MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI ŞTIINŢEI AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL AGRICULTURII, DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI MEDIULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

Colegiul Agroindustrial din Ungheni

DAREA DE SEAMĂ
LA PRACTICA CE PRECEDE EXAMENELE DE ABSOLVIRE

AGENTUL ECONOMIC : ,, S.R.L ,,StarFucks’’

Specialitatea – Merceologie
Elevul anului IV, Grupa MC161
Roman Vasile

Şef secţie instruire practică:

.____________

Conducătorul stagiului de practică din

partea instituţiei de învăţămînt

Cebotari V. ____________

UNGHENI 2020
 Cuprins:
Introducere
Capitolul I. Aspecte generale privind unitatea comercială.

1.1. Denumirea, adresa, forma organizatorico – juridică, genul de activitate a

întreprinderii, istoria întreprinderii......................................................................... 5

1.2. Particularitățile constituirii și funcționării unității

economice................................ 6

1.3. Structura manageriala a întreprinderii ........................................................... 8

1.4. Nivelul mecanizării cu utilaj comercial – tehnologic a unității

comerciale........................................................................................................7

Capitolul II. Activitatea comercială a unității comerciale.

2.1. Organizarea aprovizionării cu mărfuri a unității comerciale.....................15

2.2.Organizarea proceselor tehnologico-comerciale la

întrepnridere ............................................................... 16

Capitolul III. Activitatea de marketing în unitatea comercială.

3.1.. Strategii şi politici de marketing..................................................................20

Capitolul IV . Sistemul de prețuri și achitarea cu furnizorii de mărfuri.

4.1. Structura preţului...................................................................................24

4.2. Evidența stocului de mărfuri la întreprindere............................................... 26

Capitolul V . Salarizarea personalului în unitatea comercială.

5.1. Formele de salarizare……………………………..

Capitolul VI . Analiza indicilor economici de activitate a unității comerciale.

2
6.1. Indicatorii economici……………………………

Capitolul VII. Sistemul informațional în unitatea comercială.

7.1. Sistemul informațional ………………………………..

Capitolul VIII. Concluzii , sugestii .

Capitolul IX. Susținerea raportului privind practica ce precede probele de

absolvire.

Bibliografie ............................................................................................28

Anexe....................................................................................................... 29

3
 Introducere:

Intreprinderea SRL,, StarFucks’’ este un magazin specializat ce se ocupă

cu comercializarea unor produse 18+, comercializarea acestor produse este o
afacere profitabilă deoarece în Moldova acest tip de magazine este mai rar
întâlnit, deci concurența este mica.
Toată lumea știe despre beneficiile acestor produse doar că nu se discuta
acest lucru. Calitatea înaltă este asigurată, la fel ca și consultația profesională va
asigura acestui brand o reputație bună. Tot asortimentul este împărțit pe secțiuni
pentru femei, bărbați si pentru perechi.
O gamă largă de “juării” intime, uleiuri pentru masaj și îmbrăcăminte
erotica va schimba viața oricui. Sub fiecare produs este descrierea acestuia și
modul de utilizare.O mare oportunitate este că poți obține un produs unicat.
Întreprinderea “StarFucks” are grijă de clienții săi, și de aceea garantăm
confidențialitatea acestora.

4
Capitolul I. Aspecte generale privind unitatea comercială.

1.1 .SRL ,, StarFucks,, este întreprinderea care practică comercializarea

în spercial produselor erotice. Obiectivul principal al ei este:

 Comerțul cu amănuntul al produselor erotice și al celorlante produse

comercializate in interiorul salii de comert .
 Adresa unitatii economice este or.Ungheni str .I.Creangă 28.

Statutul juridic este cel de societate cu răspundere limitată (S.R.L) .

Numărul de angajații care își desfășoară activitatea sunt 5 dar acesta va crește în
viitorul apropiat datorită tendinței de promovare a produselor cât mai necesare
clienților . Dezvoltarea gamei de produse a început din anul 2018 și continuă
până în prezent . Întreprinderea are ca scop atragerea de clienți noi , promovarea
noilor sortimente de produse și dezvoltarea magazinului. Forma de vânzare care
este practicată la procurarea produselor este autoservirea în majoritatea cazurilor ,
uneori poate fi folosită și vânzarea prin alegere liberă. Graficul de lucru a
întreprinderii incepe la ora 10:00 şi se încheie la ora 22:00 .

Își are începutul în anul 2018 , a evoluat considerabil din punct de vedere
a numărului de vânzări, a numarului de consumatori și din punct de vedere a
eoconomiei de asemea s-a dezvoltat , profitul este de asemenea în creștere
majoră.

5
 1.2. Particularitățile constituirii și funcționării
unității economice.

La construirea unitatii economice SRL,, StarFucks’’ am parcurs citeva etape

importante :

 A fost nevoie să aleg forma organizatorico-juridică ;

 Am ales denumirea unității economice ;
 Am stabilit obiectivul și scopul de bază ;
 Am stabilit genul de activitate ;
 După aceste 4 etape am verificat dacă a fost acceptat numele si emblema
aleasă , la Registrul Comerțului ;
 Am întocmit actul constitutiv al societății ( corespunzător formei juridice
de societate aleasă);
 Am deschis contul de virament ;

Cu ajutorul acestor etape am construit o întreprindere foarte profitabilă în

ziua de astăzi.
Însă pentru inființarea unei unități economice, nu e sufficient doar
parcurgerea acestor etape , vom avea nevoie și de documente pentru înființare, în
continuare le voi enumera ;
1. Acte doveditoare pentru sediu .
2. Declarație pe proprie raspundere pentru înregistrare.
3. Întocmirea actului constitutiv.
4. Dovada privind efectuarea vărsamintelor in numerar .
5. Specimentul de semnătură.
6. Avize și autorizații de funcționare.
7. Deschiderea contului de virament.
8. Obligația ștampilelor , parafelor și sigiliilor.

6
 Însă pentru înființarea unității economice SRL,, StarFucks ‘’ am avut
nevoie de documente ca:

1. Acte doveditoare pentru sediu , unde se includ:

- Contract de vânzare-cumpărare;
- Contract de închiriere sau subânchiriere;
- Contract de asociere în participațiune;
- Contract de leasing;
- Extras din cartea financiară;
2. Declarație pe proprie răspundere;
3. Actul constitutiv;
4. Dovada privind efectuarea vărsămintelor;
5. Avize și autorizații de funcționare;
6. Deschiderea contului de virament;
7. Obținerea ștampilelor , parafelor și sigiliilor;

7
 1.3. Structura managerială a întreprinderii.

Nu se poate imagina desfășurarea unei activități în colectiv, fără existența

unei anumite ordini în ceea ce privește rolurile angajaților, fără reglementarea
sarcinilor și responsabilitășților acestora și a legăturilor pe care funcționarea
organizației le presupune. Acest lucru este valabil în orice domeniu: într-o
orchestră și în fotbal, în administrație și în afaceri etc. Proiectarea sistemului de
roluri în organizație este o problemă fundamentală a managementului,
concretizată în structura organizatorică a firmei.
Structura organizatorică reprezintă ansamblul posturilor și
compartimentelor unei organizații si legaturile ce se stabilesc între acestea.
Structura organizatorică evidențiază posturile de conducere create în
întreprindere, de aceea mai este numită și structura de conducere, iar elaborarea
ei, organizarea conducerii.
Asemeni oricărei unități economice , SRL,, StarFucks ‘’ de asemenea își
are propria structură organizatorică :

Manager
general

Manager Manager de Manager vanzari Manager resurse

financiar productie umane

Department Department Department vinzari Department

financiar productie
HR

8
 Macelari Servicii de
contabil Agent vinzari
personal
Merceolog
Vinzator
Depozitar

Conform fiecărui departament în parte , fiecare din muncitori își

desfășoară activitatea sa, cu mult efort și sârguință pentru a avea profit
întreprinderea cât și ei un salariu decent.
Fiecare dintre personal a întreprinderii iși au obligațiunile sale.
Structura obligațiunilor funcționale a managerului general:

Manager principal

Controlul
Planificarea

Organizarea Comandă Coordonarea

El schițează
Menține
ceea ce firma
firma pe
trebuie să
Preia sarcinile Armotizează drumul pe
întreprindă
Transmite care va atinge
pentru a avea în timpul interesele
sarcinile și obiectivul
success. planificarii și le individuale sau
convinge propus.
repartizează de grup cu
membrii
grupurilor de sarcinile
organizației de
persone și organizației.
a fi mai
sectoarelor din
precauți în
firmă.
strategia
aleasă.

9
 În procesul efectuării controlului, agentul economic supus
verificărilor este în drept:

 să verifice delegaţia de control şi să ia cunoştinţă de legitimaţia de

serviciu a controlorului.

 Delegaţia de control conţine următoarele informaţii:

- denumirea agentului economic supus controlului;

- timpul (planificat sau inopinat) şi scopul controlului;

- aspectele care urmează să fie examinate în cadrul controlului;

- numele complet al inspectorului;

- termenul de efectuare a controlului;

 să fie informată referitor la drepturile şi obligaţiile sale;

 să conteste acţiunile inspectorilor;
 să prezinte dovezi şi explicaţii în favoarea sa;
 să ceară anexarea la actul de control a oricăror documente sau copii
ale acestora, pe care are dreptul să aplice semnătura şi să dea explicaţii în scris,
precum şi să ceară includerea în actul de control a menţiunilor cu privire la unele
fapte sau drepturi/obligaţii;
 să ia cunoştinţă de actul de control şi de procesele-verbale de
constatare, întocmite în cadrul controlului;
 să asiste personal sau prin reprezentantul său în procesul controlului;
 în cazul în care nu este de acord cu rezultatele controlului efectuat,
conducătorul sau persoana responsabilă a agentului economic supus controlului
are dreptul să-şi expună în scris opinia separată, care se anexează la actul de
control.

10
 Pe lângă drepturi, agentul economic supus controlului are și obligații:

Agent economic

să asigure
să
inspectorilor
acces liber în coopereze
locurile unde să prezinte cu
să deţină să asigure, în
se produc, se documentele inspectorul
condica de cazul
comercializeaz şi controalelor şi să
înregistrare
ă, se informaţiile planificate, contribuie
ambalează, se
a
ce ţin direct prezenţa la
depozitează controalelor
de obiectul conducătorul exercitarea
produsele sau efectuate de
ui său drepturilor
se prestează
controlului, organele de (adjunctului acestuia.
serviciile. Dacă solicitate de control; să acestuia) sau
locurile inspector în permită a
respective vederea accesul conducătorul
coincid cu efectuării inspectorilor ui
locuinţa controlului; subdiviziunii
în încăperile
agentului sale
sale de
economic, iar responsabile
acesta refuză serviciu pe
de aspectele
accesul parcursul
ce ţin de
inspectorului programului
controlul în
desemnat de lucru; cauză. În
pentru control, cazul
ultimul va controalelor
solicita sprijinul inopinate, va
sau asigura
participarea prezenţa
organelor de persoanelor
poliţie; menţionate
imediat ce va
fi posibil în
virtutea
circumstanţel
or obiective;

11
 În cazul în care conducătorul sau persoana responsabilă a agentului
economic se eschivează de la prezentarea documentelor necesare, inspectorul sau
conducătorul grupului de control este în drept să se adreseze organelor de poliţie
pentru a obţine sprijin la iniţierea şi efectuarea controlului respectiv şi să
întreprindă măsurile prevăzute de Codul contravenţional al Republicii Moldova.
În cazul în care agentul economic refuză să prezinte produsele, serviciile pentru a
fi controlate, inspectorul principal de stat este în drept să elibereze prescripţia
privind interzicerea definitivă a fabricării (producerii), plasării pe piaţă, livrării,
depozitării, comercializării produselor, a prestării serviciilor.
Merceologul execută aprovizionarea cu mărfuri a firmei/ instituţiei ȋn
care lucrează şi desfacerea acestora către beneficiari.
De asemenea are un șir de obligațiuni :

Merceolog
Merceolog

nu execută nici o
este strict interzisă
sarcină
să asigure consumarea de
suplimentară legată
păstrarea băuturi alcoolice
de activitatea sa
secretului înainte de intrarea în
decât daca ea vine
profesional serviciu sau pe timpul
de la persoanele
privind activităţile serviciului;
autorizate şi dacă
vine pe cale ce se desfăşoară
ierarhică şi se în cadrul spaţiului
încadrează în de lucru;
prevederile legale;

12
 SARCINILE DE BAZĂ A SEFULUI DE SECTIE:
Răspunzător de orice secţie , supraveghează utilizarea efectivă a resurselor
materiale şi financiare, organizează lucru cu cadrele, recrutarea, repartizarea şi
folosirea lor eficientă, reprezintă organizaţia proprie în relaţiile de lucru cu alte
secţii.
Seful de secție de asemenea posedă obligații funcționale:

Șef secție

a)duce
asigură
răspunderea
angajatul cu
secţiei; verifică şi duce tot necesarul
evidenţa participă la pentru
b)organizează
disciplinei organizarea executarea
adunări în
muncii şi a lucrului în sarcinilor de
interiorul
igienei secţie, la serviciu;
secţiei cu
lucrătorilor, ia verifică şi duce încadrarea
angajaţii
măsuri de evidenţa muncitorului
pentru a
prevenire a calităţii în câmpul
discuta toate
cazurilor producţiei, să muncii;
neajunsurile
neplăcute; fie la cel mai
şi de-a
înalt nivel,
perfecţiona în
verifică
permanenţă
producţia
lucru în secţie
finită;

13
RESPONSABILITĂŢILE:
- să respecte regulamentul intern al unităţii;
- să respecte disciplina muncii;
- să respecte cerinţele de protecţie şi igienă a muncii;
- să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de instrucţiunea funcţiei
ATRIBUŢIILE: Hotărăşte întrebările apărute în interiorul secţiei, dă avize
subalternilor, decide în privinţa perfecţionării lucrului ca scop fiind creşterea
productivităţii.

Depozitarul este acea persoana caruia i se incredinteaza o marfapentru vinzare

in contul proprietarului.

Obligatiunile funcionale a depozitarului:

Depozitar

primirea si eliberarea
produselor (conform
facturilor);

organizaea procesului de
încarcare-descărcare;

menținerea în regulă a
sortimentului în depozit;

urmărirea termenilor de
valabilitate;

14
 Vânzătorul este o persoană fizică sau juridică care vinde ceva ocazional sau
permanent.
Obligatii:
Vanzator

să transmită
proprietatea
bunului sau, să radieze din cartea
după caz, funciară, pe
cheltuiala sa,
dreptul vândut;
să predea  să îl garanteze pe drepturile înscrise
bunul; cumpărător asupra imobilului
contra evicțiunii și vândut, dacă acestea
viciilor bunului sunt stinse.

Recrutarea reprezintă procesul prin care organizația localizează și atrage

persoanele potrivite pentru a ocupa posturile vacante. Pentru majoritatea
organizațiilor, recrutarea este un proces continuu, astfel încât angajații care
părăsesc organizația sau sunt promovați să fie înlocuiți de alte persoane,
permitând dezvoltarea organizației. Recrutarea poate constitui un proces
costisitor.

15
 Procesul de recrutare;

În timpul procesului de recrutare si selectare, interesele organizației și ale

candidatului ar putea fi conflictuale. Organizația încearca să evalueze punctele
forte și punctele vulnerabile ale candidatului, în timp ce acesta caută să
evidențieze numai aspectele favorabile. Similar, organizația caută să prezinte
numai aspectele pozitive ale postului respectiv. Mai mult, organizația dorește, pe
de o parte, să pună candidatul într-o situație confortabilă, pentru a mări
probabilitatea ca aceasta să accepte slujba, iar pe de altă parte, nevoia de a evalua
candidatul poate presupune metode mai puțin confortabile pentru candidat, ca
investigații asupra trecutului acestuia sau interviuri stresante. La rândul său,
candidatul dorește să pară politicos și entuziast în ceea ce privește organizația
pentru a-și mări șansele de obținere a unei forțe, dar vrea sa obțină și informații
despre salariu, posibilități de avansare și perspectivele organizației.

16
Familiarizarea cu Regulamentul Intern și Normele în vigoare referitoare la
protecția muncii în unitatea comercială.

Protecția muncii sau securitate și sănătate în muncă se referă la sistemul

de măsuri luate ca să controleze riscurile de vătămare și îmbolnăvire a
lucrătorului, ca urmare a activității sale profesionale.
Atunci când lucrătorii își desfășoară în siguranță activitatea, angajatorul
nu are decât de câștigat. În primul rând, pentru ca productivitatea unității sale va
crește, având în vedere ca toți lucrătorii vor fi capabili să își îndeplinească
sarcinile de serviciu. Imaginea unității se va îmbunătîți și ea destul de repede, iar
creșterea numarului de clienți ar trebui să fie o consecință firească a modului
pozitiv în care ceilalți percep unitatea.

Obligatiile angajatorului privind protectia muncii

Angajatorul are datoria de a le asigura lucratorilor cel mai sigur mediu de
lucru posibil. Vorbim, pe de o parte, despre limitarea posibilităților ca lucratorul
să fie vatămat fizic de un utilaj sau de contactul cu o substanță, spre exemplu. Tot
de angajator ține și limitarea, pe cât posibil, a efectelor pe care temperaturile
extreme de la locul de muncă le au asupra lucrătorilor. Mai exact, dacă
temperaturile la care se lucrează sunt extreme (peste 37 de grade Celsius, cu
umiditate crescută sau sub -20 de grade Celsius, cu vânt puternic), angajatorul
trebuie să se asigure că lucrătorii au acces la lichide cu care să se hidrateze, că
alternează efortul dinamic cu cel static și că au program scurt, dacă situația o
impune.
Tot de asigurarea unor bune condiții de muncă ține și combaterea stresului
la locul de muncă, apărut, de regulă, din pricina că cerințele postului nu se
potrivesc cu capacitățile și așteptările lucrătorului. Deși stresul nu este o boală în
sine, existența sa la locul de muncă l-ar putea îmbolnăvi pe lucrător, așa că, la
acest moment, se discută nu doar la nivel național, ci și la nivel European, în
vederea stabilirii de norme specifice mai eficiente pentru combaterea sa.
Legile în vigoare stabilesc cine și ce sarcini trebuie să iși asume, în
vederea asigurării securității și sănătății în muncă.

17
Evaluarea riscurilor la locul de muncă
Această evaluare a riscurilor este primul pas în implementarea măsurilor
de protecția muncii. Importanța sa este foarte mare pentru că, bazându-se pe o
evaluare potențial incompletă, responsabilul cu protecția muncii ar putea întocmi
un plan ineficient de prevenire și protecție, iar securitatea și sănătatea în muncă a
lucrătorilor n-ar mai putea fi garantate, în ciuda eforturilor.

Programul de munca si de odihna

Art. 111– Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul
prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și
atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă,
contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislatiei în vigoare.

Art. 112. – (1) Pentru salariații angajați cu norma întreaga durată normală a
timpului de muncă este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de
6 ore pe zi si de 30 de ore pe săptămână.

Art. 113. – (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de

regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o
repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a
timpului de muncă de 40 de ore pe saptămână.

Art. 114. – (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de
ore pe saptămână, inclusiv orele suplimentare.
Programul de muncă –reprezintă perioada de timp în care angajații își
desfăsoară activitatea.

Programul de munca:
Zile lucratoare Luni – Vineri
10:00- 22:00
Pauză de masă :
14:30-15:30
Sambata –Duminica
12:00-18:00
18
Programul de odihnă – reprezintă perioada de timp în care angajații se recreează .

Programul de odihnă:
Luni-Vineri
Pauza va fi o oră începând de la 14:30-15:30
Sambata-Duminica
Pauza va fi
O oră jumate începand de la orele 14:00 la 15:30

În conducerea întreprinderilor se constată o accentuată orientare spre

folosirea unor metode operaţionale, care să dea posibilitate înlocuirii conducerii
descriptivo-empirice cu metode1 normative, ştiinţifice.
Prin metodă de conducere înţelegem maniera în care managerii, cu
ajutorul unui complex coerent de instrumente, îşi exercită influenţa asupra
factorilor de care dispune în scopul folosirii lor raţionale, în efortul de atingere a
obiectivelor prestabilite.
Prin procedeu de conducere înţelegem “rutina” pe care o aplică
conducerea cu scopul obţinerii informaţiilor necesare luării deciziilor.
Instrumentele de conducere sunt mijloacele pe care le are la dispoziţie
managerul pentru a-şi exercita funcţiile, respectiv: regulamente, planuri,
programe, tabloul de bord etc.
Tehnica de conducere reprezintă modul concret de acţiune al
managerilor, determinat de metoda de conducere aplicată; prin tehnica de
conducere se realizează o simbioză între cunoştinţele propriu-zise (tehnice) ale
conducătorului şi măiestria sa personală 2 în utilizarea procedeelor şi
instrumentelor de conducere.
Metoda de conducere folosită are atât un conţinut economic - vizează
creşterea profitului - cât şi unul social.
Metodele, în general, sunt clasificate după numeroase criterii (domeniul
de utilizare, obiectivul urmărit, caracterul acestuia), dintre acestea cel mai
important apreciem că este cel al sferei de aplicabilitate care le grupează în:

19
  metode propriu-zise (generale) de conducere, vizează ansamblul
procesului de conducere, se pot aplica în toate domeniile de activitate,
atât la nivelul întreprinderii, cât şi al subdiviziunilor acestora. Din rândul
acestora amintim: conducerea prin obiective, conducerea prin produs,
conducerea prin excepţii, conducerea prin bugete, conducerea prin
delegare de autoritate etc.;
 metode şi tehnici specifice care se aplică în cadrul unei funcţii, cu o sferă
de aplicabilitate mai restrânsă, din rândul cărora amintim: tehnici
sociometrice, tehnici de previziune, tehnici de ordonare şi evaluare a
programelor etc.).

Conducerea prin obiective

Este probabil cea mai folosită metodă de conducere, în consecinţă unele
din principiile ei se aplică chiar şi atunci cînd se foloseşte o altă metodă. Metoda
de conducere prin obiective poate fi definită drept „un sistem de conducere bazat
pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul executanţilor, care
participă nemijlocit la stabilirea lor şi pe corelarea strânsă a recompenselor şi,
respectiv, a sancţiunilor cu nivelul realizării obiectivelor prestabilite (planificate)

20
 Conducerea prin produs
Singura cale de satisfacere a nevoilor oamenilor, pe de o parte, şi de
desfăşurarea unei activităţi profitabile, pe de altă parte, este realizarea unui astfel
de produs şi/sau serviciu care să răspundă simultan şi în cel mai înalt grad celor
două deziderate (să satisfacă într-un înalt grad o nevoie umană şi să aducă
producătorului şi intermediarilor profit). Această necesitate determină în
întreprinderi o preocupare pentru perfecţionarea continuă a produselor şi
serviciilor oferite beneficiarilor, pentru reducerea, suprimarea şi înlocuirea celor
perimate. Realizarea sarcinilor de acest gen ale întreprinderilor pot fi îndeplinite
cu bune rezultate folosind metoda de conducere prin produs.
Conducerea prin produs poate fi definită drept „o manieră de a conduce
cu ajutorul căreia toate problemele referitoare la un produs important (sau o grupă
de produse) sunt grupate şi subordonate, pentru coordonare şi supraveghere, unei
conduceri specifice şi într-un fel separate din cadrul întreprinderii”

Conducerea prin rezultate

Conducerea prin rezultate este metoda prin care fiecare manager, indiferent de
nivelul ierarhic pe care se situează, are responsabilitatea obţinerii rezultatelor
fixate compartimentului pe care-l conduce. Rezultatele ce revin unui
compartiment pot fi atinse făcându-se apel atât la totalitatea resursele atribuite,
cât şi la pregătirea, experienţa şi capacitatea managerului. Această metodă se
poate defini drept un mod organizat de obţinere a unor rezultate, ca urmare a
desfăşurării şi evaluării activităţii conducătorilor, în procesul de realizare a unor
obiective. Spre deosebire de metoda conducerii prin obiective această metodă
pune accentul doar pe rezultatul final.

Conducerea prin excepţii

Dinamismul tehnologiei, mărimea şi complexitatea întreprinderilor au
determinat, printre altele, şi o multiplicare a sarcinilor conducerii într-o asemenea
măsură încât se pune sub semnul întrebării capacitatea managerilor de a face faţă
multitudinii de sarcini. În aceste condiţii, o raţionalizare a muncii de conducere se
poate realiza dacă admitem regula ca la un anumit nivel ierarhic de conducere să
ajungă doar informaţiile ce depăşesc, prin semnificaţia lor, puterea de decizie a
tuturor managerilor aflaţi pe nivelurile ierarhice inferioare lui, informaţii
excepţionale, (de „excepţie”). În virtutea acestui principiu conducerea prin
excepţii este înţeleasă ca un proces de prelucrare şi de decizie în care sunt folosite
numai informaţiile care reprezintă abateri, peste limitele admise, de la planuri,
programe, norme, obiective, normative, rezultate etc.

21
Alte metode moderne de conducere

Conducerea prin proiecte

Metoda conducerii prin proiecte asigură rezolvarea rapidă şi eficientă a
unor lucrări complexe sau complicate în termenele stabilite şi cu cheltuieli
minime, datorită faptului că permite ordonarea activităţilor după un „calendar”
optim (căruia îi corespunde un buget de cheltuieli minim) şi urmărirea
concomitentă a desfăşurării tuturor activităţilor în curs de execuţie şi corelarea lor
cu resusele existente, disponibile.

Conducerea prin bugete

Metoda foloseşte bugete la nivelul tuturor compartimentelor pentru care
se detaliază planuri şi obiective ce revin atât colectivelor respective, cât şi
managerilor lor. Metoda are un profund caracter economic, urmărind în detaliu
contribuţia fiecăruia din compartimentele întreprinderii la cheltuielile, veniturile
şi profitul sau pierderile totale; în acest fel, contribuie la obţinerea unor rezultate
superioare.

Metoda delegării
Este o metodă utilizată frecvent în conducerea întreprinderilor (cel mai
adesea în completarea altor metode) datorită faptului că raţionalizează munca
managerilor, prin transferul, către colaboratori, a unor sarcini, mai ales în
perioadele de activitate intensă. Metoda creează, de asemenea, un climat prielnic
dezvoltării iniţiativei colaboratorilor care sunt implicaţi în conducere. Metoda
delegării se poate defini ca un transfer temporar, către un colaborator, a uneia din
sarcinile de serviciu ale managerului, transfer însoţit de competenţa şi
responsabilitatea corespunzătoare sarcinii respective.

Metode de stimulare și motivare a personalului

Motivarea angajaților este procesul prin care managerii îi determină pe
salariați să lucreze foarte bine, dându-le motive pentru aceasta. De fapt managerii
de resurse umane întotdeauna motivează angajații, cu toate că uneori nu sunt
conștienți că o fac. Astfel dacă managerul le dă angajaților un motiv pentru a
lucra mai bine, înseamnă că el generează o motivație pozitivă

22
 Angajatii motivati au o viziune pozitiva, sunt incantati de ceea ce fac si
sunt constienti de faptul ca investesc timp in ceva ce merita. Pe scurt, persoanele
ce fac parte dintr-o echipa motivata se bucura de activitatea profesionala si au o
performanta ridicata. Orice lider eficient isi doreste o organizatie in care
personalul sa afiseze aceasta atitudine. De aceea, este vital pentru un lider sau un
manager sa foloseasca tehnici de motivare astfel incat sa isi mentina echipa
inspirata si sa asigure stimularea performantei angajatilor.
Fiecare membru al unei echipe este diferit si, prin urmare, raspunde diferit
la anumiti factori motivationali. De aceea, este important ca managerul sa-si
cunoasca echipa, sa descopere ce ii motiveaza pe membrii acesteia si sa gaseasca
combinatia optima de factori intrinseci si extrinseci de motivare a angajatilor.
Principiile pe care se bazeaza angajatorul in stimularea si motivarea
angajatilor:

1. Stimularea bănească, care constituie un element motivator principal

pentru orice angajat indiferent de nivelul ierarhic pe care se află acesta.
2. Aprecierea obiectivă a performanțelor realizate de fiecare angajat și
stabilirea recompenselor care i se acordă în funcție de aceste performanțe.
Managerii trebuie să aibă în vedere că lipsa de obiectivitate în aprecierea
rezultatelor muncii, în recunoașterea contribuției reale a fiecărui angajat la
realizarea obiectivelor întreprinderii provoacă stări de frustrare în rândul
angajaților.

Dacă există concordanță între rezultatele muncii și recompensele acordate

unui angajat, atunci acesta va avea satisfacție în muncă (stare psihică opusă
celei de frustrare) și va crește gradul de integrare a lui în colectiv.
3. Asigurarea participării angajaților la luarea deciziilor
importante privind activitatea întreprinderii, luarea în considerare a opiniilor
acestora. Aceste aspecte reprezintă forme de recunoaștere și prețuire a capacității
profesionale a angajaților, a atașamentului lor față de întreprindere.
4. Folosirea cercurilor de calitate, adică a unor grupuri de angajați care se
întâlnesc periodic pentru a identifica cele mai bune modalități privind
îmbunătățirea calității și a rezultatelor muncii. Cu această ocazie angajații
au posibilitatea să se implice în soluționarea problemelor și să-și manifeste
creativitatea.
5. Îmbogățirea conținutului muncii, adică acordarea unor responsabilități
sporite angajaților și a autorității corespunzătoare, aceasta fiind apreciată de
specialiști ca fiind cea mai bună cale de a motiva angajații.

23
 6. Programul de muncă flexibil care dă posibilitatea angajaților să lucreze cu
o altă structură a zilei de muncă decât cea normală (adică 8 ore consecutive
pe zi), prin aceasta ei dobândind un control mai mare asupra timpului lor și
a activităților pe care le desfășoară.

7. Aplicarea sistemului de muncă ″zero defecte″ care constă în stimularea

angajaților pentru a-și realiza corect, de prima dată sarcinile de muncă.
Stimularea se va axa pe recunoașterea măiestriei angajaților în executarea
unor sarcini de muncă specializate și pe stimularea mândriei lor
profesionale.

Selectarea strategiilor managerului şi comportamentul acestuia în situaţii de

conflict în colectivul de muncă
Ce este conflictul?
Cei mai multi manageri îl descriu ca o stare tensională care apare atunci
când două sau mai multe grupuri din cadrul organizației trebuie să intre în
interacțiune pentru a îndeplini o sarcină, a lua o decizie și a realiza un obiectiv
sau a soluționa o problemă. Simplă interacțiune nu este de ajuns pentru a produce
un conflict.

Managementul conflictelor trebuie să dezvolte aptitudini și deprinderi

șefilor și comandanților pentru ca acestia să gândească aspectele pozitive și
negative ale conflictelor și să găsească rapid soluții de rezolvare a acestora.

24
 1.4. Nivelul mecanizării cu utilaj comercial – tehnologic a
unității comerciale
Cu siguranță, clienții vor intra într-un magazin cu vitrinele frumos
amenajate, le va atrage atenția numele companiei, care de obicei este scris la
intrare în magazin și desigur vor exista mai mulți cumpărători dacă magazinul va
fi amplasat favorabil.Magazinul va fi dotat cu următoarele utilaje comercial-
tehnologice:
 Un mic camion cu care vom livra marfa;
 Coșuri sau cărucioare pentru transportarea mărfurilor în interiorul
magazinului și până la încărcarea lor în propriile mijloace de transport;
 Stilajele pentru amenajarea mărfei;
 Rafturi metalice;
 Aviziere cu picior pt a scrie reducerile zilei;

25
Capitolul II. Activitatea comercială a unității comerciale.

2.1. Organizarea aprovizionării cu mărfuri a unității comerciale

Una din cele trei grupe principale de activitati ale intreprinderii de comert cu amanuntul este
aprovizionarea cu marfuri.

Acoperirea desfacerilor de marfuri se realizeaza din stocurile existente in depozitele

intreprinderii comerciale cu amanuntul si din intrarile de marfuri de la diferiti furnizori.

Intrarile de marfuri reprezinta cantitatile de produse cu care - se aprovizioneaza societatea

comerciala intr-o perioada de timp. Acest indicator se fundamenteaza pe baza vanzarilor cu
amanuntul planificate, pe stocul existent la inceputul perioadei si pe cel planificat pentru
sfarsitul acesteia.

In planul intreprinderii comerciale aceste intrari se stabilesc la nivel de an, cu defalcate pe

trimestre si pe grupe de marfuri.

Achizitionarea marfurilor de la diversi furnizori si aprovizionarea cu aceste produse a unitatilor

de desfacere constituie activitati de baza ale intreprinderii comerciale. Sursele, cantitatile,
structura sortimentala si calitatea marfurilor achizitionate influenteaza in mod direct volumul
vanzarilor, nivelul stocurilor, viteza de circulatie si in final rentabilitatea intreprinderii
comerciale cu amanuntul.

Sursele principale pentru aprovizionarea marfurilor pot fi:

v     societati comerciale din ramura industriei si a agriculturii;

v     intreprinderi de comert cu ridicata;

v     import de marfuri.

Schimbarea treptata si constanta a raportului dintre cerere si oferta in favoarea ultimei la tot
mai multe marfuri lasa loc initiativei sporite a intreprinderilor comerciale in achizitionarea
fondului de marfa necesar.

Formele principale de aprovizionare a marfurilor sunt:

v     achizitionarea marfurilor direct de la firma producatoare. Aducerea marfurilor direct de la

intreprinderile producatoare reprezinta calea cea mai scurta, rapida si ieftina.

v     aprovizionarea magazinelor din depozitele proprii ale intreprinderii comerciale cu

amanuntul. Aceasta forma este des intalnita in reteaua comerciala cu amanuntul la legume si
fructe. In cazul aprovizionarii prin depozit, mar 646e47g furile achizitionate de la furnizori sunt
aduse in depozitele de legume si sortate si pastrate, de unde ulterior sunt livrate magazinelor.
Exista si pentru aceste produse si forma de aprovizionare prin tranzit, cand marfurile sunt aduse
direct de la furnizori la magazine.

26
Achizitionarea marfurilor si aprovizionarea retelei comerciale cu amanuntul trebuie sa aiba la
baza respectarea unor principii si cerinte de eficienta, astfel

Volumul, structura si particularitatile cererii de marfuri din raza de activitate a intreprinderii

comerciale cu amanuntul trebuie sa constituie principiul de baza in achizitionarea fiecarui
articol sau sortiment. Se va avea in vedere caracteristicile si particularitatile cererii determinate
de zona geografica, mediul rural sau urban etc., unde unitatea comerciala isi desfasoara
activitatea.

Aprovizionarea retelei comerciale de catre intreprinderea comerciala cu amanuntul sa se

efectueze conform planului intrarilor de marfuri. Caracterul planificat al aprovizionarii asigura
o mai buna corelare a ofertei de marfuri cu cererea populatiei. Organizarea planificata a
achizitionarilor de marfuri include caracterul ritmic al primirilor si livrarilor de marfuri astfel
incat sa se asigure vanzarea continua a marfurilor catre populatie. Ritmicitatea intrarii
marfurilor de la furnizori, respectiv a livrarilor de marfuri catre magazine se stabileste prin
grafice - instrumente ale planificarii curente. La marfurile unde se incheie contracte cu
furnizorii graficul intrarii marfurilor se anexeaza la acestea. Devansarea acestor grafice
conduce la suprasolicitarea spatiilor de depozitare, imobilizari de capital, iar depasirea lor are
efecte negative prin crearea unor goluri in vanzare, aparitia unor stocuri de marfuri
nevandabile.

Cantitatea si structura sortimentala a marfurilor ce urmeaza a se achizitiona trebuie sa

corespunda volumului si structurii vanzarilor preconizate. Concordanta de sortiment trebuie
asigurata pe grupe si subgrupe de marfuri, pe articole, dimensiuni, culori etc.

Frecventa aprovizionarii trebuie sa fie corelata cu frecventa cererii pentru anumite produse.
Marfurile de cerere curenta (paine, legume, carne s.a.) se aduc zilnic in magazine iar cele de
cerere periodica se aduc la anumite intervale de timp (saptamanal, lunar). Indiferent de natura
marfurilor criteriul principal ce se are in vedere la stabilirea frecventei aprovizionarii il
constituie realizarea unei viteze de circulatie a marfurilor cat mai ridicata.

Marimea cheltuielilor de circulatie sa fie cat mai redusa. Cheltuielile de transport, manipulare,
pastrare in depozite, perisabilitatile etc., formeaza o buna parte a cheltuielilor de circulatie. De
aceea, reducerea cheltuielilor legate de aprovizionarea marfurilor contribuie in mod direct
la  cresterea rentabilitatii unitatii comerciale.

Aprovizionarea cu marfuri a magazinelor sa se faca tinand cont de capacitatea de depozitare a

lor.

Distribuirea produselor noi se recomanda a se face la magazinele reprezentative,

amplasate central.

Principalele documente pe baza carora are loc primirea marfurilor sunt contractele economice
si comenzile de marfuri.

Contractele economice se incheie pe sezoane pentru marfurile de sortiment complex supuse

oscilatiilor sezoniere sau modei si pe an la celelalte marfuri.

27
Contractul economic incheiat intre furnizori si beneficiari reglementeaza prin continutul sau
toate elementele principale ale achizitionarii si intrariilor: cantitatea, calitatea, sortimentul,
pretul etc.

La marfurile de sortiment complex contractul este  insotit de o specificatie amanuntita a

sortimentului, iar pentru toate marfurile - graficul de intrare.

Comenzile de marfuri reprezinta o modalitate operativa si elastica de aprovizionare a

intreprinderii comerciale. Ele ofera unitatilor comerciale posibilitatea de a achizitiona
cantitatile si sortimentele necesare in functie de intensitatea vanzarilor, miscarea stocurilor,
evolutia modei sau alti factori.  Ele pot fi transmise prin fax, telefonic, delegati sau alte forme
scrise.

28
2.2.Organizarea proceselor tehnologico-comerciale la
întrepnridere
In comert se efectuiaza o gama larga de operatiuni care, dupa rolul lor in
circulatia marfurilor , pot fi deferentiate in doua grupe:
-operatiuni tehnologice
-operatiuni comerciale
Operatiunile tehnologice reprezinta prelungirea procesului de productie in comert
si sunt legate mai mult de prelucrarea marfurilor
Operatiunile comerciale vizeaza cumpararea si vanzarea marfurilor.La ele se
refera:
-studierea cererii de cumparare
-organizarea legaturilor economice intre producatorii si cumparatorii de marfuri
-publicitatea marfurilor
-achizitiile si vanzarile de marfuri cu ridicata.
Un rol insemnat in cadrul organizarii activitatii comerciale o are valorificarea
rationala a tuturor resurselor de marfuri , atragerea ne noi furnizori in circulatia
marfurilor.
Realizarea lucrului comercial necesita o extindere a operatiilor de import-
export.In vederea acestui obiectiv lucratorii comerciali trebuie sa cunoasca bine
sectoarele industriale si agrare din tara,posibilitatea de productie, nivelul de
satisfacere a cererii de cumparare din sursele locale. Este important sa fie studiate
si sursele de import, tinand cont de o multime de factori:preturi, cheltuieli de
transport, reglementari vamale s.a.
O importanta deosebita in perfectionarea activitatii comerciale o are
computerizarea lucrului comercial care, de fapt, asigura automatizarea selectarii
informatiei despre cererea de marfuri, furnizori, numarul contractelor incheiate,
evidenta si controlul achizitiilor si vanzarilor de marfuri cu ridicata s.a.
Computerizarea operatiunilor comerciale va constitui un sistem informativ
complex de prelucrare si transmitere a informatiei comerciale.

29
Capitolul III. Activitatea de marketing în unitatea comercială.

3.1 Strategii si politici de marketing.

STRATEGIA DE PIATA a capatat o pozitie dominanta in raport cu alte

componente ale marketingului, datorita faptului ca exprima esenta marketingului,
de satisfacere a nevoilor consumatorului in conditii de maxima eficienta.
Strategia de piata a devenit nucleul central al politicii de marketing. Prin natura
obiectivelor propuse cat si prin amploarea eforturilor material–financiare ce le
implica strategia de piata, formeaza elementul principal al politicii de marketing.
Datorita acestui fapt, strategia de piata constituie punctul de plecare si de referinta
pentru toate celelalte strategii.

La decizia de stabilire a unei strategii de piata trebuie avut in vedere o serie de

factori, cum ar fi: dinamica pietei, exigentele pietei, concurenta, dar si resursele
materiale si financiare ale agentului economic.

Astfel strategia de piata poate fi

De crestere

De mentinere pe piata

De supravietuire

Ofensiva (cresterea cotei de piata )

Grafic strategia de piata in cadrul politicii de marketing se prezinta astfel:

30
1. POLITICA DE PRODUS

Produsul sau serviciul se refera la finalitatea activitatii agentului economic, sub

forma de bunuri materiale sau servicii destinate satisfacerii nevoilor
consumatorilor.

Produsul sau serviciul cuprinde nu numai caracteristicile merceologice, dar si alte

elemente cum ar fi: numele de societate renumita, consilierea cumparatorului,
facilitati acordate consumatorului, imaginea serviciului.

O imagine pozitiva si diferentiata a produsului si serviciilor departajeaza un

produs sau servicii de altele si mareste sansa de vanzare pe piata .

2. POLITICA DE DISTRIBUTIE

Finalizarea activitatii agentilor economici este ajungerea produselor si serviciilor

la consumator. Pentru indeplinirea acestei conditii sunt necesare unele conditii:

stabilirea punctelor de distributie/vanzare;

stabilirea modalitatilor de aprovizionare cu produse si servicii;

stabilirea modului de manipulare, prezentare, vanzare;

Toate aceste elemente formeaza obiectivul politicii de distributie comerciala si

fizica .

3. POLITICA DE PROMOVARE

Politica de promovare cuprinde un ansamblu de actiuni, prin care se realizeaza

flixul de informatii intre agentul economic si mediul inconjurator in care-si
desfasoara activitatea .

Consumatorii nu au posibilitatea sa culeaga singuri informatii cuprinzatoare

asupra marfurilor si serviciilor existente pe piata, de unde, cand si la ce pret le pot
cumpara .

Agentii economici recurg la forme moderne de comunicare permanenta cu

consumatorii si la o ampla difuzare de informatii despre produsele si serviciile
oferite pe piata. De asemenea trebuie subliniata necesitatea respectarii calitatii
actiunilor de promovare si a mesajelor transmise, care sa nu atinga interesele
consumatorilor .

31
4. POLITICA DE PRETURI

Pretul si politica de preturi ocupa un loc central in relatiile agentului economic cu

piata, jucand un rol determinant in actul de vanzare–cumparare .

Stabilirea pretului unui produs sau serviciu este o decizie majora pentru fiecare
agent economic, cu influienta directa asupra intregii activitatii economice .

Trebuie sa explicam mai intai cateva categorii economice legate de formarea

pretului

a) Valoarea este legata de productia de marfuri (produse sau servicii) si

reprezinta totalitatea cheltuielilor materiale si forta de munca (inclusiv
profitul), inglobate intr-un produs sau serviciu .
b) Valoarea de intrebuintare reprezinta capacitatea unui produs sau
serviciu, de a satisface o trebuinta a consumatorului, de a fi utila cuiva si
numai in virtutea acestui fapt, pot fi vandute la piata de marfuri sau piata
serviciilor .
c) Pretul este expresia valorii in forma baneasca, acesta cuprinzand
costurile materiale, salariile si contributiile aferente si profitul. Pretul se
formeaza la piata in mediul de concurenta, fara a tine cont de costurile
individuale, ci de costurile medii recunoscute de piata.

STRATEGIA DE PRET

Obiectivul fundamental al strategiei de pret il constituie asigurarea vanzarii

produselor si serviciilor, recuperarea costurilor si obtinerea profitului .

Strategia de pret, ca instrument de marketing depinde de obiectivele propuse si

poate fi

Strategia pretului inalt pentru produse si servicii, produse modernizate, produse

de calitate inalta, vile si apartamente de lux;

Strategia de patrundere pe piata, cu stabilirea unor preturi mai reduse pentru

cucerirea unui segment de piata;

Strategia pretului de mentinere pe piata, cu practicarea unor preturi moderate, de

echilibru .

La stabilirea uneia din variantele de pret mentionate, se are in vedere, costurile de

productie, cererea, oferta si cota de profit .

32
La stabilirea preturilor nu se poate ignora preturile practicate de concurenta
rezultate din confruntarea dintre cerere si oferta .

Mai trebuie adaugat ca strategia de pret trebuie sa fie suficient de elastica si

trebuie reevaluata periodic in functie de schimbarea conditiilor de piata. O
atitudine rigida intr-un domeniu extrem de important ca al preturilor, ar putea
aduce dezavantaje agentului economic. Deciziile de politica de pret, de stabilire a
nivelului de pret se bazeaza pe strategia de pret descrisa mai sus, din care
subliniem cateva componente:

Acordarea de rabaturi – rabaturile reprezinta in fapt o anumita reducere de pret

si se acorda pentru vanzarea unei cantitati (valori minime din produsele sau
serviciile oferite de piata ) pentru plata facturii la o data mai apropiata, pentru
introducerea unui nou produs sau serviciu pe piata, etc.

Reducerea temporara de preturi sau comisioane pentru servicii, in vederea

intaririi pozitiei de plata;

Preturi orientate dupa concurenta –pentru aceasta trebuie cunoscute preturile

concurentei la produse sau servicii similare .

Preturi psihologice care viseaza latura emotionala a consumatorului;

Preturi stabilite prin negociere;

Preturi pentru oferte speciale pentru o perioada sau o cantitate .

Trebuie subliniat ca se pot utiliza politici si strategii de preturi foarte diferite, insa
in ultima instanta pretul final este stabilit in confruntarea cererio si ofertei de
piata.

33
Capitolul IV . Sistemul de prețuri și achitarea cu furnizorii de mărfuri.

4.1. Structura preţului

Preţul

Realizarea conceptului de produs, cu toate detaliile sale, presupune ca moment

esenţial determinarea preţului de vânzare. Desigur, dacă în general
semnificaţia acestui concept este aceeaşi, calcularea sa efectivă trebuie să ia în
discuţie condiţiile specifice ale activităţii economice desfăşurate. Astfel
componentele sale vor fi diferite în cazului unui producător, al unui comerciant
en-gros sau a unui comerciant cu amănuntul.

Succesul unei societăţi comerciale depinde de politica sa de preţ, deciziile

luate în acest sens determinând rentabilitatea acelei activităţi economice. Condiţia
de determinare a preţurilor de vânzare adecvate situaţiei economice este existenţa
unui sistem corect de contabilizare a costurilor.

Structura costurilor

Costurile de concepţie

În această categorie sunt cuprinse toate costurile legate de activităţile desfăşurate

din momentul în care a demarat elaborarea conceptului de produs şi până
la realizarea acestuia ca prototip, inclusiv punerea la punct a proceselor de
producţie. Aceste costuri nu sunt repetitive în raport cu un anumit produs decât
în măsura în care se reelaborează acel produs.

Costurile de producţie

Costurile de producţie includ toate costurile presupuse de multiplicarea

produsului, astfel încât să devină posibilă comercializarea sa pe piaţă. Aceste
costuri se împart în două mari categorii:

Costurile fixe

Sunt incluse aici toate costurile care, pe termen scurt, nu se modifică ca volum
în funcţie de modificarea producţiei.

34
Costurile variabile

Acestea cuprind toate acele costuri care se modifică în funcţie de volumul

producţiei (cheltuielile cu materii prime şi materiale, salariile personalului direct
productiv, combustibilii şi energia pentru producţie etc.).

Costurile de distribuţie

Costurile de distribuţie sunt cheltuielile care sunt legate de depozitarea,

transportul şi vânzarea produselor (ţinând cont de criteriul utilizat la categoria
costurilor de producţie, modificarea în funcţie de volumul producţiei, se poate
face şi aici diferenţa între costuri de distribuţie fixe şi costuri de
distribuţie variabile).

Costurile de promovare

Acestea cuprind toate costurile legate de publicitate, facilităţi acordate

cumpărătorilor sau distribuitorilor, stimulente etc.

Preţul de vânzare

Structura costurilor unei societăţi comerciale îi precizează acesteia, preţul

minim de vânzare, în timp ce piaţa pe care acţionează generează un preţ
maxim de vânzare, respectiv preţul dincolo de care cumpărătorii nu mai sunt
dispuşi să plătească preţul cerut.

Preţul final, cel cu care produsul se va vinde pe piaţă, trebuie să se plaseze în

intervalul delimitat de aceste preţuri, în funcţie de obiectivele urmărite de
societatea comercială.

Scopul producătorului în stabilirea preţului de vânzare final este descoperirea

acelei combinaţii de costuri care, generând un preţ de vânzare, va conduce în
cele din urmă la o maximizare a vânzărilor sale.

35
4.2. Evidența stocului de mărfuri la întreprindere

36