INVENTARIEREA GENERALĂ A PATRIMONIULUI.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a tuturor

elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale fiecarei
entitati, precum si a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinand altor
persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale
care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare ș i a performantei
entitatii pentru respectivul exercitiu bugetar.
Inventarierea elementelor de natura activevelor, datoriilor si capitalurilor
proprii reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constată existenta tuturor
elementelor respective, cantitativ - valoric sau numai valoric, după caz, la data la
care aceasta se efectuează,
Anual, in termen de 90 de zile de la data depunerii situatiilor financiare
anuale, ministerele, celelalte organe specializate ale administratiei publice
centrale, precum si autoritatile publice centrale au obligatia sa reactualizeze si să
depuna la MFP inventarele bunurilor din domeniul public al statului, cu
modificarile intervenite in urma inventarierii anuale a patrimoniului•
Potrivit prevederilor legale (Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata)
institutiile publice au obligatia să efectueze inventarierea generală a
elementelor de natura activevelor, datoriilor si capitalurilor proprii detinute la
inceputul activitații, cel putin o data pe an, in cursul exercitiului financiar, pe
parcursul functionării lor in cazul fuziunii sau incetarii activității, precum si in
alte situatii prevazute de lege.
Alte situatii prevazute de lege in care se efectueaza inventarierea sunt:
• in cazul modificarii preturilor la bunurile aflate in stoc;
• la cererea organelor de control din cadrul entitatii sau din afara ei (exemplu: la
cererea instantelor de judecata, procuratura etc.);
• ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;
• cu prilejul reorganizarii gestiunilor;
• cand au loc comasari de unitati sau, dimpotriva, au loc divizari sau desfiintari de
unitati;
• in cazul producerii de calamitati naturale sau in cazuri de forta majora,
pentru a se cunoaste marimea pierderilor provocate;
• ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi
stabilite cert decat prin inventariere;
• in alte cazuri prevazute de lege.

La inceputul activitatii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea si

evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.
 Pe parcursul functionarii sale institutia publica efectueaza inventarierea
elementelor de activ si pasiv cel putin odata pe an, de regula, cu ocazia incheierii
exercitiului bugetar.
Inventarierea are ca scop principal determinarea situatiei reale a
elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii prin
confruntarea informatiei contabile cu situatia faptica a elementelor respective,
stabilirea eventualelor diferente si apoi restabilirea concordantei.
Inventarierea este o operatie cornplexa ca sfera de cuprindere, ca motivatie
organizatorica si din punct de vedere al perioadei de timp la care se executa.
Inventarierea,are ca obiectiv constatarea faptica a existentei tuturor
elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, cantitativ si
valoric, a modului de executare a sarcinilor de catre gestionari, precum si
stabilirea eventualelor diferente fata de situatia scriptica.

Astfel, se urmareste:
• inventarierea activelor fixe, materialelor, obiectelor de inventar, produselor etc.;
• inventarierea disponibilitatilor banesti;
• inventarierea decontarilor cu tertii;
• inventarierea creditelor bugetare s.a.

In functie de natura si complexitatea activitatii lor, institutiile publice au

obligatia sa asigure, in principal, urmatoarele:
• stabilirea perioadelor pentru efectuarea inventarierii;
• organizarea si numirea persoanelor imputernicite sa efectueze inventarierea;
• pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii;
• inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiilor aferente exercitiului bugetar
curent;
• efectuarea faptica a inventarierii;
• determinarea rezultatelor inventarierii si valorificarea acestora.

Inventarierea se efectueaza la locurile de existenta respectiv de depozitare

sau de pastrare a bunurilor, prin observare directa, numarare, cantarire,
masurare, dupa caz, pentru bunurile corporale, compararea pe baza de
registre sau documente justificative confirmate de terti pentru cele nemateriale.
Raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere, potrivit
prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are
obligatia gestionarii entitatii din sectorul public.
Efectuarea corecta si eficienta a inventarierii, cere parcurgerea unor etape
importante astfel:
 pregatirea inventarierii,
efectuarea inventarierii propriu-zise,
evaluarea elementelor patrimoniale la inventariere
solutionarea diferentelor constatate la inventariere.

Pregatirea inventarierii necesita luarea unor masuri de natura

organizatorica s i contabila care sa asigure desfasurarea in bune conditiia
inventarierii.
Conducerea institutiei emite Decizia de inventariere.. In decizia de
inventariere se stabileste perioada in care se va efectua operatia de inventariere
(data de incepere si de terminare a operatiunilor), componenta comisiei de
inventariere, numele presedintelui si membrilor comisiei, modul de efectuare a
inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, metoda de inventariere utilizata.
La institutiile publice comisia de inventariere este unica. Din comisia de
inventariere fac parte persoane cu pregatire tehnica si economica, care sa
asigure efectuarea corecta a inventarierii elementelor de natura activelor,
datoriilor si capitalurilor proprii.
Fiecare membru al comisiei este numit printr-o decizie scrisa, semnata
de administratorul unitatii, ordonatorul de credite sau alte persoane care au
obligatia gestionarii entitatii,
La entitatile al caror numar de salariati este redus, inventarierea poate
fi efectuata de catre o singura persoana.
Potrivit actelor normative elaborate de Ministerul Finantelor Publice, din
comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse
inventarierii, seful compartimentului supus inventarierii, contabilii care tin
evidenta gestiunii inventariate si nici auditorii intemi sau statuari..
Membrii comisiei de inventariere nu pot fi inlocuiti, decat in cazuri
bine justificate si numai prin decizie scrisa emisa de persoanele care au
obligatia gestionarii entitatii respective ..
Dupa primirea deciziei de inventariere, responsabilul comisiei de
inventariere va ridica, sub semnatura contabilului sef sau a altei persoane
delegate, listele de inventariere vizate si parafate de catre acesta.
Pentru desfasurarea in bune conditii a operatiei de inventariere,
administratorii, ordonatorii de credite si gestionarii au obligatia de a lua
urmatoarele masuri:
organizarea depozitarii bunurilor pe sorto-tipodimensiuni, codificarea
acestora si intocmirea etichetelor de raft;
• tinerea la zi a evidentei tehnico-operative la gestiuni si a celei contabile
si efectuarea confruntarii datelor din aceste evidente:
 dotarea gestiunii cu aparate si instrumente adecvate si in numar
suficient pentru masurare, cantarire, cu cititoare de coduri de bare etc., cu
mijloace de identificare ( cataloage, mostre, sonde etc.), precum si cu birotica
necesara;
participarea intregii comisii la lucrarile de inventariere;
asigurarea participarii la identificarea bunurilor inventariate si la
evaluarea lor, a unor specialisti din entitate sau din afara acesteia, care vor
semna listele de inventariere pentru atestarea datelor inscrise;
dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de
sigilare a spatiilor inventariate;
• asigurarea protectiei membrilor comisiei de inventariere in
conformitate cu normele de protectie a muncii;
• asigurarea securitatii usilor, ferestrelor.portilor etc. de la magazine, depozite
etc.
• asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care
se inventariaza, respectiv, pentru sortare, asezare, cantarire, masurarea, numarare
etc.
Din punct de vedere financiar-contabil, in contextul pregatirii inventarierii
este necesar ca la magazie si depozite sa fie inregistrate in fisele de magazie toate
documentele ce privesc intrari sau iesiri de bunuri. Acelasi lucru trebuie sa faca si
contabilul care tine evidenta gestiunilor, adica sa inregistreze la zi toate
documentele pe care le are si care privesc gestiunea inventariata. Operatiile se
inregistreaza in contabilitatea sintetica si analitica, se verifica exactitatea
inregistrarilor in conturi, precum si stabilirea soldurilor conturilor sintetice si
analitice.
Efectuarea inventarierii sau inventarierea propriu-zisa, este cea de-a doua
etapa a inventarierii si cea mai importanta.
Operatia de inventariere debuteaza prin anumite masuri organizatorice care
trebuie luate de catre comisia de inventariere si anume:
a) inainte de inceperea operatiunii de inventariere sa ia de la gestionarul
raspunzator de gestiunea bunurilor o declaratie scrisa din care sa rezulte daca:
are bunuri nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate) pentru care
s-au intocmit docurnentele aferente;
in magazie exista bunuri ce apartin unor terte persoane, primite cu sau :fara
documente;
gestioneaza valori materiale si in alte locuri de depozitare;
a primit sau a eliberat valori materiale :fara documente legale;
are cunostinta de existenta plusurilor sau minusurilor in gestiune;
are documente de primire-eliberare care nu au fost operate in evidenta
gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
 in declaratia scrisa, gestionarul va mentiona felul, numarul si data ultirnului
document de intrare/iesire a bunurilor in/din gestiune. Declaratia se dateaza si se
semneaza de catre gestionar si comisia de inventariere.
b) sa identifice toate locurile (incaperile) in care exista bunuri ce urmeaza a fi
inventariate;
c) sa asigure inchiderea si sigilarea spatiilor de depozitare, in prezenta
gestionarului, ori de cate ori se intrerup operatiunile de inventariere si se paraseste
gestiunea;
d) sa bareze si sa semneze, la ultima operatiune, fisele de magazie, mentionand
data la care s-au inventariat bunurile, sa vizeze documentele care privesc intrari
sau iesiri de bunuri, existente in gestiune, dar neinregistrate, sa dispuna
inregistrarea acestora in fisele de magazie si predarea lor la contabilitate, astfel
incat situatia scriptica a gestiunii sa reflecte realitatea;
e) sa verifice numerarul din casierie i sa stabileasca suma incasarilor din
ziua curenta, solicitand depunerea numerarului la casieria entitatilor (la gestiunile
cu vanzare cu amanuntul);
aparatele de masura sau de cautare aufost verificate si se afla in stare buna
de functionare;
g) in cazul neprezentarii gestionaruluila data si ora fixate pentru inceperea
inventarierii, cornisia de inventariere sigileaza gestiunea si c o m u n i c a a c e a s t a
comisiei centrale sau adrninistratorului, ordonatorului de credite ori altei persoane
ce are obligatia gestionarii entitatii. Acestia il anunta in scris pe gestionar despre
reprograrnareaoperatiunii de inventariere si in caz de neprezentare~si de aceasta data,
inventarierea se efectueaza de catre cornisia de inventariere in prezenta
reprezentantului legal sau altei persoane, numita prin decizie scrisa, care sa il
reprezinte pe gestionar.
Concomitent, comisia de inventariere, dispune sistarea operatiilor de
predare-primire, iar daca acest lucru nu este posibil, trebuie creata o zona tampon
iar operatiile se efectueaza numai in fata comisiei de inventariere care scrie pe
documente mentiunea: ,,primit in timpul inventarierii" sau ,, eliberat in timpul
inventarierii
Exista si situatia de a se inventaria bunuri care la data inventarierii nu se
afla in unitate ci in afara ei, cum a r fi mijloace fixe date cu chirie, materiale
aflate la terti, materiale in curs de aprovizionare. In aceste cazuri, inventarierea
se face prin verificarea documentelor care au stat la baza efectuarii acestor
operatiuni cum ar fi: facturi, contracte de inchiriere, contracte de concesionare,
contracte de locatie de gestiune, dispozitie de livrare-aviz de expeditie etc.
Constatarile comisiei de inventariere se fac numai in prezenta tuturor
membrilor comisiei de inventariere si in prezenta gestionarului.
 Constatarile se inscriu intr-un document anume tipizat numit ,, Lista de
inventariere ", care se intocmeste pe locuri de depozitare (gestiuni), pe categorii
de bunuri. pe gestionari, specificandu-se existenta in etalon natural si se
completeaza cu situatia fiecarui element preluata din contabilitatea curenta,
dupa care se face diferenta intre situatia scriptica si cea faptica, determinandu-
se diferentele in minus sau in plus.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numarare, cantarire, masurare sau
cubare, dupa caz. Bunurile aflate in ambalaje originale intacte se desfac prin
sondaj, acest lucru urmand a fi mentionat in listele de inventariere respective.
Se intocmesc liste de inventariere separate, pentru bunurile apartinand
altor entitati ( aflate in custodie sau primite spre prelucrare, primite in vederea
vanzarii in regim de consignatie, inchiriere etc.).
De asemenea, se intocmesc liste de inventariere distincte sau situatii
analitice separate, pentru bunurile proprii care sunt degradate, pentru produsele
greu vandabile, fara miscare sau cu miscare lenta, p e n t r u creantele si
obligatiile incerte ori in litigiu.
Pentru produsele degradate, in plu se intocmesc procese verbale in care
se precizeaza gradul de degradare si persoanele vinovate. Exista si obligatia ca
listele de inventariere intocmite pentru bunurile ce apartin altor unitati, sa fie
trimise in copie si unitatilor (persoanei juridice sau fizice) carora le apartin
aceste bunuri. Fiecare pagina din listele de inventariere se semneaza de catre toti
membrii comisiei si de gestionar.
In listele de inventariere nu se admit stersaturi si corecturi.
Inventarierea imobilizarilor necorporale se efectueaza prin constatarea
existentei, apartenentei acestora la entitatile detinatoare, iar in cazul brevetelor,
licentelor, marcilor de fabrica si al altor imobilizari necorporale este necesara
dovedirea existentei acestora pe baza titlurilor de proprietate sau a altor
documente juridice de atestare a unor drepturi legale.
Inventarierea terenurilor se efectueaza pe baza documentelor care atesta
dreptul de proprietate al acestora si a altor documente, potrivit legii.
Cladirile se inventariaza prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate
si a dosarului tehnic al acestora.
Imobilizarile corporate care in perioada inventarierii se afla in afara
entitatii (vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc.) plecate in
cursa de lunga durata, masinile de forta si utilajele energetice, instalatiile,
mijloacele de transport date pentru reparatii in afara entitatilor se inventariaza
inaintea iesirii lor temporare din gestiunea entitatii sau prin confirmare scrisa
primita de la entitatea unde acestea se gasesc, potrivit procedurilor proprii
aprobate.
 Liste de inventariere distincte se intocmesc pentru investitiile puse in
functiune total sau partial, carora nu li s-au intocmit formele de inregistrare ca
imobilizari corporale.
Bunurile din domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale
aflate in administrare, concesionate sau inchiriate institutiilor publice, societatilor
nationale si regiilor autonome se inventariaza si se inscriu in liste de inventariere
distincte in cadrul acestor unitati.
Listele de inventarierece cuprind bunurile apartinand tertilor se trimit si
acestora in termen de eel mult 15 zile lucratoare de la terminarea inventarierii,
urmand ca proprietarul bunurilor sa comunice eventualele nepotriviri in termen de 5
zile lucratoarede la primirea listelorde inventariere.
Creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse verificarii si confirmarii pe
baza extraselor soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor de creante si
datorii care detin ponderea valorica in totalul solduriloracestor conturi, potrivit
,,Extrasului de cont" sau punctajelor reciproce scrise.
Disponibilitatile banesti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de
garantie, acreditivele, ipotecile, precum si alte valori aflate in casieria entitatilor s e
inventariaza in conformitate cu prevederile legale. Disponibilitatile aflate in
conturi la institutii de credit sau la unitatile Trezoreriei Statului se inventariaza
prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din
contabilitatea entitatii.
Disponibilitatile in lei si in valuta din casieria entitatii se inventariaza In
ultima zi lucratoare a exercitiului financiar, dupa inregistrarea tuturor
operatiunilor de incasari si plati privind exercitiul rsepectiv, prin confruntarea
soldurilor din Registrul de casa cu monetarul si cu cele din contabilitate.
Titlurile pe termen scurt si lung detinute de catre entitate se inventariaza
pe baza documentelor care atesta detinerea acestora (registrul actionarilor,
documente care au stat la baza achizitiei sau primirii cu titlu gratuit).
Pentru toate celelalte elemente natura activelor, datoriilor si capitalurilor
proprii, cu ocazia inventarierii se verifica realitatea soldurilor conturilor respective,
iar pentru cele atlate la terti se fac cereri de confirmare, care se vor atasa la listele
de inventariere.
Evaluarea elementelor natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii
constatate la inventariere se face potrivit reglementarilor legale cu respectarea
principiului permanentei metodelor, potrivit caruia modelele si regulile de
evaluare trebuie mentinute, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor
contabile, astfel:
• bunurile de natura activelor fixe, stocurilor si celelalte bunuri se evalueaza la
valoarea actuala, numita valoare de inventar;
• elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri la inventariere, se
evalueaza la valoarea de utilitate a fiecarui element in functie de utilitatea bunului
In unitate si de pretul pietei ( comisia de inventariere face propuneri de: ajustari
pentru deprecieri sau ajustari pentru pierdere de valoare ori inregistrarea unei
amortizari suplimentare);
• creantele si datoriile se evalueaza la valoarea !or nominala;
• creantele si datoriile incerte si in litigiu se evalueaza la valoarea de utilitate
stabilita in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata;
• creantele, datoriile, precum si disponibilitatile in valuta, se evalueaza la cursul
valutar in vigoare din ultima zi a exercitiului;
• titlurile si certificatele de trezorerie se evalueaza la cursul valutar mediu al
ultimei !uni a exercitiuluifinanciarsau la valoarea probabila de negociere, dupa caz.
Regularizarea acestora, este etapa finala a operatiei de inventariere.
In listele de inventariere ,exista rubrici anune in care se stabilesc diferentele dintre
existentul scriptic si cel faptic, mai intai cantitativ si apoi folosind pretul unitar se
determina si valoarea.
Membrii cornisiei de inventariere analizeaza aceste diferente si intocmesc un
proces verbal de inventariere in care se inscriu rezultatele inventarierii, precizandu-se
urmatoarele elemente:
•data intocmirii;
•numele, prenumele membrilor comisiei de inventariere;
•numarul si data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea
inventariata;
•data inceperii si terminarii operatiei de inventariere;
•rezultatele inventarierii;
•concluzii si propuneri ale comisiei privind diferentele constatate in urrna
inventarierii pentru recuperarea eventuala a acestora, indicand persoanele vinovate;
•propuneri de scoatere din functiune a imobilizarilor corporale, respectiv din
evidents a imobilizarilor necorporale;
•propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar si
declasare sau casare a unor stocuri;
• cornpensarile efectuate, acolo unde este cazul;
• bunurile depreciate, fara miscare, cu miscare lenta, greu vandabile;
•creantele, datoriile si Iichiditatile in valuta;
• alte elemente specifice inventarierii.·
Procesul verbal al comisiei de inventariere se depune, in termen de 7 zile
lucratoare, de la data incheierii operatiunilor de inventariere, administratorului,
ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestiunea entitatii.
 Aceasta, cu avizul conducatorului compartimentului financiar-contabil, al
conducatorului compartimentului juridic, decide asupra solutionarii propunerilor
facute.
In general, in urma operatiei de inventariere rezulta plusuri de inventar,
respectiv existentul faptic este mai mare decat eel scriptic sau lipsuri de inventar
in situatia inversa.
Referitor la lipsurile constatate cu ocazia inventarierii exista o serie de solutii
care sunt propuse de catre comisie, dintre care mentionam:
• in anumite situatii, lipsurile constatate la inventar se incadreaza in limitele
admisibile de perisabilitate, prevazute legal.in acest caz, comisia de inventariere
va propune aceasta solutie iar conducatorul institutiei va decide.
Important este faptul ca se acorda perisabilitati numai dupa constatarea
existentei efective a lipsurilor si numai in limita acestora.
• Exista posibilitatea ca inventarierea sa aiba loc dupa ce s-au produs calamitati, caz
in care comisia de inventariere constata si evalueaza pagubele produse si propune
solutionarea lor .
• Lipsuri constatate la unele elemente de natura activelor, pentru care
legea permite compensari, adica lipsurile in gestiune nu sunt considerate
infractiuni putand sa fie compensate cu plusurile. in acest caz, comisia de
inventariere va propune compensarea in urmatoarele conditii:
a) situatia creata sa se refere la produsele confundabile, dar pentru aceasta sa
existe o lista de produse confundabile intocmita din timp de specialisti si depusa la
compartimentul financiar contabil;
b) diferentele constatate in plus si in minus sa se refere la aceeasi gestiune si
la aceeasi perioada de gestiune;
c) sa existe riscul de confuzie intre orturile aceluiasi bun material, din cauza
asemanarilor exterioare - model ambalaj, desen, culoare, dimensiuni etc.;
d) sa nu fie motive de a suspecta gestionarul de intentii neloiale (sustrageri sau
degradari poate fi propusa, pana la limita la care nu se produc pagube in
gestiune, adica compensarea plusurilor cu minusurile pentru cantitatl egale de
plusuri si minusuri, deci se interzice compensarea valorica.
Exista si situatia cand comisia de inventariere, considera ca lipsurile se
datoreaza gestionarului, prin neglijenta, sustrageri, lipsa de pregatire profesionala
etc. In aceste conditii, comisia de inventariere va propune a lipsurile sa fie
imputate gestionarului. Imputarea se face la valoarea de inlocuire.
Prin valoare e inlocuire se intelege costul de achizitie al unui bun cu
caracteristici si grad de uzura similare celui lipsa in gestiune la data constatarii
pagubei, care cuprinde pretul de cumparare practicat pe piata, la care se adauga
taxele nerecuperabile, inclusiv TV A, cheltuielile de transport, aprovizionare
 si alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate
sau pentru intrarea in gestiune a bunului respectiv.
La evaluarea pagubelor se tine seama de gradul de uzura stabilit prin
probe legale, iar daca aceasta nu este posibil, se imputa la valoarea integrala,
Rezultatele inventarierii sunt trecute si in Registrul-inventar.
Registrul-inventar regrupeaza datele rezultate in urma inventarierii dupa
natura elementelor patrimoniale, modul de evaluare a acestora. Acest registru
serveste ca document contabil obligatoriu de inregistrare anuala de grupare a
rezultatelor inventarierii patrimoniului, cat si ca probd in litigiu.
El se intocmeste intr-un singur exemplar de institutiile publice, la sfarsitul
anului, pe baza datelor cuprinse in listele de inventariere si procesele verbale de
inventariere a elementelor patrimoniale, prin gruparea acestora pe conturi si
grupe de conturi. El trebuie sa fie suficient de detaliat pentru a justifica
continutul fiecarui element de natura activelor, datoriilor si a capitalurilor proprii.
d) Punerea de acord a situatiei conturilor cu realitatea inventarului si
fnregistrarea diferentelor constatate cu ocazia inventarierii
Solutionarea diferentelor constatate la inventariere se realizeaza prin luarea in
considerare a mai multor factori, dintre care retinem:
• forma juridica de organizare a institutiei publice si modalitatea de finantare a
activitatii;
• natura diferentelor (plusuri sau minusuri) si cauzele care au generat
diferentele;
• categoria patrimoniala inventariata pentru care au fost consemnate lipsurile:
active fixe, disponibilitati banesti, materiale, produse, debitori, creditori etc.;
• natura activitatii in care se incadreaza diferentele constatate, cat si exercitiul
bugetar la care se refera,