Concepte calitologice referitoare la marfa

Literatura merceologica a consacrat, deopotriva

pentru interesul specialistilor ca si pentru vocabularul
consumatorilor, o terminologie specifica in care se
regasesc termeni apartinand limbajului comun dar cu
semnificatii particulare domeniului merceologic. Printre
cele mai uzitate categorii de acest fel, se evidentiaza:
proprietatile, caracteristicile, indicatorii, parametrii, indicii,
nivelul tehnic, calitatea, deficientele (de calitate), uzura,
defectele si altele.

Proprietatile semnifica, din punct de vedere

merceologic, trasaturi si insusiri ale unui bun care il
particularizeaza in raport cu alte bunuri si ii confera
capacitate de satisfacere a unor trebuinte umane.
Numeroasele proprietati ale unui bun oarecare nu prezinta
acelasi grad de importanta, delimitandu-se, intr-un
context definit, un grup de proprietati definitorii pentru
bunul respectiv, numite caracteristici.
 Caracteristicile (de calitate) sunt proprietatile
remarcabile ale unui bun, cele care definesc suficient, fata
de o cerinta precizata, bunul respectiv. Aceasta
reprezentativitate a lor le confera prioritate la descrierea
bunului in standarde, carti tehnice de produs, pliante si
materiale publicitare. Folosirea nedelimitata a categoriilor
„proprietati“ si „caracteristici“ nu poate fi considerata ca
eroare, intrucat si caracteristicile sunt tot proprietati.

Indicatorii semnifica o categorie cu caracter

generalizator, evidentiind concentrat starea si nivelul unui
grup de caracteristici ori sinteza tuturor caracteristicilor
produsului. Se utilizeaza mai frecvent pentru bunurile
tehnice si in analizele de calitate, cu variante ca: indicatori
partiali (tehnic, economic, ecologic), indicator general,
indicator sintetic etc.

Parametrii reprezinta expresia marimii

caracteristicilor; sunt exprimati cifric sau in alte moduri
consacrate si se folosesc in general pentru caracteristicile
tehnico-functionale (de ex., valorile consumu-rilor, turatia,
precizia de masurare etc.). In practica, sunt larg
raspandite expresii ca: „parametri normali / inalti /
superiori / redusi“ etc. cu semnificatia de „niveluri“.

Indicii (de calitate), cu forma singulara indice,

reprezinta expresia valorica a nivelului unei caracteristici,
in cazul marfurilor generale. Cu aceasta semnificatie a
fost larg utilizat in practica si continua sa mai fie inca
utilizat. Datorita confuziilor de sens cu termenul matematic
(cu semnificatia de raport intre doua marimi identice,
exprimat ca fractie) este tot mai putin utilizat in prezent,
preferandu-se termenul „valoare a caracteristicii“. Cu
grafie identica, dar cu pronuntia accentuata la mijlocul
cuvantului, indíciile (singular indíciu) au semnificatia de
indicatori sau (grup de) caracteristici. Folosit frecvent in
trecut, termenul a fost in mare masura abandonat ca
invechit si vicios.

Functiile bunurilor reprezinta notiuni cu grad

sporit de sinteza a calitatii unor loturi de bunuri.
Principial, o functie evidentiaza un grup de caracteristici
inrudite. Natura materiala si caracterul obiectiv al acestor
caracteristici vor imprima si functiei corespunzatoare un
caracter corespunzator.

Principalele functii specifice bunurilor in general si

marfurilor in particular, sunt: functia utilitara,
functia estetica(decorativa), functia culturala (dupa
caz, cultural-simbolica), functia de personalizare,
functii economice (dupa caz,
de tezaurizare,valorizatoare etc.).

Functia utilitara (specifica celor mai multe din bunurile

de consum) exprima caracteristicile fizice, chimice,
functionale etc. care fac din bunul respectiv un produs util
(categoria utilitate din stiinta marfurilor), dupa cum functia
de personalizare, specifica bunurilor de consum personal
se sprijina pe elemente variate ca natura (estetica, moda,
marca, nume comercial, pret etc.) care in intregul lor
exprima conceptiile si felul de a fi al celui ce isi aproprie
bunul considerat, iar functia simbolica a unei marfi
exprima sinteza relatiilor (si conotatiilor) intime ale unei
persoane cu bunul sau marfa de referinta. Functii
economice prezinta cea mai mare parte a bunurilor de
folosinta indelungata, a bunurilor de arta s.a. Daca functia
utilitara este prin definitie o functie obiectiva, alte functii
au un caracter mai putin obiectiv si chiar un caracter prin
excelenta subiectiv, cum este cazul functiei simbolice.