9.

ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE

9.1. Caracteristica situației patrimoniale și financiare și necesitatea analizei acesteia.
Sarcinile analizei și sursele principale de informație
Pentru desfășurarea activității economico-financiare, entitatea își formează patrimoniul, care
reprezintă totalitatea resurselor economice (în Situațiile financiare se aplică noțiunea de „active”)
controlate de agentul economic.
Analiza situației patrimoniale presupune examinarea activelor controlate de entitate, indiferent
de sursele de finanțare a acestora.
Situația financiară reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenței,
componenței materiale și a rezultatelor obținute.
Necesitatea analizei situației patrimoniale și financiare rezultă din importanța informației
obținute în urma analizei pentru elaborarea deciziilor de diferit gen din partea utilizatorilor numeroși
ai Situațiilor financiare.
Principalele probleme ale analizei situației patrimoniale și financiare sânt:
- aprecierea componenței și structurii patrimoniului entității;
- aprecierea surselor de constituire a patrimoniului entității;
- aprecierea duratei de folosire a activelor în circuitul economic al entității;
- analiza creanțelor și datoriilor curente;
- calculul și aprecierea mărimii fondului de rulment;
- aprecierea gradului lichidității activelor, controlate de entitate;
- aprecierea fluxurilor de numerar.
Sursele informaționale:
1. Bilanțul entității (Anexa 1 la Situațiile financiare);
2. Situația de profit și pierdere (Anexa 2 la Situațiile financiare);
3. Situația modificărilor capitalului propriu (Anexa 3 la Situațiile financiare);
4. Situația fluxurilor de numerar (Anexa 4 la Situațiile financiare);
5. Balanța de verificare a conturilor sintetice;
6. Rezultatele analizei precedente.

9.2. Analiza structurală a patrimoniului. Calculul și analiza patrimoniului net

În practica analitică, în dependență de faptul din ce surse sânt constituite elementele
patrimoniale, se deosebesc:
valoarea reală a patrimoniului entității;
valoarea netă a acestuia.
Valoarea reală a patrimoniului cuprinde bunurile economice create atât din surse proprii, cât și
din cele împrumutate.
Valoarea netă a patrimoniului reprezintă partea averii proprii a entității creată numai din surse
proprii.
Analiza structurală a patrimoniului are ca obiectiv dinamica acestuia, precum și a raporturilor
dintre diferite elemente patrimoniale și a schimbărilor intervenite în situația mijloacelor și surselor,
determinate de activitatea desfășurată în cursul exercițiului.

1
 Tabelul 9.1
Analiza structurii patrimoniului entității (analiza pe orizontală și pe verticală)
La finele anului La finele anului de Abaterea(+;) Rit
Indicatori precedent gestiune mul creș-
suma, lei pon- suma, lei pon- lei % terii, %
derea derea %
%
A 1 2 3 4 5 6 7
1. Active imobilizate 12977963 74,21 12431334 70,93 -546629 -3,28 95,79
1.1. Valoarea contabilă a
15973 0,09 25895 0,15 +9922 +0,06 162,12
imobilizărilor necorporale
1.2. Valoarea contabilă a
12926308 73,92 12366486 70,56 -559822 -3,36 95,67
imobilizărilor corporale
1.3. Active biologice
- - - - - - -
imobilizate
1.4. Investiții financiare pe
35682 0,20 35682 0,20 - - 100
termen lung
1.5. Investiții imobiliare - - - - - - -
1.6. Creanțe și avansuri
- - - - - - -
acordate pe termen lung
1.7. Alte active imobilizate - - 3271 0,02 +3271 +0,02 100
1.Active circulante 4509237 25,79 5094866 29,07 +585629 +3,28 112,99
2.1. Stocuri 2855326 16,33 4036283 23,03 +1180957 +6,70 141,36
2.2. Creanțe comerciale și
1544528 8,83 1015540 5,79 -528988 -3,04 65,75
calculate
2.3. Investiții financiare
15000 0,09 15000 0,09 - - 100
curente
2.4. Numerar 88750 0,51 28043 0,16 -60707 -0,35 31,60
2.5. Alte active circulante 5633 0,03 - - -5633 -0,03 -
Valoarea reală a
17487200 100 17526200 100 +39000 X 100,22
patrimoniului entității

Din tabel rezultă că valoarea reală a patrimoniului entității analizate în anul de gestiune s-a
majorat față de anul precedent cu 39000 lei sau cu 0,22 % (17526200 / 17487200) x 100.
Această abatere a fost asigurată de creșterea pozitivă a activelor circulante cu 585629 lei.
Negativ asupra valorii reale a patrimoniului a influențat diminuarea activelor imobilizate cu 546629
lei.
În raport de situația generală a ramurii din care face parte entitatea și a concurenței se formulează
concluzii la poziția particulară a acesteia. Fiecare pondere a elementelor patrimoniale are o anumită
semnificație și importanță practică.
În procesul unei analize mai aprofundate aprecierea structurii activelor entității se poate efectua
și prin metoda ratelor:
AI
Rata imobilizărilor = ,
TA
unde:
AI – active imobilizate.

2
 Rata imobilizărilor reflectă cota activelor imobilizate în suma totală a patrimoniului entității. La
aprecierea acestui indice este necesar să ținem cont de nivelul de însușire a capacităților de producție.
În particular, creșterea în dinamică a ratei imobilizărilor în condițiile unui grad scăzut de utilizare a
capacităților existente reflectă o compoziție fragilă a utilizării patrimoniului entității. Ponderea
ridicată (mai mare de 2/3 din activ) a imobilizărilor poate crea dificultăți privind achitarea datoriilor
curente.
AC
Rata activelor circulante = ,
TA
unde:
AC – active circulante.
Modificările structurale ale patrimoniului în favoarea activelor circulante se explică, de obicei,
prin depășirea ritmului creșterii activelor circulante asupra ritmului creșterii activelor imobilizate.
Patrimoniul entității poate fi analizat nu numai la valoarea contabilă, dar și la valoarea netă a
acestuia. În ultimul caz se folosește noțiunea patrimoniului net (activelor nete).

Patrimoniul net = Total active – (Datorii pe termen lung + Datorii curente)

Din formulă se observă că rezultatul calculului efectuat în baza datelor Bilanțului va fi egal cu
valoarea capitalului propriu.
În mod normal mărimea patrimoniul net crește în dinamică în urma desfășurării activității
economico-financiare eficiente. Tendința de scădere a activelor nete semnalizează existența
aspectelor dificile în dezvoltarea entității. Situația financiară în acest caz se caracterizează ca
instabilă.
Apariția valorii negative a patrimoniului net confirmă o stare de criză, când entitatea ni dispune
de active formate pe seama surselor proprii și activitatea pe deplin se finanțează datorită surselor
împrumutate. Deci, se constată dependența financiară absolută a entității de creditorii acesteia.
Pentru a depista cauzele scăderii (creșterii) valorii patrimoniului net, se efectuează analiza
factorială cu aplicarea metodei balanțiere.
Tabelul 9.2
Calculul și analiza factorială a patrimoniului net
(lei)
Indicatori La La sfârșitul Abaterea Influența asupra
începutul anului (+, -) patrimoniului
anului net
A 1 2 3 4
1. Total active 17487200 17526200 +39000 +39000
2. Datorii pe termen lung 918512 789206 -129306 +129306
3. Datorii curente 2252118 3087552 +835434 -835434
4. Patrimoniul net (rd.1 – rd.2 – rd.3) 14316570 13649442 -667128 x

Din calculele efectuate în tabelul 9.2. rezultă că la sfârșitul perioadei de gestiune entitatea
analizată dispune de patrimoniul net în valoare de 13649442 lei. În dinamică se atestă o tendință de
reducere a activelor nete cu 667128 lei. Reducerea menționată s-a produs din cauza creșterii
considerabile a datoriilor curente. Sub influența acestui factor patrimoniul net a scăzut cu 835434 lei.
Totodată, majorarea valorii activelor controlate de entitate și micșorarea datoriilor pe termen lung a
diminuat cu 39000 lei și, respectiv, 129306 lei influența negativă a creșterii datoriilor curente.

3
 9.3. Analiza ratelor de rotație a activelor
Pentru a-și desfășura normal activitatea de întreprinzător, entitatea trebuie să dispună de
mijloace bănești necesare procurării resurselor, organizării procesului de producție și comercializării
produselor fabricate. De regulă, în urma comercializării produselor finite, entitatea trebuie să obțină
o sumă mai mare de mijloace bănești decât cea inițial investită la începutul ciclului operațional cu
mărimea profitului realizat din afaceri.
Reținerea mijloacelor la orice fază de circulație a activelor duce la încetinirea rotației acestora,
la atragerea suplimentară a mijloacelor în circuit, și, ca rezultat, la agravarea considerabilă a situației
financiare a entității.
În teoria și practica economică sunt utilizate trei modalități de apreciere a ratelor de rotație a
activelor prin determinarea:
 numărului de rotații (n), exprimat prin relația:
VV
n= ,
TA
unde:
VV – venitul din vânzări;
TA – valoarea medie a activelor.
Acest indicator arată de câte ori mijloacele plasate în activele entității au fost recuperate din
vânzări. În literatura de specialitate se recomandă ca numărul de rotații ale activelor la entitățile
industriale să fie mai mare de 2,5. Un nivel mai mic decât nivelul recomandat, semnifică faptul că
entitatea nu comercializează suficiente produse față de activele pe care le utilizează.
 rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active (Rîva):
TA
Rîva = .
VV
Această rată caracterizează de câte active are nevoie entitatea pentru generarea veniturilor din
vânzări în valoare de un leu.
 durata de rotație a activelor (Dz):
TAxT
Dz = ,
VV
unde:
T – numărul de zile calendaristice în perioada analizată.
(T = 360 zile, 180 zile sau 90 în funcție de perioada pentru care se face calculul).
Dinamică vitezei de rotație poate fi urmărită atât în raport de prevederile planului de afaceri, cât
și față de realizările perioadei precedente sau alte criterii care pot constitui mărimi normative sau
orientative specifice domeniului în care activează entitatea respectivă.
Tabelul 9.3
Aprecierea dinamicii vitezei de rotație a activelor
Indicatori Anul Anul de Abaterea
precedent gestiune (+, -)
A 1 2 3
1. Valoarea medie a activelor, lei 17487200 17526200 + 39000
2. Venituri din vânzări, lei 14763000 20633000 + 5870000
3. Numărul de rotații ale activelor, rotații 0,8442 1,1773 + 0,3331
4. Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active, lei 1,1845 0,8494 - 0,3351
5. Durata de rotație a activelor, zile 426 306 - 120

4
 Datele tabelului 9.3. arată că la entitatea analizată, în anul de gestiune, s-a accelerat rotația
activelor cu 120 zile. Astfel, putem constata că la entitate a sporit eficiența utilizării activelor.
Asupra accelerării sau încetinirii vitezei de rotație influențează următorii factori:
a) modificarea venitului din vânzări;
b) modificarea valorii medii a activelor.

9.4. Analiza structurală a surselor de finanțare a activelor

Deși patrimoniul unei entități determină capacitatea de producție și posibilitățile reale de
utilizare a acesteia pe viitor, este necesar de efectuat și analiza surselor de constituire a activelor, de
care dispune entitatea la un moment dat.
De regulă, orice unitate economică, ce desfășoară o anumită activitate, folosește atât sursele
financiare proprii, cât și cele împrumutate.
Analiza structurală a surselor financiare ale entității poate fi efectuată în următorul tabel:
Tabelul 9.4
Analiza structurii surselor de constituire a patrimoniului entității
Indicatori La finele anului precedent La finele anului de gestiune Abaterea(+;).
suma, lei ponderea, suma, lei ponderea, Lei %
% %
A 1 2 3 4 5 6
3. Capital propriu 14316570 81,87 13649442 77,88 -667128 -3,99
3.1. Capital social 7300928 41,75 7300928 41,66 - -0,09
și suplimentar
3.2. Rezerve 6521630 37,29 5139748 29,33 -1381882 -7,96
3.3. Profit nere- 387537 2,22 1208766 6,89 +821229 +4,67
partizat (pierdere
neacoperită)
3.4. Alte elemente 106475 0,61 - - -106475 -0,61
de capital propriu
4. Datorii pe 918512 5,25 789206 4,50 -129306 -0,75
termen lung
4.1. Datorii 417670 2,39 - - -417670 -2,39
financiare pe
termen lung
4.2. Alte datorii 500842 2,86 789206 4,50 +288364 +1,64
pe termen lung
5. Datorii curente 2252118 12,88 3087552 17,62 +835434 +4,74
5.1. Datorii - - 1008915 5,76 +1008915 +5,76
financiare curente
5.2. Datorii 572728 3,28 899584 5,13 +326856 +1,85
comerciale
curente
5.3. Datorii 1679390 9,60 1179053 6,73 -500337 -2,87
calculate curente
Total surse 17487200 100 17526200 100 +39000 x
Din tabel rezultă că suma totală a surselor de constituire a patrimoniului entității analizate în
anul de gestiune s-a majorat cu 39000 lei sau cu 0,22 % (17526200/17487200) x 100 - 100. Această
abatere a fost asigurată de majorarea datoriilor pe termen scurt cu 835434 lei.

5
 Este necesar de menționat că structura surselor de constituire a patrimoniului depinde în mare
măsură de particularitățile activității desfășurate de entitate și de starea relațiilor economico-
financiare cu partenerii săi la un moment dat.
În practica analitică se consideră o situație normală, când raportul dintre sursele proprii și cele
împrumutate este de 50 la 50 %.
Examinând datele din tabelul 9.5, observăm că ponderea principală revine capitalului propriu,
care pe parcursul anului de gestiune s-a modificat în structura surselor de constituire a patrimoniului
entității analizate de la 81,87 la 77,88 % cu o micșorare de 3,99 % (77,88 – 81,87).

9.5. Analiza creanțelor și datoriilor curente

Pentru activitatea financiară a entității este importantă cunoașterea evoluției corelației dintre
creanțe și datorii, întrucât acestea influențează capacitatea de plată.
Apariția creanțelor este determinată în principal de relațiile care se formează între entitate, în
calitate de furnizor și clienții săi. Soldul creanțelor reflectă valoarea mijloacelor entității care sunt
scoase din circuitul economic și se utilizează temporar de către alte persoane fizice sau juridice.
Opusul creanțelor îl reprezintă obligațiile sau datoriile entității către terți, formate în cadrul
relațiilor acesteia cu furnizorii, acționarii, salariații proprii, bugetul statului, bănci etc.
În cadrul analizei se cercetează, în primul rând, evoluția creanțelor și obligațiilor, în raport cu
veniturile sau cifra de afaceri (pentru a pune în evidență raportul dintre imobilizarea capitalului
entității și cel care privește folosirea surselor atrase).
Tabelul 9.5
Aprecierea evoluției creanțelor și datoriilor curente în raport cu venitul din vânzări
Indicatori La începutul La sfârșitul anului Abaterea Ritmul
anului (+, -) creșterii,
suma, lei ponderea, suma, lei ponderea, lei % %
% %
A 1 2 3 4 5 6 7
1. Creanțe curente, total
1544528 100 1015540 100 -528988 x 65,75
inclusiv:
1.1. Creanțe comerciale 659976 42,73 370367 36,47 -289609 -6,26 56,12
1.2. Creanțe ale părților
- - 20514 2,02 +20514 +2,02 100
afiliate
1.3. Avansuri acordate
377637 24,45 146948 14,47 -230689 -9,98 38,91
curente
1.4. Creanțe ale bugetului 51124 3,31 187672 18,48 +136548 +15,17 367,09
1.5. Creanțe ale
22704 1,47 32091 3,16 +9387 +1,69 141,35
personalului
1.6. Alte creanțe curente 428763 27,76 226771 22,33 -201992 -5,43 52,89
2. Datorii curente, total
2252118 100 3087552 100 +835434 x 137,09
inclusiv:
2.1. Datorii financiare
- - 1008915 32,68 +1008915 +32,68 100
curente
2.2. Datorii comerciale
572728 25,43 899584 29,14 +326856 +3,71 157,07
curente
2.3. Datorii calculate
1679390 74,57 1179053 38,18 -500337 -36,39 70,21
curente
2.4. Alte datorii curente - - - - - - -
3. Venituri din vânzări 14763000 x 20633000 x +5870000 x 139,76
4. Corelația creanțe/datorii 0,6858 x 0,3289 x -0,3569 x 47,86
6
 Rezultă că creanțele și datoriile cresc într-un ritm inferior celui aferent veniturilor din vânzări,
ceea ce influențează favorabil fluxul de numerar.
Această influență este accentuată și de raportul dintre creanțe și datorii, care este subunitar.
La etapa următoare se determină și se apreciază evoluția următorilor indicatori:
 Numărul de rotații al creanțelor reflectă viteza de transformare a datoriilor debitoare în numerar
și se calculează prin relația:
VV
NC = ,
CVM
unde:
VV – venitul din vânzări;
CVM – valoarea medie a creanțelor.
Orice unitate economică cu activitate de producție trebuie să tindă spre o performanță maximă
a acestui indicator, ceea ce reflectă eficacitatea colaborării entității cu clienții săi.
 Durata de rotație a creanțelor:
C xT
DC = VM ,
VV
unde:
T – numărul de zile în perioada analizată.
Accelerarea rotației creanțelor se interpretează ca o tendință pozitivă.
 Numărul de rotații a datoriilor curente indică viteza de plată a datoriilor entității către terți:
VV
ND = ,
DCVM
unde:
DCVM – valoarea medie a datoriilor curente.
 Durata de folosire a surselor atrase:
DCVM xT
Df = ,
VV
Cunoașterea evoluției acestor indicatori este necesară pentru a putea previziona necesarul de
surse pentru activitatea operațională, în viitor.

9.6. Analiza fondului de rulment net

Fondul de rulment (FR) reprezintă partea din capitalul permanent destinată și utilizată pentru
finanțarea activității curente operaționale.
Mărimea absolută a fondului de rulment (FR) poate fi determinată prin două variante de calcul:
 ca diferență între capitalul permanent (Cperm.) și suma totală a activelor imobilizate (TAI);
FR = Cperm. – TAI,
 ca diferența între suma totală a activelor circulante (TAC) și total datorii curente ale entității (DC);
FR = TAC – DC,
Prin ambele variante de calcul obținem unul și același rezultat cu deosebirea că prima variantă
creează posibilitatea aprecierii modalității de finanțare a investițiilor, iar a doua – cea a echilibrului
financiar pe termen scurt.

7
 Tabelul 9.6
Calculul fondului de rulment net
Indicatori La începutul anului de La sfârșitul anului de
gestiune gestiune
A 1 2
Prima variantă de calcul
1. Capitalul propriu 14316570 13649442
2. Datoriile pe termen lung 918512 789206
3. Capitalul permanent (rd.1 + rd.2) 15235082 14438648
4. Activele imobilizate 12977963 12431334
5. Fondul de rulment net (rd.3 – rd.4) 2257119 2007314
A doua variantă de calcul
1. Activele circulante 4509237 5094866
2. Datoriile curente 2252118 3087552
3. Fondul de rulment net (rd.1 – rd.2) 2257119 2007314

Din calculele efectuate în tabelul 9.7. rezultă că atât la sfârșitul, cât și la începutul anului de
gestiune entitatea analizată dispune de un fond de rulment net pozitiv.
Este de menționat faptul că atât excedentul, cât și deficitul de fond de rulment influențează
negativ asupra situației financiare a entității.
Deficitul fondului de rulment este mult mai periculos și nedorit, pentru că poate crea:
- staționări în procesul desfășurării activității operaționale din cauza lipsei resurselor
materiale;
- greve din cauza reținerii salariilor;
- amenzi, penalități de plătit creditorilor, furnizorilor, bugetului în legătură cu încălcarea
termenelor de achitare;
- faliment.
Excedentul fondului de rulment, cu toate că este mai preferabil, are, de asemenea, o serie de
urmări financiare negative:
- micșorarea rentabilității (capitalului investit în stocurile activelor circulante peste norme nu
aduce profit);
- învechirea, deteriorarea și pierderea stocurilor excedente;
- cheltuieli suplimentare privind păstrarea și asigurarea stocurilor excedente.

9.7. Analiza lichidității și solvabilității entității

Analiza lichidității și solvabilității ocupă un loc central în aprecierea situației financiare a
entității. Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani
(aceasta constituie un criteriu de grupare a posturilor de bilanț).
Solvabilitatea – reprezintă capacitatea entității de a face față obligațiilor sale bănești, respectiv
de a-și onora plățile la termenele scadente.
Literatura de specialitate oferă mai mulți indicatori relativi (uneori cu diverse denumiri) care
caracterizează stabilitatea financiară a entității:
 Lichiditatea absolută reflectă în ce măsură entitatea este capabilă să-și onoreze imediat
obligațiile curente:
N
La = ,
DC
unde:

8
N – numerar;
DC – total datorii curente (+suma datoriilor pe termen lung, care trebuie să fie achitată în anul de
gestiune).
Lichiditatea absolută are valoare optimală între 0,20 și 0,25. Aceasta înseamnă că la fiecare
leu datorii curente entitatea trebuie să dispună de 20-25 bani în numerar.
De regulă, furnizorii caută o valoare cât mai mare a acestui indicator. Însă, lipsa de mijloace
bănești, cât și capacitatea slabă de cumpărare a produselor finite din partea consumatorilor, au creat
actualmente o situație în care la majoritatea agenților economici cu activitate de producție pe teren
rata lichidității absolute s-a redus substanțial (de aceia furnizorii cer plata în prealabil).
 Lichiditatea intermediară indică capacitatea entității de a-și regla datoriile curente fără a fi
obligată să negocieze stocurile.
Acest indicator este solicitat de instituțiile bancare, și se examinează când entitatea pretinde la
credite bancare pe termen scurt și lung.
TAC  S
Li = ,
DC
unde:
TAC – reprezintă suma totală a activelor circulante;
S – suma stocurilor.
Rata lichidității intermediare în condițiile favorabile pentru activitatea de producție trebuie să
tindă spre o mărime unitară (între 0,7 – 1,0).
 Lichiditatea curentă reflectă posibilitatea mijloacelor curente de care dispune entitatea
conform datelor din bilanț de a se transforma într-un termen scurt în lichidități necesare pentru a
satisface obligațiile de plată curente. Acest indicator îi interesează mai mult pe proprietari (acționari).
TAC
Lc = .
DC
De regulă, se apreciază o rată a lichidității curente favorabilă în condițiile când acest indice are
o mărime supraunitară (între 2,0 și 2,5).
În cadrul studiilor de evaluare economică, în special în cazul transmiterii dreptului de
proprietate, practica recomandă folosirea următorilor indicatori:
 Rata solvabilității generale (Rsg), exprimă gradul de acoperire a capitalului împrumutat cu
activele totale de care dispune entitatea și se determină cu ajutorul relației:
TA
Rsg = ,
DT
unde:
TA – total general activ;
DT – total datorii pe termen lung și curente.
 Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) exprimă gradul de acoperire a datoriilor pe termen lung
cu capitalul propriu și se determină cu ajutorul relației:
C Pr
Rsp = ,
DTL
unde:
CPr – reprezintă capitalul propriu;
DTL – datorii pe termen lung.

9
 Tabelul 9.7
Calculul și aprecierea capacității de plată, solvabilității
și lichidității bilanțului contabil în dinamică
Indicatorii La finele anului La finele anului de Abaterea Mărimile
precedent gestiune relativă (+, accesibile,
- ), puncte puncte
A 1 2 3 4
1. Rata lichidității
88750 : 2252118 = (27993 +50):3087552
absolute (capacității -0,0303 (0,20 – 0,25)
= 0,0394 = 0,0091
de plată)
2. Rata lichidității (4509237 – 2500 – 2250 (5094866 – 12170 –
intermediare – 2843076 -7500 – 590 – 4011293 –
-0,3891 (0,70 – 1,00)
(solvabilității) 5633) : 2252118 = 12230) :
= 0,7319 : 3087552 = 0,3428
3. Rata lichidității
4509237 : 2252118 = 5094866 : 3087552 =
curente (de acope- -0,3521 (2,0 – 2,5)
= 2,0022 = 1,6501
rire a bilanțului)

În urma calculelor efectuate se poate constata că la entitatea analizată, pe parcursul anului de

gestiune, s-au înregistrat tendințe de reducere a coeficienților lichidității.
În particular, lichiditatea curentă (active circulante/ datorii curente) în ambele perioade nu au
atins nivelul optim și s-a redus în dinamică de la 2,0022 puncte la 1,6501 puncte sau cu 0,3521 puncte.
Acest fenomen negativ dovedește că entitatea analizată nu utilizează eficient activele sale circulante.
Coeficientul lichidității intermediare s-a redus de la 0,7319 puncte la 0,3428 puncte, la fel
neîncadrându-se în intervalul optim la finele anului de gestiune, aceasta demonstrând că entitatea
analizată nu poate face față datoriilor sale curente fără a include în circuit stocurile.
La un nivel mai rezonabil, în comparație cu intervalul optim (0,2 – 0,25), se situează coeficientul
lichidității absolute. Este de menționat, că acest coeficient la începutul anului 0,0394 se încadra în
intervalul optim, iar la finele anului de gestiune acesta s-a redus cu 0,0303 puncte, ajungând la nivelul
de 0,0091 și nu se încadra în limita stabilită, demonstrând că entitatea analizată nu dispune de numerar
suficient pentru achitarea datoriilor curente.
Necorespunderea coeficienților de lichiditate parametrilor recomandați, existența tendințelor
negative în evoluția acestor coeficienți impune depistarea cauzelor ce au condiționat modificarea
lichidității. În acest scop se efectuează analiza de tip factorial.
Modificarea lichidității curente poate fi provocată de creșterea (scăderea) activelor circulante
și/sau a datoriilor curente. În acest sens lichiditatea curentă, ca indicator rezultativ, depinde de doi
factori generalizatori:
a) modificarea valorii activelor circulante (∆TAC);
b) modificarea valorii datoriilor curente (∆DC).

9.8. Analiza fluxurilor de numerar

O componentă importantă a analizei situației financiar-patrimoniale, o constituie cercetarea
fluxurilor de numerar întrucât, în practica economică, se consideră că orice activitate trebuie să
,,degaje bani”, să rezulte un surplus de capital față de cel investit în afaceri. O entitate poate să fie
rentabilă, să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă, din cauza lipsei de lichidități ca urmare a
decalajului dintre încasările și plățile pe care le face în cadrul ciclului financiar.
Principalele componente ale încasărilor sânt:

10
 încasări din vânzări;
 încasări din vânzarea activelor imobilizate;
 încasări din dobânzi, dividende și alte venituri;
 încasări sub formă de credite și împrumuturi;
 încasări din operațiuni de capital;
 alte încasări.
În cadrul plăților se includ:
 plata pentru cumpărări de mărfuri, materii prime, materiale, prestări de servicii de către terți;
 plăți către angajați și organele de asigurare socială și medicală;
 achitarea impozitelor, taxelor și altor datorii față de buget;
 plăți aferente intrărilor de active imobilizate;
 plăți aferente rambursării creditelor și împrumuturilor;
 achitarea dividendelor și alte plăți.
Diferența între plățile și încasările entității efectuate, de regulă, pe parcursul unui an (unui
exercițiu financiar) se concretizează la finele exercițiului financiar într-o sumă de disponibilități nete,
denumită Free Cash Flow, pe care entitatea poate să o distribuie parțial furnizorilor de capital
(dividende acționarilor și dobânzi creditorilor), restul rămânând la dispoziția acesteia, concretizându-
se prin variația trezoreriei nete. Practic, lucrurile stau altfel datorită operațiunilor care intervin în
cadrul ciclului financiar al entității, care presupune luarea în considerare a imobilizărilor și respectiv
eliberărilor de capital. Așa de exemplu, o creștere a soldurilor conturilor de creanțe sau de stocuri
reprezintă imobilizări, pe când majorarea obligațiilor se transformă în surse suplimentare de finanțare.
În consecință, analiza fluxului de numerar presupune stabilirea rezultatului acestuia (plus de
numerar sau deficit) și evoluția sa față de perioada precedentă.
La etapa inițială a analizei se studiază modificările survenite în mărimile absolute și relative ale
fluxurilor de numerar în comparație cu perioada precedentă și nivelul programat.
Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza mărimii și evoluției fluxurilor de numerar
pot fi determinate: abaterea absolută a acestora, ritmul creșterii, sporul creșterii, % îndeplinirii
planului și % abaterii față de plan.
Aprecierea informațiilor obținute se efectuează pornind de la următoarele considerente:
 Desfășurarea reușită a activității operaționale trebuie să genereze fluxul net pozitiv.
 Menținerea și dezvoltarea potențialului economic al entității condiționează fluxul net negativ
din activitatea de investiții.
 Fluxurile pozitive din activitatea operațională și cea financiară trebuie să compenseze fluxul
negativ din activitatea de investiții.
Nerespectarea primei și ultimei condiții provoacă scăderea soldului de numerar și
insolvabilitatea entității. Neglijarea celui de-al doilea aspect determină reducerea potențialului
entității în perspectivă.
La următoarea etapă se efectuează analiza factorială a fluxurilor de numerar. Scopul acestei
etape constă în determinarea cauzelor principale ce au provocat modificări esențiale în fluxurile de
numerar. Pentru atingerea acestui obiectiv se folosește metoda balanțieră, întrucât există legătura
aditivă dintre indicatorul rezultativ și factorii influenți:

FNN = (ÎNAO – PNAO) + (ÎNAI – PNAI) + (ÎNAF – PNAF),

unde:

11
 FNN – fluxul net de numerar total;
ÎNAO – încasările de numerar din activitatea operațională;
PNAO – plățile de numerar din activitatea operațională;
ÎNAI – încasările de numerar din activitatea de investiții;
PNAI – plăți de numerar din activitatea de investiții;
ÎNAF – încasările de numerar din activitatea financiară;
PNAF – plăți de numerar din activitatea financiară.
Tabelul 9.11
Calculul influenței factorilor asupra fluxului net de numerar
Fluxurile de numerar Perioada Perioada Abaterea Influența
pe tipuri de activități precedentă raportată (+, -) asupra
fluxului net
A 1 2 3 4
Activitatea operațională
Încasări din vânzări 30052100 20633000 -9419100 -9419100
Alte încasări operaționale 5647940 3574600 -2073340 -2073340
Plăți pentru stocuri și servicii procurate 34500200 23112925 -11387275 +11387275
Plăți către angajați și organe de asigurare 850450 750975 -99475 +99475
social și medicală
Plata dobânzilor
Plata impozitului pe venit 350500 321318 -29182 +29182
Alte plăți operaționale 10050 9012 -1038 +1038
Fluxul net de numerar din activitatea (11160) 13370 +24530 +24530
operațională
Activitatea de investiții
Încasări din vânzarea activelor 650200 559822 -90378 -90378
imobilizate
Plăți aferente intrărilor de active 667000 575492 -91508 +91508
imobilizate
Dobânzi încasate
Dividende încasate
Alte încasări (plăți)
Fluxul net de numerar din activitatea de (16800) (15670) +1130 +1130
investiții
Activitatea financiară
Încasări sub formă de credite și 970000 950000 -20000 -20000
împrumuturi
Plăți aferente rambursării creditelor și 496850 417670 -79180 +79180
împrumuturilor
Plata dividendelor 31500 32450 +950 -950
Încasări din operațiuni de capital
Alte încasări (plăți) (426610) (485900) -59290 -59290
Fluxul net de numerar din activitatea 15040 13980 -1060 -1060
financiară
Fluxul net de numerar total (12920) 11680 +24600 x

Din tabel rezultă că la entitatea analizată cea mai considerabilă influență asupra majorării
fluxului net de numerar în comparație cu perioada precedentă cu 24600 lei a exercitat-o diminuarea
plăților pentru stocuri și servicii procurate, a plăților către angajați și organele de asigurare socială și
medicală, a plății impozitului pe venit și a altor plăți operaționale, precum și reducerea plăților
12
aferente intrărilor de active imobilizate și celor aferente rambursării creditelor și împrumuturilor care
au determinat majorarea fluxului net de numerar total respectiv cu 11387275 lei, 99475 lei, 29182
lei, 1038 lei, 91508 lei și cu 79180 lei.
Negativ a influențat reducerea încasărilor din vânzări, altor încasări operaționale, încasărilor din
vânzarea activelor imobilizate și sub formă de credite și împrumuturi, precum și majorarea plăților
aferente rambursării creditelor și împrumuturilor și a altor plăți financiare care au determinat
reducerea fluxului net de numerar total respective cu 9419100 lei, 2073340 lei, 90378 lei, 20000 lei
și cu 59290 lei.
Rezultatele analizei factoriale dau posibilitatea să deducem că entitatea în cauză dispune de rezerve
interne de majorare a fluxului mijloacelor bănești pe viitor, pe seama majorării încasărilor și reducerii
plăților.
În general, majorarea fluxului net de numerar total în dinamică se apreciază pozitiv.

13