Inventarierea şi rolul acesteia în contabilitate

Detalii
Categorie: Bazele Contabilitatii
Ultima actualizare: 20 Noiembrie 2019
Accesări: 34676

https://conspecte.com/Bazele-Contabilitatii/inventarieirea-si-rolul-acesteia-in-contabilitate.html

Inventarierea - esenţa, însemnătatea şi tipurile ei

Printre cerinţele de bază faţă de informaţia contabilă sînt realitatea şi exactitatea ei. Acest lucru
se realizează cu ajutorul invetarierii.

Inventarierea reprezintă procedeul de control şi autentificare documentară a existenţei

elementelor contabile care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii.

Inventarierea are următoarele sarcini:

 determinarea existenţei efective a elementelor patrimoniale (active nemateriale, mijloace

fixe, stocuri de mărfuri şi materiale, creanţe, mijloace băneşti, datorii etc.);
 controlul asupra stării activelor prin compararea realităţii cu informaţia furnizată de
contabilitate;
 depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sîn învechite din punct
de vedere moral;
 verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi
materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;
 verificarea realităţii valorii de bilanţ a elementelor patrimoniale.

Modul de efectuare a inventarierii şi de reflectare în contabilitate a rezultatelor

acesteia sînt reglementate de Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007
şi Regulamentul cu privire la inventariere nr. 27 din 28.04.2004.

Numărul inventarierilor pe parcursul anului, momentele efectuării acestora şi lista elementelor

patrimoniale ce trebuie supuse inventarierii se stabilesc de către conducătorul întreprinderii, cu
excepţia cazurilor cînd efectuarea inventarierii este obligatorie în conformitate cu legislaţia în
vigoare.

Inventarierea patrimoniului se efectuează în mod obligatoriu în următoarele cazuri:

 la inceputul activitatii;
 cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului;
 în caz de înlocuire a gestionarului;
 în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum si în caz de deteriorare a
bunurilor;
 în caz de incendiu sau calamitate naturala (inundatie, cutremur de pamint etc.);
 la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de marfuri şi materiale etc.;
 în cazul reorganizarii, lichidarii sau încetarii activitatii;
 în cazul modificarii preturilor;
 în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărîrii
altor organe prevazute de lege.

Inventarierea se clasifică după următoarele criterii:

În dependenţă de gradul de cuprindere al elementelor patrimoniale:

  inventariere totală, cuprinde toate elementele patriomoniale
 inventariere parţială, cuprinde doar anumite tipuri de active sau pasive. De exemplu,
invetarierea mijloacelor băneşti

După caracterul inventarierii:

 inventariere planificată – se efectuează periodic conform graficului existent la

întreprindere
 inventariere inopinată – se efectuează pe neaşteptate pentru gestionari cu scopul
depistării fraudelor

După modalitatea de efectuare:

 inventariere totală – se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element

patrimonial, sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune
 inventariere prin sondaj – cuprinde numai anumite sortimente a unui element
patrimonial sau numai anumite bunuri dintr-o gestiune. Astfel de inventariere se aplică în
cazul unui volum mare de lucru şi necesită mai puţin timp, însă nu asigură obiectivitatea
rezultatelor. Dacă pe parcursul invetarierii prin sondaj se depistează nereguli
semnificative, atunci se efectuează inventarierea totală.

Responsabilitatea pentru efectuarea corectă şi oportună a inventarierii o poartă conducătorul

întreprinderii. Contabilul-şef împreună cu conducătorii subdiviziunilor şi serviciilor sînt obligaţi să
verifice respectarea regulilor de efectuare a inventarierii.

Modul de efectuare a inventarierii

Efectuarea inventarierii presupune parcurgerea a trei etape:

 pregătirea pentru efectuarea inventarierii

 efectuarea propriu-zisă a inventarierii
 reflectarea rezultatelor inventarierii

La etapa de pregătire se crează comisia de inventariere, în componenţa căreia se includ

reprezentanţi ai administraţiei, lucrători ai serviciului contabil şi alţi specialişti. Membri ai comisiei
de inventariere nu pot fi gestionarii a căror valori materiale sînt supuse inventarierii şi contabilii
care efectuează evidenţa contabilă a sectorului supus inventarierii, cu excepţia întreprinderilor
mici. Componenţa comisiei de inventariere se aprobă prin ordinul conducătorului întreprinderii
în care se mai stabilesc termenele de efectuare a inventarierii, subdiviziunile (depozitele, secţiile
de producţie, sectoarele) şi valorile supuse inventarierii.

La întreprinderii mari şi mijlocii comisia de inventariere trebuie să fie compusă minimum din
cinci persoane, iar la întreprinderile mici – din trei persoane. Apoi comisia cere de la gestionar o
declaraţie scrisă prin care el confirmă faptul dacă are sau nu în gestiune bunuri care nu aparţin
întreprinderii, dacă are documente de primire-predare a bunurilor care nu au fost predate în
contabilitate, precum şi numărul şi data ultimului document de intrare şi de ieşire a bunurilor.

Tot la această etapă se sigilează încăperile unde se află bunurile supuse inventarierii, se
sistează operaţiile de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune, se verifică starea de funcţionare a
aparatelor de măsură a greutăţii, iar serviciul contabil efectuează reflectarea în conturile contabile
şi în evidenţa analitică a tuturor operaţiunilor economice efectuate pînă la inventariere, verificarea
corectitudinii şi exactităţii înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu cele din
evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice şi să ridice de la
gestiuni toate evidenţele operative şi să le vizeze cu menţiunea „pînă la inventariere” acestea
servind drept temei pentru determinarea stocurilor la începutul inventarierii.
Efectuarea propriu-zisă a inventarierii presupune stabilirea stocurilor faptice prin numărare,
cîntărire sau calcule tehnice. Inventarierea se efectuează pe fiecare loc de depozitare şi pe
fiecare gestiionar cu condiţia prezenţe gestionarului şi a tuturor membrilor comisiei de
inventariere. În caz contrar rezultatele inventarierii se declară nevalabile. Bunurile supuse
inventarierii se înscriu în listele de inventariere cu indicarea denumirii, codului, unităţii de măsură,
indicilor calitativi, cantităţii, lor şi preţului la care se ţine evidenţa lor.

Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitarre, pe categorii de bunuri şi pe

gestionari. De asemenea se întomcesc liste de inventariere separate pentru bunurile aflate în
custodie (bunuri care nu aparţin întreprinderii dar se află la păstrare) sau arendate. În listele de
inventariere nu se admit ştersături, spaţiile libere se barează.

Bunurile aflate în ambalaje se despachetează şi se verifică prin sondaj. Dacă despachetarea lor
duce la deteriorarea lor, atunci acestea nu se despachetează. Bunurile de volum mare (cement,
beton, producţia agricolă), inventarierea cărora necesită cheltuieli mari se inventariază prin
efectuarea de calcule tehnice şi matematice. Bunurile intrate pe parcursul efectuării inventarierii
se recepţionează de către gestionar în prezenţa membrilor comisiei de inventariere, iar pe
documentele de intrare se face menţiunea „primite în timpul inventarierii”.

Eliberarea bunurilor pe parcursul inventarierii se interzice. În cazuri excepţionale, la depozitele

mari, inventarierea cărora necesită o perioadă mai îndelungată de timp se permite eliberarea
bunurilor numai cu acordul în scris a conducătorului şi a contabilului-şef. Eliberarea acestora se
efectuează de către gestionar, în prezenţa membrilor comisiei de invantariere, iar pe
documentele de ieşire se face menţiunea „eliberate în timpul inventarierii”.

Elementele patrimoniale pentru care nu este posibilă verificarea fizică se verifică pe baza datelor
contabilităţii. Acest procedeu se aplică în cazul bunurilor întreprinderii, dar care se află în afara
acesteia (mijloacele fixe transmise în arendă, materiale transmise la păstrare sau prelucrare
etc). Inventarierea creanţelor şi datoriilor se efectuează în baza extraselor de cont confirmate
de debitori şi creditori. Pentru aceste elemente patrimoniale este important de verificat momentul
aparţiei şi termenele de încasare şi de plată.

Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei şi gestionari, iar pe ultima filă
gestionarul face menţiunea prin care confirmă că bunurile au fost verificate în prezenţa sa, că nu
are pretenţii faţă de membrii comisiei de inventariere şi că bunurile incluse în listele de
inventariere se află la el în gestiune.

Determinarea rezultatelor inventarierii şi

contabilitatea acestora
La această etapă listele de inventariere se transmit în contabilitate, unde contabilul responsabil
de sectorul respectiv de evidenţă înscrie în liste datele din conturile contabile privind elementele
care au fost supuse inventarierii. Elementele pentru care s-au stabilit abateri dintre datele faptice
şi datele evidenţei contabile se înscriu în balanţele de verificare a rezultatelor inventarierii.

Pentru divergenţele stabilite comisia de inventariere cere de la persoanele responsabile

explicaţii în scris, iar în baza acestora se ia hotărîrea privind modul lor de compensare. În cazul
stocurilor de mărfuri şi materiale pot să aibă loc divergenţe din cauza că diferite poziţii de stocuri
se aseamănă după aspectul exterior, proprietăţi etc. Astfel, lipsurile unui fel de stoc pot fi
compensate cu plusurile altui fel de stoc. Această compensare se efectuează numai cu acordul
conducătorului întreprinderii.

Rezultatele inventarierii se examinează la şedinţa comisiei de inventariere şi se perfectează cu

un protocol semnat de către conducătorul întreprinderii, care ia decizia privind regularizarea
divergenţelor depistate.
Rezultatele inventarierii se reflectă în contabilitate în luna cînd aceasta a luat sfîrşit. În
conformitate cu art. 42 al Legii contabilităţii şi p. 107 al Regulamentului privind
inventarierea diferenţele, depistate în timpul inventarierii se reglementeaza şi se înregistreaza în
evidenţa contabilă în felul următor:

 plusurile de bunuri şi mijloace bănesti, precum şi diferenţele valorice favorabile, obţinute

în urma compensarii lipsurilor cu plusuri, se înregistreaza ca majorare a veniturilor;
 lipsurile de bunuri şi mijloace bănesti se trec la cheltuielile perioadei de gestiune;
 lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilitatii naturale stabilite, precum şi
prejudiciile cauzate de deteriorarea bunurilor, se atribuie persoanelor vinovate, fiind
evaluate la preţurile de piaţa la data depistării lipsurilor;
 în cazul cînd nu sînt identificate persoanele vinovate, prejudiciile cauzate de deteriorarea
bunurilor sau lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilităţii naturale stabilite,
se trec la cheltuielile perioadei de gestiune.

Plusurile depistate în urma inventarierii se reflectă în felul următor:

la valoarea de piaţă a activelor pe termen lung stabilite ca plusuri:

 debit contul 111 „Active nemateriale”

 debit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
 debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”
 debit contul 122 „Terenuri”
 debit contul 123 „Mijloace fixe”
 debit contul 131 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”
 debit contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”
 credit contul 621 „Venituri din activitate de investiţii”

la valoarea relizabilă netă a stocurilor de mărfuri şi materiale depistate ca plusuri:

 debit contul 211 „Materiale”

 debit contul 212 „Animale la creştere şi îngrăşat”
 debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
 debit contul 215 „Producţie în curs de execuţie”
 debit contul 216 „Produse”
 debit contul 217 „Mărfuri”
 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”

la valoarea nominală a investiţiilor pe termen scurt şi a mijloacelor băneşti stabilite ca plusuri:

 debit contul 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”

 debit contul 232 „Inverstiţii pe termen scurt în părţi legate”
 debit contul 241 „Casa”
 debit contul 246 „Documente băneşti”
 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.

Lipsurile depistate în urma inventarierii se reflectă în felul următor:

la valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung depistate ca lipsuri în urma inventarierii:

 debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii financiare”

 credit contul 111 „Active nemateriale”
 credit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
 credit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”
 credit contul 122 „Terenuri”
 credit contul 123 „Mijloace fixe”
 credit contul 131 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”
  credit contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”

la suma amortizării, uzurii aferente activelor pe termen lung depistate ca lipsă:

 debit contul 113 „Amortizarea activelor nemateriale”, 124 „Uzura mijloacelor fixe”
 credit contul 111 „Active nemateriale”, 123 „Mijloace fixe”

la valoarea de bilanţ a activelor curente depistate lipsă în urma inventarierii:

 debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale”

 credit contul 211 „Materiale”
 credit contul 212 „Animale la creştere şi îngrăşat”
 credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
 credit contul 215 „Producţie în curs de execuţie”
 credit contul 216 „Produse”
 credit contul 217 „Mărfuri”

În cazul cînd nu este determinată persoana vinovată este necesar de restabilit taxa pe valoarea
adăugată anterior trecută în cont care se calculează de la valoarea de bilanţ a valorilor materiale.
La această sumă se întocmeşte formula contabilă:

 debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”

 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

În cazul cînd este găsită persoana vinovată şi aceasta a acceptat să recupere dauna materială
pricinuită întreprinderii sau este hotărîrea judecăţii privind recuperarea daunei se întocmesc
următoarele formule contabile:

în cazul cînd dauna va fi recuperată în perioada de gestiune:

 debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” – la suma daunei
materiale pricinuite întreprinderii care se evaluează la preţ de piaţă
 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale” – la suma venitului obţinut din recuperarea
daunei materiale
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA aferente
prejudiciului materiale adus întreprinderii

în cazul cînd dauna va fi recuperată în perioadele următoare, dar pe o perioadă nu mai mare de
un an:

 debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

 credit contul 515 „Venituri anticipate curente”
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

în cazul cînd dauna va fi recuperată în perioadele viitoare şi termenul de recuperare al acesteia

este mai mare de un an:

 debit contul 134 „Creanţe pe termen lung”

 credit contul 422 „Venituri anticipate pe termen lung”
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

Recuperarea daune se poate efectua:

prin reţinere din salariul:

 debit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”

  credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

contra mijloace băneşti:

 debit contul 241 „Casa”

 credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

contra alte active:

 debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”

 debit contul 123 „Mijloace fixe”
 debit contul 211 „Materiale”
 debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
 debit contul 217 „Mărfuri”
 credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

În cazul cînd recuperarea daunei materiale are loc pe parcursul mai multor perioade de gestiune
suplimentar se întocmesc formulele contabile:

dacă termenul de recuperare este mai mic de un an:

 debit contul 515 „Venituri anticipate curente”

 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale” – constatarea venitului aferent perioadei
de gestiune curente

dacă termenul de recuperare este mai mare de un an:

 debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

 credit contul 134 „Creanţe pe termen lung” – trecerea creanţelor din categoria
creanţelor pe termen lung în categoria creanţelor pe termen scurt cînd termenul de
recuperare devine mai mic de un an şi, concomitent

 debit contul 422 „Venituri anticipate pe termen lung”

 credit contul 515 „Venituri anticipate curente” – transferarea veniturilor anticipate din
categoria veniturilor anticipate pe termen lung în categoria veniturilor anticipate curente

Ulterior, la recuperarea daunei, veniturile anticipate curente vor fi constatate ca venituri ale
perioadei de gestiune curente prin formula contabilă:

 debit contul 515 „Venituri anticipate curente”

 credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”
Politici și proceduri contabile privind inventarierea
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii (I)
NUMĂRUL 44, 21-27 NOV. 2017 » EXPERTIZA ȘI AUDITUL AFACERILOR

http://www.ceccarbusinessmagazine.ro/politici-si-proceduri-contabile-privind-inventarierea-
activelor-datoriilor-si-capitalurilor-proprii-i-a2809/

prof. univ. dr. Dorel MATEȘ

Universitatea de Vest din Timișoara
dr. ec Alin ARTENE
Universitatea Politehnica Timișoara
dr. ec. Ronela Manuela LASCU
Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad
expert contabil Ramona TEȘU
Filiala CECCAR Cluj

REZUMAT
Inventarierea este un procedeu comun științelor economice prin care are
loc stabilirea faptică valorică și cantitativă, sau numai valorică, a
elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, în vederea
comparării cu situația scriptică din evidența contabilă. Este o lucrare
complexă, ce necesită elaborarea de politici și proceduri contabile
adecvate, în conformitate cu reglementările legislative în vigoare. Prin
prezenta lucrare, ne propunem să evidențiem și să analizăm procedurile
specifice care privesc pregătirea inventarierii, inventarierea propriu-zisă și
regularizarea diferențelor constatate cu ocazia inventarierii activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii ale entităților. În cercetarea noastră vom
folosi o metodologie centrată pe literatura de specialitate, pe reglementările
în vigoare și pe experiența practică a specialiștilor în domeniu.

Termeni-cheie: inventariere, elemente de natura activelor, datoriilor și

capitalurilor proprii, proceduri specifice inventarierii

Clasificare JEL: M41

Introducere
În conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, și cu Ordinul ministrului finanțelor
publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, entitățile au obligația de a efectua inventarierea acestor
elemente: la începutul activității; cel puțin o dată pe an; în cazul fuziunii sau
încetării activității; precum și în alte situații prevăzute de legislația în
vigoare. Inventarierea este importantă pentru toate entitățile care
gestionează bunuri și efectuează tranzacții comerciale sau financiare.
Cunoașterea existenței faptice a stocurilor, bunurilor și valorilor în vederea
comparării cu existența scriptică asigură controlul integrității gestiunilor de
valori materiale și bănești. Managerii entităților trebuie să înțeleagă
importanța acestei activități (pentru care sunt responsabili), iar în acest
sens să stabilească obiective, politici și proceduri specifice, care să asigure
eficiența și respectarea reglementărilor în vigoare cu privire la inventariere.

1. Delimitări conceptuale, funcții și criterii de clasificare a

inventarierii
Reglementările în vigoare, respectiv Legea contabilității, prevăd
obligativitatea entităților de a întocmi raportări financiare anuale, care includ
situațiile financiare sub forma unui set de formulare de sinteză, egale ca
importanță, prin care se prezintă poziția financiară, performanța financiară,
situația fluxurilor de trezorerie și modificările capitalurilor proprii, ce permit
determinarea unor indicatori agregați de reflectare a activității entităților de
pe parcursul unui exercițiu financiar.

În cadrul lucrărilor de închidere a exercițiului, denumite și lucrări

preliminare, se regăsește și inventarierea generală a activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii.

Conform literaturii de specialitate și legislației în vigoare, inventarierea

reprezintă procedeul de stabilire faptică valorică și cantitativă, sau numai
valorică, a elementelor de active, datorii și capitaluri proprii, cu scopul de a
compara realitatea din teren cu datele scriptice din evidența contabilă.
Astfel, inventarierea este instrumentul de control al integrității gestiunilor de
valori materiale și bănești, cu implicații asupra situației trecute, prezente și
viitoare a unei entități.

Funcțiile principale ce pot fi atribuite inventarierii vizează, pe de o parte,

determinarea situației faptice a elementelor de avere prin constatare faptică
și, pe de altă parte, controlul respectării integrității gestiunilor de valori
materiale și bănești încredințate persoanelor responsabile cu administrarea
averii unei entități.

Complexitatea procesului de inventariere este susținută prin etapele pe

care le presupune, respectiv: pregătirea inventarierii, inventarierea propriu-
zisă, stabilirea rezultatului inventarierii și regularizarea diferențelor
constatate la inventariere.

Literatura de specialitate evidențiază anumite criterii de clasificare a

inventarierii, respectiv:

a) sfera de cuprindere (gradul de complexitate):

  generală – totalitatea elementelor de avere aparținând unei entități;
 parțială – doar anumite componente ale averii, de exemplu: mărfurile,
disponibilitățile bănești, imobilizările corporale.
b) perioada (data sau intervalul de timp când are loc):

 anuală, de regulă înaintea întocmirii situațiilor financiare;

 periodică: lunar, trimestrial, zilnic etc.;
 inopinată: fără anunțarea prealabilă a gestionarului.
c) natura elementelor inventariate (conținutul economic al elementelor din
cadrul gestiunilor):

 imobilizări corporale;
 materiale consumabile;
 mărfuri;
 produse;
 disponibilități bănești;
 animale.

Sfera de cuprindere, perioada și natura elementelor inventariate sunt

stabilite de conducerea entităților prin proceduri proprii.

2. Situații în care se impune inventarierea

Conform OMFP nr. 2.861/2009, entitățile au obligația să efectueze
inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii deținute în următoarele situații:

 la începutul activității, cu scopul stabilirii și evaluării elementelor de

natura activelor ce constituie aport la capitalul entității;
 cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționării
lor, de regulă la sfârșitul anului;
 în cazul fuziunii sau încetării activității;
 la cererea organelor de control sau a altor organe prevăzute de lege;
 ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care
nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
 cu ocazia reorganizării gestiunilor sau ori de câte ori intervine o
predare-primire a gestiunii;
 în cazuri de forță majoră sau ca urmare a unor calamități naturale,
precum și în alte situații prevăzute de reglementările în vigoare.

În cazul instituțiilor publice, Ministerul Finanțelor Publice poate aproba

excepții de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter
special, la propunerea ordonatorilor de credite. Elementele de natura
activelor din cadrul entităților trebuie date în totalitate în răspunderea
gestionară ori în folosința salariaților sau administratorului.

Bunurile entităților cu activitate complexă pot fi inventariate și înaintea datei

închiderii exercițiului, cu condiția valorificării și cuprinderii rezultatelor în
situațiile financiare, considerându-se inventariere anuală. Entitățile care au
stabilit exercițiul financiar diferit de anul calendaristic realizează
inventarierea în așa fel încât rezultatele acesteia să fie cuprinse în situațiile
financiare ale exercițiului respectiv, deci nu la sfârșitul anului.

3. Răspunderi, organizare, condiții și măsuri ce trebuie

respectate cu ocazia inventarierii
Legea contabilității prevede că răspunderea pentru organizarea inventarierii
revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane ce are
obligația gestionării entității. Aceste persoane elaborează și
aprobă proceduri scrise adaptate specificului activității pe care le transmit
comisiilor de inventariere.

Buna organizare a inventarierii presupune: măsuri premergătoare,

inventarierea efectivă, stabilirea rezultatelor și punerea de acord prin
operațiuni contabile adecvate a situației scriptice cu situația faptică. În
cadrul măsurilor premergătoare inventarierii, o etapă importantă o
reprezintă numirea comisiei de inventariere prin decizie scrisă,
semnată de conducătorul entității, prin proceduri interne
proprii stabilindu-se componența și atribuțiile acesteia.

Decizia de numire va evidenția: componența comisiei (președintele și

membrii), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere
utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și de terminare a
inventarierii.

Procedurile interne elaborate de entități pot evidenția următoarele situații

particulare:

● La entitățile cu un număr redus de angajați, inventarierea poate fi

efectuată de o singură persoană, caz în care răspunderea revine în
totalitate conducătorului unității.

● La entitățile mari poate fi numită o comisie centrală ce are sarcina de a

organiza, supraveghea și controla modul de efectuare a operațiunilor de
inventariere, răspunzând de respectarea prevederilor legale și a
procedurilor interne aprobate.

● Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor

supuse inventarierii, contabilii care țin evidența gestiunii respective, auditorii
interni sau statutari.
● Procedurile interne ale entității pot prevedea ca la efectuarea
operațiunilor de inventariere să participe și contabili care țin evidența
gestiunii respective, fără ca aceștia să facă parte din comisia de
inventariere.

● Înlocuirea membrilor comisiei de inventariere se poate efectua în condiții

bine justificate și numai prin decizie scrisă și semnată de cei care i-au
numit.

● Dacă entitatea nu are niciun salariat care să poată efectua operațiunea

de inventariere, aceasta poate fi efectuată de către administrator.

● În cadrul comisiei de inventariere vor fi desemnate persoane cu pregătire

corespunzătoare economică și tehnică, ce sunt capabile să efectueze
corect inventarierea și să evalueze conform reglementărilor în vigoare
activele, datoriile și capitalurile proprii aflate în gestiune.

● Inventarierea se poate efectua atât cu salariații proprii, cât și pe bază de

contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu
pregătire adecvată.

Pentru desfășurarea corespunzătoare a inventarierii, conducătorii entităților

(administratorii), pe de o parte, trebuie să ia o serie de măsuri care privesc
crearea condițiilor corespunzătoare pentru comisia de inventariere, iar pe
de altă parte, comisia trebuie să ia unele măsuri organizatorice care să
faciliteze procesul de inventariere. Din prima categorie, cele mai importante
măsuri vizează:

 gruparea bunurilor pe sorto-tipo-dimensiuni;

 ținerea la zi a evidenței tehnico-operative a gestiunii;
 participarea tuturor membrilor comisiei la inventariere;
 asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor;
 dotarea comisiei cu aparate, instrumente și mijloace tehnice
adecvate.
Dintre măsurile care trebuie luate de comisia de inventariere, cele mai
importante sunt:

 solicitarea declarației scrise de la gestionarul bunurilor inventariate,

care să vizeze: locurile de depozitare, înregistrarea bunurilor intrate și
ieșite din gestiune, dacă are cunoștință de plusuri sau minusuri în
gestiune etc.;
 identificarea tuturor locurilor în care există bunuri ce urmează a fi
inventariate;
 sigilarea spațiilor care urmează a fi inventariate;
  bararea și semnarea după ultima operațiune pe documentele de
intrare-ieșire și evidență operativă;
 la gestiunile de vânzare a mărfurilor cu amănuntul, verificarea
numerarului din casă și dispunerea depunerii în casierie;
 afișarea la loc vizibil a programului și perioadei inventarierii;
 alte măsuri pe care comisia le consideră adecvate în condițiile legii.

Respectarea acestor măsuri asigură derularea corespunzătoare a

operațiunilor de inventariere și respectarea reglementărilor în vigoare. În
acest sens, conducerile entităților au obligația de a stabili proceduri interne
proprii având ca referință măsurile prevăzute de OMFP nr. 2.861/2009.

4. Proceduri specifice inventarierii bunurilor și valorilor aflate

în gestiunea entităților

Reglementările în vigoare (Legea contabilității și OMFP nr. 2.861/2009) cu

privire la inventarierea propriu-zisă prevăd politici și proceduri și tehnici
specifice ținând cont de caracteristicile elementelor inventariate, respectiv:

● Imobilizările necorporale se inventariază prin constatarea existenței și

apartenenței și au la bază documentele care atestă titlul de proprietate sau
alte documente juridice de atestare a drepturilor legale.

● Terenurile și clădirile se inventariază pe baza documentelor care atestă

dreptul (titlul) de proprietate, inclusiv dosarul tehnic în cazul clădirilor.

● Construcțiile și echipamentele speciale se inventariază potrivit regulilor

stabilite de deținători, iar imobilizările aflate în afara entității se inventariază
înaintea ieșirii temporare din gestiune sau prin confirmare scrisă primită de
la entitatea unde acestea se găsesc potrivit procedurilor proprii aprobate;

● În cazul imobilizărilor necorporale și corporale aflate în curs de execuție,

în listele de inventariere se vor înscrie pentru fiecare element denumirea și
valoarea determinată potrivit stadiului de execuție;

● Se înscriu în liste distincte: investițiile puse în funcțiune total sau parțial

cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale;
materialele, materiile prime, semifabricatele aflate în secțiile de producție,
nesupuse prelucrării; bunurile aflate în folosința angajaților; lucrările de
investiții sistate; bunurile date în administrare, concesionare sau închiriere;
bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mișcare ori greu
vandabile; comenzile în curs; creanțele și datoriile incerte ori în litigiu;
bunurile aparținând terților.

● Listele de inventariere se întocmesc distinct pentru fiecare loc unde au

fost constatate bunurile.
● Creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe
baza extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor
corespunzătoare sau punctajelor reciproce scrise.

● Disponibilitățile din conturi bancare sau trezorerie se inventariază prin

confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de bănci cu valorile
consemnate în contabilitatea entităților. Extrasele de cont din ultima zi
bancară vor purta ștampila oficială a băncii.

● Disponibilitățile din casierie se inventariază în ultima zi lucrătoare a anului

sau a exercițiului financiar, după înregistrarea tuturor operațiunilor aferente,
confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul și cu soldurile
conturilor corespunzătoare.

● Investițiile financiare pe termen scurt și lung se inventariază pe baza

documentelor care atestă deținerea acestora, iar mărcile poștale, timbrele
fiscale, tichetele de masă, de călătorie, tichetele cadou, de vacanță și altele
asemenea se înregistrează la valoarea nominală, cu excepția timbrelor
filatelice, pentru care inventarierea se efectuează în baza unei proceduri
proprii elaborate de administratorii entităților care le dețin.

● În cazul celorlalte elemente, inclusiv aflate la alte entități, se verifică

realitatea soldurilor conturilor respective prin cereri de confirmare adresate
terților, care se atașează la listele de inventariere.

Din această sinteză a normelor privind organizarea și efectuarea

inventarierii activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale entităților
desprindem concluzia că aceasta este o operațiune complexă ce
presupune elaborarea și asumarea de către conducerile entităților a unor
proceduri proprii, care creează premisele stabilirii situației reale pentru toate
bunurile și valorile aflate în administrare sau deținute cu orice titlu, în
vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care să ofere o imagine fidelă
a poziției financiare și a performanței entităților pentru respectivul exercițiu
financiar.

5. Evidența tehnico-operativă, predare – avizare – prezentare,

documente specifice și evaluarea elementelor inventariate
În baza deciziei de inventariere aprobate de conducătorul entității, comisia
se va deplasa la adresa gestiunii ce urmează a fi inventariată, unde va
solicita gestionarului completarea declarației cu privire la bunurile
gestionate, pentru ca ulterior să se sigileze spațiile și să se
întocmească procesul-verbal de constatare semnat de comisie și
gestionar.

După realizarea acestei operațiuni urmează inventarierea propriu-zisă prin

numărare, cântărire, măsurare și alte tehnici specifice, elementele
inventariate fiind consemnate în listele de inventariere întocmite la locurile
de depozitare pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual grupe sau
subgrupe pentru bunurile entității și separat pentru cele ale altor entități,
aflate asupra personalului, primite temporar (spre prelucrare), degradate,
propuse pentru modificare de preț, greu vandabile, abandonate sau aflate
în alte situații similare.

În anumite situații, comisia poate decide să întocmească în locul listelor de

inventariere situații analitice distincte pentru cazurile constatate pe teren.

Pentru bunurile aparținând terților, listele de inventariere ori situațiile

analitice vor conține, pe lângă elementele comune (denumirea produsului,
cantitate, preț, valoare etc.), numărul și data documentului justificativ de
predare-primire, un exemplar din acestea înaintându-se entităților în termen
de maximum 15 zile lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând ca
proprietarul să informeze în termen de 5 zile lucrătoare asupra eventualelor
neconcordanțe, iar deținătorii să reconfirme în același număr de zile în caz
de nepotriviri.

Societățile de leasing trebuie să solicite utilizatorilor transmiterea listelor de

inventariere ce fac obiectul contractelor încheiate, pe baza cărora pot
calcula ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sau a creanțelor
imobilizate, iar în lipsa acestora (în sensul că nu sunt transmise de către
locator) ajustările se pot constitui pe baza prețurilor de piață disponibile la
data inventarierii, societățile de leasing putând întreprinde verificări faptice
la locatari (utilizatori) pe baza unor proceduri proprii.

Entitățile proprietare de drept ale bunurilor aflate temporar la utilizatori sunt

obligate să ceară confirmarea privind bunurile aflate la terți, iar deținătorii
sunt obligați să efectueze inventarierea și să transmită listele privind
bunurile deținute proprietarilor, neprimirea confirmării terților
nereprezentând confirmarea tacită.

Pentru produsele în curs de execuție și semifabricatele din producția

proprie entitățile vor elabora proceduri proprii care vor viza evidențierea pe
bază de note de transfer, procese-verbale, bonuri de predare, din cadrul
secțiilor, atelierelor, a produselor terminate, a semifabricatelor, a produselor
reziduale și a deșeurilor.

Fiecare listă de inventar (filă) se semnează de președinte, de membrii

comisiei, de gestionari și de specialiștii solicitați pentru identificarea și
cuantificarea bunurilor inventariate.

Pe ultima filă din setul de liste de inventariere gestionarul trebuie să

menționeze dacă toate bunurile și valorile aflate în gestiune au fost
cuprinse în listele sau situațiile analitice de inventariere, în prezența sa, și
dacă are obiecții cu privire la modul de efectuare a inventarierii; acestea se
vor analiza de către comisie, iar concluziile se vor menționa la sfârșitul
listelor de inventariere.

Listele de inventariere se completează în baza procedurilor interne

aprobate de fiecare entitate folosind sistemul informatic de prelucrare a
datelor prin înscrierea manuală a elementelor cu cerneală (pix cu pastă),
fără spații libere și fără ștersături.

Atunci când activele sunt inventariate prin metode de identificare

electronică (de exemplu, cititor de cod de bare), informațiile fiind transmise
în sistemul informatic, listele se vor edita din acesta, fie complet, fie numai
pentru pozițiile sau reperele la care se constată diferențe.

Dacă listele sunt editate selectiv (doar cele cu diferențe), listele complete se
păstrează pe suport magnetic pe durata legală de păstrare a documentelor.

Pentru activele care nu prezintă substanță materială, fiind intangibile (sau

necorporale), respectiv pentru elementele de natura datoriilor și capitalurilor
proprii, se întocmesc situații analitice, totalul acestora confruntându-se cu
soldurile conturilor sintetice corespunzătoare care se preiau în Registrul-
inventar.

Prin compararea datelor constatate faptic și consemnate în listele de

inventariere cu cele scriptice din evidența tehnico-operativă și din
contabilitate corectate cu eventualele erori se stabilesc rezultatele
inventarierii, care se înscriu în procesul-verbal privind rezultatele
inventarierii. Acesta este un document sintetic care pe lângă datele
generale și rezultatele inventarierii va conține concluziile comisiei cu privire
la plusurile sau minusurile constatate și la persoanele vinovate, precum și
propuneri cu privire la:

 volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, cu mișcare lentă, greu

vandabile, fără desfacere asigurată;
 scoaterea din funcțiune, evidență sau uz a imobilizărilor, materialelor
de natura obiectelor de inventar și clasarea unor stocuri;
 păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrității bunurilor și
alte aspecte privind gestiunea inventariată.

În termen de 7 zile lucrătoare de la încheierea operațiunilor de inventariere,

propunerile din procesul-verbal sunt prezentate conducătorului entității,
care, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil și al
conducătorului compartimentului juridic, decide în condițiile legii asupra
soluționării propunerilor făcute de comisia de inventariere.
Înregistrarea în evidența tehnico-operativă a rezultatelor inventarierii trebuie
realizată în termen de 7 zile lucrătoare de la data aprobării de către
conducere a procesului-verbal de inventariere.

Elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor inventariate,

cuprinse în listele de inventariere sau în situațiile analitice, după caz,
grupate după natura lor conform posturilor din bilanț, vor fi înscrise în
Registrul-inventar.

Atunci când inventarierea unor gestiuni a avut loc în cursul anului, în

Registrul-inventar se cuprind valorile stocurilor faptice inventariate
actualizate cu intrările și ieșirile de bunuri din perioada dintre data
inventarierii și data încheierii exercițiului financiar.

Registrul-inventar poate fi adaptat în funcție de specificul și necesitățile

entităților cu condiția respectării conținutului minim de informații prevăzut de
reglementările în vigoare.

Completarea Registrului-inventar se realizează odată cu stabilirea soldurilor

tuturor conturilor bilanțiere, inclusiv cele privind ajustările pentru depreciere
sau pierdere de valoare și impozitul pe profit.

Va urma...

BIBLIOGRAFIE

1. Mateș, D., Bunget, O. (coordonatori) (2013), Bazele conceptuale și

aplicative ale contabilității, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
2. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr.
454/18.06.2008, cu modificările și completările ulterioare.
3. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea
Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor
de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, publicat în
Monitorul Oficial nr. 704/20.10.2009.
4. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în
Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările
ulterioare.
5. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.634/2015 privind
documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 910
bis/09.12.2015.
Cum se efectueaza corect inventarierea patrimoniului
30-Ian-2019

https://www.fiscalitatea.ro/cum-se-efectueaza-corect-inventarierea-18612/

Probabil ca, privit din afara, nu pare lucru sa faci inventarierea patrimoniului firmei (active, datorii,
capitaluri proprii). Insa, daca inventarierea nu este facuta cum trebuie, risti o amenda de pana la
5.000 de lei!
Administratorul, ordonatorul de credite sau persoana imputernicita cu gestiunea entitatii este
obligat prin OMFP 2861/2009 si Legea Contabilitatii sa faca anual inventarierea patrimoniului
firmei si sa includa rezultatul inventarierii in situatiile financiare intocmite la sfarsitul anului.
In Legea contabilitatii, la art. 41-42 este prevazut ca, nerespectarea acestei obligatii constituie
contraventie si se sanctioneaza cu amenda de pana la 5.000 de lei .
Totusi, oricat de simplu ar parea, adevarul e ca operatiunea este foarte laborioasa, mare
consumatoare de energie, ca sa nu mai vorbim de erorile care se pot strecura rapid. De
asemenea, daca una dintre etape ridica semne de intrebare, atunci procesul se blocheaza.
Recomandarea noastra? Folositi cel mai bun ghid de inventariere a
patrimoniului, Manualul de inventariere . Societati comerciale. PFA. ONG, conform Codului
Fiscal!
Scopul principal al inventarierii este stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de natura
activelor, datoriilor si a capitalurilor proprii ale fiecarei entitati. De asemenea, prin inventariere se
stabilesc si bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice,
pentru intocmirea situatiilor financiare anuale ce trebuie sa ofere o imagine clara a pozitiei
financiare si a performantei entitatii pentru respectivul exercitiu financiar.
In legislatie sunt reglementate entitatile care sunt obligate sa efectueze inventarierea generala a
elementelor de natura activelor, datoriilor si a capitalurilor proprii detinute la inceputul activitatii,
dupa cum este reglementat in art. 7 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare.

Obligativitatea inventarierii revine:

– societatilor comerciale; societatilor/companiilor nationale; regiilor autonome, institutelor
nationale de cercetare-dezvoltare; institutiilor publice;
– societatilor cooperatiste si celelorlalte persoane juridice; asociatiilor, fundatiilor, organizatiilor
non-guvernamentale si celelorlalte persoane juridice fara scop patrimonial;
– subunitatilor fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, precum si subunitatilor fara
personalitate juridica din Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate;
– organismelor de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt
prevazute in legislatia pietei de capital;
– fondurilor de pensii facultative sau administrate privat; persoanelor fizice care desfasoara
activitati producatoare de venituri.
Raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr.
82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii.

Cand trebuie facuta inventarierea

Inventarierea trebuie realizata la inceputul activitatii, cu scopul de a stabilii si evalua elementele
de natura activelor ce constituie aport la capitalul entitatii. Elementele de natura activelor care
constituie aport la capitalul social al entitatilor si la patrimoniul institutiilor publice se inscriu in
Registrul-inventar, grupate pe conturi.
De asemenea, este obligatorie realizarea inventarierii cel putin o data in cursul exercitiului
financiar, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar. Inventarierea anuala se face, de
regula, la sfarsitul exercitiului financiar in scopul intocmirii situatiilor financiare anuale.
Daca in cursul exercitiului financiar a fost efectuata inventarierea tuturor elementelor de natura
activelor dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea persoanei
care are obligatia gestionarii entitatii.
Entitatile care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic, organizeaza si
efectueaza inventarierea anuala la finele exercitiului financiar stabilit astfel incat rezultatele
acesteia sa fie cuprinse in situatiile financiare intocmite pentru exercitiul financiar stabilit.
In functie de natura activitatii entitatilor, bunurile pot fi inventariate si inaintea datei de incheiere a
exercitiului financiar, cu conditia asigurarii valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in
situatiile financiare anuale intocmite pentru exercitiul financiar respectiv.
In cazul in unei fuziunii sau a incetarii activitatii se impune, de asemenea inventarierea.
Rezultatele inventarierii si ale evaluarii efectuate cu aceasta ocazie se inregistreaza in
contabilitatea fiecarei societati, potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
Se mai impune inventarierea in urmatoarele situatii, conform Manualului de invetariere a
patrimoniului:
– la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de
lege;
– cand sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune;
– la schimbarea gestionarului sau in alte situatii cand intervine o predare-primire de gestiune;
– cu prilejul reorganizarii gestiunilor;
– ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora;
– in alte cazuri prevazute de lege.
Ce este Decizia de inventariere?
Este un document obligatoriu, premergator operatiunilor de inventariere, pe care-l emite
administratorul, ordonator de credite sau persoana imputernicita cu gestiunea entitatii.
Model decizie de inventariere
S.C…….....Denumire...............................
CUI: .............................…....................
Adresa ..........................…......................
DECIZIE NR. .........................................
Din data..................................................
Potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cu modificarile si completarile
ulterioare, Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si
ale Ordinului Ministrului Finantelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor
proprii,

Subsemnatul .......Nume Prenume.........., avand functia de administrator al SC ALFA SRL, decid

urmatoarele:
ART. 1 Inventarierea anuala aferenta anului .......... se va efectua in perioada 27 – 30 decembrie
astfel:
• in intervalul orar ............ pentru perioada ......................
• in intervalul orar .................. in perioada....……….......
ART. 2 Se vor inventaria toate bunurile de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale
societatii precum si bunurile apartinand altor unitati primite in leasing, spre prelucrare sau in
custodia S.C. Denumire..............
Se vor inventaria bunurile aflate la urmatoarele gestiuni:
• la sediul din strada ............ nr. ........., gestionar dl. ......... numit prin decizia nr. ....din data.......
• la punctul de lucru din strada ......... nr. ........, gestionar dna ...... numita prin decizia nr. ....din
data.......
ART. 3 Comisia de inventariere este formata din:
• dl.(dna) ............Nume Prenume.........., avand functia de ..................... – presedintele comisiei;
• dl. (dna) ........Nume Prenume............, avand functia de ......................– membru comisie
• dl. (dna).........Nume Prenume......., avand functia de .................... – membru comisie
.........................................................
ART. 4 Se va efectua inventarierea cu prioritate a bunurilor perisabile si a celor care trebuie
expediate.
Inventarierea imobilizarilor, materiilor prime, materialelor, obiectelor de inventar, produselor finite,
marfurilor, disponibilitatilor banesti se efectueaza pe fiecare gestiune in parte.
Inventarierea creantelor si a datoriilor se efectueaza pe baza punctajelor reciproce, scrise, cu
clientii si furnizorii ale caror datorii /creante sunt mai mari decat................
ART.5 Metoda de inventariere utilizata este cea a ................inventarului permanent/ inventarului
intermitent.
ART. 6 Metodele de evaluare a elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii
sunt cele prevazute prin procedura de inventariere aprobata prin decizia nr. ..... din ....... a
administratorului SC Denumire............. SRL.
Procedura de inventariere mentionata a fost pusa la dispozitia persoanelor nominalizate sa faca
parte din comisie azi.......data.........
ART. 7 Rezultatele inventarierii vor fi consemnate, de catre comisia de inventariere in procesul-
verbal, care va cuprinde si propuneri privind rezolvarea si inregistrarea in contabilitate a
eventualelor diferente constatate precum si propuneri de scoatere din uz si de casare a unor
bunuri. Listele de inventariere, declaratiile gestionarilor si procesul-verbal de inventariere vor fi
prezentate administratorului pana la data de ............................
ART. 8 Prevederile prezentei decizii se aduc la cunostinta persoanelor nominalizate sa faca parte
din comisie, directorului economic, precum si gestionarilor responsabili de gestiunile supuse
inventarierii.
Administrator,
Luat la cunostinta:
Comisia de inventariere:

1.………………………..
2…......…………………
3.............................…
Director economic:
..................................
Gestionari:
1.………………………..
2…......…………………
Sanctiuni aplicabile
Nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice, cu privire la efectuarea
inventarierii, aprobarea procedurilor contabile prevazute de legislatie, constituie contraventie
potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si se
sanctioneaza cu amenda de la 400 lei la 5.000 lei.
Sanctiunile se aplica in cazul in care:
- nu se efectueaza inventarierea;
- nu exista o procedura privind inventarierea;
- nu este intocmita decizia de inventariere;
- nu existenta declaratia gestionarului;
- nu sunt intocmite documentele aferente procesului de inventariere;
- se refuza confirmarea creantelor si a datoriilor inventariate.

de Alina Georgiana Costache