T 2 “Contabilitatea managerială a costurilor de producţie.

1. Contabilitatea costurilor activităţii de bază.

1.1 Evidenţa costurilor directe de produse şi modul de includere a lor în
cost.
1.2 Evidenţa şi repartizarea costurilor indirecte de producţie.
2. Contabilitatea costurilor activităţii auxiliare.
3. Calculul costului de producţie şi legătura lui cu “Situaţia de profit şi
pierderi”.

-1-
Contabilitatea costurilor activităţii de bază.
Prin producţia de bază se subînţelege producţia care face obiectul activităţii de bază
a întreprinderii şi care constă din produse, semifabricate, servicii, lucrări şi în mare
majoritate este destinată vânzării către alte unităţi economice.
Pentru evidenţa costurilor producţiei de bază este destinat contul 811 “Acrivităţi de
bază”, care este un cont de calculaţie (funcţia contabilă).
În debitul acestui cont se reflectă:
1. Valoarea producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune.
2. Costurile efectuate pe parcursul lunii pentru fabricarea produselor sau prestarea
serviciilor.
În creditul contului se reflectă:
1. Costul efectiv al produselor fabricate (serviciilor prestate), al rebuturilor
definitive şi valoarea deşeurilor recuperabile.
2. Valoarea producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de gestiune:
La sfîrşitul lunii contul 811 se închide:
- în cazul cînd producţia este nefinisată: Dt 215 Ct 811.
- în cazul cînd producţia este nefinisată: Dt 216 Ct 811.
- costul serviciilor: Dt 711 Ct 811.

1.1 Evidenţa costurilor directe de produse şi modul de includere a lor în cost

Pentru evidenţa costurilor directe de materiale se pot utiliza următoarele documente
primare:
1. fişa-limită de consum – se utilizează pentru eliberarea sistematică a materiilor în
producţie. Se deschide la începutul lunii în 2 exemplare de către secţia planificare, care în
mod obligatoriu trebuie să indice şi limita prestabilită. Un exemplar se transmite secţiei de
producţie, iar al II – depozitului. La sfîrşitul lunii în fişa secţiei semnează şi şeful
depozitului, iar în fişa depozitului semnează şi şeful secţiei, asigurîndu-se astfel controlul
reciproc privind veridicitatea datelor înregistrate în fişe (poate fi întocmit pentru un singur
tip de material sau pentru mai multe tipuri). În coloana-limită se indică cantitatea
planificată pentru consumare.
2. bonul de comandă – se utilizează în cazul înlocuirii unor tipuri de materiale cu
alte tipuri, sau pentru eliberarea materialelor peste limita stabilită. Se întocmeşte în 2
exemplare (ca mai sus). Cînd cantitatea indicată în fişa-limită nu ajunge, şeful depozitului
întocmeşte o cerere.
 3. dispoziţia de livrare (mişcare internă) a materialelor – se utilizează pentru
evidenţa mişcării interne a materialelor sau pentru eliberarea materialelor către
subdiviziunile întreprinderii plasate în alte teritorii (ca mai sus – în 2 exemplare, la
sfîrşitul lunii se semnează reciproc).
Costurile directe de materiale se includ în mod direct în costul produselor fabricate,
adică nemijlocit pe baza datelor din documentele primare fără efectuarea unor calcule
suplimentare, însă includerea directă nu este întotdeauna posibilă. Astfel, în unele ramuri
complete ale industriei, unde din acelaşi tip de material se fabrică cîteva tipuri de produse,
costurile directe de materiale se includ în mod indirect în costul producţiei conform
metodei normative.
Etapele metodei normative:
1. La începutul perioadei de gestiune se stabilesc normele de consum a materialelor
pentru fiecare tip de produs care urmează să fie fabricat din acesta.
2. Se determină consumurile normative de materiale prin înmulţirea normei de
consum a materialelor cu volumul efectiv de producţie.
3. Se calculă coeficientul de repartizare prin raportul dintre cantitatea totală de
materiale efectiv consumată la cantitatea totală de materiale planificate.
4. Se stabileşte consumul efectiv de materiale pe fiecare tip de produs prin
înmulţirea coeficientului de repartizare cu consumul normativ de materiale.
Ex.: Din 14 790 kg de metal s-au fabricat 3 produse: motoare electrice – 10 unităţi;
strunguri – 70 unităţi; instrumente – 100 unităţi. Costul efectiv este de 3 lei/1kg metal.
De repartizat kilogramele de metal pe tipuri de produse.

Tipurile de Cantit. Norma de Consumul Coef. de Consum Preţul Cost

produse (unit.) consum conform repartiz. efectiv (lei) efectiv
pentru 1 kg normativu- (kg) (lei)
lui (kg)
Motoare 10 600 6 000 0,85 5 100 3 15 300
electrice
Strunguri 70 160 11 200 0,85 9 520 3 28 560
Instrumente 100 2 200 0,85 170 3 510
TOTAL 17 400 0,85 14 790 44 370
Coef. de repartizare = 14 790 / 17 400 = 0,85
Formulele contabile:
Dt 811 Ct 211/1 15 300 lei
Dt 811 Ct 211/1 28 560 lei
Dt 811 Ct 211/1 510 lei

Contabilizarea costurilor directe de materiale

1. Dt 811 Ct 211 – la suma consum. de materie primă, materiale de bază,
semifabricate, combustibil pentru fabricarea produselor.
2. Dt 811 Ct 521 – consum de energie, apă, aburi, gaze naturale aprovizionate
de la furnizori pentru fabricarea producţiei (nu pot fi depozitate).
3. Dt 811 Ct 522 – consum de energie, apă, aburi, gaze naturale aprovizionate
de la întreprinderile asociate sau fiice.
 4. Dt 811 Ct 812 – consum de energie, apă, gaze naturale, aburi din producţie
proprie folosite pentru fabricarea produselor.
5. Dt 211 Ct 811 – reflectarea valorii deşeurilor recuperabile obţinute în
secţiile de bază.
6. Dt 714 Ct 811 – reflectarea valorii rebuturilor obţinute în secţiile de bază

Costuri directe salariale

Pentru evidenţa timpului de muncă prestat, al volumului de muncă efectuat şi al
salariilor calculate se pot utiliza următoarele documente primare:
1. Tabelul de evidenţă a timpului de muncă prestat (tabelul de pontaj) – se duce
evidenţa muncitorilor, se ţine pe fiece lună, în fiece zi, se fac însemnări (în caz de lucrare
deplină – 8, concediu de odihnă – C, concediu de maternitate - m).
2. Bonul de lucru în acord (individual sau colectiv) – conţine date privind data şi nr.
documentului, descrierea lucrărilor, cantitatea de produse planificate, timpul şi tariful
normat. După executarea lucrărilor se completează cu: cantitatea efectivă de bunuri
fabricate, cantitatea de produse rebutate, timpul efectiv lucrat şi suma salariilor calculate
(se utilizează în producţia individuală şi producţia mică).
3. Raport de fabricaţie – conţine date privind sarcinile stabilite, timpul normat,
cantitatea de bunuri a fi fabricată, iar după finisarea schimbului se completează cu
cantitatea efectivă de bunuri fabricată, timpul efectiv lucrat şi suma salariilor calculate.
Acest document se întocmeşte în cazul producţiei mari de masă, cînd muncitorii
îndeplinesc un tip omogen de bunuri (brutării, fabrici de lactate).
4. Foaia de parcurs – se deschide pentru o partidă de produse pe care le însoţeşte pe
tot parcursul fabricării lor. Se aplică în cazul producţiei în serie. Acest document se
deschide în secţia 1, apoi se transmite în secţia 2, care semnează că a primit şi îl transmite
în secţia 3, care semnează că a primit.
Salariul în acord – prevede calculul salariului în raport cu cantitatea de bunuri
produse sau numărul de operaţiuni executate într-o unitate dată de timp. El se include de
regulă în mod direct în costul produselor fabricate, însă dacă includerea directă nu este
posibilă, atunci el se include indirect în raport cu salariile normative (se procedează
identic ca la costurile directe de materiale).
Calculul salariului = Suma efectiv plătită / Suma calculată a salariului
Salariul în regie - prevede calculul salariului în funcţie de timpul lucrat (ore, zile),
fără să se precizeze cantitatea de muncă care trebuie depusă în unitatea dată de timp. El se
include în cost în raport cu salariul în acord. Salariile suplimentare şi alte tipuri de plăţi se
repartizează în costul produselor fabricate în raport cu salariul de bază (acord+regie) în
raport cu timpul.
Contabilizarea costurilor directe salariale
1. Dt 811 Ct 531 - calculul salariului muncitorilor de bază care nemijlocit
participă la procesul de producţie sau prestarea serviciilor.
2. Dt 811 Ct 533 - calculul CAS şi PAM de la salariile calculate.
3. Dt 811 Ct 538 - crearea provizioanelor pentru plata concediilor de odihnă
aferente muncitorilor de bază.
1.2 Evidenţa şi repartizarea costurilor indirecte de producţie.
 Pentru evidenţa consumurilor indirecte de producţie se utilizează contul 821
“Costuri indirecte de producţie”, care este un cont de colectare-repartizare. În debitul
acestui cont se reflectă pe parcursul perioadei de gestiune costurile colectate. În credit –
repartizarea costurilor colectate în costul produselor fabricate sau la cheltuielile perioadei.
Contul 821 nu are sold final, la sfîrşitul perioadei se închide.
Contabilizarea colectării costurilor indirecte de producţie
1. Dt 821 Ct 113-calculul amortizării imobilizărilor necorporale cu caracter
productiv
2. Dt 821 Ct 124 - calculul amortizării mijloacelor fixe de producţie
(utilajul, clădirile în care are loc procesul de producţie).
3. Dt 821 Ct 211 - consumul de materiale pentru necesităţile generale ale
secţiei de producţie (materiale pentru a repara, a exploata, a întreţine mijloacele fixe de
producţie, ordinea şi curăţenia în secţiile de producţie).
4. Dt 821 Ct 213 - consumul OMVSD cu valoarea unitară< 1/6 din
plafonul stabilit de legislație, pentru necesităţile generale ale secţiei de bază (consum de
rechizite de birou, săpunuri, mături, becuri în secţiile de producţie).
5. Dt 821 Ct 214 - calculul uzurii OMVSD cu valoarea unitară> 1/6 din
plafonul stabilit de legislație, utilizate pentru nevoile secţiilor de bază.
6. Dt 821 Ct 226 - reflectarea costurilor de deplasare efectuate de către
lucrătorii productivi, în cazul acordării avansului.
7. Dt 821 Ct 532 - ca la operaţia 6, numai în cazul neacordării avansului.
8. Dt 821 Ct 531, 533 - calculul salariului şi a CAS şi PAM aferente
muncitorilor auxiliari şi personalului administrativ din cadrul subdiviziunilor de producţie.
La sfîrşitul fiecărei perioade de gestiune (de regulă lună) totalul costurilor indirecte
de producţie se repartizează în costul fiecărui tip de produs fabricat în cadrul unei secţii
concrete. Contul 821 se deschide pentru fiece secţie de producţie în parte. Ex.: 5 conturi
analitice în caz că există 5 secţii de producţie.
În acest scop se calculă coeficientul de repartizare:
Coef. = (Total cost. ind. de prod. (Rd 821)) / (Total baza de repartizare)
În calitate de bază de repartizare se poate alege:
1. Salariul de bază (al muncitorilor ocupați cu fabricarea produselor);
2. Nr. ore-om (nr. de ore lucrate de muncitorii de bază);
3. Nr. ore-maşini (orele în care utilajul de producţie a fost în funcţiune pentru
fabricarea produselor);
4. Consumul de materie primă;
5. Total costuri directe (materiale + salarii).
Baza de repartizare se alege individual de entitate, apoi este stipulată în politica
contabilă a acesteia. La alegere trebuie să există o relaţie de cauzalitate între metodă şi
specificul de producţie.
Conform SNC “Stocuri” pentru repartizarea costurilor indirecte de producţie este
necesar să se stabilească:
- costurile indirecte de producţie variabile şi valoarea acestora;
- costurile indirecte de producţie constante din totalul costurilor;
- costurile indirecte de producţie acumulate la sfîrşitul lunii.
 Costurile indirecte de producţie variabile – se includ totalmente în costul produselor
fabricate.
Costurile indirecte de producţie constante – se includ în costul de producţie în
raport cu capacitatea normativă de producţie.
Capacitatea normativă de producţie reprezintă volumul planificat de producţie (mai
întâi pentru 1 an, apoi pentru o lună). Dacă capacitatea normativă de producţie este mai
mică sau egală decât capacitatea efectivă, atunci costurile indirecte de producţie constante
se includ integral (total) în costul produselor fabricate.
Dacă capacitatea normativă este mai mare decît capacitatea efectivă de producţie,
atunci costurile indirecte de producţie constante se includ în costul de producţie în raport
cu gradul de utilizare a capacităţii de producţie.
Grad. De utiliz. = (Capacit. efec. de prod. / Capacit. normat. de prod.) * 100%
Suma rămasă a costurilor indirecte de producţie constante nerepartizată în costul de
producţie se raportează la cheltuielile perioadei.
O secţie în care se fabrică 2 tipuri de produse
Den. Baza de Cap.de prod. Grad.de CIP variabile CIP constante Total
prod repart. Normat efectiv utilizare cons.
(salarii) unitate (%) Coef. Suma Coef. Suma indir. de
produc.
A 80 000 4 000 4 000 100 0,3 24000 0,15 12000 36000
B 60 000 5 000 3 000 60 0,3 18000 0,15 5400 23400
714 - - - - 3600 3600
TOT 140 000 - - 42000 21000 63000

Coef. de rep. CIP var. = Total CI var. / Total baza = 42 000 / 140 000 = 0,3
Coef. de rep. CIP const. = Total CI const. / Total baza = 21 000 / 140 000 = 0,15
60 000 * 0,15 = 9 000 9 000 * 60% = 5 400 – consumuri
Diferenţa: 9 000 – 5 400 = 3 600 - cheltuieli
Contabilizarea CIP repartizate
1. Dt 811 Ct 821 – repartizarea CIP în costul produselor fabricate;
2. Dt 714 Ct 821 – repartizarea CIP constante nerepartizate în costul de
producţie;
Ex.: Dt 811/A Ct 821 36 000 (pentru produsul A)
Dt 811/B Ct 821 23 400 (pentru produsul B)
Dt 714 Ct 821 3 600
În cazul producţiei de bază o atenţie sporită trebuie acordată posibilităţii de apariţie
a rebutului care se înregistrează numai costul efectiv al rebutului definitiv.
Pentru evidenţa rebutului se întocmeşte documentul primar “proces-verbal privind
rebuturile”. Rebutul e depistat de muncitor sau de secţia control în care se indică şi % de
la plata salariului pentru produsele rebutate.
Costul efectiv al rebuturilor definitive se reflectă prin formula contabilă:
Dt 714 Ct 811.
Pentru evidenţa produselor fabricate se întocmeşte documentul primar “bon de
primire-predare”. Costul efectiv al produselor fabricate: Dt 216 Ct 811.
 Evidenţa analitică a consumurilor producţiei de bază se ţine în borderoul 8.11
“Producţia de bază” care se deschide pe fiecare secţie în parte şi în el se înregistrează
numai costurile pentru secţia dată.
Pentru evidenţa sintetică a acestora se utilizează registrul 7.8 “Cheltuieli şi costuri
ale întreprinderii” (jurnal-order nr.10). Se ţine numai unul la entitate şi duce evidenţa în
ansamblu pe întreprindere.
La sfîrşitul lunii datele din borderoul 8.11 se trec în registrul 7.8.
 -2–
Particularităţile contabilităţii costurilor activităţii auxiliare.
Pentru evidenţa costurilor activităţii auxiliare este destinat contul 812 “Activităţi
auxiliare” care este un cont de calculaţie (funcţia contabilă).
Pe parcursul lunii în debitul acestui cont se înregistrează costurile directe de
materiale şi salariale şi costurile indirecte, care la sfîrşitul lunii se vor repartiza:
Contabilizarea costurilor auxiliare
1. Dt 812 Ct 215 – reflectarea producţiei în curs de execuţie la începutul lunii
2. Dt 812 Ct 211 – consumurile materiale necesare pentru fabricarea producţiei
auxiliare sau prestarea serviciilor auxiliare (combustibilul necesar, motorină,
benzină, piese de schimb)
3. Dt 812 Ct 521 – consum de energie, apă, gaze naturale necesare pentru
fabricarea produselor auxiliare aprovizionate de la furnizori
4. Dt 812 Ct 522 – consum de energie, apă, gaze naturale necesare pentru
fabricarea produselor auxiliare aprovizionate de la întreprinderile asociate sau fiice
5. Dt 812 Ct 531, 533 – calculul salariului şi a CAS şi PAM aferente
munitorilor care fabrică produse auxiliare (prestează serviciii auxiliare)
6. Dt 812 Ct 538– crearea rezervei pentru plata concediilor muncitorilor auxiliari
7. Dt 812 Ct 821 – repartizarea CIP în costul activităţilor auxiliare.
La sfîrşitul fiecărei perioade de gestiune în baza costurilor colectate în contul 812 se
calculă costul efectiv al producţiei auxiliare.
Procedura de calculaţie a costului efectiv al producţiei auxiliare este similară cu cea
de calculaţie a costului producţiei de bază cu deosebirea că în cazul producţiei auxiliare se
ţine cont de serviciile reciproce existente între secţiile auxiliare.
Pentru simplificarea evidenţei s-a convenit că serviciile reciproce dintre secţiile
auxiliare să fie estimate la cost planificat, iar serviciile livrate de către secţiile auxiliare
pentru alţi consumatori (secţii de bază, depozite, oficiu, terţi, etc.) să fie evaluate la cost
efectiv.
Costul efectiv al activităţii auxiliare se calculă în baza relaţiei:
Cef.aux./1unit. = (Total CP + Vsrp(val.reciproc.) - Vsrl) / (Total QF – QRL (cantit.)).
CP – consumuri de producţie QF – cantitatea fabricată
Vsrp – valori reciproc primite QRL – cantitatea reciproc livrată
Vsrl – valori reciproc livrate

Contabilizarea costului efectiv al activităţii auxiliare

1. Reflectarea Cef. al serviciilor auxiliare prestate pentru:
a) secţia de bază: Dt 811 Ct 812 (în scopuri tehnologice); Dt 812/Sb
(analiticul secţiei de bază) Ct 812
b) secţii auxiliare între care există servicii reciproce: Dt 812/Sb (secţia
beneficiară) Ct 812/Sf (secţia care furnizează)
c) secţii auxiliare între care nu există servicii reciproce: Dt 812/Sb Ct 812/Sf
(scopuri tehnologice) sau Dt 813/Sa (secţia auxiliară) Ct 812/Sf
d) sectorul administrativ: Dt 713 Ct 812
e) sectorul comercial: Dt 712 Ct 812
f) terţi: Dt 711 (costul serviciilor prestate) Ct 812
 - se reflectă venitul: Dt 221 Ct 611
- se reflectă TVA: Dt 221 Ct 534
2. Reflectarea costului efectiv al:
a) produselor auxiliare: Dt 216 Ct 812
b) materialelor fabricate: Dt 211 Ct 812
c) OMVSD fabricate: Dt 213 Ct 812
3. Reflectarea valorii deşeurilor recuperabile obţinute în secţiile auxiliare:
Dt 211 Ct 812
4. Reflectarea costului rebuturilor definitive obţinute (depistate) în secţiile auxiliare:
Dt 714/8 Ct 812
5. Reflectarea producţiei auxiliare în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de
gestiune: Dt 215 Ct 812

Ex.: O întreprindere cu 2 secţii auxiliare şi există relaţii de reciprocitate

Indicatorii Casangerie Atelier de reparaţii
1. Contul analitic 812/C 812/A
2. Volumul producţiei 10 000 m.cubi aburi -
3. Volumul reparaţiilor - 30 utilaje
4. Servicii reciproce 800 m. cubi a livrat 2 utilaje a reparat
5. Cost normativ pe unitate 5 lei / metru cub 1 000 lei / utilaj
6. Total consumuri de producţie 60 000 lei 40 000 lei

Pentru casangerie:
1) Reflectarea consumului de producţie:
Dt 812/C
Ct 211 (combustibil) 60 000 lei
531, 533
813/C la sfîrşitul lunii
2) La sfîrşitul lunii se reflectă serviciile reciproc primite:
Dt 812/C Ct 812/A 2 000 lei (2 utilaje x 1 000)
3) Reflectarea serviciilor reciproc livrate:
Dt 812/A Ct 812/C 4 000 lei (800 m.cubi x 5 lei)
4) Calculul şi reflectarea Cef. al serviciilor prestate pentru alţi consumatori (secţia
de bază): Dt 813/Sb Ct 812/C 58 000 lei (9 200 m.cubi x 6,3043)
Cef./m.cubi = (Total CP + Vsrp - Vsrl)/(Total QF-QRL) = (60 000+2000-4000)/
(10 000 - 800) = 6,30435
Evidenţa analitică a consumurilor activităţii auxiliare se ţine în borderoul 8.12
“Activităţi auxiliare” care se deschide pentru fiecare secţie în parte.
Evidenţa sintetică se ţine în registrul 7.8 “Cheltuieli şi costuri ale entităţii” (numai
un singur exemplar).
La sfîrşitul lunii datele din cele 2 8.12 se trec în registrul 7.8.

-3-
Calculul costului de producţie şi legătura lui cu “Situaţia de profit şi pierderi”.
 Momentul cheie la întocmirea situației de profit şi pierderi îl constituie
determinarea costului vânzărilor.
Pentru determinarea acestui indicator este necesar să se stabilească în primul rând
costul produselor fabricate. În acest scop întreprinderile de producţie întocmesc în mod
obligatoriu un raport numit “Calculaţia costului produselor fabricate în perioada de
gestiune” care are următoarea formă:
I etapă: 1.Sold materii prime şi materiale de bază la începutul perioadei de gestiune
2. Aprovizionări cu materii prime şi materiale de bază
3. Total materii prime şi materiale de bază destinat consumului (1+2)
4. Sold materii prime şi materiale de bază la sfîrşitul perioadei de gestiune
5. Costuri directe de materiale (3-4)
II etapă: 6. Costuri directe salariale (CDS)
7. Costuri indirecte de producţie (CIP)
8. Total costuri de producţie (5+6+7)
III etapă: 9.Soldul producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune
10. Soldul producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de gestiune
11.Costul produselor fabricate (8+9-10)
Ulterior costul produselor fabricate este preluat în situația de profit şi pierderi
pentru determinarea costului vânzărilor:
Forma raportului de profit şi pierderi
1.Venituri din vânzări
2. Costul vânzărilor – se calculează în baza altor 3 indicatori:
a) soldul iniţial al produselor vândute
b) costul produselor fabricate (suma se preia din indicatorul 1.1)
c) soldul final al produselor fabricate
Costul produselor vîndute = a+b+c
3. Profitul brut (1-2).