1

TEMA 5. DUBLA ÎNREGISTRARE A FAPTELOR ECONOMICE

5.1. Dubla înregistrare a faptelor economice;
5.2. Corespondenţa conturilor. Noţiunea şi tipurile de formule contabile;
5.3. Evidenţa sintetică şi analitică; Page | 1

5.4. Noţiunea de subconturi;

5.5. Balanţele de verificare.

5.1. Dubla înregistrare a faptelor economice

Orice fapt economic condiţionează modificări simultane şi cu aceeaşi sumă a cel

puţin două posturi de bilanţ. În funcţie de natura faptelor economice, schimbările pot
avea loc într-o parte a bilanţului (activ sau pasiv) sau în ambele părţi ale lui. Aceste
modificări se reflectă în contabilitate printr-o dublă înregistrare în conturi.
Dubla înregistrare prezintă un procedeu de reflectare a unui fapt economic în
debitul unui cont şi în creditul altui cont cu una şi aceeaşi sumă.
Exemplu. S-au încasat 4000 lei în casierie din contul curent în monedă naţională.
Această operaţiune economică condiţionează, pe de o parte, micşorarea numerarului în
contul curent în monedă naţională cu 4000 lei, iar pe de alta - majorarea lor în casieria
întreprinderii cu aceeaşi sumă. Operaţiunea respectivă poate fi prezentată în conturi în
felul următor:

D-t 241 C-t D-t 242 C-t

4000 4000

Însemnătatea dublei înregistrări:

 asigură egalitatea totalurilor rulajelor debitoare şi creditoare ale conturilor;
 asigură egalitatea totalurilor activului şi pasivului bilanţului;
 2

 reflectă corelaţia între obiectele contabile;

 garantează obiectivitatea şi veridicitatea informaţiei contabile, deoarece
înregistrarea acesteia în conturi se efectuează după analiza conţinutului fiecărui
Page | 2
document contabil.

5.2. Corespondenţa conturilor. Noţiunea şi tipurile

de formule contabile

Între conturile contabile care se folosesc pentru înregistrarea faptelor economice

se stabileşte o legătură strânsă.
Corespondenţa conturilor prezintă modul de exprimare a legăturii reciproce
între conturi determinată de conţinutul economic al faptului. Conturile utilizate în acest
caz se numesc conturi corespondente.
Formula contabilă reprezintă forma grafică de reflectare a operaţiunilor
economice în conturi corespondente pe baza dublei înregistrări.
Părţile componente ale formulei contabile:
 denumirea contului corespondent debitor;
 denumirea contului corespondent creditor;
 suma faptului economic.
În formula contabilă, contul debitor se arată în partea stângă sau de sus, iar contul
creditor - în partea dreaptă sau de jos.
Exemplu. S-a calculat salariul personalului administrativ în sumă de 12 000 lei.
Formula contabilă se prezintă în felul următor:
debit contul 713 – 12 000 lei, credit contul 531 – 12 000 lei.
În practica contabilă se întâlnesc mai multe tipuri de formule contabile, care se
pot clasifica după următoarele criterii:
1. În funcţie de numărul de conturi corespondente din care este formată
formula contabilă, se deosebesc:
 3

 formule contabile simple – când un singur cont debitează şi un singur cont

corespondent creditează (vezi exemplul precedent);
 formule contabile compuse – când debitează sau creditează un singur cont şi
creditează ori debitează mai multe conturi corespondente. Page | 3

Exemplu. Din contul curent în monedă naţională s-au transferat 20 000 lei pentru
achitarea creditului bancar pe termen scurt şi respectiv 15 000 lei – pentru achitarea
datoriei faţă de buget. Această operaţiune se reflectă în conturi în felul următor:
debit contul 511 - 20 000 lei,
debit contul 534 - 15 000 lei,
credit contul 242 - 35 000 lei.
2. În funcţie de scopul pentru care se întocmesc se deosebesc:
 formule contabile curente;
 formule contabile de stornare.
Formulele contabile curente se folosesc pentru reflectarea faptelor economice
care au loc în mod obişnuit la întreprindere. În aceste formule sumele se înscriu în negru
şi se iau în calcul cu semnul (+) atât în debitul, cât şi în creditul contului.
Formulele contabile de stornare se utilizează pentru corectarea formulelor
contabile întocmite greşit sau a sumelor acestora. Pentru aceasta formula contabilă
întocmită incorect se scrie încă o dată, însă cu suma în paranteze, obţinându-se astfel,
anularea ei. În continuare se întocmeşte formula contabilă corectă.
Exemplu. S-au procurat mărfuri de la furnizori în valoare de 14 000 lei.
Operaţiunea economică s-a reflectat în conturi în felul următor:
debit contul 216 – 14 000 lei, credit contul 521 – 14 000 lei. – eroare, deoarece
trebuie să reflectăm în contul 217.
Corectarea formulei contabile întocmite greşit se efectuează astfel:
1. Se scrie încă o dată aceeaşi formulă contabilă, însă cu suma în paranteze:
debit contul 216 – (14 000) lei, credit contul 521 – (14 000) lei.
2. Se întocmeşte formula contabilă corectă cu reflectarea sumei în negru:
 4

debit contul 217 – 14 000 lei, credit contul 521 – 14 000 lei.
Pentru a elabora corect o formulă contabilă este necesar a efectua analiza
contabilă a faptului economic.
Analiza contabilă - etapele ce urmează a fi parcurse în gândire în scopul Page | 4

determinării formulei contabile conform faptului economic.

Etapele analizei contabile:
1) Determinarea modificărilor care au loc în componenţa elementelor contabile
sub influenţa faptelor economice (de exemplu, achitarea datoriilor, încasarea
numerarului, recunoaşterea cheltuielilor etc.);
2) Determinarea conturilor care reflectă modificarea elementelor contabile;
3) Stabilirea grupei de conturi la care se referă conturile respective – active sau
pasive;
4) Analiza schimbărilor (+,-) debitului şi creditului acestor conturi şi întocmirea
formulelor contabile.
Exemplu. S-au înregistrat 200000 lei în contul curent în monedă naţională sub
formă de credit pe termen scurt.
Analiza contabilă a operaţiunii economice:
1. În urma operaţiunii s-au înregistrat o încasare de numerar.
2. Pentru evidenţa numerarului în contul curent în monedă naţională se foloseşte
contul 242 „Conturi curente în monedă naţională”, iar pentru evidenţa datoriilor privind
creditele bancare pe termen scurt contul 511 „Credite bancare pe termen scurt”.
3. Contul 242 este cont de activ, ceea ce înseamnă că încasarea numerarului se
reflectă în debitul contului, iar ieşirile – în credit. Contul 511 este cont de pasiv şi
majorarea datoriei privind creditele bancare se reflectă în creditul contului, iar stingerea
ei - în debitul lui.
4. Încasarea numerarului a condiţionat majorarea sumei acestuia în contul curent,
care se reflectă în debitul contului 242 şi concomitent majorarea datoriei privind
creditele bancare pe termen scurt, care se indică în creditul contului 511.
 5

Prin urmare, formula contabilă va fi:

debit contul 242, credit contul 511.

5.3. Evidenţa sintetică şi analitică Page | 5

După gradul de detaliere a informaţiei se deosebesc două categorii de conturi:

1. Conturi sintetice;
2. Conturi analitice.
Conturule sintetice reflectă activele şi pasivele grupate după caracteristicile lor
generale. Cu ajutorul lor se obţin date generalizatoare privind elementele contabile ale
întreprinderii. Exemplu. Contul 123 „Mijloace fixe” reflectă valoarea a mijloacelor fixe
aflate la dispoziţia întreprindere. Conturile sintetice sunt unice pentru toate entităţile.
Înregistrările în conturile respective se efectuează în expresie valorică. Evidenţa bazată
pe aceste conturi se numeşte evidenţă sintetică.
Conturile analitice sunt destinate pentru evidenţa părţilor componente ale
elementelor reflectate în conturile sintetice. Cu ajutorul lor datele din conturile sintetice
se detaliază şi se dezvăluie.
Conturile analitice se deschid pentru fiecare cont sintetic. Nomenclatorul şi
denumirea conturilor analitice ale unui cont sintetic se stabilesc individual de fiecare
întreprindere. Exemplu. La contul 531 entităţile deschid câte un cont analitic pentru
fiecare angajat.
Înregistrările în conturile analitice se efectuează în formă bănească şi în etaloane
naturale şi de muncă.
Evidenţa bazată pe conturile analitice se numeşte evidenţă analitică.
Între conturile sintetice şi analitice există o legătură reciprocă, întrucât în
conturile analitice se reflectă aceleaşi date ca şi în conturile sintetice, numai că într-o
formă mai detaliată.
Legătura dintre conturile sintetice şi analitice:
 6

1. Fiecare fapt economic se înregistrează în conturile sintetice, şi respectiv,

numaidecât în conturile analitice corespunzătoare, deschise la aceste conturi sintetice;
2. Suma rulajelor debitoare şi creditoare ale conturilor analitice, deschise la un
cont sintetic, trebuie să fie egală cu rulajul debitor şi creditor ale contului sintetic Page | 6

corespunzător;
3. Suma soldurilor iniţiale şi finale ale conturilor analitice, deschise la un cont
sintetic, trebuie să fie egală cu soldul iniţial şi final ale contului sintetic respectiv.
Exemplu. Suma creanţei titularilor de avans la 01.03.2020 constituie 4 000 lei
(admitem că reprezintă soldul iniţial al contului 226), inclusiv:
1. Aramă A.– 500 lei;
2. Bejenari N.– 2 000 lei;
3. Mârza V.– 1 500 lei.
În timpul lunii au avut loc următoarele operaţiuni economice:
1. Din casă s-au eliberat 1 000 lei titularului Aramă A;
2. Conform decontului de avans s-au raportat la cheltuielile administrative 1 500
lei de sub răspunderea lui Bejenari N.
Aceste operaţiuni economice se reflectă în conturile sintetice şi analitice în felul
următor:
1. Debit contul 226, credit contul 241 - 1 000 lei;
2. Debit contul 713, credit contul 226 - 1 500 lei.

D-t C-t D-t C-t D-t C-t D-t C-t

226 Aramă Bejenari Mîrza
4 000 500 2 000 1 500
1) 1 000 2) 1 500 1) 1 000 2) 1 500
R – 1 000 R - 1 500 R – 1 000 R - R- R- 1 500 R- R-
S.f. – 3 500 S.f. – 1 500 S.f. - 500 S.f. – 1 500
 7

5.4. Noţiunea de subconturi

În practica contabilă apare necesitatea de a grupa datele analitice după diferite Page | 7

criterii şi anume:
 prezentarea informaţiei pe grupe specifice de materiale (combustibil, piese
de schimb, materiale de construcţie etc.),
 pe categorii de mijloace fixe (clădiri, mijloace de transport, instrumente şi
inventar etc.),
 pe tipuri de venituri şi cheltuieli etc.
În acest caz datele conturilor analitice se grupează pe tipuri de active, pasive,
venituri şi cheltuieli. Foarte frecvent această necesitate de grupare ţine de
întocmirea situaţiilor financiare, prezentarea informaţiei diferitor grupuri de
utilizatori etc. În aceste scopuri se folosesc conturile de gradul doi, adică
subconturile.
Subconturile reprezintă identificatorul grupei de obiecte de nivel mai superior
decât conturile analitice şi de nivel mai inferior decât conturile sintetice.
Astfel, contabilitatea se organizează după schema:
Conturi de gradul I Conturi de gradul II
Conturi analitice
(conturi sintetice) (subconturi)

Prin urmare, subconturile conţin date mai detaliate faţă de contul sintetic şi
respectiv cu un grad mai sistematizat comparativ cu conturile analitice.
Similar conturilor, subconturilor li se atribuie denumire şi simbol. Acestea sunt
stabilite de Planul general de conturi contabile şi recomandate pentru toate entităţile.
Aplicarea subconturilor are o mare însemnătate pentru conturile sintetice cu o
componenţă diferită a obiectelor contabilizate. În corespundere cu prevederile Planului
 8

general de conturi, entităţile sunt în drept să deschidă de sine stătător subconturi

suplimentare, reieşind din particularităţile activităţii sale, scopurile de analiză etc.

5.5. Balanţele de verificare Page | 8

Pentru verificarea corectitudinii înregistrării faptelor economice în conturi se

întocmesc balanţe de verificare.
Balanţe de verificare - procedeu de verificare a exactităţii înregistrărilor în
conturi bazat pe principiul dublei înregistrări.
După modul de întocmire şi gradul de detaliere a informaţiei se deosebesc:
 balanţe de verificare a conturilor sintetice;
 balanţe de verificare a conturilor analitice.
Balanţa de verificare a conturilor sintetice reprezintă o generalizare a
soldurilor iniţiale şi finale, a rulajelor din conturile sintetice şi este destinată pentru
verificarea înregistrărilor efectuate, întocmirea bilanţului, analiza stării şi modificării
activelor şi pasivelor. Schematic poate fi prezentată în felul următor:
Balanţa de verificare a conturilor sintetice
Numărul şi Solduri iniţiale Rulaje Solduri finale
denumirea
conturilor debit credit debit credit debit credit
sintetice
123 „Mijloace 1 200 000 80 000 25 000 175 000
fixe”
311 ”Capital
social” 25 600 25 600
Total = = =

Se întocmeşte în baza datelor conturilor sintetice în felul următor:

1. La prima pereche de coloane (solduri iniţiale) se trec soldurile iniţiale ale
conturilor active - în debit, iar a conturilor pasive - în credit;
2. La a doua pereche de coloane (rulaje) se înscriu rulajele calculate, respectiv
rulajele debitoare se trec în rubrica „debit” şi rulajele creditoare – în rubrica „credit”;
 9

3. La ultima pereche de coloane (solduri finale) se trec soldurile finale ale

conturilor active în debit şi a conturilor pasive – în credit.
Particularitatea balanţei – include 3 serii de egalităţi. Această egalitate rezultă
din reflectarea dublă a mijloacelor economice în bilanţul contabil şi înregistrarea dublă Page | 9

a faptelor economice în conturi şi anume:

a) prima pereche de totaluri reprezintă bilanţul iniţial al entităţii, în care activul
este egal cu pasivul;
b) a doua pereche de totaluri reprezintă rezultatul dublei înregistrări, întrucât
sumele faptelor economice se reflectată o dată în debitul unui cont şi o dată în creditul
altui cont. Prin urmare, rulajele conţin una şi aceeaşi sumă;
c) a treia pereche de totaluri reflectă noul bilanţ, în care activul este egal cu
pasivul.
În scopul verificării corectitudinii ţinerii contabilităţii, datele balanţei de
verificare a conturilor sintetice se verifică cu datele balanţei de verificare a conturilor
analitice.
Balanţa de verificare a conturilor analitice prezintă o generalizare a rulajelor,
a soldurilor iniţiale şi finale ale conturile analitice dependente de un cont sintetic. Sunt
de 2 tipuri:
1. Destinate evidenţei bunurilor materiale;
2. Destinate evidenţei operaţiunilor de decontare.
Balanţele de verificare a conturilor analitice se întocmesc aparte pentru fiecare
grupă de conturi analitice, care reprezintă un cont sintetic sau subcont. Exemplu. Pentru
fiecare subcont din cadrul lui contului 211 se va întocmi câte o balanţă de verificare a
conturilor analitice.
Schematic balanţa de verificare a conturilor analitice poate fi prezentată în felul
următor (în baza datelor contului 211 „Materiale”, subcontul 2114 „Combustibil”):
 10

Balanţa de verificare a combustibilului

Denumirea Costul Solduri iniţiale Rulaje Solduri finale Page | 10
conturilor unitar, Intrări Ieşiri
analitice lei canti - suma, canti - suma, canti - suma, canti - suma,
tatea, l lei tatea, l lei tatea, l lei tatea, l lei
Motorină 15,0 - - 3000 45000 2750 41250 250 3750
Benzină
„Euro
Premium- 15,50 370 5735 1000 15550 1310 20305 60 930
95”
Etc.
Total x x 5735 x 60550 x 61555 x 4680

Balanţa de verificare destinată operaţiunilor de decontare diferă de cea pentru

evidenţa bunurilor materiale prin faptul, că informaţia reflectată este exprimată doar în
etalon valoric. Exemplu. Balanţa de verificare a decontărilor cu cumpărătorii întocmită
la contul 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 2211 ”Creanţe comerciale din ţară”:
Balanţa de verificare a decontărilor cu cumpărătorii din ţară
Denumirea Solduri iniţiale Rulaje Solduri finale
conturilor
analitice Debit Credit Debit Credit Debit Credit
S.R.L.”Struguraş” 4000 - 3000 5000 2000 -
Combinatul de
panificaţie din - - 28000 - 28000 -
Chişinău
Etc.
Total 4000 - 31000 5000 30000

Deseori, pentru compararea datelor analitice cu cele sintetice, în locul balanţelor

de verificare bunurilor materiale, se întocmesc balanţe cu solduri. Acestea au
următoarele particularităţi:
1. Reflectă numai soldurile de bunuri materiale, fără rulaje.
2. Soldurile conturilor analitice se reflectă după starea de întâi a fiecărei luni pe
parcursul anului întreg, adică de la 1 ianuarie anul curent până la 1 ianuarie anul
 11

următor.

Balanţa cu solduri a materialelor cu destinaţie agricolă

Denumirea Costul Sold la 01.01.00 Sold la 01.02.00 Sold la 01.03.00 Page | 11
conturilor unitar, lei Canti- Suma, lei Canti- Suma, lei Canti- Suma, lei
analitice tatea,kg tatea, kg tatea, kg
Seminţe de 5,0 4000 20000 3000 15000 3000 15000
grâu
Seminţe de
floarea
soarelui 14,0 1700 23800 1700 23800 1700 23800
Etc.
Total x x 43800 x 38800 x 38800

Însemnătatea balanţei cu solduri – în baza ei se exercită controlul operativ asupra

soldurilor de bunuri materiale.
O varietate a balanţelor de verificare a conturilor sintetice reprezintă balanţa de
verificare – şah. Ea se întocmeşte în baza datelor conturilor sintetice şi include rulajele
din luna curentă cu descifrarea corespondenţei conturilor. Prin urmare, cu ajutorul
balanţei respective se verifică corectitudinea întocmirii formulelor contabile şi se
determină conţinutul faptelor economice. În baza ei se poate efectua o analiză succintă
a activităţii întreprinderii.
În practică balanţa-şah se foloseşte în calitate de registru auxiliar. Ea este
utilizată de acele întreprinderi, în care volumul faptelor economice nu este mare.
Schematic balanţa de verificare - şah poate fi prezentată în felul următor:
 12

Balanţa de verificare - şah

Conturi creditare Page | 12
Conturi Mijloa Materiale Conturi curente Datorii Activităţi Total
debitare ce fixe în monedă comerciale de bază
naţională

5600 5600
Mijloace fixe
Materiale 9960 9960
Conturi
curente în
monedă
naţională
Datorii 14000 14000
comerciale
Activităţi de 12675 12675
bază
Total 12675 14000 15560 42235
13

Page | 13