Tema 8.

Inventarierea şi rolul acesteia în contabilitate

1. Noţiunea, importanţa şi tipurile inventarierii.

2. Modul de înfăptuire a inventarierii. Reflectarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii.

1. Noţiunea, importanţa şi tipurile inventarierii

Inventarierea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii de verificare faptică a
existenţei şi stării mijloacelor economice, a creanţelor si datoriilor unei entități. Prin inventariere se
realizează un control asupra integrităţii elementelor patrimoniale. Potrivit prevederilor
Regulamentului privind inventarierea, inventarierea reprezintă un ansamblu de operaţiuni prin care
se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, cantitativ-valoric, după caz, în
patrimoniul sau gestiunea entității la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea, în calitatea sa de procedeu al metodei contabilităţii, îndeplineşte mai multe
funcţii , dintre care cele mai semnificative sunt:
- Stabilirea existenţei efective a mijloacelor fixe, terenurilor, imobilizărilor necorporale,
investiţiilor financiare, stocurilor, numerarului, volumului producţiei în curs de execuţie, creanţelor
şi datoriilor etc.
- Funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de contabilitate şi
realitate. Cu ajutorul inventarierii se identifică bunurile inutile, comenzile sistate, creanţele vechi şi
neincasate etc. Şi se iau pe această bază măsuri pentru preîntâmpinarea sau limitarea pagubelor,
pentru creşterea vitezei de rotaţie şi sporirea eficienţei. Analizând cauzele care au dus la neîncasarea
sau neplata la termen a creanţelor şi obligaţiilor se iau măsuri menite să ducă la întărirea disciplinei
decontărilor.
- Verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor, numerarului,
precum şi a regulilor de întreţinere şi exploatare a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe.
- Verificarea realităţii valorii contabile a activelor imobilizate, stocurilor, numerarului
din casierie, din conturi de la instituţiile financiare, datoriilor şi creanţelor, producţiei în curs de
execuţie, cheltuielilor anticipate şi altor posturi de bilanţ.
- Funcţia de stabilire a capitalului propriu. Prin inventariere se confirmă realitatea
activelor patrimoniale şi a datoriilor, astfel asigurându-se premisele determinării corecte a situaţiei
nete (situaţia netă a patrimoniului = active (inventariate) - datorii (inventariate)).
Inventarierea ca procedeu al metodei contabilităţii poate fi clasificată după următoarele
criterii:
1. După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale se deosebesc:
a) inventarieri generale, presupun cuprinderea în acţiunea de inventariere a tuturor elementelor
patrimoniale aflate în patrimoniul unei entități economice.
b) inventarieri parţiale au ca obiect constatarea existenţei numai pentru anumite tipuri de
bunuri materiale şi mijloace băneşti în funcţie de locurile de păstrare.
2. În funcţie de momentul în care se efectuează inventarierea se deosebesc:
a) inventarierea anuală se realizează la sfârşitul perioadei de gestiune înainte de întocmirea
situațiilor financiare şi are rolul de a determina elementele patrimoniale care există în mod concret.
b) inventarierea periodică se efectuează la anumite perioade de timp: lună, trimestru, semestru,
conform unei planificări proprii întocmită de fiecare entitate economică.
c) inventarierea ocazională, aşa cum precizează şi denumirea, se efectuează în cazuri speciale
cum ar fi: predări-primiri de gestiune, fuziunea unor entități, cazuri excepţionale (calamităţi, furturi,
etc.).
d) inventarierea inopinată presupune existenţa unui secret privind declanşarea unei
inventarieri. Gestionarul nu este informat de această acţiune, însă participă la inventariere.
3. După modalitatea de efectuare, inventarierile sunt:
a) inventariere totală, se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element
patrimonial.

1
 b) inventariere prin sondaj, cuprinde numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o
gestiune. Dacă la inventarierea prin sondaj se constată nereguli semnificative, acestea se transformă
în inventarieri totale.
4. În funcţie de condiţiile în care se desfăşoară, inventarierile sunt:
a) inventarieri ordinare, au de regulă un caracter normal planificat.
b) inventarieri extraordinare, sunt impuse de anumite situaţii de excepţie cum ar fi: ori de câte
ori intervine predarea-primirea de gestiuni; la cererea organelor de control; cu ocazia modificărilor
de preţuri; cu ocazia divizării sau comasării de gestiuni; în urma calamităţilor şi a altor cazuri de
forţă majoră; când există indicii de plusuri în gestiuni.

2. Modul de înfăptuire a inventarierii. Reflectarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii

Modul de petrecere a inventarierii are loc în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii şi

a Regulamentului privind inventarierea.
Inventarierea este o lucrare complexă care presupune parcurgerea mai multor etape, şi
anume:
1. Pregătirea inventarierii, este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise, etapă de
care depinde eficienţa tuturor lucrărilor ulterioare, în cadrul acestei etape se iau o serie de măsuri de
natură organizatorică şi se execută unele lucrări contabile.
Printre lucrările de natură organizatorică se pot menţiona:
- se constituie prin dispoziţie scrisă a conducătorului entității o comisie de inventariere şi în
caz de necesitate mai multe subcomisii în funcţie de numărul de gestiuni ce urmează a fi
inventariate. Comisia de inventariere este formată din conducătorii diferitelor compartimente şi în
cazul existenţei subcomisiilor are sarcini pe linia instruirii, supravegherii şi controlului întregii
activităţi de inventariere. Subcomisiile de inventariere sunt formate din două şi mai multe persoane
şi au sarcina să efectueze inventarierile propriu-zise şi să stabilească diferenţele;
- se sigilează căile de acces în gestiuni cu excepţia locului în care începe inventarierea;
- se cere gestionarului o declaraţie scrisă, în care trebuie să indice dacă are în gestiunea sa
bunuri nerecepţionate sau bunuri care nu aparţin gestiunii; dacă are documente de predare-primire a
bunurilor care nu au fost operate în evidenţa sa operativă sau nu au fost predate la contabilitate;
dacă a primit sau a predat bunuri fără să se întocmească documentele necesare; dacă are cunoştinţă
de evidenţa unor plusuri sau minusuri în gestiune;
- se sistează operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune;
- se identifică locurile în care ar putea fi depozitate bunurile ce se inventariază;
- se grupează bunurile ce urmează a se inventaria pe sortimente şi pe categorii de preţuri.
Se aranjează separat bunurile degradate, bunurile primite în custodie, spre reparare sau pentru
păstrare;
- se verifică dacă aparatele de măsură necesare sunt în bună stare de funcţionare.
Lucrările premergătoare ale inventarierii de natură contabilă cuprind:
- se asigură înregistrarea tuturor operaţiunilor în contabilitatea, sintetică şi analitică şi în
evidenţa operativă condusă în cadrul gestiunilor (magaziilor, depozitelor);
- se verifică exactitatea înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu
cele din evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice;
- se ridică de la gestiuni toate evidenţele operative şi se vizează după ultima operaţiune.
2. Efectuarea propriu-zisă a inventarierii care presupune constatarea şi descrierea
elementelor patrimoniale supuse inventarierii. Inventarierea propriu-zisă a mijloacelor fixe, materiei
prime, materialelor, producţiei finite, mărfurilor, numerarului şi a altor bunuri se efectuează pe
fiecare loc de depozitare a acestora şi pe fiecare gestionar, în păstrarea căruia se află aceste bunuri şi
pe deţinători de bunuri. Denumirea bunurilor inventariate, obiectelor şi cantităţii lor se reflectă în
lista de inventariere, conform nomenclatorului şi în unităţile de măsură primite în evidenţă. Lista de
inventariere se completează în formular tipizat. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de
2
depozitare, pe categorii de bunuri şi pe persoane responsabile de integritatea lor. De asemenea, se
întocmesc liste de inventariere separate pentru: bunurile inventariate care nu aparţin gestiunii, dar
au fost găsite în cadrul acesteia; bunurile necorespunzătoare calitativ; bunurile fără mişcare şi de
prisos, creanţe şi datorii incerte sau în litigiu.
Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii, codului,
unităţii de măsură, indicilor calitativi, preţului unitar de evidenţă. Listele de inventariere se
completează citeţ, fără ştersături sau intercalări de rânduri. Spaţiile libere se barează, eventualele
corecturi se certifică de către persoanele care urmează să semneze aceste liste.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, sau calcule tehnice. Bunurile
aflate în ambalaje originale se despachetează şi se verifică prin sondaj. Stivele (mulţimile de obiecte
de acelaşi fel) formate din saci, lăzi, cutii, containere etc. se desfac şi se verifică separat. Bunurile
de volum mare (de masă) cum ar fi rezervoarele de benzină sau de vin se inventariază pe bază de
calcule tehnice şi pe baza analizelor de laborator.
Elementele patrimoniale de activ şi de pasiv, a căror existenţă nu poate fi constatată prin
inventarieri fizice se verifică pe baza datelor din contabilitate. Acest procedeu se utilizează în cazul
bunurilor aparţinând entității dar care sunt în afara acesteia (mijloace fixe date în arendă, materiale
lăsate în păstrarea furnizorului, bunurile trimise spre prelucrare la terţi etc.). Tot prin acest
procedeu, al constatărilor indirecte, se verifică: disponibilităţile băneşti din conturile bancare
(reflectate în extrasele de cont eliberate de bănci); creanţele şi datoriile entității în raport cu terţii
(oglindite în contabilitatea analitică şi în extrasele de cont confirmate de terţi).
Rezultatele inventarierii se consemnează în balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii,
ce se completează conform formularului tipizat şi stă la baza efectuării regularizării rezultatelor
inventarierii, adică înregistrarea plusurilor şi a minusurilor în scopul punerii de acord cu datele
cuprinse în contabilitate. Acesta cuprinde: perioada şi gestiunile inventariate, persoanele care au
participat la inventariere, plusurile şi minusurile constatate, bunurile depreciate, creanţele şi
datoriile incerte sau în litigiu. Pe baza acestor constatări se fac propuneri pentru compensarea
plusurilor cu minusurile constatate la sortimentele confundabile între ele datorită aspectului lor fizic
(se pot compensa dacă privesc aceeaşi gestiune şi aceeaşi perioadă de gestiune), pentru constituirea
şi regularizarea rezervelor, pentru scăderea din contabilitate a pagube sau pentru imputarea lor.
3. Stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a rezultatelor constatate la inventariere.
Propunerile formulate de către comisiile de inventariere prin procesul - verbal de inventariere, după
ce sunt aprobate, compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor din
contabilitate cu realitatea constatată şi consemnată în listele de inventar.
Deci, după cum s-a menţionat diferenţele constatate cu ocazia inventarierii pot fi sub formă
de plusuri sau de minusuri.
Plusurile constatate la inventariere se înregistrează în patrimoniu prin debitarea conturilor
de activ corespunzătoare, şi majorarea veniturilor astfel:
- plusurile de active imobilizate constatate cu ocazia inventarierii se evaluează la valoarea
contabilă în momentul depistării şi se reflectă prin înregistrarea contabilă:
Debit 111 „Imonilizări necorporale în curs de execuţie”
Debit 112 „Imonilizări necorporale”
Debit 121 „Imonilizări corporale în curs de execuţie”
Debit 123 „Mijloace fixe”
Debit 125 „Resurse minerale”
Credit 612 „Alte venituri din activitatea operațională”
- plusurile de active circulante stabilite cu ocazia inventarierii se reflectă prin înregistrarea
contabilă:
Debit 211 „Materiale” - la valoarea materialelor
Debit 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată
Debit 216 „Produse”
Debit 217 „Mărfuri”
Credit 612 „Alte venituri din activitatea operațională"
3
 - plusurile de numerar şi documente băneşti stabilite în casă în urma inventarierii se
înregistrează:
Debit 241 „Casa”
Debit 246 „Documente băneşti”
Credit 612 „Alte venituri din activitatea operațională”
Lipsurile constatate la inventariere se înregistrează ca o ieşire din patrimoniu a elementelor
respective de activ, prin creditarea conturilor corespunzătoare, şi se trec la cheltuieli astfel:
- lipsurile de active imobilizate constatate cu ocazia inventarierii se reflectă prin
înregistrările contabile:
Debit 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională” - la valoarea contabilă
Credit 111 „Imonilizări necorporale în curs de execuţie”
Credit 112 „Imonilizări necorporale”
Credit 121 „Imonilizări corporale în curs de execuţie”
Credit 123 „Mijloace fixe”
- lipsurile de materiale, mărfuri, obiecte de mică valoare şi scurtă durată se reflectă prin
înregistrarea contabilă:
Debit 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 211 „Materiale” - la valoarea materialelor
Credit 215 „Producţia în curs de execuţie” - la valoarea producţiei în curs de execuţie
Credit 216 „Produse” - la valoarea produselor finite
Credit 217 " Mărfuri” - la valoarea mărfurilor
Credit 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” - la valoarea OMVSD
- lipsurile de numerar şi documente băneşti depistate în casierie se înregistrează prin
formula contabilă:
Debit 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Credit 241 „Casa”
Credit 246 „Documente băneşti”
Minusurile de inventar comise din cauza persoanelor vinovate trebuie să fie compensate de
către acestea. Conform prevederilor Regulamentului privind inventarierea, diferenţa lipsă stabilită
în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor (normelor) de perisabilitate naturală, care cauzează
prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea justă la momentul
depistării lipsurilor, în conformitate eu legislaţia în vigoare, în cazul când este stabilită persoana
vinovată de producerea daunei (lipsurilor), iar suma daunei a fost recunoscută sau a fost adjudecată
de organele judiciare, în contabilitate se efectuează următoarele înregistrări:
1. la suma daunei imputate persoanei vinovate:
Debit 226 „Creanţe ale personalului”
Credit 612 „Alte venituri din activitatea operațională”
2. la suma daunei recuperate se va întocmi înregistrarea contabilă:
Debit 241 „Casa" - când se încasează în casierie;
Debit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” - când se reţine din salariu;
Credit 226 „Creanţe ale personalului”