli)
Din punctul de vedere al perioadei în care se obţine, rezultatul financiar poate fi:
 a) Rezultat financiar aferent perioadei de gestiune
b) Rezultat financiar aferent perioadelor precedente
c) Rezultat financiar aferent perioadelor precedente constatat în perioada de gestiune
a) Contabilitatea rezultatului financiar al perioadei de gestiune
Rezultatul financiar aferent perioadei de gestiune – reprezintă profitul net sau pierderea obţinută
în anul curent ca urmare a desfăşurării activităţii economice. Rezultatul financiar al perioadei de gestiune
se calculează la finele fiecărei perioade de gestiune. Pe parcursul anului rezultatul financiar se determină
numai prin calcul aritmetic, iar la sfîrşitul anului are loc întocmirea înregistrărilor contabile.
Rezultatul financiar se determină ca diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, iar în contabilitate se
calculează prin deschiderea contului de comparare 351 ,,Rezultat financiar total". În debitul contului 351
se reflectă cheltuielile înregistrate de entitate şi suma profitului net, iar în credit – veniturile entităţii
economice şi pierderea perioadei de gestiune. Acest cont nu are sold.
Pentru generalizarea informaţiei cu privire la rezultatul financiar înregistrat în anul de gestiune este
destinat contul 333 “Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune”. În creditul contului se reflectă
profitul net şi decontarea pierderilor perioadei de gestiune, iar în debitul acestui cont se reflectă pierderea
netă, profitul utilizat şi decontarea profitului net al anului de gestiune.. Acest cont poate avea atît sold
debitor, cît şi sold creditor. Soldul creditor reprezintă suma profitului net al anului de gestiune existent la
finele perioadei de gestiune, iar cel debitor reprezintă suma pierderii anului curent existentă la finele
perioadei de gestiune
La înregistrarea rezultatului financiar aferent perioadei de gestiune (determinat la 31 decembrie) se
întocmesc următoarele formule contabile:
• la suma profitului dat: Dt 351 Ct 333;
• la suma pierderii: Dt 333 Ct 351.
Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, entitatea economică poate utiliza profitul anului de
gestiune. Deoarece suma profitului în contul 333 se reflectă la 31 decembrie, pe parcursul anului
utilizarea profitului se înregistrează cu ajutorul contului de activ 334 “Profit utilizat al perioadei de
gestiune”. În debitul acestui cont se reflectă suma profitului utilizat al anului curent, iar în credit – se
reflectă decontarea profitului utilizat pe parcursul anului. Soldul este debitor şi rep. suma profitului
utilizat pe parcursul anului curent existentă la finele per. de gest.
La utilizarea profitului pe parcursul anului curent se întocmesc formulele contabile:
• pentru formarea rezervelor: Dt 334 Ct 321, 322, 323
• pentru calcularea dividendelor intermediare (în avans): Dt 334 Ct 536;
La reformarea Bilanţului are loc decontarea sumei profitului utilizat al anului curent prin formula
contabilă: Dt 333 Ct 334.
La reformarea bilanţului, rezultatul financiar al anului curent se trece la rezultatul anilor precedenţi,
deoarece fiecare an financiar începe cu sold zero la acest cont, şi se înt. formulele cont.:
• la trecerea profitului net la rezultatele perioadelor precedente: Dt 333 Ct 332;
 • la trecerea pierderii nete la rezultatele perioadelor precedente: Dt 332 Ct 333.
Suma profitului net (pierderii nete) se include în bilanţ, Situaţia de profit şi pierdere, Situaţia
modificărilor capitalului propriu, dacă este sub formă de profit în mod obişnuit, iar dacă este pierdere, se
reflectă în paranteze.
b) Contabilitatea rezultatului financiar al perioadelor precedente
Rezultatul financiar aferent perioadelor precedente – reprezintă profitul nerepartizat sau
pierderea neacoperită rămasă la entitate anii anteriori şi se calculează la reformarea bilanţului.
Pentru generalizarea informaţiei privind rezultatele financiare ale anilor precedenţi este destinat
contul de pasiv 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”. În debitul acestui
cont se reflectă pierderile neacoperite ale anilor precedenţi şi utilizarea profitului anilor precedenţi, iar în
credit – profitul nerepartizat al anilor precedenţi şi acoperirea pierderilor anilor precedenţi. Acest cont
poate avea atît sold debitor, cît şi sold creditor. Soldul creditor reprezintă suma profitului nerepartizat al
anilor existent la finele perioadei de gestiune, iar cel debitor reprezintă suma pierderii neacoperite
existentă la finele perioadei de gestiune.
La trecerea rezultatului anului curent la rezultatul financiar al anilor precedenţi, la reformarea
bilanţului sunt întocmite următoarele formule contabile:
 la trecerea profitului net la rezultatele perioadelor precedente: Dt 333 Ct 332
 la trecerea pierderii nete la rezultatele perioadelor precedente: Dt 332 Ct 333
La utilizarea profitului nerepartizat al anilor precedenţi sunt întocmite urm. formule contabile:
• pentru constituirea rezervelor: Dt 332 Ct 321, 322, 323
• pentru plata dividendelor: Dt 332 Ct 536
La acoperirea pierderilor anilor precedenţi se întocmeşte formula contabilă:
Dt 311 – prin diminuarea capitalului social
Dt 321 - pe seama capitalului de rezervă
Dt 322 – pe seama rezervei statutare
Dt 323 – pe seama altei rezerve
Dt334 – pe seama profitului perioadei de gestiune
Ct 332
La finele perioadei informaţia privind rezultatul financiar al anilor precedenţi se include în bilanţ şi
Situaţia modificărilor capitalului propriu.
c) Contabilitatea rezultatelor financiare ale perioadelor precedente constatate în anul de
gestiune
Rezultatele financiare ale perioadelor precedente constatate în anul de gestiune – reprezintă
profitul sau pierderea obţinută în urma corectării în anul de gestiune a erorilor aferente perioadelor
precedente, ce ţin de: determinarea valorii de intrare a activelor, calculul uzurii, amortizării, epuizării
activelor imobilizate, înregistrarea creanţelor şi datoriilor.
Ele se înregistrează în contabilitate în baza documentului ce confirmă stabilirea erorii şi notei
contabile întocmite pentru corectarea greşelii.
Pentru generalizarea informaţiei privind rezultatele corectărilor efectuate în perioada de gestiune la
operaţiile aferente perioadelor precedente este destinat contul de regularizare 331 “Corecţii ale
rezultatelor anilor precedenţi”. În debitul acestui cont se reflectă diferenţele sub formă de pierderi ale
anilor precedenţi, constatate în perioada de gestiune, iar în credit – diferenţele sub formă de profit al anilor
precedenţi, constatate în perioada de gestiune. Acest cont poate avea atît sold debitor, cît şi sold creditor.
Soldul creditor reprezintă suma profitului anilor precedenţi constatat în anul de gestiune, existent la finele
perioadei de gestiune, iar cel debitor reprezintă suma pierderii anilor precedenţi constatată în perioada de
gestiune, existentă la finele perioadei de gestiune. La înregistrarea rezultatului financiar al anilor
precedenţi constatat în anul de gestiune sunt întocmite următoarele formule contabile:
a) la suma majorării valorii activelor intrate în anii precedenţi se înregistrează profit:
Dt 111, 112, 121, 122, 123, 125, 131, 132, 211, 213, 217, 251, 252 Ct 331
b) la suma micşorării valorii activelor intrate în anii precedenţi se înregistrează pierdere şi se
întocmeşte formula inversă:
Dt 331 Ct 111, 112, 121, 122, 123, 125, 131, 132, 211, 213, 217, 231, 232
c) la anularea sumelor amortizării activelor imobilizate, uzurii OMVSD, calculate în plus în anii
precedenţi se stabileşte profit: Dt 113, 124, 126, 214 Ct 331
d) la calcularea sumei amortizării activelor imobilizate, uzurii OMVSD, calculate incomplet în anii
precedenţi se stabileşte pierdere şi se întocmeşte formula contabilă inversă:
Dt 331 Ct 113, 124, 126, 214
e) la restabilea creanţelor decontate greşit în perioadele precedente se stabileşte profit:
Dt 161, 162, 221, 224, 226, 231, 232, 233, 234 Ct 331
f) la suma creanţelor constatate greşit în perioadele precedente se stabileşte pierdere şi se întocmeşte
formula contabilă inversă: Dt 331 Ct 161, 162, 221, 224, 226, 231, 232, 233, 234
g) la casarea datoriilor înregistrate greşit în perioadele precedente se stabileşte profit:
Dt 411, 412, 421, 422, 423, 424, 511, 512, 521, 531, 532, 533, 534, 544 Ct 331
h) la restabilirea datoriilor decontate greşit în perioadele precedente se stabileşte pierdere şi se
înregistrează formula contabilă inversă:
Dt 331 Ct 411, 412, 421, 422, 423, 424, 511, 512, 521, 531, 532, 533, 534, 544 Caracteristic
corectărilor rezultatului financiar al anilor precedenţi este faptul că la reformarea bilanţului acestea se
decontează în cadrul rez. fin. ale anilor precedenţi, întocmindu-se formula cont:
 la decontarea profitului stabilit la corectarea rezultatelor perioadelor precedente: Dt 331 Ct 332
 la decontarea pierderii stabilite la corectarea rezultatelor perioadelor precedente: Dt 332 Ct
331
La finele perioadei informaţia privind rezultatul financiar al anilor precedenţi constatat în anul de
gestiune se include în bilanț şi Situaţia modificărilor capitalului propriu.
 4.1 Caracteristica şi clasificarea datoriilor.
Datorii – obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din fapte economice anterioare şi prin stingerea
cărora se aşteaptă o ieşire de resurse care aduc beneficii economice. Datoriile se înregistrează în urma
tranzacţiilor sau evenimentelor anterioare, care rezultă din contractele încheiate sau din cerinţele legislaţiei
în vigoare (de exemplu, procurarea mărfurilor şi serviciilor cu achitare ulterioară, primirea creditelor
bancare, calcularea impozitelor etc.).
Se deosebesc diverse tipuri de datorii, clasificate în baza următoarelor criterii:
1. După conținutul economic:
 datorii financiare. Se formează în urma primirii creditelor de la bancă, precum şi a
împrumuturilor de la alte persoane fizice şi juridice;
 datorii comerciale. Se formează în urma cumpărării bunurilor şi serviciilor de la furnizori,
precum şi a avansurilor primite de la cumpărători;
 datorii calculate. Includ:
a) datorii faţă de personal (de exemplu, datorii privind retribuirea muncii);
b) datorii privind contribuţiile de asigurări sociale de stat şi primele de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală;
c) datorii faţă de buget (de exemplu, datorii privind impozitul pe venit din salariu, T.V.A., accize
etc.);
d) datorii față de proprietari, etc.
 alte datorii curente (datorii privind asigurarea bunurilor și a persoanelor, datorii privind
sancțiunile comerciale, etc.)
2. După gradul de estimare datoriile se clasifică în: datorii certe şi provizioane.
3. În funcţie de gradul de exigibilitate se deosebesc:
 datorii pe termen lung (cu durata de achitare mai mare de un an);
 datorii curente (termenul de achitare până la un an).
4. În funcţie de afilierea părţilor distingem: datorii faţă de părţile neafiliate şi afiliate.
5. În funcţie de valută în care sunt exprimate distingem: datorii în monedă națională şi datorii în
valută străină.
6. După modul de contabilizare distingem următoarelor grupe:
 datorii financiare;
 datorii comerciale;
 datorii calculate;
 subvenţii;
 provizioane;   
 alte datorii. 
 În contabilitate, conform prevederilor SNC ”Capital propriu și datorii” datoriile se recunosc în
baza contabilităţii de angajamente în cazul în care:
1)     există certitudinea că în urma stingerii (decontării) unei datorii va avea loc o ieşire de resurse,
purtătoare de beneficii economice;
2)     valoarea datoriei poate fi evaluată în mod credibil.
De asemenea, în SNC ”Capital propriu și datorii” se precizează:
- Datoriile se evaluează la valoarea nominală a acestora care urmează a fi achitată, inclusiv impozitele şi
taxele prevăzute de legislaţie (taxa pe valoarea adăugată, accizele, alte impozite şi taxe).
- La data raportării entitatea determină cota curentă a datoriilor pe termen lung care se înregistrează ca
diminuare a datoriilor pe termen lung şi majorare a datoriilor curente.
- Nu se admite compensarea datoriilor şi creanţelor, cu excepţia cazurilor cînd se compensează datoriile
faţă de un creditor cu creanţele acestuia şi cu condiţia că această compensare a fost convenită de părţi în
mod explicit.

- Stingerea datoriilor poate fi efectuată prin:

1)     achitarea numerarului;
2)     transmiterea altor active;
3)     prestarea serviciilor;
4)     substituirea unei datorii cu alta;
5)     trecerea în cont a avansurilor acordate, etc.
- Dacă la data raportării valoarea mijloacelor îndreptate pentru stingerea unei datorii depăşeşte suma
acesteia, diferenţa respectivă se înregistrează ca creanţă.
- Decontarea datoriilor se efectuează:
1)     la renunţarea creditorului la drepturile sale;
2)     la privarea creditorului de drepturile sale, inclusiv la expirarea termenului de prescripţie a datoriilor;
3)     în alte cazuri prevăzute de legislaţie. Decontarea datoriilor se contabilizează ca diminuare a datoriilor
şi majorare a veniturilor curente.

Contabilitatea datoriilor comerciale

Datoriile comerciale reprezintă angajamentele de plată ale entităţii faţă de furnizori şi antreprenori
privind facturile comerciale aferente activele procurate, avansurile primite şi serviciile de care entitatea a
beneficiat.
Evaluarea datoriilor comerciale se face întotdeauna pe baza unui document justificativ: contract,
factura fiscală, proces verbal de predare a serviciilor, act de achiziţie, ordin de plată, extras de cont, etc.
Înregistrarea în contabilitate se face la nivelul sumei trecute în documentul primar, numită valoare
nominală, respectând principiul contabilitatea de angajamente. Evidenţa analitică a datoriilor comerciale
se ţine pe fiecare furnizor, antreprenor, pe termene de apariţie şi de achitare a datoriilor. Pentru
generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea datoriilor comerciale se utilizează următoarele
conturi de pasiv:
 521 „Datorii comerciale curente”
 522 „Datorii curente față de părțile afiliate”
  523 „Avansuri primite curente”
Contul 521 „Datorii comerciale curente" este destinat generalizării informaţiei privind
decontările cu furnizorii şi antreprenorii. Decontările cu furnizorii şi antreprenorii pot proveni atât din
interiorul ţării cât şi de peste hotarele ţării.

În debitul contului 521 „Datorii comerciale curente” se reflectă achitarea datoriilor

comerciale.
În creditul contului 521 „Datorii comerciale curente” se înregistrează creşterea
datoriilor comerciale.
Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă datoriile entităţii faţă de furnizori şi
antreprenori la finele perioadei de gestiune.

Contabilizarea datoriilor privind facturile comerciale depinde de faptul, dacă procurăm active sau
beneficiem de servicii. În ambele cazuri valoarea activelor procurate şi serviciilor primite se reflectă
separat de suma TVA.
La reflectarea activelor intrate de la furnizori şi antreprenori (fără TVA) se întocmesc
corespondenţele:
 Pentru activele imobilizate procurate şi cheltuielile aferente procurărilor (creare, montare,
instalare, experimentare), în baza facturilor fiscale, proceselor verbale de primire predare,
procese verbale de prestare a serviciilor, declaraţii vamale, etc.:
Dt 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie”
Dt 112 „Imobilizări necorporale în exploatare”
Dt 121 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”
Dt 122 „Terenuri”
Dt 123 „Mijloace fixe”,
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
 Pentru activele circulante procurate în baza facturilor fiscale, declaraţii vamale:
Dt 211 „Materiale”,
Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,
Dt 217 „Mărfuri”,
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
La reflectarea valorii serviciile prestate de către furnizori şi antreprenori (fără TVA) se întocmesc
corespondenţele conform facturilor fiscale, procese verbale de prestare a serviciilor,:
 În scopuri comerciale (marketing, transport, reclamă, deservire cu garanţie, consumul de apă,
energie electrică, etc.)
Dt 712 „Cheltuieli de distribuire”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
 In scopuri administrative şi de conducere (cheltuieli de transport, consumul de apă, energie
electrică, reparaţia mijloacelor fixe, servicii poştale, telegrafice, de judecată, de audit,
consultative, )
Dt 713 „Cheltuieli administrative”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
 Reflectarea serviciilor la ieşirea activelor imobilizate (de transport sau alte servicii)
Dt 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
 Reflectarea diferenţelor de curs valutar nefavorabile
Dt 722 „Cheltuieli financiare”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
 Reflectarea serviciilor aferente procesului de producţie (combustibil, apă, energie electrică,
locaţiune, etc.)
Dt 811 „Activităţi de bază” sau
Dt 812 „Activităţi auxiliare”
Dt 821 „Costuri indirecte de producție”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
 Suma TVA ce urmează a fi trecută în cont aferentă procurărilor şi serviciilor primite se
reflectă în baza facturii fiscale prin corespondenţa:
Dt 534 „Datorii faţă de buget” Ct 521 „Datorii comerciale curente”

Decontările între furnizori şi cumpărători pot avea loc:

 în momentul primirii activelor, serviciilor sau după primirea acestora;
 sub formă de avans, până la furnizarea efectivă a activelor sau prestării serviciilor;
***Chiar dacă momentul achitării coincide cu momentul primirii activelor şi serviciilor, mai întăi
constatăm datorie în baza facturilor fiscale, iar în baza documentelor de plată stingem concomitent
datoria.
Achitarea datoriilor faţă de furnizori şi antreprenori se poate efectua prin diverse modalităţi şi se
reflectă în contabilitate prin corespondenţele:
 prin virament din conturile curente bancare:
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
Ct  242 „Conturi curente în monedă naţională”
Ct 243 „Conturi curente în valută străină”
 în numerar:
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
Ct 241 „Casa”;
 prin schimbul cu alte active:
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
Ct 221 „Creanţe comerciale”
 prin intermediul titularilor de avans cu acordarea preventivă a avansului
Dt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”
Ct  226  „Creanţe ale personalului”
 prin intermediul titularilor de avans fără acordarea preventivă a avansului
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”
 pe seama avansurilor acordate furnizorilor
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
Ct 224 „Avansuri acordate curente”

Exemplul 1. Entitatea „X” SRL a procurat un lot de mărfuri de la furnizorul Z la valoarea de

procurare de 54000 lei, inclusiv TVA 20%. Anterior entitatea „X” a transferat furnizorului Z
un avans de 25000 lei în contul plăţii pentru mărfuri. Restul a fost achitat după procurarea
mărfurilor prin virament.

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice:

Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei economice conturilor
lei
Debit Credit
1. Plata în avans furnizorului Z în contul procurării mărfurilor 25 000 224 242
2. Înregistrarea la intrări a mărfurilor procurate (fără TVA) 45 000 217 521
3. Reflectarea TVA ce urmează a fi trecută în cont (54000/6 ) 9 000 534 521
4. Trecerea în contul datoriilor avansul acordat furnizorului Z 25 000 521 224
5. Achitarea datoriei furnizorului Z (54000-25000) 29 000 521 242

În cazul în care contractele de vânzare-cumpărare prevăd livrările în valută străină, este necesar de
reflectat diferenţele de curs valutar care apar în momentul achitării datoriilor şi-n momentul întocmirii
situațiilor financiare.

Diferenţele de curs valutar aferente datoriilor faţă de furnizori străini:


favorabile:
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
 Exemplul 2: Entitatea „X” SRL procură materie primă de la furnizorul Z în valoare de 10000€ la
cursul 19,2550 lei, cu achitarea ulterioară. La achitarea datoriei faţă de furnizorul Z cursul oficial de
schimb al BNM a constituit 19,4250 lei pentru 1 € .

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice:

Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei economice conturilor
lei
Debit Credit
1 Înregistrarea la intrări a materiei prime (10000€*19,2550 lei) 192550 211 521
2 Achitarea datorii faţă de furnizorul Y (10000€ * 19,4250 lei) 194250 521 243
4 Reflectarea diferenţei de curs valutar ((19,2550-
1700 722 521
19,4250)*10000€)
Verificăm prin contul contabil:
Dt 521 Ct
SI – 0,00
194250,00 192550,00
Entităţile, la rândul lor, 1700,00 pot să primească avansuri în
contul livrării ulterioare a RD 194250,00 RC 194250,00 producţiei fabricate (serviciilor
acordate) sau altor active. Aceste SF 0,00 avansuri până la livrarea
activelor (prestarea serviciilor) se consideră datorii. Pentru
generalizarea informaţiei privind avansurile primite de la cumpărători şi clienţi în contul livrării mărfurilor
şi materialelor şi prestării serviciilor este destinat contul de pasiv 523 „Avansuri primite curente”.

În creditul contului 523 „Avansuri primite curente” se reflectă încasarea avansurilor

de la cumpărători.
În debitul contului 523 „Avansuri primite curente” se reflectă utilizarea avansurilor
(stingerea creanţelor comerciale)
Soldul este creditor şi reprezintă datoriile entităţii aferente avansurilor primite de la
cumpărători la finele perioadei de gestiune.

La sumele avansurilor primite conform ordinelor de plată se reflectă în contabilitate următoarea

corespondenţa:
Dt  242 „Conturi curente în monedă naţională”
Ct 523 „Avansuri primite curente”
Sumele primite în avans contra livrărilor impozabile ulterioare condiţionează apariţia datoriei faţă
de buget privind TVA. La înregistrarea în contabilitate sumele avansurilor se trec în Registrul de evidenţă
a livrărilor. Suma TVA aferentă avansurilor primite se reflectă prin corespondenţa:
Dt 225 „Creanţe ale bugetului”
Ct 534 „Datorii faţă de buget”
La livrarea propiu-zisă, are loc trecerea în cont a sumei TVA aferentă avansurilor primite
(întocmindu-se aceeaşi înregistrare cu suma respectivă în paranteze sau inversarea conturilor) prin
corespondenţa conturilor,:
Dt 225 „Creanţe ale bugetului” Ct 534 „Datorii faţă de buget” ( ) sau
Dt 534 „Datorii faţă de buget” Ct 225 „Creanţe ale bugetului”
Concomitent sumele avansurilor primite se trec în contul stingerii creanţelor prin întocmirea
corespondenţei:
Dt 523 „Avansuri primite curente”
Ct 221 „Creanţe comerciale”

Exemplul 3: Entitatea „X” a primit un avans în valoare de 150000 lei în contul livrării
produselor conform ordinului de plată.
Jurnalul Ulterior entitatea
de înregistrare „X” a livrat
a operaţiilor pe bază de factură fiscală
economice:
cumpărătorului „Z” produse în valoare de 150000 lei, inclusiv TVA. Corespondenţa
Suma,
№ Conţinutul operaţiei economice conturilor
lei
Debit Credit
1. Îregistrarea avansului primit în contul curent în valută
150000 242 523*
naţională
2. *Reflectarea sumei TVA aferentă avansului primit
25000 225 534
(150000/6)
3. Livrarea produselor cumpărătorului „Z” conform facturii:
 venitul din vănzarea prooduselor 125000 221 611
 TVA aferentă produselor vândute 25000 221 534*
4. * Pentru ca să nu dublăm datoria privind TVA la aceleaşi
produse văndute are loc trecerea în cont a sumei TVA (25000) 225 534
aferentă avansurilor primite
5. Stingerea creanţei cumpărătorului „Z” pe seama avansului
150000 523 221
primit

4.4 Contabilitatea datoriilor calculate

Contabilitatea datoriilor faţă de personal privind retribuirea muncii

Salariul reprezintă recompensa sau câştigul calculat în expresie bănească şi achitat de entitatea –
angajator în baza contractului individual de muncă pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.
Generalizarea informaţiei despre starea decontărilor cu personalul entității privind retribuirea
muncii se efectuează cu ajutorul contului de pasiv 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea
muncii”. În credit se reflectă sumele salariilor calculate, iar în debit – sumele reţinute şi plătite.
Evidenţa analitică se ţine pe angajaţi, tipuri de plăţi şi reţineri şi alte direcţii stabilite de politiile
contabile a entității.
Formulele contabile care ţin de calcularea, achitarea şi reţinerea diferitor sume din salariu.
Salariul calculat personalului constituie creşterea unui element de costuri sau cheltuieli (A+) respectiv se
debitează, şi creşterea datoriei entităţii (P+), care se creditează. În funcţie de natura costurilor sau
cheltuielilor operaţiile economice se vor contabiliza astfel:
1. Calculul salariului ca element al costurilor
Dt 811, 812, 821 Ct 531
2. Calculul salariului lucrătorilor încadraţi în procesul de procurare, de creare a activelor, de
încărcare şi descărcare a materialelor şi altor lucrări legate de aprovizionare, care se includ în costul
acestor active:
Dt 111, 121, 131, 211, 213, 217 Ct 531
3. Calculul salariului care reprezintă cheltuieli ale perioadei se reflectă în conturile clasei a
7 “Cheltuieli” şi participă la calcularea rezultatului financiar prin scădere din venit.
În funcţie de tipul activităţii, caracterul lucrărilor, calculul salariului se înregistrează:
Dt 712, 713, 721 Ct 531

 Acordarea avansului determină o scădere a mijloacelor băneşti în casierie sau în contul curent de la
bancă (A-) şi o creştere a creanţei entităţii faţă de salariaţi (A+). Conturile utilizate sunt 226 “Creanţe ale
personalului”, cont de activ care se debitează cu constituirea creanţei şi conturile 241 “Casa” sau 242
“Conturi curente în monedă naţională”, conturi de activ care se creditează cu micşorările numerarului.
 Reţinerile din salarii:
 fiscale: impozitul pe venitul persoanelor fizice;
 sociale: contribuţii la asigurări sociale şi medicale;
 alte reţineri: avansurile anterior acordate, plata cotizaţiilor sindicale, reţineri pentru chirii, cumpărări cu
plată în rate, pentru servicii comunale prestate de obiectele sociale ale întreprinderii, reţineri privind
executarea titlurilor executorii (pensii, alimentare şi altele), reţineri privind împrumuturile anterior
acordate salariaţilor etc.
Înregistrarea reţinerilor din salarii determină micşorarea datoriilor salariale ale entităţii faţă de
personal (P-); micşorarea creanţei privind avansul acordat (A-) şi creşterea datoriilor faţă de terţi (P+).
Reţinerile din salarii se reflectă în contabilitate astfel:

Dt 531 
Ct 534  - la suma impozitului pe venitul persoanelor fizice
Ct 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale” - la suma primelor de asigurare medicală,
contribuţiilor la asigurări sociale în fondul asigurărilor sociale.
Ct 226 “Creanţe ale personalului” – la suma avansului plătit şi pentru recuperarea prejudiciului
material cauzat, pentru mărfurile procurate în rate, pentru împrumuturile primite, plata pentru servicii
comunale, pensii alimentare etc.

Calculul salariului, venitului impozabil şi impozitului pe venit se face în bază cumulativă, de la

începutul anului sau din momentul angajării la serviciu în fişa personală deschisă fiecărui salariat.
 Plata salariilor determină micşorarea mijloacelor băneşti în casierie sau în contul curent de la bancă
(A-) şi o scădere a datoriei entităţii faţă de salariaţi pentru restul de plată datorat după efectuarea
reţinerilor din salarii (P-). Conturile utilizate sunt 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea
muncii”, cont de pasiv care se debitează cu diminuarea datoriei şi conturile 241 “Casa” sau 242 “Conturi
curente în monedă naţională”, conturi de activ care se creditează cu micşorările numerarului. Formula
contabilă este:
Dt 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
Ct 241 “Casa” sau
Ct 242 “Conturi curente în monedă naţională”.

Salariul poate fi eliberat personalului în mijloace băneşti sau sub forma altor active, în special
produse, materiale, hârtii de valoare. În acest caz, se determină suma salariului spre plată, care constituie
valoarea produselor, mărfurilor eliberate salariatului.
De menţionat că relaţiile entităţii cu personalul pot fi exprimate şi în creanţe şi datorii apărute în
urma altor operaţii. Acestea pot fi datorii faţă de salariaţi pentru sumele cheltuite de aceştia din contul
propriu în interesele entităţii. Pentru evidenţa decontărilor cu personalul entităţii privind alte operaţii, cu
excepţia decontărilor privind retribuirea muncii, este destinat contul 532 “Datorii faţă de personal privind
alte operaţii”, cont de pasiv. Datoriile faţă de titularii de avans apar în cazul efectuării cheltuielilor de
către aceştia, fără eliberarea prealabilă a avansurilor spre decontare.

Contabilitatea datoriilor sociale, fiscale şi alte datorii

În sfera acestor operaţii se includ contribuţiile entităţii la asigurări sociale obligatorii, contribuţiile
entităţii şi a personalului aferente primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, precum şi
contribuţiile entităţii la asigurarea bunurilor şi personalului.
Pentru reflectarea datoriilor privind asigurările sociale, datoriilor privind asigurarea medicală, se
utilizează contul 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale”. Acest cont are funcţie contabilă de
pasiv şi se creditează cu datoriile entităţii şi ale angajaţilor legate de contribuţia la asigurări sociale şi
medicale, şi se debitează cu plata către stat a datoriilor calculate, şi sumele cuvenite salariaţilor din
asigurările sociale (de exemplu concedii medicale). Soldul contului este creditor şi reflectă datoriile
entităţii neplătite către bugetele asigurărilor sociale şi medicale. În consecinţă, operaţiile aferente
decontărilor cu personalul se concretizează în:
 Calculul contribuţiilor pentru asigurările sociale şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală se face în dependenţă de cota procentuală stabilită prin acte legislative faţă de salariul brut.
Acesta determină recunoaşterea costurilor şi cheltuielilor din diferite activităţi (A+), pentru care se
debitează conturile respective, şi creşterea simultană a datoriilor privind asigurările (P+), care se reflectă
în contabilitate astfel:
1. Calculul contribuţiilor şi primelor ca element al costurilor
Dt 811, 812, 821 Ct 533
2. Calculul contribuţiilor şi primelor pentru lucrătorii încadraţi în procesul de procurare, de creare a
activelor, de încărcare şi descărcare a materialelor şi altor lucrări legate de aprovizionare, care se includ în
costul acestor active:
Dt 111, 121, 131, 211, 213, 217 Ct 533
3. Calculul contribuţiilor şi primelor pentru lucrătorii care nu sunt ocupaţi direct în producţie, în funcţie
de tipul activităţii:
Dt 712, 713, 721 Ct 533
 Plata asigurărilor:
1. Suma spre achitare Fondului social se calculează ca diferenţă dintre sumele calculate şi achitate efectiv
de entitate lucrătorilor săi. Plata sumelor reprezentând contribuţia şi primele de asigurare către organele
statale:
Dt 533 Ct 241, 242
2. Entitatea achită lucrătorilor unele sume pe seama mijloacelor asigurărilor sociale (de exemplu concedii
medicale) care se reflectă prin formulele contabile:
a) calcularea sumelor datorate personalului
Dt 533 Ct 531

Datoriile fiscale reprezintă sume datorate de către entitate bugetului de stat, datorii pentru care
statul nu oferă o altă contraprestaţie sau o altă contravaloare.
Principalele obligaţii fiscale ce trebuie decontate cu bugetul de stat sunt:
 impozitul pe profit
 impozitul pe veniturile din salarii şi venituri asimilate
 taxa pe valoarea adăugată
 accizele şi diverse impozite şi taxe.
Baza de impozitare se diferenţiază în funcţie de natura indicatorului (profit, salarii, câştiguri),
operaţiei economice (livrare, achiziţie) şi felul produselor (în cazul accizelor sau altor taxe) care constituie
baza impunerii.
Pentru evidenţierea datoriei faţă de bugetul statului şi a decontărilor cu acesta este utilizat contul
534 “Datorii față de buget”, care după funcţia contabilă este un cont de pasiv, iar după conţinutul
economic cont de datorii fiscale. Se creditează cu sumele datorate bugetului privind impozitele calculate,
şi se debitează cu sumele efectiv plătite. Soldul este creditor şi reprezintă sumele datorate de entitate
bugetului statului.
Contul 534 se desfăşoară pe mai multe conturi sintetice de gradul II în dependenţă de tipul
impozitului sau taxelor. De exemplu: pentru evidenţa datoriilor faţă de buget privind taxa pe valoarea
adăugată contul de gradul II 5344 “Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”.

6.1 Caracteristica şi clasificarea cheltuielilor.

Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice sub formă de ieşiri, reduceri ale valorii activelor
sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la diminuarea capitalului propriu, altele decât cele rezultate
din distribuirea acestuia proprietarilor. Componenţa cheltuielilor este determinată de SNC „Cheltuieli”.
În funcţie de destinaţie cheltuielile se împart în 3 grupe:
l. Cheltuieli ale activităţii operaţionale;
2. Cheltuieli ale altor activităţi;
3. Cheltuieli privind impozitul pe venit.
 Cheltuielile activităţii operaţionale sunt generate de fabricarea şi comercializarea produselor,
prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, achiziţionarea şi vânzarea mărfurilor etc. Includ:
a) costul vânzărilor;
b) cheltuieli de distribuire;
c) cheltuieli administrative;
d) alte cheltuieli din activitatea operaţională.
Costul vânzărilor cuprinde valoarea contabilă a produselor şi mărfurilor vândute, costul lucrărilor
executate, serviciilor prestate etc.
Cheltuieli de distribuire – cheltuieli aferente promovării şi comercializării produselor, mărfurilor
şi serviciilor şi anume: cheltuieli privind serviciile de marketing; cheltuieli de publicitate, costul
materialelor utilizate în procesul de ambalare, marcare, etichetare şi comercializare a produselor etc.
Cheltuieli administrative - cheltuieli aferente organizării, deservirii şi gestionării entităţii în
ansamblu. La ele se referă: cheltuielile ce ţin de retribuirea muncii personalului administrativ, cheltuielile
privind delegarea personalului administrativ, costul diferitor servicii prestate întreprinderii (bancare,
juridice, informaţionale etc.), cheltuielile pentru paza obiectelor administrative etc.
Alte cheltuieli ale activităţii operaţionale cuprind valoarea contabilă a altor active circulante
vândute (de exemplu, materiale, obiecte de mică valoare şi scurtă durată), cheltuielile sub formă de
sancţiuni, dobânzi pentru credite şi împrumuturi primite, lipsurile de active imobilizate şi circulante etc.
Cheltuielile altor activităţi includ:
a) cheltuieli cu active imobilizate;
b) cheltuielii financiare;
c) cheltuieli excepţionale.
Cheltuielile cu activele imobilizate - cheltuielile aferente ieșirii acestora, ce excepția lipsurilor și
deteriorărilor constatate la inventariere (de exemplu, valoarea contabilă a utilajului vândut).
Cheltuielile financiare includ cheltuielile (pierderile) rezultate din operațiunile financiare ale
entității (de exemplu, cheltuielile privind dobânzile, cheltuieli privind redevențele, diferenţele de curs
valutar şi de sumă etc.).
Cheltuielile excepţionale sunt condiţionate de evenimente atipice, care nu se manifestă permanent
sau cu regularitate (de exemplu, calamităţi naturale, modificări ale legislaţiei (stoparea activităţii de bază),
perturbări politice (acţiunile militare, revoluţiile etc.)).
Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe
venit, luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.

Contabilitatea datoriilor financiare

Creditele bancare reprezintă numerarul primit de entității de la băncile licențiate cu condiţia
rambursării depline a acestora în termenul stabilit, de regulă, contra unei dobânzi.
 Obţinerea creditelor poate avea loc în mod diferit: prin încasarea numerarului nemijlocit în contul
curent; sau prin ridicarea numerarului din casa băncii; sau prin achitarea directă a cererilor de plată ale
furnizorilor.
Rambursarea creditelor bancare poate avea loc prin virarea numerarului din conturile curente ale
entității sau prin retragerea numerarului din conturile curente ale entității nemijlocit de către bănci etc.
Relaţiile dintre entitatea şi bancă sunt reglementate de contractul de credit. Totodată la capitolul
patrimoniului gajat părţile încheie un contract aparte.
Operaţiunile ce ţin de mişcarea creditelor se perfectează cu ordine de plată, ordine de încasare a
numerarului, extrase de cont, note de contabilitate etc.
Generalizarea informaţiei privind primirea și rambursarea creditelor se efectuează cu ajutorul
conturilor de pasiv 411 „Credite bancare pe termen lung” și 511 „Credite bancare pe termen scurt”.
În credit se reflectă primirea creditelor, iar în debit – achitarea acestora. Soldul final este creditor și
reprezintă valoarea creditelor la sfârșitul perioadei de gestiune.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de credite, bănci licențiate, obiecte de creditare, termene de
rambursare etc.
Formulele contabile care ţin de mişcarea creditelor bancare sunt următoarele.
1. Încasarea creditelor în numerar și în conturile bancare ale entității:
debit contul 241– 244 credit contul 411, 511.
2. Stingerea datoriilor faţă de furnizori pe seama creditelor:
debit contul 521 sau 522 credit contul 411, 511.
3. Transferarea cotei părți a creditelor pe termen lung în componenţa creditelor pe termen scurt:
debit contul 411 credit contul 511.
4. Rambursarea cotei-părţi curente a creditelor bancare pe termen lung:
debit contul 511 credit conturile 241- 244.
5. Perfectarea bunurilor materiale în calitate de gaj:
debit contul 922.
6. Decontarea garanţiei acordate în legătură cu vânzarea bunurilor gajate sau rambursarea
creditelor:
credit contul 922.
7. Calcularea dobânzilor:
debit contul 714 credit contul 511.

Împrumuturile reprezintă numerarul sau activele circulante (de exemplu, motorină, seminţe ş. a.)
primite de entității de la alte persoane juridice (cu excepţia băncilor licențiate) sau fizice cu condiţia
rambursării depline a acestora contra unei dobânzi.
Relaţiile dintre entitatea – debitor şi locatorul împrumutului sunt reglementate de contractul de
împrumut. De asemenea în caz de necesitate poate fi încheiat un contract de gajare a anumitor bunuri.
 Operaţiunile ce ţin de mişcarea împrumuturilor se perfectează cu ordine de plată, extrase de cont,
note de contabilitate, dispoziţii de încasare, dispoziţii de plată, facturi fiscale, procese-verbale de primire-
predare şi alte documente tipizate.
Generalizarea informaţiei privind primirea şi rambursarea împrumuturilor se efectuează cu ajutorul
conturilor de pasiv 412 „Împrumuturi pe termen lung” şi 512 „Împrumuturi pe termen scurt”.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de împrumuturi, locatori ai acestora, termene de rambursare etc.
Formulele contabile care ţin de mişcarea împrumuturilor.
1. Obţinerea împrumuturilor sub formă de numerar sau active circulante:
debit conturile 241 - 244, 211, 216 etc. credit conturile 412, 512.
2. Stingerea datoriilor faţă de furnizori pe seama împrumuturilor:
debit contul 521 sau 522 credit contul 412, 512.
3. Transferarea împrumuturilor pe termen lung în componenţa împrumuturilor pe termen scurt:
debit contul 412 credit contul 512.
4. Rambursarea cotei-părţi curente a împrumuturilor pe termen lung cu vărsarea numerarului:
debit contul 512 credit conturile 241- 244.
5. Rambursarea împrumuturilor pe seama bunurilor materiale primite anterior:
debit contul 412, 512 credit conturile 211, 216 etc.
6. Calcularea dobânzilor:
debit contul 714 sau 121, credit contul 512.
7. Achitarea dobânzilor:
debit contul 512, credit conturile 241 -244.

5.1 Conţinutul şi structura veniturilor.

Venitul reprezintă creşteri ale beneficiilor economice în cursul perioadei de gestiune sub formă de
active sau majorare a valorii acestora sau diminuare a datoriilor care au drept rezultat creşteri ale
capitalului propriu.
În componenţa venitului nu se includ:
 aporturile proprietarilor în capitalul social al entității sau pentru acoperirea pierderilor anilor
precedenţi;
 T.V.A. şi accizele care sunt percepute de entitate din numele organelor de stat şi transferate apoi
la buget.
Modul de măsurare şi de recunoaştere a venitului este reglementat de prevederile SNC „Venituri”.
Venituri – creşteri ale beneficiilor economice în cursul perioadei de gestiune sub formă de active
sau majorare a valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care contribuie la creşterea capitalului propriu,
cu excepţia creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor. De exemplu, numerarul încasat din vânzarea
mărfurilor.
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:
1. Venituri din activitatea operaţională;
 2. Venituri din alte activităţi.
Veniturile din activitatea operaţională includ:
 venituri din vânzări;
 alte venituri din activitatea operaţională.
Veniturile din vânzări cuprind veniturile din vânzarea produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor
etc. Se recunosc în baza contabilităţii de angajamente.
Alte venituri din activitatea operaţională includ veniturile din ieşirea altor active circulante, sub
formă de sancţiuni, recuperări de daune materiale, plusuri de active imobilizate şi circulante constatate la
inventariere etc. (de exemplu, veniturile recuperate de persoana culpabilă pentru prejudiciul material
cauzat).
Veniturile din alte activităţi cuprind:
 veniturile din operaţiuni cu active imobilizate;
 veniturile financiare;
 venituri excepţionale.
Veniturile din operaţiuni cu active imobilizate reflectă veniturile din ieşirea imobilizărilor
necorporale şi corporale, investiţiilor financiare pe termen lung, investiţiilor imobiliare etc.
Veniturile financiare cuprind veniturile sub formă de dobânzi, ieșirea investiţiilor financiare,
diferenţele de curs valutar şi de sumă etc.
Veniturile excepţionale cuprind sumele primite de la organele de stat, companiile de asigurări,
persoanele fizice şi juridice sub formă de compensare a pierderilor din calamităţi naturale, modificarea
legislaţiei ţării, perturbări politice etc. (de exemplu, sumele de despăgubiri primite de la compania de
asigurări pentru recuperarea bunurilor materiale distruse în urma incendiului).

6.2 Evidența cheltuielilor ale activității operaționale.

Costul vînzărilor cuprinde: valoarea contabilă a mărfurilor şi produselor vândute şi/sau transmise
în schimbul altor active; costul serviciilor prestate și lucrărilor executate terţilor; costurile aferente
contractelor de leasing financiar și operațional; alte cheltuieli corelate cu veniturile din vânzări. Modul de
evaluare și recunoaștere a cheltuielilor sunt stipulate în SNC „Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea costului vânzărilor şi decontarea lui după destinaţie se
perfectează cu următoarele documente primare: bon (de uz intern) – în cazul reflectării costului activelor
vândute; raport privind vânzarea produselor – în cazul reflectării costului produselor vândute; factură
fiscală – în cazul reflectării costului bunurilor vândute cu expedierea acestora altor entității cu ajutorul
mijloacelor de transport; foaie de parcurs a camionului – în cazul reflectării costului serviciilor de
transport prestate de camioane etc.
Generalizarea informaţiei privind valoarea contabilă a produselor, mărfurilor, activelor biologice
vândute, costul lucrărilor executate sau serviciilor prestate se efectuează cu ajutorul contului 711 „Costul
vânzărilor”. În debit se reflectă cu totul cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor recunoscute,
iar în credit – decontarea lor la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de active vândute (lucrări executate, servicii prestate), locuri de
vânzare etc.
Formulele contabile care ţin de recunoaşterea costului vânzărilor şi decontarea lui după destinaţie.
1. Decontarea valorii contabile a activelor vândute sau schimbate pe alte bunuri:
debit contul 711 credit conturile 212, 216, 217.
2. Reflectarea costului lucrărilor executate sau serviciilor prestate:
debit contul 711 credit conturile 811, 812.
3. Decontarea cheltuielilor acumulate la finele anului după destinaţie:
debit contul 351 credit contul 711.
Contabilitatea cheltuielilor de distribuire. Cheltuielile de distribuire reprezintă cheltuielile
aferente promovării şi comercializării produselor, mărfurilor şi serviciilor. Aceste cheltuieli pot fi
suportate până la comercializarea bunurilor (de exemplu, cheltuielile de publicitate), în procesul
comercializării acestora (de exemplu, salariile personalului antrenat în procesul de comercializare) sau
după comercializarea lor (de exemplu, cheltuielile pentru reparaţia mărfurilor în perioada de garanţie).
În componenţa lor se includ: cheltuielile de transportare a produselor vândute pe piaţă, precum şi
în străinătate; cheltuielile privind sortarea şi ambalarea; cheltuielile privind diverse tipuri de publicitate;
cheltuielile ce ţin de returnarea şi reducerea preţurilor la produsele vândute; sumele decontate ale
creanţelor comerciale compromise; salariile cu contribuţiile de asigurări sociale şi primele de asigurare
medicală calculate angajaţilor care deservesc procesul de comercializare; amortizarea mijloacelor fixe şi
cheltuielile ce ţin de întreţinerea acestora în cazul când ele sunt utilizate în comercializarea produselor;
amortizarea licenţelor legate de legiferarea dreptului de a exporta anumite produse; plăţile pentru
efectuarea procedurilor vamale în cazul operaţiunilor de export; cheltuielile ce ţin de participarea la
expoziţii, târguri şi iarmaroace; valoarea mostrelor de produse transmise gratis cumpărătorilor în
conformitate cu contractele încheiate; cheltuielile privind prospectarea pieţelor interne şi externe,
colectarea şi prelucrarea datelor privind producătorii – concurenţi etc.
Nomenclatorul detaliat al cheltuielilor de distribuire este expus în anexa 2 la SNC „Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea cheltuielilor de distribuire se perfectează cu
documentele primare: borderou de calculare a amortizării imobilizărilor necorporale şi borderou de
calculare a amortizării mijloacelor fixe; foaie de evidenţă a muncii şi lucrărilor executate, tabel de pontaj,
ordin de lucru în acord; proces-verbal de casare a materialelor, bon (de uz intern) – în cazul decontării
OMVSD mai ieftine de 1000 lei/bucata etc.
Generalizarea informaţiei privind cheltuielile de distribuire recunoscute are loc la contul de activ
712 „Cheltuieli de distribuire”. În debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele
cheltuielilor recunoscute, iar în credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe articole, centre de responsabilitate etc.
 Formulele contabile care ţin de recunoaşterea cheltuielilor de distribuire şi decontarea lor după
destinaţie.
1. Calcularea salariului angajaţilor implicaţi în sfera de comercializare, CAS, PAM aferente:
debit contul 712 credit conturile 531, 533.
2. Decontarea valorii de bilanţ a activelor circulante folosite în sfera de comercializare:
debit contul 712 credit conturile 211, 213 etc.
3. Reflectarea cheltuielilor legate de livrarea produselor după destinaţie cu mijloace de transport
proprii:
debit contul 712 credit contul 812.
4. Reflectarea cheltuielilor legate de transportarea produselor după destinaţie cu ajutorul terţilor:
debit contul 712 credit contul 521.
5. Calcularea amortizării mijloacelor fixe care deservesc procesul de comercializare:
debit contul 712 credit conturile 124.
6. Decontarea creanţelor compromise privind facturile comerciale:
debit contul 712 credit conturile 221, 223.
7. Constituirea provizioanelor privind creanțele compromise:
debit contul 712 credit contul 222.
8. Raportarea după destinaţie a unei părţi din cheltuielile anticipate curente legate de desfacerea
produselor:
debit contul 712 credit contul 261.
9. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 351 credit contul 712.
Contabilitatea cheltuielilor administrative. Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile
aferente organizării, deservirii şi gestionării entităţii în ansamblu. În componenţa lor se includ:
 salariile cu contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurare medicală calculate
personalului administrativ;
 amortizarea mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă;
 amortizarea imobilizărilor necorporale cu destinaţie administrativă;
 plata pentru bunurile luate în leasing operaţional cu destinaţie administrativă;
 impozitele şi taxele calculate conform legislaţiei în vigoare;
 cheltuielile de filantropie (binefacere) şi sponsorizare;
 cheltuielile de deplasare ale personalului administrativ;
 cheltuielile de reprezentanţă legate de recepţia delegaţiilor altor întreprinderi;
 cheltuielile de poştă şi telegraf, de judecată, de audit, consultative şi de alt gen;
 cheltuielile pentru pregătirea şi perfecționarea profesională a personalului administrativ;
  cheltuielile pentru întreţinerea instituţiilor de cultură şi curative, căminelor şi cantinelor aflate la
bilanţul întreprinderii etc.
Nomenclatorul cheltuielilor administrative este expus în anexa 3 la SNC „Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea cheltuielilor administrative se perfectează cu
următoarele documente primare:
 solicitare în scris și contract a organizaţiei necomerciale privind acordarea ajutorului filantropic
sau de sponsorizare, factură, ordin de plată – în cazul transmiterii activelor cu titlu de filantropie sau
sponsorizare;
 ordin al conducătorului întreprinderii privind recepţia delegaţiei altei întreprinderi, informaţie în
scris privind rezultatele vizitei, raport privind cheltuielile suportate cu documentele justificative etc. – în
cazul recunoașterii cheltuielilor pentru recepţia delegaţiilor ca cheltuieli de reprezentanţă;
 tabel de pontaj;
 decont de avans;
 borderou de evidenţă a imobilizărilor necorporale şi de calculare a amortizării lor;
 borderou de evidenţă a mijloacelor fixe şi de calculare a amortizării lor etc.
Generalizarea informaţiei privind cheltuielile administrative recunoscute se efectuează cu ajutorul
contului de activ 713 „Cheltuieli administrative”. În debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul
anului cheltuielile recunoscute, iar în credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe articole, centre de apariţie a cheltuielilor şi alte direcţii stabilite de
politicile contabile.
Formulele contabile care ţin de recunoaşterea cheltuielilor administrative, precum şi de decontarea
lor după destinaţie.
1. Calcularea salariilor personalului administrativ, CAS, PAM aferente:
debit contul 713 credit conturile 531, 533.
2. Decontarea valorii contabile a activelor circulante utilizate pentru necesităţi administrative:
debit contul 713 credit conturile 211, 213 etc.
3. Calcularea amortizării imobilizărilor necorporale şi a mijloacelor fixe cu destinaţie
administrativă:
debit contul 713 credit conturile 113 şi 124.
4. Calcularea impozitului funciar, impozitului pe bunurile imobiliare şi taxelor locale, etc:
debit contul 713 credit contul 534.
5. Reflectarea cheltuielilor de filantropie şi sponsorizare:
debit contul 713 credit conturile 211, 216, 123, 242 etc.
6. Recunoaşterea cheltuielilor administrative suportate de titularii de avans cu sau fără acordarea
prealabilă a avansului:
debit contul 713 credit contul 226 sau 532.
7. Achitarea plăţilor pentru serviciile băncilor comerciale care deservesc conturile întreprinderii:
 debit contul 713 credit contul 242.
8. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 351 credit contul 713.
La alte cheltuieli din activitatea operaţională se referă cheltuielile suportate de entității în
procesul activităţii de bază care, însă, nu fac parte din componenţa cheltuielilor administrative,
cheltuielilor de distribuire şi costului vânzărilor. În componenţa lor se includ: lipsurile şi pierderile din
deteriorarea activelor; valoarea contabilă a materialelor, OMVSD vândute; dobânzile aferente creditelor
bancare şi împrumuturilor (cu excepţia cazurilor de capitalizare a acestora); amenzile și penalităţile
calculate în favoarea terţilor etc. Nomenclatorul altor cheltuieli din activitatea operaţională este expus în
SNC „Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea altor cheltuieli din activitatea operaţională se
perfectează cu următoarele documente primare: registrul de verificare a rezultatelor inventarierii, act de
inventariere, proces-verbal al comisiei de inventariere, factură fiscală, bon (de uz intern), contract de
acordare a creditului sau împrumutului, calcul de formă liberă, act de verificare, reclamaţie primită şi
acceptată, titlu executoriu al instanţei de judecată etc.
Generalizarea informaţiei privind alte cheltuieli din activitatea operaţională recunoscute se
efectuează cu ajutorul contului 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”. În debit se reflectă cu
total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor recunoscute, iar în credit - decontarea lor la
finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe articole, locuri de apariţie a cheltuielilor şi alte direcţii stabilite de
politicile contabile.
Formulele contabile care ţin de recunoaşterea altor cheltuieli din activitatea operaţională şi
decontarea lor după destinaţie.
1. Decontarea valorii contabile a materialelor, OMVSD, foilor de odihnă şi a altor active circulante
vândute:
debit contul 714 credit conturile 211, 213, 246 etc.
2. Calcularea dobânzilor aferente creditelor bancare şi împrumuturilor obţinute:
debit contul 714 credit conturile 511 şi 512.
3. Calcularea sancţiunilor economice în legătură cu încălcarea legislaţiei fiscale şi clauzelor
contractuale:
debit contul 714 credit conturile 534 şi 544.
4. Reflectarea lipsurilor de active constatate cu ocazia inventarierii:
debit contul 714, credit conturile 112, 123, 132, 211, 213, 216, 217, 241 etc.
5. Decontarea altor cheltuieli din activitatea operaţională după destinaţie la finele anului:

debit contul 351 credit contul 714.

 6.3 Evidența cheltuielilor ale altor activități.
Vânzarea activelor imobilizate condiționează apariția cheltuielilor cu active imobilizate.
Cheltuielile cu active imobilizate reprezintă cheltuielile aferente ieșirii activelor imobilizate, cu
excepția lipsurilor și deteriorărilor constatate la inventariere. În componenţa lor se includ:
 valoarea contabilă a activelor imobilizate, investiţiilor imobiliare ieşite (vândute, transmise în
schimbul altor active), cu excepţia lipsurilor constatate la inventariere;
 partea neamortizată a valorii amortizabile a imobilizărilor necorporale şi corporale, investiţiilor
imobiliare casate înainte de expirarea duratei de viaţă utilă;
 pierderi rezultate din casarea imobilizărilor corporale în cazul când valoarea bunurilor obţinute în
urma casării este mai mică decît valoarea reziduală a acestora;
 costuri efective legate de ieşirea activelor imobilizate (valoarea materialelor şi OMVSD utilizate,
costul serviciilor prestate de către alte entităţi sau de subdiviziunile auxiliare, cheltuielile cu personalul
implicat etc.) etc.
Nomenclatorul cheltuielilor cu active imobilizate este expus în SNC „Cheltuieli”.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea cheltuielilor cu active imobilizate se perfectează
cu următoarele documente primare:
 proces - verbal de primire – predare a mijloacelor fixe – în cazul decontării valorii contabile a
obiectelor ieşite în legătură cu vânzarea lor, schimbul pe alte active etc.;
 ordin de lucru în acord, foaie de evidenţă a tractoristului – maşinist, proces-verbal de casare a
materialelor ş. a. – în cazul suportării cheltuielilor legate de lichidarea mijloacelor fixe;
 notă de contabilitate – în cazul raportării cheltuielilor acumulate la rezultatul financiar total etc.
Generalizarea informaţiei privind cheltuielile cu active imobilizate recunoscute are loc la contul de
activ 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”. În debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului
sumele cheltuielilor recunoscute, iar în credit – decontarea lor la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe articole, locuri de apariţie a cheltuielilor etc.
Formulele contabile care ţin de recunoaşterea cheltuielilor cu active imobilizate şi decontarea lor
după destinaţie.
1. Decontarea valorii contabile a activelor imobilizate, investiţiilor imobiliare în legătură cu ieşirea
acestora:
debit contul 721 credit conturile 111, 112, 122, 123, 151 etc.
2. Reflectarea cheltuielilor legate de lichidarea mijloacelor fixe:
debit contul 721 credit conturile 211, 531, 533 etc.
3. Reflectarea pierderii din casarea mijloacelor fixe în cazul când valoarea bunurilor obţinute în
urma decontării este mai mică decât valoarea reziduală a acestora:
debit contul 721, credit contul 123.
 4. Reflectarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate (în cazul când valoarea contabilă a
activului depășește valoarea sa justă minus costurile de vânzare):
debit contul 721, credit conturile 114, 126, 127, 128, 129, 133, 152.
5. Reflectarea pierderilor din decontarea fondului comercial pozitiv:
debit contul 721, credit contul 115.
6. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 351, credit contul 721.
Cheltuielile financiare includ cheltuielile privind dobânzile, cheltuielile din ieșirea investițiilor
financiare, cheltuielile din diferențele de curs valutar, cheltuielile din diferențe de sumă, etc.
Evidența analitică a cheltuielilor financiare se ține pe tipurile lor. Principalele documentele care
stau la baza înregistrării acestor cheltuieli: facturile fiscale, decontul de avans, dispoziția de plată, ordinul
de plată, nota de contabilitate, etc.
Generalizarea informaţiei privind cheltuielile financiare se efectuează cu ajutorul contului 722
„Cheltuieli financiare”. În debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor
recunoscute, iar în credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total.
Principalele formule contabile:
1. Diferenţele de curs valutar nefavorabile se contabilizează în modul următor:
 în cazul scăderii cursului valutar - ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a
numerarului, creanţelor curente, altor elemente monetare:
debit contul 722 credit conturile 243, 221, 224, 226, 234.
 în cazul creşterii cursului valutar - ca majorare concomitentă a cheltuielilor şi datoriilor
curente: debit contul 722 credit conturile 411, 511, 521, 544.
2. Reflectarea sumei plății sub formă de redevențe, plăți pentru activele imobilizate luate în leasing
financiar, etc.:
debit contul 722 credit conturile 521, 544.
3. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 351, credit contul 722.
Cheltuielile excepționale includ cheltuielile condiționate de evenimente excepționale (calamități
naturale, modificări ale legislației, etc.).
Evidența analitică a cheltuielilor financiare se ține pe tipurile lor și pe cauzele apariției.
Principalele documentele care stau la baza înregistrării acestor cheltuieli: documentele ce confirmă
evenimentul excepțional, procesele-verbale de casare a activelor, facturile fiscale, nota de contabilitate,
etc.
Generalizarea informaţiei privind cheltuielile excepționale se efectuează cu ajutorul contului 723
„Cheltuieli excepționale”. În debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele
cheltuielilor recunoscute, iar în credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total.
Principalele formule contabile:
 1. Decontarea valorii contabile a activelor ieșite, în urma unui eveniment excepțional:
debit contul 723 credit conturile 111, 112, 121, 122, 123, 211, 213, 215, 216, 217, 241, 242, etc.
2. Reflectarea cheltuielilor legate de lichidarea consecințelor evenimentelor excepționale:
debit contul 723 credit conturile 211, 213, 531, 533, 241, 242, 521, 812 etc.
3. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 351, credit contul 723.
Precizăm că la finele anului toate cheltuielile și veniturile entității se vor reflecta în Situația de
profit și pierdere, în dependență de tipul acestora. Astfel, se vor determina principalii indicatori de
rezultate financiare.

5.2 Evidența veniturilor din activitatea operațională.

Veniturile din vânzări includ:
 veniturile din vânzarea produselor și mărfurilor, inclusiv și a terenurilor, altor imobilizări deținute
în scopul revânzării;
 veniturile din prestarea serviciilor și executarea lucrărilor (de exemplu, venituri din transportare,
reparație, consultație, internet etc.);
 veniturile aferente contractelor de leasing financiar și operațional etc.
Veniturile din vânzarea produselor şi mărfurilor se recunosc în momentul în care sînt îndeplinite
simultan următoarele condiţii:
 entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi beneficiile semnificative aferente dreptului de
proprietate asupra bunurilor. Transferul riscurilor şi beneficiilor semnificative aferente drepturilor de
proprietate asupra bunurilor, de regulă, coincide cu momentul predării bunurilor către cumpărător sau, la
respectarea altor condiţii contractuale, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor
respective către cumpărători;
 entitatea nu mai gestionează bunurile vândute ca în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nu deţine
controlul efectiv asupra bunurilor;
 mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
 este probabil ca beneficiile economice aferente tranzacţiei vor fi generate către entitate; şi
 costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea veniturilor din vânzări se perfectează cu
următoarele documente primare:
 factură fiscală;
 dispoziţie de încasare;
 raport privind vânzarea produselor;
 notă contabilă ş. a.
Generalizarea informaţiei privind veniturile din vânzarea produselor, mărfurilor, prestarea
serviciilor, etc se efectuează cu ajutorul contului 611 „Venituri din vânzări”. În credit se reflectă cu
total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor recunoscute, iar în debit – decontarea veniturilor
acumulate la finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe venituri aferente unor tipuri concrete de produse (servicii) vândute,
regiuni (locuri) de vânzare etc.
Formulele contabile care ţin de obţinerea veniturilor din vânzări şi decontarea lor după destinaţie.
1. Calcularea veniturilor din vânzarea produselor, mărfurilor, precum şi din prestarea serviciilor,
TVA:
debit conturile 221, 223 şi 226
credit contul 611
credit contul 534
2. Reflectarea veniturilor din vânzarea produselor, mărfurilor şi serviciilor în cazul vărsării banilor
în numerar în casa entității sau prin intermediul vânzătorilor:
debit conturile 241, 832
credit contul 611
credit contul 534
3. Stornarea veniturilor din vânzări aferente reducerilor acordate (în cazul cînd perioada vânzării
bunurilor și acordării reducerii coincid):
debit contul 221 credit contul 611, 534 () sau
debit contul 611, 534 credit contul 221.
4. Decontarea veniturilor acumulate din vânzări după destinaţie:
debit contul 611 credit contul 351.
Vânzarea altor active circulante condiționează apariția altor venituri din activitatea operaţională.
La alte venituri din activitatea operaţională se referă veniturile obţinute de entitate din desfășurarea
activității operaționale care, însă, nu fac parte din componenţa veniturilor din vânzări. În componenţa altor
venituri din activitatea operaţională se includ:
 veniturile din ieșirea altor active circulante (materiale, OMVSD, precum și valorilor mobiliare
curente);
 sumele reclamaţiilor înaintate şi acceptate de alte entității pentru nerespectarea clauzelor
contractuale;
 sumele care urmează a fi vărsate de persoanele culpabile în scopul recuperării prejudiciului
material condiţionat entității;
 valoarea de piaţă a plusurilor de active imobilizate și circulante constatate cu ocazia inventarierii;
 amenzile, penalităţile calculate pentru neachitarea în termen a creanţelor;
 veniturile din decontarea datoriilor cu termen de prescripție expirat, etc.
Generalizarea informaţiei aferente altor venituri din activitatea operaţională se efectuează cu
ajutorul contului 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”. În credit se reflectă veniturile
recunoscute cu total cumulativ de la începutul anului, iar în debit – decontarea veniturilor acumulate la
finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de venituri nominalizate etc.
Formulele contabile care ţin de obţinerea altor venituri din activitatea operaţională şi decontarea lor
după destinaţie.
1. Calcularea veniturilor din vânzarea materialelor, OMVSD, inclusiv TVA:
debit conturile 223, 234 etc.
credit contul 612
credit contul 534
2. Calcularea veniturilor din vânzarea materialelor,OMVSD personalului entității:
debit contul 226 credit contul 612.
3. Calcularea veniturilor din vânzarea materialelor în cadrul entității cu depunerea numerarului în
casă:
debit contul 241, 832 credit contul 612.
4. Calcularea veniturilor din reclamaţiile înaintate altor entității şi acceptate spre plată de acestea:
debit contul 234 credit contul 612.
5. Calcularea creanţei salariaţilor în scopul recuperării prejudiciului material:
debit contul 226 credit contul 612.
6. Înregistrarea plusurilor de active imobilizate și circulante cu ocazia inventarierii:
debit conturile 112, 123, 132, 151, 211, 213, 216, 217, 241 etc., credit contul 612.
7. Decontarea altor venituri din activitatea operațională la rezultatul financiar total:
debit contul 612 credit contul 351.

Evidența veniturilor din alte activități.

Veniturile din operațiuni cu active imobilizate reprezintă veniturile obţinute de entitate din ieşirea
activelor imobilizate etc.
Operaţiunile ce ţin de recunoaşterea şi decontarea veniturilor respective se perfectează cu factură
fiscală, notă contabilă etc.
Generalizarea informaţiei privind veniturile obţinute de entitate din operațiuni cu active
imobilizate se efectuează cu ajutorul contului 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”. În
credit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor recunoscute, iar în debit –
decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total.
Evidenţa analitică se ţine pe venituri aferente unor tipuri concrete de active imobilizate ieşite etc.

Formulele contabile care ţin de obţinerea veniturilor din operațiuni cu active imobilizate şi
decontarea lor.
1. Calcularea veniturilor din vânzarea activelor imobilizate:
 debit conturile 223, 234 credit contul 621.
2. Reflectarea materialelor obţinute din lichidarea mijloacelor fixe peste limita valorii reziduale
stabilite anterior:
debit contul 211 credit contul 621.
3. Reluarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate în limita valorii contabile (după
deducerea amortizării):
debit conturile 114, 126, 129, 133, 152, credit contul 621.
4. Decontarea fondului comercial negativ: debit contul 116 credit contul 621.
5. Decontarea veniturilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 621, credit contul 351.
Veniturilor financiare includ veniturile din interesele de participare, veniturile din dobânzi,
veniturile din ieșirea investițiilor financiare, venituri din diferențe de curs valutar, venituri din diferențe de
sumă, etc.
Generalizarea informaţiei privind veniturile financiare se efectuează cu ajutorul contului 622
„Venituri financiare”. În credit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor
recunoscute, iar în debit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total.
Înregistrarea veniturilor din redevențe, dobânzi, etc:
debit contul 231 credit contul 622

Operaţiunile în valută străină includ:

1) exportul/importul de active, servicii, lucrări, alte operaţiuni de comerţ internaţional;
2) primirea/acordarea creditelor şi împrumuturilor în valută străină;
3) efectuarea investiţiilor financiare în valută străină (procurarea valorilor mobiliare, cotelor de
participaţie în capitalul social al entităţii străine etc.);
4) primirea în capitalul social a aporturilor exprimate în valută străină;
5) eliberarea avansurilor spre decontare, primirea/transmiterea bunurilor în leasing şi alte operaţiuni
în valută străină între rezidenţii Republicii Moldova permise de legislaţia în vigoare.
Contabilitatea operaţiunilor în valută străină se ţine atît în monedă naţională, cît şi în valută
străină. Echivalentul în monedă naţională se determină prin aplicarea cursului oficial al leului
moldovenesc la data:
1) înregistrării iniţiale a operaţiunii în valută străină;
2) achitării integrale sau parţiale a creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor în valută străină;
3) întocmirii situaţiilor financiare (data raportării).
Operaţiunile în valută străină se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului
oficial al leului moldovenesc la data înregistrării iniţiale, care se determină în funcţie de tipul operaţiunii:
1) operaţiunile bancare şi de casă - data încasării (eliberării) numerarului;
2) exportul/importul de active, servicii, lucrări, alte operaţiuni de comerţ internaţional:
 - data întocmirii declaraţiei vamale, sau
- data întocmirii documentului primar care confirmă trecerea dreptului de proprietate asupra
activelor sau prestarea serviciilor, lucrărilor, sau
- altă dată prevăzută de legislaţia în vigoare;
3) primirea/acordarea de credite şi împrumuturi - data primirii/acordării creditelor şi împrumuturilor;
4) efectuarea investiţiilor financiare – data procurării investiţiilor;
5) primirea în capitalul social a aporturilor exprimate în valută străină – data înregistrării de stat a
constituirii (modificării) capitalului social sau altă dată permisă de legislaţie.
Diferenţele de curs valutar favorabile se contabilizează în modul următor:
1) în cazul creşterii cursului valutar - ca majorare concomitentă a numerarului, creanţelor сurente,
altor elemente monetare şi veniturilor curente:
debit conturile 243, 221, 234 credit contul 622
2) în cazul scăderii cursului valutar - ca diminuare a datoriilor curente şi majorare a veniturilor
curente: debit conturile 521, 544 credit contul 622

Diferenţele de sumă apar în cazul încheierii între rezidenţii Republicii Moldova a contractelor în
care părţile au convenit asupra unor datorii pecuniare (băneşti) exprimate în valută străină sau unităţi
convenţionale, dacă astfel de contracte nu sunt interzise de legislaţia în vigoare. Drept exemplu pot servi
contractele privind operaţiunile de leasing (arendă, locaţiune), procurarea sau vânzarea de active, prestarea
sau beneficierea de servicii, primirea sau acordarea de credite şi împrumuturi, alte operaţiuni.
Operaţiunile exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale iniţial se înregistrează în monedă
naţională prin aplicarea cursului de schimb conform contractului încheiat (cursului oficial al leului
moldovenesc sau cursului de schimb stabilit de părţile contractante).
Achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor exprimate în valută străină sau unităţi
convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb:
1) la data achitării creanţelor şi datoriilor; sau
2) la data livrării (procurării) activelor şi/sau prestării (beneficierii) serviciilor; sau
3) stabilit în mărime fixă de către părţile contractante.
În cazul aplicării cursului de schimb la data achitării creanţelor şi datoriilor, diferenţele de sumă
aferente operaţiunilor respective se contabilizează în modul următor:
1) diferenţele de sumă favorabile - ca majorare a creanţelor curente şi/sau altor active sau diminuare
a datoriilor curente şi majorare a veniturilor curente;
2) diferenţele de sumă nefavorabile - ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a creanţelor
curente şi/sau altor active sau majorare a datoriilor curente.
Decontarea veniturilor acumulate după destinaţie la finele anului:
debit contul 622 credit contul 351.
 Veniturile excepționale
Generalizarea informaţiei privind veniturile obţinute de entitate din situații excepționale se
efectuează cu ajutorul contului 623 „Venituri excepționale”. În credit se reflectă cu total cumulativ de la
începutul anului sumele veniturilor recunoscute, iar în debit – decontarea lor la finele anului la rezultatul
financiar total.