SUPORT DE CURS

1. Organizarea, desfășurarea și evaluarea activității administrative în mediul on-line

REGULAMENT-CADRU
de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar 2020 - anexa ordin
nr. 5.447_2020

Capitolul III
Compartimentul administrativ

Secţiunea 1
Organizare și responsabilități

Art.81
(1) Compartimentul Administrativ este coordonat de administratorul de patrimoniu și
cuprinde personalul nedidactic al unității de învățământ.
(2) Compartimentul Administrativ este subordonat directorului unității
de învățământ.
Art. 82
Compartimentul administrativ are următoarele atribuţii:
a) gestionarea bazei materiale;
b) realizarea reparaţiilor, care sunt în sarcina unităţii, şi a lucrărilor de întreţinere,
igienizare, curăţenie şi gospodărire a unităţii de învăţământ;
c) întreţinerea terenurilor, clădirilor şi a tuturor componentelor bazei didactico- materiale;
d) realizarea demersurilor necesare obţinerii autorizaţiilor de funcţionare a unităţii de
învăţământ;
e) recepţia bunurilor, serviciilor şi a lucrărilor, printr-o comisie constituită la nivelul
compartimentului;
f) înregistrarea modificărilor produse cu privire la existenţa, utilizarea şi mişcarea bunurilor
din gestiune şi prezentarea actelor corespunzătoare Serviciului financiar;
g) evidenţa consumului de materiale;
h) punerea în aplicare a măsurilor stabilite de către conducerea unităţii de învăţământ
privind sănătatea şi securitatea în muncă, situaţiile de urgenţă şi P.S.I.;
i) întocmirea proiectului anual de achiziţii şi a documentaţiilor de atribuire a contractelor;
j) orice alte atribuţii specifice compartimentului, rezultând din legislaţia în vigoare,
hotărârile consiliului de administraţie şi deciziile directorului, stabilite în sarcina sa.
 Secţiunea a 2 -a

Management administrativ

Art. 83
Evidenţa, organizarea, actualizarea documentelor contabile, prezentarea situaţiilor
financiare referitoare la patrimoniu şi administrarea bazei didactico-materiale a unităţilor de
învăţământ se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Art. 84
(1) Inventarierea bunurilor unității de învățământ se realizează de către comisia de
inventariere, numită prin decizia directorului.
(2) Modificările care se operează în listele ce cuprind bunurile aflate în proprietatea unității
de învățământ se supun aprobării consiliului de administrație de către director, la propunerea
administratorului de patrimoniu, în baza solicitării compartimentelor funcționale.

Art. 85
(1) Bunurile aflate în proprietatea unităţii de învăţământ de stat sunt administrate de către
consiliul de administraţie.
(2) Bunurile aflate în proprietatea unităţii de învăţământ particular sunt supuse regimului
juridic al proprietăţii private.

Art. 86
Bunurile, care sunt temporar disponibile și care sunt în proprietatea sau administrarea
unității de învățământ, pot fi închiriate în baza hotărârii consiliului de administrație.
(2) Bunurile aflate în proprietatea unităţii de învăţământ particular sunt supuse regimului juridic
al proprietăţii private.
ART. 94 Bunurile, care sunt temporar disponibile şi care sunt în proprietatea sau administrarea
unităţii de învăţământ, pot fi închiriate în baza hotărârii consiliului de administraţie.
Inventarierea reprezintă procedeul de control şi autentificare documentară a existenţei
elementelor contabile care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii.
Inventarierea are următoarele sarcini:
 determinarea existenţei efective a elementelor patrimoniale (active nemateriale, mijloace
fixe, stocuri de mărfuri şi materiale, creanţe, mijloace băneşti, datorii etc.);
 controlul asupra stării activelor prin compararea realităţii cu informaţia furnizată de
contabilitate;
 depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sîn învechite din punct
de vedere moral;
 verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi
materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;
 verificarea realităţii valorii de bilanţ a elementelor patrimoniale.
 Modul de efectuare a inventarierii şi de reflectare în contabilitate a rezultatelor acesteia sînt
reglementate de Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 şi Regulamentul cu privire la
inventariere nr. 27 din 28.04.2004.
Numărul inventarierilor pe parcursul anului, momentele efectuării acestora şi lista
elementelor patrimoniale ce trebuie supuse inventarierii se stabilesc de către conducătorul
întreprinderii, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea inventarierii este obligatorie în conformitate
cu legislaţia în vigoare. Inventarierea patrimoniului se efectuează în mod obligatoriu în
următoarele cazuri:
la inceputul activitatii;
 cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului;
 în caz de înlocuire a gestionarului;
 în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum si în caz de deteriorare a bunurilor;
 în caz de incendiu sau calamitate naturala (inundatie, cutremur de pamint etc.);
 la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de marfuri şi materiale etc.;
 în cazul reorganizarii, lichidarii sau încetarii activitatii;
 în cazul modificarii preturilor;
 în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărîrii
altor organe prevazute de lege.
Inventarierea se clasifică după următoarele criterii:
 În dependenţă de gradul de cuprindere al elementelor patrimoniale:
 inventariere totală, cuprinde toate elementele patriomoniale
 inventariere parţială, cuprinde doar anumite tipuri de active sau pasive. De exemplu,
invetarierea mijloacelor băneşti
După caracterul inventarierii:
 inventariere planificată – se efectuează periodic conform graficului existent la
întreprindere
 inventariere inopinată – se efectuează pe neaşteptate pentru gestionari cu scopul depistării
fraudelor
După modalitatea de efectuare:
 inventariere totală – se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element
patrimonial, sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune
 inventariere prin sondaj – cuprinde numai anumite sortimente a unui element patrimonial
sau numai anumite bunuri dintr-o gestiune. Astfel de inventariere se aplică în cazul unui
volum mare de lucru şi necesită mai puţin timp, însă nu asigură obiectivitatea
rezultatelor. Dacă pe parcursul invetarierii prin sondaj se depistează nereguli
semnificative, atunci se efectuează inventarierea totală.
Responsabilitatea pentru efectuarea corectă şi oportună a inventarierii o poartă conducătorul
întreprinderii. Contabilul-şef împreună cu conducătorii subdiviziunilor şi serviciilor sînt obligaţi
să verifice respectarea regulilor de efectuare a inventarierii.
Modul de efectuare a inventarierii
Efectuarea inventarierii presupune parcurgerea a trei etape:
 pregătirea pentru efectuarea inventarierii
 efectuarea propriu-zisă a inventarierii
 reflectarea rezultatelor inventarierii
La etapa de pregătire se crează comisia de inventariere, în componenţa căreia se includ
reprezentanţi ai administraţiei, lucrători ai serviciului contabil şi alţi specialişti. Membri ai
comisiei de inventariere nu pot fi gestionarii a căror valori materiale sînt supuse inventarierii şi
contabilii care efectuează evidenţa contabilă a sectorului supus inventarierii, cu excepţia
întreprinderilor mici.
Componenţa comisiei de inventariere se aprobă prin ordinul conducătorului întreprinderii
în care se mai stabilesc termenele de efectuare a inventarierii, subdiviziunile (depozitele, secţiile
de producţie, sectoarele) şi valorile supuse inventarierii. La întreprinderii mari şi mijlocii comisia
de inventariere trebuie să fie compusă minimum din cinci persoane, iar la întreprinderile mici –
din trei persoane. Apoi comisia cere de la gestionar o declaraţie scrisă prin care el confirmă
faptul dacă are sau nu în gestiune bunuri care nu aparţin întreprinderii, dacă are documente de
primire-predare a bunurilor care nu au fost predate în contabilitate, precum şi numărul şi data
ultimului document de intrare şi de ieşire a bunurilor. Tot la această etapă se sigilează încăperile
unde se află bunurile supuse inventarierii, se sistează operaţiile de intrare-ieşire a bunurilor din
gestiune, se verifică starea de funcţionare a aparatelor de măsură a greutăţii, iar serviciul contabil
efectuează reflectarea în conturile contabile şi în evidenţa analitică a tuturor operaţiunilor
economice efectuate pînă la inventariere, verificarea corectitudinii şi exactităţii înregistrărilor
prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi prin întocmirea
balanţelor de verificare sintetice şi analitice şi să ridice de la gestiuni toate evidenţele operative şi
să le vizeze cu menţiunea „pînă la inventariere” acestea servind drept temei pentru determinarea
stocurilor la începutul inventarierii.
Efectuarea propriu-zisă a inventarierii - presupune stabilirea stocurilor faptice prin numărare,
cîntărire sau calcule tehnice.
Inventarierea se efectuează pe fiecare loc de depozitare şi pe fiecare gestiionar cu condiţia
prezenţe gestionarului şi a tuturor membrilor comisiei de inventariere. În caz contrar rezultatele
inventarierii se declară nevalabile. Bunurile supuse inventarierii se înscriu în listele de
inventariere cu indicarea denumirii, codului, unităţii de măsură, indicilor calitativi, cantităţii, lor
şi preţului la care se ţine evidenţa lor. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de
depozitarre, pe categorii de bunuri şi pe gestionari. De asemenea se întomcesc liste de
inventariere separate pentru bunurile aflate în custodie (bunuri care nu aparţin întreprinderii dar
se află la păstrare) sau arendate. În listele de inventariere nu se admit ştersături, spaţiile libere se
barează.
Bunurile aflate în ambalaje se despachetează şi se verifică prin sondaj. Dacă
despachetarea lor duce la deteriorarea lor, atunci acestea nu se despachetează. Bunurile de volum
mare (cement, beton, producţia agricolă), inventarierea cărora necesită cheltuieli mari se
inventariază prin efectuarea de calcule tehnice şi matematice. Bunurile intrate pe parcursul
efectuării inventarierii se recepţionează de către gestionar în prezenţa membrilor comisiei de
inventariere, iar pe documentele de intrare se face menţiunea „primite în timpul inventarierii”.
Eliberarea bunurilor pe parcursul inventarierii se interzice. În cazuri excepţionale, la depozitele
mari, inventarierea cărora necesită o perioadă mai îndelungată de timp se permite eliberarea
bunurilor numai cu acordul în scris a conducătorului şi a contabilului-şef. Eliberarea acestora se
efectuează de către gestionar, în prezenţa membrilor comisiei de invantariere, iar pe documentele
de ieşire se face menţiunea „eliberate în timpul inventarierii”.
Elementele patrimoniale pentru care nu este posibilă verificarea fizică se verifică pe baza
datelor contabilităţii. Acest procedeu se aplică în cazul bunurilor întreprinderii, dar care se află în
afara acesteia (mijloacele fixe transmise în arendă, materiale transmise la păstrare sau prelucrare
etc).
Inventarierea creanţelor şi datoriilor se efectuează în baza extraselor de cont confirmate
de debitori şi creditori. Pentru aceste elemente patrimoniale este important de verificat momentul
aparţiei şi termenele de încasare şi de plată.
Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei şi gestionari, iar pe ultima
filă gestionarul face menţiunea prin care confirmă că bunurile au fost verificate în prezenţa sa, că
nu are pretenţii faţă de membrii comisiei de inventariere şi că bunurile incluse în listele de
inventariere se află la el în gestiune.

2. Atribuțiile/responsabilitățile compartimentului administrativ

Proiectarea activităţii
 Elaborarea documentelor de proiectare a activităţii conform specificului postului.
 Realizarea planificării activităţii de distribuire a materialelor şi accesoriilor necesare
desfăşurării activităţii personalului din unitatea de învăţământ.
 Elaborarea graficelor de activitate pentru personalul de îngrijire şi pază din unitatea de
învăţământ.
 Elaborarea tematicii şi graficului de control ale activităţii personalului din subordine.
Realizarea activităţilor
 Identificarea soluţiilor optime, prin consultare cu conducerea unităţii, pentru toate
problemele ce revin sectorului administrativ.
 Organizarea şi gestionarea bazei materiale a unităţii de învăţământ.
 Elaborarea documentaţiei necesare, conform normelor în vigoare, pentru realizarea de
achiziţii publice în vederea dezvoltării bazei tehnico-materiale a unităţii de învăţământ.
 Înregistrarea întregului inventar mobil şi imobil al unităţii de învăţământ în registrul
inventar al acesteia şi în evidenţele contabile.
 Asigurarea îndeplinirii formelor legale privind schimbarea destinaţiei bunurilor ce aparţin
unităţii de învăţământ.
 Recuperarea / remedierea pagubelor materiale, de orice fel, aflate în patrimoniul şcolii.
Comunicare şi relaţionare
  Asigurarea condiţiilor de relaţionare eficientă cu întregul personal al unităţii de
învăţământ.
 Promovarea unui comportament asertiv în relaţiile cu personalul unităţii de învăţământ.
 Asigurarea comunicarii cu factorii ierarhici superiori, familia, partenerii economici şi
sociali.
Managementul carierei şi al dezvoltării personale
 Identificarea nevoilor proprii de dezvoltare.
 Participarea la stagii de formare / cursuri de perfecţionare.
 Aplicarea în activitatea curentă a cunoştinţelor / abilităţilor / competenţelor dobândite
prin formare continuă/perfecţionare.
Contribuţia la dezvoltarea instituţională şi promovarea imaginii unităţii şcolare
 Promovarea sistemului de valori al unităţii la nivelul comunităţii.
 Facilitarea procesului de cunoaştere, înţelegere, însuşire şi respectare a regulilor sociale.
 Participarea şi implicarea în procesul decizional în cadrul instituţiei şi la elaborarea şi
implementarea proiectului instituţional.
 Iniţierea şi derularea proiectelor şi parteneriatelor.
 Atragerea de sponsorizării în vederea dezvoltării bazei materiale a unităţii.
3. Repere teoretice – documente de gestiune a personalului administrative
 Urmăreste ca utilajele existente si date în folosință să fie utilizate în bune condiții de către
toti salariatii unitatii;
 Informeaza in scris conducerea unitatii despre toate aspectele negative si pozitive
constatate si cere sprijin in rezolvarea problemelor ivite de ordin administrativ si
disciplinar;
 Propune conducerii gradinitei in baza referatelor de necesar procurarea de materiale,
echipament, etc. pentru aprobare
 Intocmește listele zilnice de alimente si le preda la contabilitate (acestea se intocmesc
impreuna cu asistenta si bucatareasa);
 La întocmirea listelor de alimente se tine cont ca meniul sa fie corespunzator cu alocatia
de hrana a fiecarui copil;
 Răspunde de curatenia blocului alimentar si a spatiului in care se pregateste mancarea
 Răspunde de echipamentul de protectie pentru intregul personal;
 Nu permite personelor din alte sectoare sa intre in bucatarie;
 Urmareste ca instalatia electrica si sanitara sa fie reparata la timp aducand la cunostinta
conducerii prin referat, de eventualele reparatii ce se solicita celor abilitati;
 Răspunde de aprovizionarea cu materiale corespunzatoare pentru grupurile sanitare
 Se îngrijeste de depozitarea gunoiului si ridicarea lui la timp de catre societatea autorizata
 Intocmeste liste de inventariere a fiecarei incaperi din unitate.
 Tine condica de prezenta a personalului administrativ iar la sfarsitul lunii preda
directorului pontajul
 Urmareste ca intreaga instalatie de la spalatorie sa functioneze in conditii bune
  Se îngrijește de umplerea si buna functionare a instinctoarelor
 Răspunde de curatenia in gradinita, inlocuitul geamurilor sparte, repararea usilor,
instalatiei sanitare si termice
 Urmareste ca mobilierul si obiectele de inventar sa fie pastrate in bune conditii
 Completeaza la zi registrul de casa in urma incasarilor
 Răspunde direct de inventarul gradinitei iar in caz de pierdere sau instrainare este direct
raspunzator
 Întocmește situatiile lunare de consum de materiale
 Răspunde de asigurarea securitatii spatiilor unde sunt depozitate bunurile
 Răspunde in fata conducerii unitatii si a C.F.I-ului de buna functionare a gestiunilor pe
care le are in primire
 Organizeaza si coordoneaza activitatile de curatenie curente, lunare, semestriale si anuale
 Face parte din Comitetul de securitatea si sanatate in munca
 Respectă sistemele si procedurile de sanatate, de sanatate a muncii si de PSI prevazute de
legislatia in vigoare pentru activitatile desfasurate în unitate (art.22 si art.23 din Legea
319/2006)
 Ajuta la servirea si supravegherea copiilor in timpul mesei si la formarea de deprinderi
practice (conform statutului de cadru didactic auxiliar)
 Comportamentul in cadrul institutiei
 Respectă cu strictete disciplina muncii specifica unitatii de invatamant(programul,
regulamentul de ordine interioara)
 Manifesta o conduita corespunzatoare unei personae care lucreaza intr-o institutie
prescolara
 Evită pe cât posibil să genereze sau să intrețină disputele neprincipiale si unele relatii de
natura sa umbreasca prestigiul unității.
 Evită discuțiile critice la adresa copiilor, părintilor si a personalului din unitate.
 In timpul programului de lucru nu se fac aprovizionari cu produse alimentare pentru
propria persoana si nici pentru altele (mai ales a acelor produse ce se regasesc in meniul
copiilor)
 Este prezent ori de cate ori este nevoie, în caz de urgență, chiar în afara programului de
lucru: avarii sau orice problemă ivită care necesită intervenții imediate.
3.1.Competenţe de comunicare personală. Aptitudini de comunicare interpersonală.
Ce este comunicarea? (definitie)
Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului în
procesul socializarii sale. Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata
în forma orala sau scrisa si de cel al informatiei non verbale, reprezentata de paralimbaj,
miscarile corpului si folosirea spatiului.
Tipuri de comunicare
 Evoluţia miraculoasă şi continuă a comunicării umane a făcut ca astăzi să existe o amplă
tipologie a acesteia, distingându-se numeroase tipuri de comunicare socio-umană. Astfel Adler şi
Rodman propun mai multe criterii de clasificare a comunicării umane:
-după criteriul prezenţei sau absenţei intenţiei explicite de a comunica, distingem
comunicare reflexă (spontană, neintenţionată, prin stereotipuri comportamentale, grimase,
zâmbet, plâns, interjecţii etc), comunicare purposivă (prin arsenalul lingvistic propriu-zis, dar şi
prin mimică, gestică dirijată etc)
-după modul specific la care se recurge se pot identifica tipuri şi subtipuri.
Un prim tip ar fi comunicarea nonverbală cu cele trei subtipuri ale sale: alternativă ( tam-
tam, crestături pe lemn, foc, fum, vestimentaţie, culori etc), preverbală (distanţa, postura,
mişcarea, gestica etc), postverbală (desene, figuri, fotografii, reprezentări grafice etc.). Un al
doilea tip ar fi reprezentat de comunicare paraverbală ce asociază elementele specifice
comunicării verbale cu semne de altă natură: alfabetele MORSE şi BRAILLE, sistemul BLISS
pentru surdo-muţi etc. Nu în ultimul rând, vom vorbi despre comunicarea verbală, ale cărei
componente sunt : intonaţia, ritmul, ortografia, sunetele şi cuvintele etc
-după domeniul sectorial sau domenial privind lucrurile există comunicări specializate:
politică, militară, cultural-artistică, religioasă, judiciară, civică, medicală, educaţională,
pedagogică, şcolară.
Comunicarea interpersonala - este cea mai importanta forma de comunicare si cel mai des
folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea
cu care pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu prietenii, activitatea profesionala,
toate depind de aceasta calitate. Comunicare interpersonala se refera la comunicarea fata în fata.
Acest tip de comunicare este important pentru a te întelege pe tine si pentru a construi relatiile
tale cu ceilalti. Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza,
autocunoastere, autoexpunere cât si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care
îngreuneaza procesul comunicarii. Freud considera ca a te autocunoaste, a fi complet onest cu
tine însuti constituie un efort uman deosebit deoarece aceasta onestitate cu sine reclama cautare,
descoperirea si acceptarea de informatie despre sine si o dorinta de autoperfectionare. În
comunicarea didactică vom întâlni ca tipuri de comunicare interpersonală, comunicarea:
a. directă
b. de grup
c. indirectă (mediată)
Bariere în comunicare
Blocajele comunicării pot avea o asemenea intensitate, încât între informaţia transmisă şi
mesajul perceput să existe diferenţe vizibile. Comunicarea ineficientă cauzează singurătate,
conflicte, probleme în familie, insatisfacţii profesionale, stres psihologic, boli fizice şi chiar
moartea, atunci când comunicarea este complet întreruptă.
În raporturile interumane E. Limbos identifică patru tipuri de bariere personale care
blochează comunicarea:
  bariere cauzate de contextul socio-cultural (conflictul de valori şi lipsa cadrelor de
referinţa, condiţionarea şi manipularea prin mass-media, prejudecăţile, diferenţele
culturale);
 bariere cauzate de frica endemică (înfruntarea, agresivitatea, principiul competiţiei,
rezistenţa la schimbare, lipsa încrederii în sine);
 bariere cauzate de atitudinile individualiste (comportament egocentric, necunoaşterea
propriei persoane, sentimentul de incompetenţă sau ineficienţă, lipsa de obiectivitate şi
realism, pasivitate excesivă);
 bariere referitoare la relaţiile individ-grup (marginalizarea, lipsa de autenticitate, izolare).
Leonard Saules considera ca în procesul de comunicare pot interveni:
 bariere de limbaj (aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane, starea
emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile preconcepute şi rutina
influenţează receptivitatea, dificultăţi de exprimare, etc);
 bariere de mediu (climat de munca necorespunzator, folosirea de suporturi informaţionale
inadecvate, etc);
 bariere de concepţie (existenta presupunerilor, exprimarea cu stângăcie a mesajului de
către emiţător, concluzii pripite asupra mesajului, lipsa de interes a receptorului faţă de
mesaj).
Feedback-ul in comunicarea interpersonala
Pentru o bună comunicare, este important să ştim să culegem feedbackul, adică informaţiile
care se întorc de la interlocutor, fie prin cuvinte, fie prin intermediul limbajului nonverbal.
Feedbackul este reacţia de răspuns care se obţine după ce am trimis un mesaj şi care produce, la
rândul său, un alt feedback ş.a.m.d. Feedbackul poate fi considerat un factor de control al
comunicării, deoarece permite să verificăm efectul pe care l-au produs mesajele noastre asupra
altora. Prin feedback ne exprimăm asentimentul sau dezacordul, acceptarea sau respingerea,
înţelegerea sau neînţelegerea, claritatea sau confuzia.
Feedbackul pozitiv: este un mesaj de confirmare, în care se aprobă ceea ce a spus celălalt (de
exemplu, lauda).
Feedbackul negativ: este un mesaj de negare a ceea ce s-a spus (de exemplu, critica).
Infirmarea: este o comunicare patologică, pentru că nu ia în considerare ceea ce a spus
celălalt. Adesea este transmisă printr-o comunicare nonverbală (de exemplu, prin întoarcerea
feţei în altă parte). Modelul circumscris ne aminteşte co-responsabilitatea pe care o avem cu
interlocutorul în definirea unei relaţii de comunicare: acest model afirmă că o atitudine de
predominare induce o atitudine de supunere şi adesea chiar de revoltă, dar şi o atitudine pasibilă
de a induce exact inversul său.
Simetria şi complementaritatea nu sunt poziţii rigide: experimentăm în continuu astfel de
situaţii în diverse locaţii, în funcţie de contextul în care comunicăm, căci acesta clarifică ulterior
relaţia dintre doi interlocutori: de exemplu o frază rostită la o şedinţă importantă capătă altă
importanţă decât atunci când este rostită în alte împrejurări.
BIBLIOGRAFIE

1. I R., Adler, G., Rodman, Apud I., Dumitru, D., Ungureanu, Pedagogie şi elemente de
psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti
2. O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii cu modificările si
completările ulterioare;
3. H.G nr. 925/ 2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la
atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările si completările ulterioare;
4. H.G nr. 276/2013 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe;
5. O.M.F.P nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;
6. LEGEA nr. 1/2011 Legea educaţiei naţionale, cu modificările si completările ulterioare;
7. Ordin 5079/2016 din 31 august 2016pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar;
8. O.U.G nr. 96/ 2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din
învăţământul primar şi gimnazial de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din
grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore,cu modificările si completările
ulterioare;