I.P.

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

BAZELE ANALIZEI ECONOMICE

PROFESOR: STRATU OLESEA

2023
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

CUPRINS

CAPITOLUL I: BAZELE ANALIZEI ECONOMICE

1.1. Analiza economică în sistemul de științe. Tipologia analizei economice ……………… 3

1.2. Obiectul analizei economice ……………………………………………………………. 3

1.3. Metode și tehnici utilizate în analiza economică ………………………………………… 7

1.4. Sistemul de informații folosit în analiza economică …………………………………….. 18

1.5. Organizarea și etapele efectuării analizei economice…………………………………….. 20

2
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

1.1. Analiza economică în sistemul de științe. Tipologia analizei economice

Teoria cunoașterii se bazează pe faptul că mediul înconjurător este obiectiv, existent și se dă
cunoașterii. Însuși procesul de cunoaștere este un proces de reflectare a realității. Criteriul de apreciere
a cunoașterii este practica. Analiza ca metodă a cunoașterii este strâns legată de gândirea și
recepționarea conștientă a mediului înconjurător de către om. Gândirea nu este altceva decât un lucru
analitic al omului. Studierea proceselor, fenomenelor din natură și societate este imposibilă fără a
precăuta corelațiile dintre părțile lor componente, fără analiză.
Prin analiză, în sensul îngust al cuvântului ca o metodă de cunoaștere, se înțelege acea operație
logică de descompunere sau desfacere a unui întreg (obiect, fenomen, proces) în elemente, precum și
stabilirea factorilor și a cauzelor, care l-au generat în scopul relevării (reflectării) naturii, locului,
însemnătății și necesității lor în cadrul întregului respectiv.
Însă pentru determinarea a ceea ce este principal, caracteristic, ceea ce ține de latura internă a
obiectelor, fenomenelor și proceselor, de manifestări esențiale ce au loc în adâncul acestora este
necesară îmbinarea analizei cu corelativul ei – sinteza. Prin sinteză, ca metodă a cunoașterii, se înțelege
operația logică de reunire într-un singur tot a elementelor, factorilor și cauzelor izolate anterior pentru
operația de analiză în scopul dobândirii imaginii integrale a obiectului, fenomenului sau procesului
respectiv. În așa mod, analiza în sensul larg al cuvântului, reprezintă o examinare a obiectelor,
fenomenelor, proceselor în diversele lor forme de legătură și dependență.

1.2. Obiectul analizei economice

Fiecare știință își are obiectul său de studiu și definirea lui este problema esențială a oricărei
științe. Analiza economică – ca o știință specială – își are și ea obiectul său de studiu. Până în prezent
nu există o definiție unică a obiectului analizei economice. Diverse surse oferă diverse definiții:
Obiectul analizei economice – activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic,
respectiv al consumului de resurse și al rezultatelor obținute. (Stănescu C., Ișfănescu A., Băicuși A.,
Analiza economico-financiară. – București, 1996, pag. 12)
Obiectul analizei economice a întreprinderilor – activitatea desfășurată, factorii care au
influențat-o într-un mod sau altul (favorabil sau defavorabil), precum și căile de îmbunătățire a
activității. (Protopopescu V., Cardula I., Nișulescu E., Analiza activității economice a întreprinderilor.
– București, 1971, pag. 4)
Obiectul analizei economice – studierea sub multiple aspecte a rezultatelor utilizării resurselor
umane, materiale și financiare în diverse întreprinderi, la nivel micro sau macroeconomic, în scopul
descoperirii de noi posibilități (rezerve interne) de dezvoltare și perfecționare a activității economice
desfășurate de acestea. (Șerban P., Analiza activității economico-financiare. – București, 1995, pag. 4)
Părțile componente ale obiectului analizei economice sunt: indicatorii, factorii și rezervele
interne.
Indicatorii analitici
Indicatorii analitici se obțin în rezultatul combinării, transformării și prelucrării datelor cu
mijloacele caracteristice analizei economice.
Ca și toți indicatorii economici – indicatorii analitici reprezintă noțiuni în care-și regăsesc
reflectarea volumul, eficiența proceselor economice atât a întregii activități a entității, cât și a unor părți
ale ei. Este necesar de a deosebi conținutul și valoarea numerică a indicatorilor.
Conținutul – esența economică a fenomenelor cercetate apreciată prin definiție, iar numericul –
mărimea lor concretă.

3
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Indicatorii analitici se deosebesc:

a) în dependență de unitatea de măsură (sau după formă):
- unități naturale (m, kg, l, t);
- convenționale naturale (borcane convenționale);
- de muncă (om-ore, om-zile);
- valorice (lei, mii lei).
b) după conținut:
- cantitativi – caracterizează dimensiunile analizei economice în general și a proceselor și
resurselor în parte;
- calitativi – caracterizează eficiența economică la nivel de entitate.
c) după gradul de generalizare:
- indicatori generali – caracterizează întregul proces economic;
- indicatori particulari – caracterizează unele laturi ale acestui proces.
d) după conținut ca esență:
- indicatori de volum (indicatorii care reflectă programul de producţie şi comercializare);
- indicatori rezultativi (orice indicator care reflectă rezultatul obţinut la finele perioadei de
gestiune);
- indicatori de eficienţă;
- indicatori de muncă (toţi indicatorii care aderă la ,,analiza asigurării şi utilizării forţei de
muncă”);
- indicatori tehnico-economici (toţi indicatorii care aderă la compartimentul,, analiza asigurării
şi utilizării mijloacelor fixe”).
e) modul de calcul:
- indicatori absoluţi (indicatorii care sînt căpătaţi prin evidenţă sau însunare a rezultatelor
obţinute);
- indicatori relativi (indicatorii care sînt căpătaţi prin raportarea indicatorilor absoluţi).
etc.
Este necesar de menţionat că criteriile anterioare au un caracter convenţional deoarece unul şi
acelaşi indicator poate fi concomitent analizat la mai multe criterii examinate (VPF – indicator de
volum, cantitativ, general şi valoric).

Factorii
Fiecare entitate, indiferent de tipul, profilul de activitate și localizarea ei, se confruntă cu o
multitudine de factori care formează mediul de afaceri.
Relațiile de interacțiune dintre entitate și societate sunt reciproce și extrem de complexe, ele
putând fi puse în evidență cu ajutorul figurii 1.
Managerii entității nu o pot administra cu succes fără a ține cont de factorii care decurg din
relațiile de intercondiționare reciprocă dintre entitate și mediul extern, cum ar fi: factori tehnici,
tehnologici, economici, sociali, politici, juridici, psihologici, demografici etc.
Acești factori acționează de regulă nu izolat, ci interdependent, corelat, într-un sistem de legături
închegate. Identificarea lor necesită cunoașterea precisă a căii de formare a rezultatului, a legăturilor
cauzale ale acestuia.

4
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Instituțiile
Guvernul juridice

Comunitatea
Sindicatele de afaceri

Băncile Mass-
media
Acționarii
Creditorii

Entitatea Organismele
Managerii de protecție a
consumatorilor

Furnizorii
Instituțiile Clienții
juridice
Angajații
Asociațiile Firmele
de comerț concurente

Figura 1. Relațiile de interacțiune dintre entitate și societate1

Mulțimea de factori care influențează asupra rezultatului activității economice, pentru a înțelege
mai bine esența lor, se grupează:
a) după conținutul lor în:
- factori social – economici: produsul intern brut; produsul național brut; rata dobânzii de piață
etc. Acești indicatori caracterizează starea economiei naționale în întregime și acționează
asupra activității entității.
- factori economici de producție (de activitate): starea tehnică a utilajului; nivelul de calificare
al muncitorilor; sistemul de stimulare a muncii.
b) după raportul lor în cadrul unei relații cauzale:
- factori calitativi: nivelul de eficiență a utilizării resurselor în procesul de activitate;
- factori cantitativi: mărimea acestor resurse;
- factori de structură, care intervin atunci când rezultatul analizei se referă la măsuri agregate
(compuse din mai multe elemente).
Această grupare are o importantă semnificație economică și metodologică. Ea presupune
cunoașterea temeinică a procesului de formare a rezultatului (efectului), a priorității relative în acțiunea
combinatorie a factorilor.
c) după modul cum acționează:
- factori cu acțiune directă, care exercită nemijlocit influența asupra rezultatului (fenomenului)
analizat;
- factori cu acțiune indirectă (de gradul 2, 3 … n): acționează asupra rezultatului (fenomenului)
prin intermediul altor factori.
d) în funcție de efortul propriu al entității:

1
G.A. Steiner, J.F. Steiner/Business, Government and Society/Mc Graw-Hill, inc./USA/1991
5
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

- factori dependenți de efortul propriu: au originea în eforturile depuse de întreprindere pentru

economisirea tuturor categoriilor de resurse;
- factori independenți de efortul propriu.
Conceptul de dependent sau independent de efortul propriu nu trebuie confundat cu cel de
dependent sau independent de activitatea entității. Un factor poate fi dependent de activitatea entității
dar independent de efortul propriu. De exemplu, schimbarea structurii producției, ca factor de
modificare a profitului, poate fi dependentă de activitatea entității, dar independentă de efortul propriu.
e) după izvorul acțiunii lor:
- factori interni (endogeni): au originea în interiorul entității (de exemplu organizarea internă a
producției, ritmicitatea producției, raționalizările în producție etc.);
- factori externi (exogeni): au originea în mediul exterior al entității (de exemplu modificarea
cursului de schimb, concurența, inflația etc.)
f) după sensul influenței:
- factori pozitivi: influențează pozitiv rezultatul (fenomenul) analizat;
- factori negativi: influențează negativ rezultatul (fenomenul) analizat;
- factori indiferenți: nu influențează rezultatele (fenomenele) nici într-un fel.
g) după gradul de sintetizare:
- factori simpli, care nu pot fi dezmembrați;
- factori complecși, care sunt determinați de o serie de alți factori simpli sau complecși.
h) după stadiul circuitului economic:
- factori specifici aprovizionării;
- factori specifici producției;
- factori specifici vânzării producției etc.
i) după posibilitățile de previziune:
- factori previzibili (cerți sau determinabili), care acționează în cadrul unor procese controlate
de conducerea entității;
- factori imprevizibili (aleatorii), care acționează necontrolat, ca urmare a unor abateri de la
desfășurarea normală a unor procese economice sau sub impulsul unor forțe din afară.
j) după intensitatea acțiunii lor:
- factori dominanți (factori cheie): sunt cei a căror influență este hotărâtoare în obținerea
rezultatelor;
- factori secundari, cei a căror influență nu este hotărâtoare în obținerea rezultatelor.
Criteriile de clasificare a factorilor nu sunt limitate, ci exemplificative, considerate a fi cele mai
importante în activitatea practică de analiză economică.

Rezervele interne și clasificarea lor

Prima și cea mai importantă sarcină a analizei economice, după cum s-a menționat, o constituie
descoperirea și mobilizarea rezervelor interne.
Rezervele interne nu trebuie confundate cu resursele, stocurile entităților economice, ele sunt
cunoscute cu cea mai mare precizie.
Rezervele interne sunt posibilitățile suplimentare, izvorâte din modul de folosire a resurselor, ca
posibilități nefolosite de către entități.
Rezervele interne sunt numeroase și variabile. Pentru orientarea analizei economice în scopul
descoperirii și mobilizării rezervelor interne, o importanță deosebită prezintă clasificarea lor după
diferite criterii.

6
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

a) În funcție de caracterul lor rezervele interne se împart în:

- rezervele ce țin de folosirea rațională a elementelor de producție (obiectul muncii,
mijloacele de muncă, forța de muncă);
- rezervele ce privesc lichidarea pierderilor și cheltuielilor neproductive.
b) După perioada de mobilizare și transformare în efect, există:
- rezerve curente care nu necesită alocații suplimentare de resurse pentru mobilizarea lor;
- rezerve de perspectivă, pentru mobilizarea cărora sunt necesare alocații suplimentare de
resurse. Mărimea lor reprezintă diferența dintre rezervele maximale posibile și cele
curente.
c) Din punctul de vedere a gradului de cunoaștere a rezervelor interne, ele se împart în:
- rezerve cunoscute, care sunt de două feluri: mobilizate și nemobilizate;
- rezerve necunoscute.
d) După modul de descoperire distingem:
- rezerve evidente, care își găsesc reflectare în darea de seamă;
- rezerve ascunse, descoperirea cărora necesită o analiză economică fundamentală.
e) În funcție de locul de formare rezervele interne se divizează în:
- rezerve la locul de muncă;
- rezerve în echipă;
- rezerve în secție;
- rezerve în entitate.
Este posibilă clasificarea rezervelor și după alte criterii, dar e necesar de avut în vedere, că hotarul
de atârnare a rezervelor față de o grupă sau alta în majoritatea cazurilor posedă un caracter
convențional.

1.3. Metode și tehnici utilizate în analiza economică

1.3.1. Noțiunea de procedeu metodic și clasificarea procedeelor folosite în analiza
economică

Metoda analizei economice reprezintă ansamblul procedeelor și principiilor care se folosesc în

analiza economică a unei entități. Ea se determină prin procedeele tehnice (metodice) care se folosesc
în analiza economică.
Prin procedeu metodic se subînțelege mijlocul cu ajutorul căruia se efectuează prelucrarea
analitică a informației economice.
Studierea relațiilor cauzale se realizează prin elaborarea sistemului de legături cauzale, prin
structurarea lanțurilor cauzale, sub forma unor rețele proprii fenomenului analizat. Aceasta asigură
selectarea factorilor esențiali, ordonarea lor după intensitatea și sensul influenței lor, creându-se
premisa modelării dependențelor, a evidențierii mecanismului producerii și modificării fenomenului și
posibilitatea cuantificării influenței factorilor.
Prin cuantificarea relațiilor factorial-cauzale se determină mărimea, sensul și intensitatea acțiunii
factorilor asupra fenomenului cercetat, creând posibilitatea interpretării complexe și materializării
stării fenomenului, în vederea identificării și valorificării rezervelor interne.

7
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Numeroasele procedee folosite în analiza economică pot fi grupate în:

Procedee economico-statistice Procedee economico- Metode euristice

metode de stabilire a metode de măsurare matematice
relațiilor cauzale a relațiilor factorial-
cauzale
1 2 3 4
Diviziunea și Metoda balanțieră Metoda integrală Metoda de „cucerire a
descompunerea creierului”
rezultatelor Metoda substituirii Metoda corelației
în lanț Metoda aprecierilor
Comparația Metoda dispersiei experte colective
Metoda
Stabilirea siste- diferențelor Programarea liniară Metoda morfologică
mului factorial- absolute de analiză
cauzal al explicării Metoda calculului
fenomenului Metoda abaterilor matricial Metoda de asociații și
relative analogii
Modelarea
fenomenelor Metoda indicilor
economice Metoda notițelor
colective în blocnotes
Generalizarea sau Metoda și a întrebărilor de
evaluarea coeficienților control
rezultatelor
Metoda recalculării Metoda căutării
indicatorilor înșeptite
Metoda ABC

Metoda participării
prin cotă

Folosirea unuia sau altui procedeu pentru determinarea influenței factorilor asupra indicatorului
rezultativ depinde de tipul de dependență dintre factori și indicatorul rezultativ.
Sunt cunoscute două tipuri de dependență:
º determinată (funcțională) – o așa legătură dintre factori și indicatorul rezultativ care poate
fi exprimată printr-o formulă; mărimea influenței factorilor poate fi calculată cu o mare exactitate.
Se deosebesc trei forme de legătură determinată:
- aditivă – factorii corelează între ei prin semnul „+” și „-” ;
- multiplicativă – factorii corelează între ei cu semnul „x” și „÷”;
- combinată – factorii corelează prin toate semnele „+”, „-”, „x” și „÷”
º stocastică – reflectă variația variabilei dependente sub influența factorilor (variabilelor)
independenți. În acest caz scopul analizei constă în estimarea caracterului acestei dependențe și a
gradului influenței factorilor asupra variabilei dependente folosind metode economico-matematice și
tehnica de calcul.

1.3.2. Metode de stabilire a relațiilor cauzale

Metoda diviziunii și descompunerii indicatorilor rezultativi – este metoda de studiere a relațiilor
economice prin pătrunderea în structurile lor și constă în descompunerea fenomenelor și proceselor
cercetate în elemente componente.
8
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Utilizarea diviziunii în analiza economică lărgește sfera de cercetare la nivelul elementelor

componente, stabilind contribuția lor la modificarea totală a fenomenelor studiate și localizând, în timp
și spațiu, proveniența rezultatelor și a cauzelor acestora.
În analiza economico-financiară se disting:
- diviziunea după timpul de formare a rezultatelor, prin care se localizează contribuția diferitelor
unități de timp (trimestre, luni, decade, zile, ore) la formarea rezultatului total și se evidențiază abaterile
de la tendința generală de manifestare în timp a fenomenului;
- diviziunea după locul de formare a rezultatelor evidențiază gradul de participare a fiecărei
subdiviziuni a entității la formarea rezultatului analizat;
- diviziunea pe părți, elemente componente, factori și cauze specifice naturii rezultatului
economic asigură cercetarea laturilor esențiale ale formării și dezvoltării acestuia. Această diviziune
permite aprofundarea elementelor componente, ca o condiție pregătitoare pentru gruparea corelată și
măsurarea legăturilor cauzale ale factorilor.
Comparația
Orice rezultat al activității entității se analizează și se apreciază nu numai ca o mărime în sine, ci
și în raport cu un criteriu, cu o bază de comparație.
În activitatea practică de analiză economică se utilizează mai multe tipuri de comparații,
clasificate în funcție de anumite criterii, cum ar fi:
a) Comparații în timp, adică cele efectuate între rezultatele perioadei raportate și rezultatele pe o
perioadă sau mai multe precedente;
b) Comparații în spațiu, care pot fi efectuate între rezultatele unor verigi organizatorice interne
ale entității; între rezultatele proprii și cele ale concurenței;
c) Comparații mixte, adică acele comparații care se bazează pe ambele criterii (timp și spații);
d) Comparații în funcție de un criteriu prestabilit (plan, norme, normative, standard etc.);
e) Comparații cu caracter special, pentru care intervin alte criterii în afară de timp și spațiu. Cele
mai frecvente comparații de acest fel au loc în determinarea eficienței anumitor măsuri, soluții tehnico-
economice (comparația variantelor în vederea alegerii celei optime).
Condiția esențială ce determină caracterul științific al comparației o constituie comparabilitatea
datelor care trebuie:
să aibă un conținut omogen,
să fie exprimate într-un etalon unic,
să fie determinate după o metodologie unică.
Stabilirea sistemului factorial-cauzal al explicării fenomenului – presupune stabilirea factorilor
care determină formarea și modificarea rezultatelor, precum și a relațiilor structural-funcționale dintre
elementele fenomenului economic. Este foarte importantă cunoașterea naturii fiecărui factor
(cantitativ, de structură și calitativ) pentru ca sistemul să fie realizat logic și pe baze reale în funcție de
principiul condiționării.
Generalizarea sau evaluarea rezultatelor
Aceasta reprezintă o metodă calitativă de reunire într-un ansamblu coerent a concluziilor rezultate
din studiul factorial-cauzal al fenomenelor; se utilizează în raportul de analiză, studiile de fezabilitate
și de evaluare etc.

9
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

1.3.3. Metode de măsurare a relațiilor factorial-cauzale

Metoda balanțieră sau metoda input-output și aplicarea ei în analiza economică

Metoda balanțieră este bazată pe egalitatea a două părți și se aplică în analiza economică în
cazurile:
1) pentru calculul influenței factorilor în cazul formei aditive de legătură; La aplicarea acestei
metode mărimea influenței fiecărui factor la devierea indicatorului rezultativ nu este altceva decât
diferența dintre mărimea efectivă și de bază a factorului respectiv (ținând seama de semnul matematic:
+ sau -).
Modelul analitic de exprimare este următorul:
R=a+b–c
∆R = R1 – R0 = (a1 + b1 – c1) – (a0 + b0 – c0)
∆Ra = a1 – a0
∆Rb = b1 – b0
∆Rc = - (c1 – c0)
Exemplu:
Bilanțul producției (mii lei)

Indicatori prevăzut efectiv

A 1 2
1. Stoc inițial al producției finite la depozitele entității 2723 2066
2. Volumul producției fabricate (VPF) 18428 25022
3. Volumul producției vândute (VPV) 19431 26384
4. Stocul final 1720 704
Bilanț 21151 27088
VPV = Sinc. + VPF – Sfinal
VPF – volumul producției fabricate;
VPV – volumul producției vândute;
Sinc. – stoc inițial;
Sfinal – stoc final.

Calculul influenței factorilor asupra modificării volumului producției vândute

(mii lei)
Indicatori prevăzut efectiv abaterea influența
absolută factorilor
(+, -)
1 2 3 4 5
1. Volumul producției vândute 19431 26384 +6953 x
2. Stoc inițial al producției finite la 2723 2066 -657 -657
depozitele entității
3. Volumul producției fabricate 18428 25022 +6594 +6594
4. Stoc final al producției finite la 1720 704 -1016 +1016
depozitele entității

Volumul producției vândute a sporit față de datele prevăzute cu 6953 mii lei. Acest spor a fost
obținut în rezultatul micșorării stocului final al produselor finite cu 1016 mii lei și a volumului
producției fabricate cu 6594 mii lei. Negativ asupra veniturilor din vânzări a influențat micșorarea
stocurilor inițiale ale produselor finite, care au redus volumul producției vândute cu 657 mii lei.
10
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Rezerva internă de sporire a volumului producției vândute de care dispune întreprinderea

constituie 657 mii lei.
2) pentru controlul deplinătății și exactității calculelor influenței factorilor asupra indicatorului
rezultativ metoda balanțieră se folosește reieșind din faptul că la tipul de dependență determinată suma
influenței factorilor trebuie să fie egală cu abaterea absolută a indicatorului rezultativ;
∆R = ∆Ra + ∆Rb + ∆Rc
În cazul exemplului prezentat mai sus:
∆VV = ∆Sinc. + ∆VPF + ∆Sfinal
(+6953) = (-657) + 6594 + 1016
3) pentru măsurarea influenței unui factor (prin metoda soldului), în cazul când influența
celorlalți factori este cunoscută
∆Ra = ∆R – ( ∆Rb + ∆Rc)
∆Rb = ∆R – ( ∆Ra + ∆Rc)
∆Rc = ∆R – ( ∆Ra + ∆Rb)

Metoda substituirii în lanț, esența și aplicarea ei în analiza economică

Metoda substituirii în lanț este folosită în analiza economică pentru calculul influenței factorilor
în cazul formei multiplicative de legătură. Esența metodei constă în schimbarea consecutivă în formula
analitică a indicatorului rezultativ a valorilor de bază a factorilor cu cele efective. Fiecare schimbare
este numită substituire. După fiecare substituire primim o nouă valoare a indicatorului rezultativ.
Substituirea se începe cu substituirea „zero” când în formula analitică sunt incluse valorile de bază ale
factorilor și se termină cu schimbarea valorii ultimului factor. Mărimea și sensul influenței fiecărui
factor asupra indicatorului rezultativ se obține ca diferența algebrică a valorii indicatorului primită la
substituirea factorului respectiv și valoarea precedentă a indicatorului (pe baza comparației succesive
al calculului al doilea cu calculul întâi; celui de-al treilea cu cel de-al doilea (are loc scăderea
succesivă). Semnul primit în rezultatul scăderii indică acțiunea pozitivă sau negativă a factorului
respectiv.
Pentru ca în urma substituirii factorilor să se obțină indicatori cu conținut economic real este
necesar să se respecte următoarele principii:
✓ substituirea se începe cu factorul cantitativ, apoi se substituie factorul calitativ; Dacă formula
analitică conține mai mulți factori cantitativi ei se substituie după gradul lor de generalizare: de la cel
mai general spre cel mai simplu.
✓ factorul substituit rămâne cu valoarea lui efectivă până la sfârșit;
✓ factorul care nu este substituit, se ia cu valoarea lui de bază.
Modelul general de exprimare a dependenței factoriale în cazul relațiilor de produs este:
R=axbxc
R0 = a0 x b0 x c0 și R1 = a1 x b1 x c1
∆R = R1 – R0 sau ∆R = a1 x b1 x c1 – a0 x b0 x c0
a) influența factorului a:
Ra = a1 x b0 x c0 – a0 x b0 x c0
b) influența factorului b:
∆Rb = a1 x b1 x c0 – a1 x b0 x c0
c) influența factorului c:
∆Rc = a1 x b1 x c1 – a1 x b1 x c0
Exemplu:
11
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Date inițiale pentru analiză

Indicatori prevăzut efectiv abaterea % îndepl.

absolută planului
(+, -)
A 1 2 3 4
1. Volumul producției fabricate, mii lei 18428 25022 +6594 135,78
2. Numărul mediu scriptic de muncitori, 500 506 +6 101,20
persoane
3. Fondul de timp efectiv lucrat de toți 116000 115874 -126 99,89
muncitorii, om-zile
4. Fondul de timp efectiv lucrat de toți 835200 869055 +33855 104,05
muncitorii, om-ore
5. Productivitatea medie anuală a unui 36856,0 49450,6 +12594,6 134,17
muncitor (rd.1 : rd.2), lei
6. Numărul mediu de zile lucrate de un 232 229 -3 98,71
muncitor pe an (rd.3 : rd.2), zile
7. Durata medie a zilei de lucru (rd.4 : rd.3), 7,2 7,5 +0,3 104,17
ore
8. Productivitatea medie pe oră a unui 22,064 28,792 +6,728 130,49
muncitor (rd.1 : rd.4)

Calculul influenței factorilor de muncă

asupra modificării volumului producției fabricate

Factorii VPF, Calculul influenței Mărimea Denumirea

Nr. calc.
Nr. subst.

Nm Nz Dz Wh mii lei factorilor influenței factorilor

factorilor

A B 1 2 3 4 5 6 7 8
1 0 500 232 7,2 22,064 18428 - - -
2 1 506 232 7,2 22,064 18649 18649-18428 +221 ΔNm
3 2 506 229 7,2 22,064 18408 18408-18649 -241 Δ Nz
4 3 506 229 7,5 22,064 19175 19175-18408 +767 Δ Dz
5 4 506 229 7,5 28,792 25022 25022-19175 +5847 Δ Wh
Total X X X X X X +6594 x

Conform datelor din tabel constatăm că entitatea analizată a fabricat un volum de producție supra
plan în valoare de 6594 mii lei.
Acest spor a fost obținut în urma creșterii considerabile a productivității medii pe oră a unui
muncitor, care a contribuit la majorarea VPF cu 5847 mii lei, a modificării duratei medii a zilei de
lucru, care a contribuit la majorarea VPF cu 767 mii lei și a modificării numărului mediu scriptic de
muncitori, care a contribuit la majorarea VPF cu 221 mii lei.
Negativ asupra VPF a influențat numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe an, respectiv
cu 241 mii lei.
Rezerva internă de sporire a VPF constituie 241 mii lei.

12
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

În cazul relației de raport între factori modelul economic general de exprimare a dependenței este:
a
R=
b
Având în vedere principiile metodei substituirilor în lanț, procedeele de determinare a mărimii
influenței factorilor asupra indicatorului rezultativ se diferențiază în funcție de locul pe care îl ocupă
factorul cantitativ (la numărător sau numitor).
Separarea influenței celor doi factori, atunci când factorul cantitativ reprezintă numărătorul
raportului, se face pe baza următorului raționament:
a a a − a0
∆Ra = 1 - 0 = 1
b 0 b0 b0
a1 a1
∆Rb = -
b1 b0
În cazul când factorul cantitativ reprezintă numitorul relației se va determina în primul rând
influența acestuia:
a a
∆Rb = 0 - 0
b1 b0
a1 a 0 a − a0
∆Ra = - = 1
b1 b1 b1
Avantajele metodei substituirii în lanț: răspândirea largă, accesibilitatea ei în calitate de
instrument matematic, simplă în folosire, claritatea răspunsurilor primite la întrebările puse.
Dezavantajele metodei:
- la folosirea acestei metode rezultatele calculelor într-o mărime anumită depind de
consecutivitatea substituirilor, însă logic nu totdeauna este posibil să se stabilească care consecutivitate
este corectă și care nu;
- la aprecierea gradului de acțiune a unui factor se prevede ca toți ceilalți să rămână neschimbați,
pe când în realitate acțiunea fiecărui factor se manifestă nu izolat de alți factori și nu consecutiv, ci
paralel cu ei;
- rolul activ în modificarea indicatorului rezultativ i se atribuie (deseori neîntemeiat) factorului
calitativ ce nu permite să se aprecieze obiectiv rezultatele activității entității.

Metoda diferențelor absolute

Cea mai des folosită variație a metodei substituirii în lanț este metoda diferențelor absolute. Prin
această metodă influența oricărui factor se obține înmulțind abaterea absolută a factorului concret la
valorile de bază sau efective a celorlalți factori, ținând cont de necesitatea respectării principiilor
metodei substituirii în lanț (de la factorii cantitativi la cel calitativ).
În sistemul de doi factori influența factorului cantitativ asupra indicatorului rezultativ se
calculează prin înmulțirea abaterii absolute a acestui factor cu valoarea de bază a factorului calitativ.
∆Ra = (a1 – a0) x b0
Influența factorului calitativ se determină ca produsul abaterii absolute a acestui factor și a valorii
efective a factorului cantitativ.
∆Rb = (b1 – b0) x a1

13
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Exemplu:
Calculul influenței factorilor generali de muncă
asupra modificării volumului producției fabricate

Indicatori prevăzut Efectiv abaterea inclusiv sub influența

∆Nm ∆Wm
A 1 2 3 4 5
1. VPF, mii lei 18428 25022 +6594 +221 +6373
2. Numărul scriptic de muncitori, 500 506 +6 X X
persoane
3. Productivitatea medie anuală a 36856,0 49450,6 +12594,6 X X
unui muncitor, lei

La entitatea analizată VPF a sporit cu 6594 mii lei, datorită majorării atât a numărului mediu
scriptic de muncitori, cât și a productivității medii anuale a unui muncitor, care au contribuit la creșterea
VPF respectiv cu 221 și 6373 mii lei.
În cazul când asupra indicatorului rezultativ influențează trei și mai mulți factori, ei (factorii) se
aranjează în aceeași ordine ca la metoda substituirii în lanț. Influența unui factor, în acest caz, se
determină ca produsul abaterii absolute a acestui factor și nivelul efectiv al factorilor predecesori și
nivelul de bază al factorilor următori (ulteriori).
Pentru sistemul factorial:
R=axbxcxd
a) influența factorului a:
∆Ra = (a1 – a0) x b0 x c0 x d0
b) influența factorului b:
∆Rb = (b1 – b0) x a1 x c0 x d0
c) influența factorului c:
∆Rc = (c1 – c0) x a1 x b1 x d0
d) influența factorului d:
∆Rd = (d1 – d0) x a1 x b1 x c1
Exemplu:
Calculul influenței factorilor de muncă
asupra modificării volumului producției fabricate

Denumirea factorilor Modul de calculare a Calculul influenței Mărimea

influenței factorilor factorilor influenței
factorilor
A 1 2 3
1. Modificarea numărului mediu ∆Nm x Nz0 x Dz0 x Wh0 (+6) x 232 x 7,2 x +221
scriptic de muncitori (Nm) 22,064
2. Modificarea numărului de zile ∆Nz x Nm1 x Dz0 x Wh0 (-3) x 506 x 7,2 x -241
lucrate de un muncitor (Nz) 22,064
3. Modificarea duratei zilei de ∆Dz x Nm1 x Nz1 x Wh0 (+0,3) x 506 x 229 x +767
muncă (Dz) 22,064
4. Modificarea productivității medii ∆Wh x Nm1 x Nz1 x Dz1 (+6,728) x 506 x +5847
pe oră a unui muncitor (Wh) 229 x 7,5

Conform datelor din tabel constatăm că entitatea analizată a fabricat un volum de producție supra
plan în valoare de 6594 mii lei.
14
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Acest spor a fost obținut în urma creșterii considerabile a productivității medii pe oră a unui
muncitor, care a contribuit la majorarea VPF cu 5847 mii lei, a modificării duratei medii a zilei de
lucru, care a contribuit la majorarea VPF cu 767 mii lei și a modificării numărului mediu scriptic de
muncitori, care a contribuit la majorarea VPF cu 221 mii lei.
Negativ asupra VPF a influențat modificarea numărului de zile lucrate de un muncitor, respectiv
cu 241 mii lei.
Rezerva internă de sporire a VPF constituie 241 mii lei.

Metoda abaterilor relative

Această metodă este eficientă pentru aplicarea în cazul când la dispoziția noastră se află nu
valorile factorilor din formula analitică a indicatorului rezultativ, dar sunt cunoscute valorile absolute
a indicatorilor în baza cărora se calculează valorile factorilor. Mai des această metodă este aplicată la
sistemul de trei și mai mulți factori. Influența factorilor asupra indicatorului rezultativ prin metoda
abaterilor relative se calculează după formula:
% xR0
∆Rx = ,
100
unde:
∆Rx – devierea indicatorului rezultativ sub influența factorului respectiv (x – factorii a, b, c ...);
% - diferența de procente a valorii efective față de bază a indicatorului care se raportează cu
indicatorul precedent pentru calcularea valorii factorului respectiv și procentul pe indicatorul
precedent.
Pentru primul factor diferența se ia față de 100%.
R0 – indicatorul rezultativ la valoarea de bază.

Exemplu:
Calculul influenței factorilor de muncă
asupra modificării volumului producției fabricate

Indicatori % Diferența în % Calculul influenței Mărimea

îndeplinirii factorilor influenței
planului factorilor
A 1 2 3 4
1. Numărul mediu scriptic de 101,2 101,2 – 100 = +1,2 (+1,2) x18428 +221
muncitori 100
2. Fondul de timp efectiv lucrat de 99,89 99,89 – 101,2 = (−1,31) x18428 -241
toți muncitorii, om-zile -1,31 100
3. Fondul de timp efectiv lucrat de 104,05 104,05 – 99,89 = (+4,16) x18428 +767
toți muncitorii, om-ore +4,16 100
4. Volumul producției fabricate, mii 135,78 135,78 – 104,05 = (+31,73) x18428 +5847
lei +31,73 100
Total +6594

Eficiența acestei metode față de celelalte constă în faptul că ea ne eliberează de necesitatea

calculării valorii factorilor, iar valorile absolute ale indicatorilor le găsim în evidența contabilă,
planurile de afaceri sau rapoartele financiare și statistice.

15
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Metoda indicilor

Calculul influenței factorilor, la forma de legătură multiplicativă a lor, îl putem efectua și cu

ajutorul indicilor statistici factoriali.
În cazul relației R = a x b x c, formula indicelui îndeplinirii programului este:
abc abc abc abc
Ia,b,c = 1 1 1 = 1 0 0 x 1 1 0 x 1 1 1
a 0 b0 c 0 a 0 b0 c 0 a1b0 c 0 a1b1c0
abc abc abc
Ia = 1 0 0 ; Ib = 1 1 0 ; Ic = 1 1 1
a 0 b0 c 0 a1b0 c 0 a1b1c0
Studiind atent formulele indicilor factoriali observăm că fiecare din ele conțin elemente a metodei
substituirii în lanț. Numărătorul este nu altceva decât substituirea respectiv corespunzătoare factorului,
iar numitorul – substituirea precedentă. De aceea influența factorilor se poate calcula ca diferența dintre
numărător și numitor, însă aceasta o să fie nu altceva decât metoda substituirii în lanț.
Prin metoda indicilor calculul influenței factorilor se efectuează cu ajutorul următoarelor relații:
a) influența factorului a:
ΔRa = R0 x (Ia – 1);
b) influența factorului b:
ΔRb = R0 x (Ib – 1);
c) influența factorului c:
ΔRc = R0 x (Ic – 1).

Metoda recalculării indicatorilor

Această metodă se folosește în cazurile când în intervalul dintre etapa de planificare și darea de
seamă au avut loc schimbări ale volumului și structurii producției.
Comparabilitatea indicilor de plan și a celor efectivi în acest caz se obține cu ajutorul procedeului
de recalculare.
Spre exemplu, este imposibil de apreciat costul producției marfă comparând valorile realizate
(efective) și programate, deoarece ele se deosebesc prin volumul și structura producției. Pentru a avea
posibilitatea de a aprecia costul efectiv al producției marfă e necesar de a recalcula costul ei în condițiile
programate de consum și cheltuieli.
Rezultatele acestor recalculări sânt folosite pentru calculul influenței factorilor asupra modificării
costului producției.
Exemplu:
Calculul influenței factorilor asupra
modificării consumurilor materiale

Articole de calculație Volumul de producție inclusiv sub influența

program Realizat Abaterea mod. mod. str. și mod. nivelu
la cost la cost (+, - ) volum. de sortim. lui de cons.
progr. efectiv prod. pentru o
unitate
A 1 2 3 4 5 6 7
(3 – 1) (∆%VPF (2 – 1) – 5 (3 – 2)
x 1) ÷ 100

16
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Metoda participării prin cotă, esența și aplicarea ei în analiza economică

Această metodă se aplică în analiza economică pentru calculul influenței factorilor la forma
combinată de legătură, atunci când factorii detaliați acționează asupra indicatorului rezultativ prin
intermediul unui factor general (numit factor intermediar).
Pentru început, prin metoda substituirii în lanț se calculează influența factorului intermediar
asupra indicatorului rezultativ, apoi proporțional acțiunii acestui factor se calculează influența
factorilor detaliați.
Esența acestei metode constă în aceea că influența factorilor detaliați asupra indicatorului
rezultativ se calculează proporțional mărimii pe care ei o exercită asupra modificării factorului
intermediar.

Exemplu:
Să se calculeze influența factorilor detaliați asupra modificării rentabilității economice a
activelor.

Pnet
Re = x 100
TA

Date inițiale pentru analiză

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea absolută
(+, -)
A 1 2 3
1. Profit până la impozitare, lei 503295 1530084 +1026789
inclusiv:
a) rezultatul din activitatea operațională (17188) 1452524 +1469712
b) rezultatul din operațiuni cu active
imobilizate 533433 69500 -463933
c) rezultatul din activitatea financiară
d) rezultatul excepțional (10950) 8060 +19010
(2000) - +2000
2. Cheltuielile privind impozitul pe 115758 321318 +205560
venit, lei
3. Profit net, lei 387537 1208766 +821229
4. Valoarea medie anuală a activelor, lei 2252118 3087552 +835434
5. Rentabilitatea a economică a 17,21 39,15 +21,94
activelor, %

Calculul influenței factorilor generali asupra

modificării rentabilității activelor
Nr. substit.

Factorii Calculul Mărimea Denumirea

Nr. calc.

Valoarea Profitul net Rentabi- influenței influenței factorilor

medie a litatea factorilor factorilor
activelor activelor, %
A B 1 2 3 4 5 6
1 0 2252118 387537 17,21 - - -
2 1 3087552 387537 12,55 12,55-17,21 -4,66 ∆ Ra
3 2 3087552 1208766 39,15 39,15-12,55 +26,6 ∆Rb
+21,94

17
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

La următoarea etapă se calculează influența factorilor detaliați ce țin de modificarea profitului

net asupra rentabilității economice a activelor:
1) calculăm influența modificării rezultatului din activitatea operațională
(+ 1469712) = x
(+ 821229) = (+ 26,6 %)
+ 1469712x 26,6
x= = + 47,6 %
821229
2) calculăm influența modificării rezultatului din operațiuni cu active imobilizate
(- 463933) = x
(+ 821229) = (+ 26,6 %)
− 463933x 26,6
x= = - 15,03 %
821229
3) calculăm influența modificării rezultatului din activitatea financiară
(+ 19010) = x
(+ 821229) = (+ 26,6 %)
+ 19010x 26,6
x= = + 0,62 %
821229
4) calculăm influența modificării rezultatului excepțional
(+ 2000) = x
(+ 821229) = (+ 26,6 %)
+ 2000x26,6
x= = + 0,06 %
821229
5) calculăm influența modificării cheltuielilor privind impozitul pe venit
(+ 205560) = x
(+ 821229) = (+ 26,6 %)
+ 205560x 26,6
x=- ( ) = - 6,65 %
821229
(+47,6) + (- 15,03) + (+ 0,62) + (+0,06) + (- 6,65) = + 26,6 %
La entitatea analizată rentabilitatea economică a activelor s-a majorat cu 21,94 %. Asupra acestei
majorări a influențat majorarea profitului net cu 821229 lei care a contribuit la creșterea rentabilității
economice a activelor cu 26,6 %. În rezultatul majorării valorii medii anuale a activelor cu 835434 lei,
rentabilitatea economică a activelor s-a redus cu 4,66 % .
Analizând factorii detaliați constatăm că entitatea analizată dispune de rezerve interne de
majorare a rentabilității economice a activelor prin majorarea rezultatului financiar din operațiuni cu
active imobilizate. Modificarea cheltuielilor privind impozitul pe venit nu poate fi considerată ca
rezerva majorării rentabilității economice a activelor deoarece aceste cheltuieli nu depind de activitatea
economico-financiară a entității, dar depind de politica fiscală a statului la momentul respectiv.

1.4. Sistemul de informații folosit în analiza economică

Informația economică reprezintă una din formele de bază ale informației în general, iar pentru
analiza economică ea este esențială.
La nivelul entităților baza informațională necesară analizei economice se formează din două
categorii de surse, și anume:

18
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

Surse interne, care reflectă funcționarea propriu-zisă a entităților economice, stările acestora în
anumite momente, inclusiv stări probabile (prognozate, planificate sau programate), și sunt asigurate
de sistemul de evidență, respectiv, contabilitatea financiară și managerială.
Informațiile interne por fi clasificate în următoarele grupe:
- rapoarte financiare;
- rapoarte statistice;
- rapoarte operative;
- alte informații: datele evidenței contabile, datele planului de afaceri, actele de control,
rezultatele diferitor cercetări cu caracter special etc.
Datele rapoartelor financiare includ datele bilanțului contabil al entității, contul de profit și
pierderi, fluxul capitalului propriu, fluxul mijloacelor bănești. Ele reflectă starea economico-financiară
a entității, potențialul ei economic și rezultatele obținute de entitate în perioadele analizate.
Rapoartele statistice includ datele privind volumul de producție, personalul entității pe total și
pe categorii, fondul de salariu al personalului pe total și în profilul tipurilor de plăți, costurile și
cheltuielile entității etc.
Rapoartele operative permit operativ și la timp să fie studiată și apreciată activitatea economico-
financiară a entității. Ele se întocmesc la entitate în forma liberă, după necesitate.
Alte surse interne: planul de afaceri, programele de fabricație, normele, legislația fiscală și
economică etc. permit studierea mai detaliată a activității economico-financiare a entității utilizând
cercetările speciale și specifice pentru momentul efectuării analizei.
Surse externe, care sunt necesare orientării entităților economice atât în dimensionarea
obiectivelor, cât și pentru raportarea rezultatelor proprii la acestea.
Informațiile externe ale entității pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii. Astfel, după
natura lor, informațiile pot fi grupate în:
- economico-financiare;
- tehnologice și tehnice;
- juridice;
- politice;
- sociale și sociologice etc.
După gradul de accesibilitate, se disting informații:
- deschise sau de largă accesibilitate puse la dispoziție prin mijloacele de informare în masă,
reviste, lucrări de specialitate, brevete, invenții etc.;
- limitate sau de accesibilitate redusă, obținute prin întâlniri directe cu clienții și furnizorii,
lucrătorii inspectoratului fiscal etc.;
- închise (protejate) sau care constituie secret comercial și cuprind informațiile interne ale
entității care în mod normal nu trebuie să ajungă în exteriorul acesteia.
Indiferent de sursa lor, în vederea valorificării lor în procesul de analiză economico-financiară și
implicit de dirijare, informațiile trebuie să satisfacă anumite cerințe cum ar fi:
utilitatea, care se verifică prin modul în care servește conducerii în procesul de cunoaștere și
reglare a funcțiunii entității;
exactitatea informațiilor, care se asigură prin reflectarea și prelucrarea corectă a acestora;
profunzimea informațiilor presupune o reflectare complexă și cât mai completă a legăturilor
cauză-efect ale fenomenelor economice;
O asemenea cerință mărește capacitatea de cunoaștere în procesul de analiză și implicit eficiența
acțiunilor organelor de conducere.

19
 BAZELE ANALIZEI ECONOMICE | Stratu O.

vechimea (sau vârsta) informației – pentru a acționa rapid în vederea reglării funcțiunii entității,
este necesar ca managerii să dispună la timp de informația necesară;
valoarea informației – această caracteristică se atestă prin crearea condițiilor pentru sistemul
managerial de a lua decizii eficiente pentru sistemul condus;
costul informației – este util să se cunoască cât costă obținerea informațiilor necesare, limita de
eficiență a unui asemenea cost.

1.5. Organizarea și etapele efectuării analizei economice

Pentru ca analiza fenomenelor, proceselor și rezultatelor economice să se desfășoare în mod

organizat și eficient este necesar să se respecte următoarele etape:
Întocmirea tematicii de analiză
Această etapă cuprinde:
- obiectivele analizei și scopul ei;
- perioada cercetată;
- termenii de începere și încheiere;
- numărul de personal afectat;
- locul de efectuare al lucrului de analiză.
Culegerea informațiilor necesare analizei
Această etapă se realizează prin gruparea informației respective în funcție de obiectivele, scopul,
perioada și organul care efectuează analiza. E știut faptul că rezultatele analizei într-o măsură mare
depind de exactitatea și calitatea datelor culese. De aceea se recomandă în procesul analizei să se
utilizeze numai datele sistemului informațional legal organizat în entitate și care reflectă realitatea
dezvoltării la etapa actuală.
Verificarea complexă a datelor supuse analizei
Această etapă cuprinde:
- verificarea formală;
- verificarea aritmetică;
- verificarea de fond.
Verificarea formală permite a aprecia documentele din punctul de vedere a cerințelor față de
acestea la etapa actuală.
Verificarea aritmetică cuprinde controlul operațiunilor și calculelor efectuate în vederea
asigurării exactității indicatorilor respectivi.
Verificarea de fond cuprinde controlul metodei de calcul a indicatorilor conform normelor legale
pentru a asigura comparabilitatea lor în timp, spațiu și față de alte entități economice.
Prelucrarea și studierea informațiilor cu ajutorul metodelor și procedeelor analizei economice
Această etapă prevede:
- ordonarea indicatorilor cercetați;
- întocmirea de tabele și scheme generale;
- efectuarea unor comparații, gradări și descompuneri;
- calculele factoriale în sistemul respectiv;
- utilizarea unor date suplimentare (anchetă, sondaj) pentru
a aprecia mai obiectiv rezultatele obținute.
Elaborarea concluziilor și măsurilor concrete pentru reglarea sistemului cercetat
La această etapă se întocmește raportul de analiză.

20