Tema 9: Organizarea contabilitatii

1. Sistemul de reglementare normativă a contabilității.

2. Legătura dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune.
3. Noţiuni privind politicile contabile.
4. Componenţa şi modul de pregătire şi prezentare a situațiilor financiare.

1. Sistemul de reglementare normativă a contabilităţii

Organizarea şi funcţionarea contabilităţii în entitate se realizează în conformitate cu actele
legislative şi normative prin care se asigură o reglementare unitara a acesteia la scara întregii
economii.
Sistemul de reglementare normativă al contabilităţii reprezintă totalitatea actelor
legislative şi normative, care reglementează ţinerea contabilităţii şi întocmirea situațiilor
financiare.
Ca acte legislative şi normative privind reglementarea contabilităţii în Republica
Moldova se aplică:
 Legea contabilităţii și raportării financiare;
 Standardele Naţionale de Contabilitate;
 Planul general de conturi contabile;
 Regulamentele, indicaţiile metodice şi alte acte instructive aprobate de Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova.
Legea contabilităţii și raportării financiare a fost aprobată de Parlamentul Republicii
Moldova. În acest act normativ sînt stabilite regulile generale privind:
- documentarea operaţiunilor economice;
- aplicarea sistemelor de organizare a contabilităţii;
- întocmirea registrelor contabile;
- inventarierea patrimoniului, decontărilor şi datoriilor;
- corectarea erorilor contabile;
- întocmirea şi prezentarea situațiilor financiare.
Standardele naţionale de contabilitate reprezintă norme generale de ţinere a
contabilităţii, evaluare şi constatare a activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor,
cheltuielilor şi rezultatelor financiare, întocmire a situațiilor financiare, anexelor la acestea şi a
notei explicative.
Planul general de conturi contabile este un model normativ privind clasificarea şi
codificarea conturilor. El reprezintă un tablou al sistemului de conturi în cadrul căruia fiecare
cont desemnat printr-o denumire şi simbol cifric este încadrat într-o anumită grupă şi clasă în
raport de o anumită caracteristică de grupare.
Instrucţiuni, scrisori şi alte acte instructive emise de Ministerul Finanţelor al Republicii
Moldova reprezintă explicaţii privind modul de ţinere al contabilităţii în diferite domenii de
activitate a entităților economice.

2. Legătura dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune

Contabilitatea financiară cuprinde în câmpul său de acţiune cunoaşterea şi prezentarea

patrimoniului şi a rezultatelor obţinute, ca urmare a utilizării elementelor acestuia. Astfel,
contabilitatea financiară are ca obiect de activitate evaluarea elementelor patrimoniale ale
entității, înregistrarea tuturor operaţiilor de modificare (majorare sau diminuare) a elementelor
patrimoniale, stabilirea rezultatelor finale sub formă de profit sau pierdere, desfăşurarea
lucrărilor prealabile întocmirii situațiilor financiare, efectuarea inventarierii, întocmirea
balanţelor de verificare, etc., întocmirea şi prezentarea situațiilor financiare prevăzute de
legislaţie.
Contabilitatea de gestiune sau managerială înregistrează informaţiile necesare aprecierii
mersului activităţii interne, controlului riguros şi sistematic asupra modului de utilizare a
1
factorilor de producţie în cadrul activităţii interne. De regulă ea se ocupă cu calcularea costurilor
de producţie pe produse, servicii, lucrări sau activităţi, determinarea anumitor rezultate analitice
la nivelul subdiviziunilor de producţie pe tipuri de produse, furnizarea informaţiilor pentru
stabilirea bugetelor, furnizarea informaţiilor pentru determinarea performanţelor (rentabilitate,
productivitate etc.) diferitor subdiviziuni de producţie (sectoare, secţii, ateliere), efectuarea
controlului de gestiune şi luarea deciziilor gestionare.
Spre deosebire de contabilitatea financiară care se organizează pe baza actelor normative
şi legislative în vigoare, contabilitatea de gestiune funcţionează pe baza unor reguli stabilite de
entitate, conform propriilor nevoi.
Faptul separării contabilităţii în financiară şi de gestiune nu denotă că la entitate există
două contabilităţi şi diverse registre de evidenţă. La entitate funcţionează un singur sistem
contabil, însă el este construit în aşa fel, încât prin regruparea datelor iniţiale tuturor utilizatorilor
să le fie pusă la dispoziţie acea informaţie, care îi va ajuta să ia decizii corecte.

3. Noţiuni privind politicile contabile

Politicile contabile reprezintă o totalitate de principii, convenţii, reguli, metode şi

procedee adoptate de conducerea entității pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situațiilor
financiare.
Politicile contabile trebuie să fie elaborate de fiecare entitate care desfăşoară activitate de
întreprinzător şi este înregistrată în Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate,
apartinenţa ramurală şi forma organizatorico-juridică a acesteia (cu excepţia organizaţiilor
bugetare).
Politicile contabile ale entității se elaborează pentru fiecare an de gestiune şi se
perfectează printr-un document organizatoric de dispoziţie (ordin, dispoziţie etc.)
Responsabilitatea pentru formarea şi folosirea politicilor contabile o poartă conducătorul entității
economice.
Elaborarea proiectului politicilor contabile poate fi efectuat de către contabilitate, de o
comisie specială, compusă din reprezentaţii serviciilor contabil, financiar, juridic şi altor servicii
ale entității sau de firma de consulting (audit). Politicile contabile alese pot fi examinate şi
adoptate prin decizia de protocol a fondatorilor (proprietarilor) sau de Consiliul de directori, iar
după aceasta trebuie să fie aprobate de conducătorul entității.
Politicile contabile se elaborează în baza ansamblului de convenţii fundamentale şi
principii ale contabilităţii (continuitatea activităţii, specializarea exerciţiului (contabilitate de
angajament), permanenţa metodelor, prudenţa, prioritatea conţinutului asupra formei, importanţa
relativă).
În Republica Moldova (legile şi actele legislative, adoptate de Parlamentul Republicii
Moldova, decretele Preşedintului, hotărîrile Guvernului, S.N.C., Planul general de conturi
contabile şi alte acte normative aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova).
Procedura formării politicilor contabile privind o problemă (sector) concretă a
contabilităţii constă în alegerea unei variante din cîteva, admise de actele legislative şi
normative, în justificarea metodei alese, pornind de la particularităţile activităţii entității şi
acceptarea acesteia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situațiilor
financiare. Componenţa şi conţinutul informaţiei referitoare la politicile contabile ale entității
privind unule probleme concrete, care urmează să fie dezvăluită în situațiile financiare, sînt
stabilite de S.N.C. respective.
De exemplu, la elaborarea politicilor contabile entitatea alege acea metodă de calculare a
amortizării, care corespunde modelului prevăzut de exploatarea a unui obiect concret de mijloace
fixe. Astfel, întrucăt automobilul pierde un mare procent din valoare în primii ani de exploatare,
amortizarea lui trebuie să se calculeze prin metoda soldului degresiv, dar nu prin metoda casării
liniare, conform căreia se calculează amortizarea clădirilor şi altor obiecte care îşi pierd valoarea
uniform, în decursul întregii durate de exploatare.
2
 Toate modificările introduse în politicile contabile trebuie să fie argumentate şi perfectate
prin documentele de dispoziţie (ordine, dispoziţii), indicîndu-se data intrării în vigoarea a
acestora.
Politicile contabile adoptate de entitățile economice trebuie să fie date publicaţii, adică să
fie aduse la cunostinţa tuturor categoriilor de utilizatori ai situațiilor financiare. Forma de
prezentare a politicilor contabile este determinată de entitate.

4. Componenţa şi modul de pregătire şi prezentare a situațiilor financiare

Contabilitatea reprezintă un sistem de culegere, prelucrare şi înregistrare a informaţiilor

care se conţin în situațiile financiare.
Scopul final al contabilităţii constă în pregătirea şi prezentarea informaţiilor tuturor
categoriilor de utilizatori interni şi externi ai situațiilor financiare.
Etapa finală al procesului contabil îl reprezintă întocmirea situațiilor financiare.
Necesitatea întocmirii situațiilor financiare este cauzată atât de prevederile legislaţiei în
vigoare cît şi de necesităţile companiei în evaluarea business-ului propriu şi a entității în general,
cît şi luarea deciziilor de către managementul firmei.
Situațiile financiare reprezintă un sistem de indicatori care caracterizează situaţia
patrimonială şi financiară a entităților şi rezultatele activităţii ei economice obţinute în cursul
perioadei de gestiune respective.
Situațiile financiare se prezintă organelor teritoriale pentru statistică conform locului de
înregistrare a entității şi proprietarilor, în conformitate cu actele de constituire. Agenţii
economici pot prezenta situațiile financiare altor utilizatori cointeresaţi potrivit legislaţiei, actelor
de constituire sau în baza acordului încheiat cu agentul economic.
Componenţa, conţinutul, modul de întocmire şi prezentare a situațiilor financiare ale
entității sînt determinate de Legea contabilităţii și raportării financiare, SNC „Prezentarea
situațiilor financiare”, alte standarde naţionale de contabilitate aprobate de Ministerul Finanţelor
al Republicii Moldova.
Entitatea trebuie să identifice în mod clar situaţiile financiare şi să evidenţieze în mod
special următoarele informaţii:
- denumirea entităţii şi alte elemente de identificare;
- data raportării sau perioada acoperită de situaţiile financiare;
- activitatea de bază;
- forma de proprietate;
- forma juridică de organizare;
- unitatea de măsură.
Situaţiile financiare se întocmesc şi se prezintă anual. În cazul modificării datei de
raportare şi prezentării situaţiilor financiare pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an,
entitatea trebuie se dezvăluie:
1) perioada acoperită de situaţiile financiare;
2) motivul stabilirii unei perioade de gestiune mai lungi sau mai scurte de un an; şi
3) faptul că informaţiile din situaţiile financiare nu sînt pe deplin comparabile (de
exemplu, pentru entităţile nou înregistrate prima perioadă de gestiune se consideră perioada din
data înregistrării de stat a entităţii pînă la 31 decembrie al aceluiaşi an calendaristic. În cazul în
care înregistrarea de stat a entităţii are loc după 1 octombrie, prima perioadă de gestiune se
consideră perioada din data înregistrării de stat pînă la 31 decembrie al următorului an
calendaristic).
În funcţie de criteriile stabilite în Legea contabilităţii şi necesităţile informaţionale ale
utilizatorilor entitatea poate întocmi:
1. situaţii financiare complete;
2. situaţii financiare simplificate;
3. situaţii financiare prescurtate.
3
 Situaţiile financiare complete cuprind:
 bilanţul;
 situaţia de profit şi pierdere;
 situaţia modificărilor capitalului propriu;
 situaţia fluxurilor de numerar;
 notele la situaţiile financiare.
Situaţiile financiare simplificate cuprind:
 bilanţul;
 situaţia de profit şi pierdere;
 nota explicativă.
Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare cuprind următoarele etape:
1) efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare cum ar fi: inventarierea
generală a elementelor contabile, decontarea cheltuielilor şi veniturilor anticipate aferente
perioadei de gestiune, determinarea şi reflectarea diferenţelor de curs valutar, întocmirea
înregistrărilor de corectare, determinarea cotei curente a activelor imobilizate şi datoriilor
pe termen lung etc.;
2) completarea formularelor situaţiilor financiare;
3) întocmirea notelor/notelor explicative la situaţiile financiare;
4) aprobarea, semnarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
5) reformarea bilanţului.
Responsabilitatea pentru veridicitatea, plenitudinea şi oportunitatea prezentării situațiilor
financiare o poartă conducătorul entității economice.