1.

1 Metode de evidență în contabilitatea fiscală

Evidenţa contabilă este un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare,
înregistrare, generalizare a elementelor contabile şi de raportare financiară prin reflectarea
documentară, integrală şi neîntreruptă a tuturor faptelor economice ale întreprinderii. Utilizatorii
informaţiilor contabile se subdivizează în: interni şi externi.

Funcțiile contabilității:

1. Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor - constă în consemnarea, potrivit unor

principii şi reguli proprii, a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor
economice şi se pot exprima valoric.

2. Funcţia de control a contabilităţii constă în asigurarea integrităţii şi utilizării raţionale a

bunurilor agentului economic.

3. Funcţia informaţională constă în faptul că contabilitatea este furnizorul de bază al

informaţiei de diverse niveluri de gestiune.

4. Funcţia analitică constă în faptul că sistemul contabil reflectă situaţia financiară a

entităţii economice la o dată concretă, iar indicatorii obţinuţi sunt importanţi la luarea deciziilor
de către utilizatori.

5. Funcţia juridică - datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă servesc

ca mijloc de probă în justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice şi a stabili
răspunderea patrimonială pentru pagubele produse.

Particularităţile evidenţei contabile sînt:  perfectarea documentară a tuturor operaţiunilor

economice;  continuitatea evidenţei, adică informaţia se înregistrează permanent, fără
întreruperi;  caracterul complet al evidenţei care se asigură prin înregistrarea tuturor faptelor
fără excepţie, ce au loc în activitatea întreprinderii;  aplicarea metodelor specifice de prelucrare
a datelor (contul, dubla înregistrare, bilanţul etc.)

Cadrul juridic, cerinţel unice şi mecanismului de reglementare a contabilităţii şi raportării

financiare în Republica Moldova este stabilit de Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie
2007 care a intrat în vigoare din 1 ianuarie 2008. Conform acesteia toate entităţile (persoanele
juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, inclusiv
instituţiile publice, notarii, avocaţii, mediatorii, executorii judecătoreşti, precum şi
reprezentanţele şi filialele întreprinderilor nerezidente, înregistrate în Republica Moldova,
indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare) sînt
obligate să ţină contabilitatea şi să întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de legea
menţionată, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte acte
normative în vigoare.

Legea contabilităţii stabileşte regulile generale, referitoare la:

 modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea rapoartelor

financiare, inclusiv termenele de prezentare

 aplicarea standardelor de contabilitate, în funcţie de tipul entităţii;

 utilizarea datelor contabile în scopuri fiscale;

 responsabilităţile şi drepturile entităţilor privind ţinerea contabilităţii şi raportarea

financiară;

 sistemele de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a rapoartelor financiare;  metodele

de recunoaştere a elementelor (obiectelor) contabile;

 modul general de contabilizare a stocurilor;

 modul de întocmire şi de utilizare a documentelor primare;

 utilizarea conturilor contabile;  nomenclatorul, structura şi modul de aplicare a

registrelor contabile;

 componenţa, modul de întocmire şi de prezentare a rapoartelor financiare;

 alte aspecte ale contabilităţii (organizarea sistemului de control intern, exercitarea

auditului intern, corectarea erorilor contabile, păstrarea documentelor contabile etc.).

Reglementarea contabilităţii cuprinde:

a) asigurarea normativă şi aplicarea cerinţelor unice ale contabilităţii şi raportării financiare

pentru entităţi, indiferent de tipul activităţii economice;

b) corespunderea prevederilor S.N.C., S.N.C.S.P sau normelor metodologice aprobate de

Ministerul Finanţelor pentru sectorul bugetar cerinţelor utilizatorilor situaţiilor financiare;

c) asigurarea condiţiilor necesare pentru aplicarea unică a standardelor de contabilitate;

d) stabilirea normelor contabile şi de raportare financiară pentru entităţile micului business;

e) stabilirea cerinţelor privind respectarea normelor contabile şi de raportare financiară.

Organele de reglementare a contabilităţii includ:

 a) autorităţi statale – Guvernul, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei,
Comisia Naţională a Pieţei Financiare, organele centrale de specialitate ale administraţiei
publice, autorităţile administraţiei publice locale, Serviciul situaţiilor financiare de pe lîngă
Biroul Naţional de Statistică;

b) asociaţii profesionale care au drept scop perfecţionarea şi dezvoltarea contabilităţii. De

menționat că contabilitatea financiară și de gestiune este reglementată și de prevederile altor acte
normative elaborate și puse în aplicare de către organele de reglementare a contabilităţii. Acestea
inlud:

• Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (I.F.R.S.) ;

• Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.); • Standardele Naţionale de

Contabilitate pentru Sectorul Public (S.N.C.S.P.) şi normele metodologice pentru sectorul
bugetar;

• Planul general de conturi contabile;

• Diverse regulamente, instrucţiuni, indicaţii metodice, reguli şi comentarii.

Conform Legii contabilității entitățile pot opta pentru unul din următoarele sisteme de
ţinere a contabilităţii şi de prezentare a situaţiilor financiare: (a) sistemul contabil în partidă
simplă, fără prezentarea situaţiilor financiare. Organizează şi ţin contabilitatea în baza acestui
sistem, gospodăriile ţărăneşti și întreprinzătorii individuali, pînă la înregistrarea acestora ca
contribuabili ai T.V.A., precum şi persoanele fizice care prestează servicii profesionale, conform
indicaţiilor metodice aprobate de Ministerul Finanţelor; (b) sistemul contabil în partidă dublă, cu
prezentarea situaţiilor financiare simplificate. Organizează şi ţin contabilitatea în baza acestui
sistem, entităţile care corespund următoarelor criterii pentru perioada de gestiune precedentă: 1)
numărul mediu scriptic al salariaţilor nu depăşeşte 9 persoane; 2) veniturile din vînzări nu
depăşesc 3 milioane lei; şi 3) valoarea contabilă totală (de bilanţ) a activelor la data raportării nu
depăşeşte 3 milioane lei; (c) sistemul contabil în partidă dublă, cu prezentarea situaţiilor
financiare complete. Organizează şi ţin contabilitatea în baza acestui sistem, alte entităţi decît
cele menţionate în punctul (a) şi (b), inclusiv: — companiile fiduciare; — entităţile importatoare
de mărfuri supuse accizelor; — organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi
împrumut şi alţi participanţi la piaţa financiară nebancară; — casele de schimb valutar şi
lombardurile; — entităţile din domeniul jocurilor de noroc. Entitatea care are dreptul să utilizeze
sistemul contabil în partidă simplă poate aplica sistemul contabil în partidă dublă. Entitatea care
are dreptul să prezinte situaţii financiare simplificate poate prezenta situaţii financiare complete.
Totodată, instituţiile publice şi entităţile de interes public sunt obligate să organizeze şi să ţină
contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă dublă. Entitatea de interes public este
entitatea care are o importanţă deosebită pentru public datorită domeniului (tipului) de activitate
şi care reprezintă o instituţie financiară, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, o
societate de asigurări, un fond nestatal de pensii, o societate comercială ale cărei acţiuni se
cotează la bursa de valori.