Tema 1.

Noţiuni privind
contabilitatea şi principiile de
bază ale acesteia (2 ore)
 Planul temei 1

1.1. Noțiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în

sistemul informațional și disciplinelor studiate
1.2. Obiectivele și funcțiile contabilității. Utilizatorii
informației contabile
1.3. Principiile de bază și caracteristicile contabilității
1.4. Principalele forme de organizare a contabilității
1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în
Republica Moldova
1.6. Noțiuni privind politica de contabilitate
 
 Bibliografie

1. Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din

15.12.2017. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
2018, nr. 1-6/22
2. Planul general de conturi contabile. In: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013.
3.Grigoroi, L. Bazele teoretice ale contabilităţii. Ch.:
Cartier, 2005. 260 p.
4. Ţurcanu, V. Bazele contabilităţii. Ch: F.E.–P.„Tipogr.
Centrală”, 2004. 266 p.
5. Bădicu G. Mihaila S., L. Bazele contabilităţii.
Chișinău, 2019. 260 p.
 1.1. Noțiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în sistemul informațional și disciplinelor studiate

Potrivit Legii contabilităţii și raportării financiare toate

entităţile sunt obligate să ţină contabilitatea proprie.
Contabilitatea asigură:
•informații privind mărimea patrimoniului, operaţiile şi
procesele economice care au loc la întreprindere;
•primirea deciziilor optime la capitolul gestionării
entității;
•reflectarea stării elementelor contabile în prezent și în
trecut, precum și a tendinţelor de dezvoltare în perspectivă a
entităţii;
•exercitarea controlului asupra circulației bunurilor
materiale etc.
 1.1. Noțiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în sistemul
informațional și disciplinelor studiate
Fondatorul contabilităţii - italianul Luca Paciolo (1445-1515).
Contabilitatea, ca sistem informaţional, conţine următoarele elemente legate
reciproc:
• colectarea;
• prelucrarea;
• înregistrarea.
Colectarea este procesul obţinerii informaţiei privind activitatea desfăşurată de
entităţi (de exemplu, cumpărarea materialelor, fabricarea produselor, achitarea
datoriilor etc.).
Prelucrarea prezintă gruparea, exprimarea în anumite mărimi de referinţă şi
generalizarea informaţiei obţinute în rezultatul colectării (de exemplu, în perioada
5-10 august 20__ s-au vândut mărfuri în valoare de 38 mii lei).
Înregistrarea prezintă perfectarea documentară a informaţiei obținute în urma
colectării şi prelucrării.

Contabilitatea, în general, este un sistem de colectare, prelucrare şi înregistrare a

informaţiei privind activitatea desfăşurată de entităţi.
 1.2. Obiectivele și funcțiile contabilității. Utilizatorii informației contabile

În prezent se conturează următoarele funcții ale contabilității:

1) Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor – constă în consemnarea
potrivit unor principii și reguli proprii a proceselor și fenomenelor economice
ce apar în cadrul unităților economice și se pot exprima valoric;
2) Funcția de control a contabilității constă în asigurarea integrității și utilizării
raționale a bunurilor agentului economic;
3) Funcția informațională constă în faptul că contabilitatea este furnizorul de
bază al informației de diverse niveluri de gestiune;
4) Funcția analitică are o mare însemnătate, întrucît indicatorii obținuți sunt
importanți la luarea deciziilor de către utilizatori;
5) Funcția juridică – datele furnizate de contabilitate și documentele de
evidență servesc ca mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea unor
fapte economice și a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele
produse.
 1.2. Obiectivele și funcțiile contabilității. Utilizatorii
informației contabile

Se deosebesc:
• utilizatori interni;
• utilizatori externi.
Utilizatorii interni - lucrătorii administrativi care poartă
răspundere pentru gestiunea întreprinderii şi realizarea
obiectivelor preconizate, precum și proprietarii, furnizorii,
cumpărătorii etc.
Utilizatori externi - persoanele care nu au o cointeresare
directă în afacerile întreprinderii (organele fiscale, de
asigurare socială, organele statistice, firmele de audit etc.).
 1.3. Principiile de bază și caracteristicile contabilității

1. Continuitatea activităţii.
2.Permanenţa metodelor.
3.Contabilitate de angajamente.
4.Separarea patrimoniului şi datoriilor.
5.Principiul necompensării.
 1.3. Principiile de bază și caracteristicile contabilității

1. Continuitatea activităţii. Presupune că întreprinderea îşi va continua în mod normal activitatea în viitorul
previzibil fără a intra în stare de lichidare sau reducere substanţială a activităţii. Continuitatea activităţii se exprimă
clar în actul de constituire, întrucât este delimitată în timp perioada funcţionării întreprinderii.
2. Permanenţa metodelor. Presupune continuitatea aplicării metodelor şi regulilor privind evaluarea şi înregistrarea
elementelor contabile, astfel asigurând comparabilitatea în timp a informaţiei contabile. Conform acestui principiu
întreprinderea trebuie să utilizeze pe parcursul anului de gestiune unele şi aceleaşi metode şi reguli de reflectare a
faptelor economice, evaluare a activelor şi datoriilor, calculare a amortizării mijloacelor fixe (de exemplu, metoda
casării liniare). Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie determinată de o motivaţie, cum ar fi
modificarea legislaţiei contabile sau fiscale.
3. Contabilitate de angajamente. Prevede înregistrarea elementelor contabile pe măsura apariţiei lor indiferent de
momentul încasării sau plăţii numerarului. De exemplu, s-au vândut produse în luna mai, iar cumpărătorii s-au
achitat în luna iulie. Prin urmare, venitul din vânzarea produselor va fi recunoscut în momentul vânzării, adică în
luna mai, indiferent de faptul că cumpărătorii s-au achitat în iulie.
4. Separarea patrimoniului şi datoriilor. Prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a informaţiilor despre
patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale altor
entităţi;
5. Principiul necompensării, potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în
contabilitate separat, adică nu se admite compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului şi între
venituri şi cheltuieli.
 
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

Pentru colectarea, prelucrarea şi înregistrarea

elementelor contabile se folosesc următoarele etaloane de
evidenţă:
•etalonul natural;
•etalonul monetar (valoric);
•etalonul de muncă.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

În corespundere cu cerinţele utilizatorilor de informaţii

contabilitatea se subîmparte în:
1. Contabilitatea financiară;
2. Contabilitatea de gestiune.
Contabilitatea financiară - sistem de colectare,
prelucrare şi sistematizare a informaţiei privind existenţa şi
mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor
şi cheltuielilor în expresie valorică pentru întocmirea
situațiilor financiare.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

Pentru contabilitatea financiară este caracteristic:

utilizarea procedeului dublei înregistrări;
•folosirea obligatorie a etalonului valoric;
•întocmirea situațiilor financiare după formele stabilite de
către organele de stat etc.
Contabilitatea de gestiune - sistem de colectare,
prelucrare şi transmitere a informaţiei contabile pentru
planificarea, calculația costurilor, verificarea şi analiza
bugetelor în scopul întocmirii rapoartelor interne pentru
luarea deciziilor manageriale.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

• Conform articolului 5 al Legii Contabilității și Raportării Financiare,  modul de ținere a

contabilității și de aplicare a standardelor  de contabilitate este:
    (1) Entitățile micro și persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, după înregistrarea
acestora ca plătitori ai taxei pe valoare adăugată, țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii
financiare prescurtate conform SNC, cu excepția societăților de investiții, societăților financiare
holding, societăților financiare holding mixte, societăților financiare nonbancare și societăților holding
cu activitate mixtă, care întocmesc situații financiare în conformitate cu alin. (2) și (3).
• (2) Entitățile mici țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii financiare simplificate
conform SNC.
• (3) Entitățile mijlocii și entitățile mari țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii
financiare complete conform SNC.
• (4) Entităţile de interes public țin contabilitatea în partidă dublă şi întocmesc situaţii financiare
conform IFRS.
• (5) Organizaţiile necomerciale și reprezentanțele entităților nerezidente țin contabilitatea în partidă
dublă și întocmesc situaţii financiare conform indicaţiilor metodice aprobate de către Ministerul
Finanţelor. 
• (6) Persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, pînă la înregistrarea acestora în
calitate de plătitori ai taxei pe valoare adăugată, persoanele fizice care desfășoară activitate
profesională în sectorul justiției și birourile înființate de acestea, precum și cabinetele individuale
ale medicilor de familie țin contabilitatea în partidă simplă în baza contabilității de casă, fără
întocmirea situaţiilor financiare, conform indicaţiilor metodice aprobate de către Ministerul Finanţelor.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

• Entitatea care are obligația să țină contabilitatea în partidă simplă poate ține contabilitatea în partidă dublă, începînd cu
următoarea perioadă de gestiune. Entitatea care are obligația să întocmească situaţii financiare prescurtate poate
întocmi situaţii financiare simplificate sau complete. Entitatea care are obligația să întocmească situaţii financiare
simplificate poate întocmi situaţii financiare complete. Trecerea de la un set de situații finanicare la altul se efectueaza
începînd cu următoarea perioadă de gestiune.
Categoriile entităților și grupurilor.
(1) Entitatea micro este entitatea care, la data raportării, nu depășește limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 5 600 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 11 200 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 10.
    (2) Entitatea mică este entitatea care, nefiind entitate micro, la data raportării, nu depășește limitele a două dintre
următoarele criterii:
a) totalul activelor – 63 600 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 127 200 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 50.
(3) Entitatea mijlocie este entitatea care, nefiind entitate micro sau entitate mică, la data raportării, nu depășește
limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

(4) Entitatea mare este entitatea care, la data raportării, depășește limitele a două dintre următoarele
criterii: 
a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
(5) Grupul mic  este grupul constituit din entitatea-mamă și entitățile-fiice care urmează să fie incluse în
consolidare și care, la data raportării entității-mamă, luate în ansamblu, nu depășesc limitele a  două
dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 80 300 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 160 600 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 50.
(6) Grupul mijlociu este grupul care, nefiind grup mic, este constituit din entitatea-mamă și entitățile-
fiice ce urmează să fie incluse în consolidare, care, la data raportării entității-mamă, luate în ansamblu, nu
depășesc limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 401 500 000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 803 100 000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în cursul perioadei de gestiune – 250.
1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

Grupul mare este grupul constituit din entitatea-mamă

și entitățile-fiice ce urmează să fie incluse în
consolidare, care, la data raportării entității-mamă,
luate în ansamblu, depășesc limitele a două dintre
următoarele criterii:
• a) totalul activelor – 401 500 000 de lei;
• b) veniturile din vînzări – 803 100 000 de lei;
• c) numărul mediu al salariaților în cursul perioadei de
gestiune – 250.
1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

În baza    articolului 21 al Legii Contabilității și Raportării Financiare,

conținutul situațiilor financiare individuale se întocmește în funcție de
categoria entității și necesitățile informaționale ale acesteia. Totodată,
entitatea care aplică SNC întocmește și prezintă anual unul dintre
următoarele seturi de rapoarte: 
a) situații financiare prescurtate; 
b) situaţii financiare simplificate; 
c) situaţii financiare complete.

Situațiile financiare prescurtate includ:

a) bilanțul prescurtat; 
b) situaţia de profit şi pierdere prescurtată; 
c) nota explicativă.
1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

Situaţiile financiare simplificate includ: 

a) bilanţul; 
b) situaţia de profit şi pierdere; 
c) nota explicativă.
Situaţiile financiare complete includ: 
a) bilanţul; 
b) situaţia de profit şi pierdere; 
c) situaţia modificărilor capitalului propriu; 
d) situaţia fluxurilor de numerar; 
e) nota explicativă. 
1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în Republica Moldova

Sistem de reglementare normativă a contabilității - totalitatea actelor legislative

și normative care reglementează ținerea contabilității și întocmirea situațiilor
financiare. Se bazează pe următoarele elemente:
• Legea contabilităţii și raportării financiare Nr. 287 din  15.12.2017
(Publicat:  05.01.2018 în Monitorul Oficial Nr. 1-6, art Nr. 22. Data intrarii in
vigoare: 01.01.2019)
• Potrivit prezentei legi toate entităţile sunt obligate să ţină contabilitatea şi să
întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de legea în cauză, de
standardele de contabilitate, de Planul general de conturi contabile, precum şi de
alte acte normative în vigoare;
• Hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova;
• Standarde Naţionale de Contabilitate (SNC);
• Planul general de conturi contabile;
• regulamente, instrucţiuni, indicaţii metodice ale Ministerului Finanţelor etc.
 1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în
Republica Moldova

Legea contabilităţii și raportării financiare stabileşte regulile

generale referitoare la:
• principiile contabilității;
• modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea
situațiilor financiare, inclusiv termenii de prezentare;
• aplicarea standardelor de contabilitate, în funcţie de tipul entităţii;
• responsabilităţile şi drepturile entităţilor privind ţinerea contabilităţii şi
raportarea financiară;
• sistemele de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a situațiilor
financiare;
• modul de întocmire, utilizare și păstrare a documentelor primare;
• cerințele privind corectarea erorilor contabile etc.
 1.5. Sistemul de reglementare normativă al
contabilității în Republica Moldova
• Standardele Naţionale de Contabilitate – standarde bazate pe directivele
Uniunii Europene şi pe I.F.R.S., elaborate şi aprobate de Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova, care stabilesc reguli generale obligatorii privind ţinerea
contabilităţii şi raportarea financiară. Actualmente sunt elaborate și implementate
16 SNC și 2 indicații metodice.
• Planul general de conturi contabile - act normativ care stabileşte nomenclatorul
sistematizat al conturilor contabile şi normele metodologice de aplicare a acestora.
• Regulamentele, instrucţiunile, indicaţiile metodice ale Ministerului Finanţelor
au drept scop de a concretiza prevederile unor acte legislative și normative şi se
referă, de obicei la probleme concrete ale contabilităţii şi impozitării. De
exemplu, Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin Ordinul
Ministerului Finanțelor nr.60 din 29.05.2012, care stabilește regulile de efectuare
a inventarierii elementelor de activ și datorii, constatare și înregistrare a
rezultatelor inventarierii, perfectare a formularelor utilizate la efectuarea
inventarierii.
 1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în Republica
Moldova

Organele de reglementare a contabilităţii includ:

a) autorităţi statale - Guvernul, Ministerul
Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei,
Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Serviciul
situaţiilor financiare etc.;
b) asociaţii profesionale care au drept scop
perfecţionarea şi dezvoltarea contabilităţii.
 
 1.6. Noțiuni privind politica de contabilitate

Pornind de la condițiile concrete de activitate și

cerințele actelor normative în vigoare fiecare
entitate își elaborează politicile contabile.
• Politici contabile – principii, reguli şi practici
specifice aplicate de o entitate la ţinerea
contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare.
Se elaborează în corespundere cu SNC „Politici
contabile, modificări ale estimărilor
contabile, erori şi evenimente ulterioare”.
 1.6. Noțiuni privind politica de contabilitate

Aspectele elaborării politicilor contabile constau în:

• alegerea unei proceduri din cele propuse în fiecare SNC;
• fundamentarea procedurii selectate, ținându-se cont de
particularitățile activității entității;
• acceptarea acesteia în calitate de bază pentru ținerea contabilității și
întocmirea situațiilor financiare.
Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziţie
(hotărîre, dispoziţie, ordin etc.) şi se aplică tuturor subdiviziunilor
entităţii.