 Managementul financiar a fost fundamentat

ca ştiinţă din necesităţile întreprinderii şi a

activităţii umane centrate pe elementul-
resursă banii. Relativ tânără, disciplina
managementul financiar este o simbioză
reuşită a concepţiilor de bază ale teoriei
finanţelor, contabilităţii şi ajunsurilor ştiinţei
conducerii. Având un spectru
multidimensional managementul financiar dă
soluţii: practice, politice, teoretice.
 Management
financiar
reprezintă
ansamblu de
măsuri şi activităţi
din cadrul unei
întreprinderi, care
în conformitate cu
obiectivele puse
contribuie la
gestionarea
fluxurilor
financiare.
Esenţa managementului financiar, pentru întreprindere, constă
în lichidarea contradicţiilor evolutive ale firmei dintre:
 Obiectivele strategice ale firmei şi
posibilităţile ei financaire;
 Profitul şi gradul de risc;
 Venitul preconizat şi cel curent;
 Active fixe şi circulante;
 Capitalul propriu şi cel împrumutat.
 Scopul de
bază al
managementu
lui financiar
constă în
asigurarea
beneficiului
proprietarilor
întreprinderii.
 Rolul
managementului
financiar este de a
realiza
interdependenţa
dintre firmă şi
pieţele de capital,
unde se află
principalele surse
de bani, pentu
asigurarea
continuităţii
activităţilor firmei.
 asigurarea echilibrului financiar;
 utilizarea efecientă a resurselor financiare;
 maximizarea profitului la un nivel acceptat al
riscului şi invers;
 optimizarea fluxurilor de numerar;
 asigurarea rentabilităţii economice, financiare
etc.;
 creşterea economică şi flexibilitatea.
 1.analiza situaţiei financiare a întreprinderii (analiza
raporturilor contabile, calcularea indicatorilor şi indicilor
financiari, evaluarea situaţiei financiare a firmei,
prognozarea falimentului, generalizarea rezultatelor);
 2.planificarea activităţii financiare a întreprinderii
(elaborarea bugetelor, planificarea indicatorilor financiari,
formularea perspectivelor şi planului financiar, bilanţul
veniturilor, activelor şi pasivelor etc.);
 3. organizarea structurii ce asigură îndeplinirea deciziilor
de gestionare;
 4. elaborarea unor mecanisme stimulatorii de gestionare a
întreprinderii;
 5. efectuarea controlului (controlului solvabilităţii,
elaborarea rapoartelor de activitate pentru proprietari
etc.).
 La originile
managementului
financiar ca disciplină
ştiinţifică au stat un şir
de premise printre care
cele de ordin practic:
apariţia marelor
corporaţii, dezvoltarea
pieţelor financiare, cât şi
cele de ordin teoretic:
formularea concepţiilor
teoriei economice,
teoriei finanţelor şi
teoriei firmei.
 Un manager financiar are nevoie, pentru a fi cu
adevărat eficient şi de cunoştinţe din alte
domenii, precum: legislaţia, sistemul fiscal,
marketing. Aceste domenii nu constituie părţi ale
managementului financiar, dar reprezintă
elemente-suport strict necesare, fiind utile în
perceperea, în înţelegerea constrângerilor, în
limitele cărora îşi desfăşoară propria activitate.
Managerul financiar trebuie să participe activ la
elaborarea politicilor generale ale afacerii (de
personal, de marketing, de investiţii, financiare şi
operative), la fixarea obiectivelor corporative şi
ale celor derivate din acestea, la stabilirea
strategiilor şi a tacticilor etc.
 Managementul
financiar preia
informaţiile generate
prin procesul de
contabilizare,
compară rezultatele
cu bugetul şi
analizează
informaţiile pentru
procesul de
management şi
control. Metodele şi
tehnicile pe care le
foloseşte
managementul
financiar sunt de
planificare, analiză şi
control financiar.
 Planificarea reprezintă
acţiunea de a întocmi
un plan după care să
se desfăşoare
diferitele faze ale
activităţii. Planificarea
are la bază ideea de
prevedere a nevoilor
financiare în vederea
îndeplinirii obiectivelor
şi asigurării
supravieţuirii
organizaţiei.
 unde ne aflăm?
Răspunsul la această
întrebare ne furnizează
detalii despre situaţia
actuală a întreprinderii.
Este punctul de plecare
în orice companie,
momentul în care se
stabilesc pe baza
analizei priorităţile
unităţii.
 încotro vrem să
mergem?
Răspunsul
reprezintă
viziunea pe
care o are
întreprinderea
respectivă,
locul în care ar
dori să ajungă
la un moment
dat.
 cum vrem să
ajungem acolo?
La această
întrebare
răspunde
declaraţia de
misiune.
Aceasta
defineşte în
câteva cuvinte
scopul,
obectivele şi
valorile unităţii.
 Dintre tehnicile
analizei sunt
cunoscute:
Analiza
fluxurilor
băneşti,
Analiza SWOT,
Modelul Du
Pont,
Benchmarking.
 Analiza fluxurilor băneşti – este un studiu
efectuat în dependenţă de SNC 7 (Raportul
privind fluxul mijloacelor băneşti) pe tipuri de
activităţi: operaţională, de investiţii
financiare, separat se înregistrează încasările
(plăţile) excepţionale de mijloace băneşti.
 Analiza SWOT este o tehnică pe care o firmă
o foloseşte pentru evaluarea în detaliu a
mediului său intern, indentificarea punctelor
sale tari şi a punctelor slabe, a mediului
extern, identificând oportunităţile şi
ameninţările venite din exterior.
 Modelul Du Pont este tehnica determinării
comportamentului întreprinderii în legătură
cu creşterea randamentului activelor, prin
evidenţa descompunerii rentabilităţii
activelor: rata rentabilităţii activelor şi ritmul
de rotaţie a activelor. Modelul a fost folosit
prima dată de către compania americană „Du
Pont”. Evidenţa rentabilităţii întreprinderii dă
posibilitate să se îmbunătăţească în
perspectivă performanţele întreprinderii.
 Benchmarking - un
instrument compus
din mai multe tehnici
ce au ca scop
compararea
produselor sau
proceselor
întreprinderii cu cele
ale altor întreprinderi
considerate lideri în
domeniu, pentru a
releva modul în care
alte întreprinderi
obţin performanţe.
 Este esenţial ca orice organizaţie să aibă un
sistem eficient şi bine stabilit de controale,
verificări şi reconcilieri, pe baza căruia să se
desfăşoare procesul de Control Intern. Scopul
acestora este dublu: să detecteze încă din
faza de intenţie fraudele şi furturile
(antecontrol), şi să determine greşelile şi
omisiunile din documentele şi înregistrările
contabile (postcontrol). Controlul reflectă
corectitudinea desfăşurării proceselor
financiare de formare şi repartizare a
mijloacelor băneşti, a fondurilor financiare.