Legea nr.

82/1991 a contabilității

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu

"măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice", în care
scop "trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și
păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de
trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și
potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori" (Legea
contabilității nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2).

Conform Legii contabilității nr. 82/1991, contabilitatea este o activitate specializată în

măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea presoanelor fizice și juridice, trebuie să
asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor
cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru
cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii
financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Asadar, obiectul contabilității patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească

a bunurilor mobile și imobile, inclusiv solul, bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu
potențial economic, disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile
persoanelor fizice sau juridice (subiecți de drept), precum și mișcările și modificările intervenite
în urma operațiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute de
acestea.

Reglementarea contabilității se face printr-un sistem de norme contabile care cuprinde:

 Legea contabilității, HG 704/1993 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

Legii contabilității,
 Planuri de conturi general,
 Normele metodologice de utilizare a conturilor,
  Nomenclatorul registrelor contabile și a formularelor referitoare la activitățile
financiare și contabile,
 Normele de utilizare a registrelor de contabilitate,
 Bilanțul Contabil
 Normele metodologice pentru elaborarea și prezentarea bilatului contabil.

Structura Legii contabilității

Legea contabilității sau Legea nr. 82/1991 a fost una dintre principalele norme de drept
care a netezit calea trecerii economiei românești de la sistemul socialist, de stat, planificat, la
sistemul economiei de piață libere, clădit pe baze concurențiale. Ea a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 27 decembrie 1991.

Legea contabilitatii, cu un număr total de 49 de articole, este structurată pe șapte capitole.

Primul capitol, format din 9 articole de lege, cuprinde prevederi generale referitoare la
contabilitatea agenților economici în general și la tipurile de contabilitate care trebuie ținute de
operatorii economici.

Capitolul al doilea, intitulat „Organizarea și conducerea contabilității”, include dispoziții despre

organizarea și conducerea contabilității, precum și despre răspunderea administratorului sau a
altor persoane care sunt obligate să gestioneze compania.

Capitolul al treilea, privitor la registrele de contabilitate, stabilește documentele financiar

contabile obligatorii, precum și indicații pentru întocmirea, editarea și păstrarea lor.

Capitolul al patrulea, intitulat „Situații financiare”,  cuprinde prevederi despre întocmirea

situațiilor financiare anuale, durata exercițiului financiar, obligațiile celor care întocmesc
situațiile financiare etc.

Capitolul al cincilea, denumit „Contabilitatea Trezoreriei Statului și a instituțiilor publice”,

include normele pentru organizarea contabilității acestor instituții precum și norme speciale
emise de Ministerul Finanțelor Publice.
Capitolul al șaselea, este despre „Contravenții și infracțiuni” la Legea contabilității.

În sfârșit, cel de-al șaptelea capitol cuprinde „Dispoziții tranzitorii și finale” referitoare la data
intrării în vigoare a prezentei legi, despre acte normative abrogate odată cu intrarea sa în vigoare,
despre rolul instituțiilor Statului Român în aplicarea prezentei legi.

Cine sunt subiecții Legii contabilității?

Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele

naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice,
instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial,
organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt
prevăzute în legislaţia pieţei de capital, fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii
administrate privat şi alte entităţi organizate pe baza Codului civil au obligaţia să organizeze şi să
conducă contabilitatea financiară, precum și, după caz, contabilitatea de gestiune. De asemenea,
subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor arătate
mai sus, cu sediul în România, precum şi subunităţile fără personalitate juridică din România
care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate au obligaţia să organizeze şi să
conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.

Persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au obligaţia să

conducă contabilitate simplificată, bazată pe regulile contabilităţii în partidă simplă, potrivit
reglementărilor elaborate în acest sens. Aceste persoane întocmesc Registrul-jurnal de încasări şi
plăţi şi Registrul-inventar.

Datele contabile servesc atât pentru cerinţele interne ale acestor entități, cât şi în relaţiile
cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice
şi alţi utilizatori.

În concluzie, Legea contabilității arată importanța utilizării acesteia în orice structură

organizatorică, firmă sau PFA, fiind totodată și indispensabilă. Cu ajutorul acesteia sunt
contorizate toate întrările și ieșirile din cadrul societății respective.