CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I: PREZENTAREA

1.1 Definirea, obiectul, scopul și situațiile în care se efectuează inventarierea

1.2 Funcțiile inventarierii

1.3Clasificarea inventarierii

1.4 Etapele inventarierii

1.5 Înregistrarea rezultatelor definite ale inventarierii

CAPITOLUL II: ASPECTE TEORETICE PRIVIND INVENTARIEREA

2.1 Surt istoric

2.2 Denumirea, sediul, obiect de activitate, forma juridică

2.3 Organigrama

2.4 Calitatea produselor

2.5 Promovarea produselor

2.6 Salariații

2.7 Principalii furnizori și clienți

CAPITOLUL III: MONOGRAFIE CONTABILĂ

3.1 Concluzii si propuneri

3.2 Anexe

3.3 Biblografie
 ARGUMENT

Contabilitate, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informații

reale asupra activității unității patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentale din
punct de vedere științific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiție fundamentală oprezintă
concordanța deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi și realitatea faptică
existentă în unitate.

Mijlocul principal prin care se constată situația reală a patrimoniului și care

permite compararea datelor obținute pe această cale cu datele contabilității, îl reprezintă
inventarierea.

Inventarierea unitații rincipale în stabilirea situației reale a patrimoniului fiecărei

entități și cuprinde toate elementele patrimoniale, precum și bunurile deținute cu orice titlu,
aparținînd altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea reprezintă ansamblul operațiilor prin care se constată existența

tuturor elementelor de activ, cantitativ și valoric sau numai valoric, după caz, existente în
patrimoniul unității, la data la care aceasta se efectuează.

Consider că tratarea teme'' Inventarierea patrimoniului'' este necesară și

interesantă deoarece deoarece actuala programa școlară pentru clasa a XII-a acordă un rol
important acesteia.

Necesitatea inventarierii patrimoniului se explică prin importanța deosebită pe

care o prezintă pentru activitatea practică a acestora.

La începutul activității, inventarierea are ca obiect principal stabilirea și

evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul în natură. Pe parcursul funcționării sale,
unitatea efectuează inventarirea patrimoniului cel puțin o data pe an, de regulă, cu încheierea
exercițiului financiar.

La începutul activității, inventarirea are ca scop principal stabilirea și evaluarea

elementelor de natură activelor ce constituie aport la capitalul entității. Elementele de natura
activelor care constituie aport la capitalul social al entităților și la patrimoniul instituțiilor publice
se înscriu în registrul inventar, grupate pe conturi.

O inventariere se consideră de calitate, dacă s-au efectuat situațiile prevăzute de

lege, clarificînd toate problemele, dacă a avut loc în momentul oportun, nu a necesitat un timp
îndelungat și cheltuieli mari, nu a implicat desfășurarea normală a activității, nu a generat situații
ambigue.
 1. INVENTARIEREA- PROCEDEU AL METODEI

CONTABILITĂȚII

Inventarierea reprezintă ansamblul operațiilor prin care se constată existența faptică

și starea elementelor patrimoniale de activ și pasiv, cantitativ și valoric sau numai valoric, după
caz existente în patrimoniul unității, la data la care aceasta se efectuează.

Inventarierea se poate efectua ori de cîte ori este nevoie, dar obligatoriu la sfîrșitul
exercițiului financiar ( la data de 31 decembrie), în scopul întocmirii bilanțului contabil.

Prin intermediul inventarierii se stabilește situația reală a patrimoniului privind atît

bunurile ce aparțin societății comerciale, cît și bunurile aparținînd altor persoane fizice/juridice,
aflate temporar în societate.

Constatarea faptică a acestor bunuri se face prin metode diferite, în funcție de natura
elementelor patrimoniale: numărare, cîntarire, măsurare, calcule tehnice- pentru bunuri
corporale( materiale) sau pebaza de acte justificative și registre pentru cele
necorporale( nemateriale). Deci, momentul obligatoriu de efectuare a inventarierii este 31
decembrie al fiecărui an.

Există și alte situații care necesită efectuarea obligatorie a inventarierii, și anume:

• La înființarea societății comerciale

• La primirea de gestiuni

• La încetarea activității comerciale prin dizolvare sau faliment

• La data fuziunii cu alte societăți

• În alte situații prevăzute de lege

2. FUNCȚIILE INVENTARIERII

În calitatea sa de procedeu al metodei contabilității și de tehnicade control faptic,

inventarierea îndeplinește 3 funcții: 1. FUNCȚIA DE CONTROL
AL CONCORDANȚEI DINTRE INFORMAȚIILE FURNIZATE DE CONTABILITATE
( EVIDENȚA SCRIPTICĂ) ȘI SITUAȚIA REALĂ

Evidența scripică se bazează pe inregistrarea cu exactitate și pe documente contabile a

operațiunilor economico-financiare ce afectează patrimoniul, deci al mijloacelor, surselor și
proceselor economice.

Datele furnizate de contabilitate au un caracter relativ deoarece:

• contabilitatea nu poate surprinde modificările cantitative și calitative a produselor în

timpul transportului, manipulării și depozitării bunurilor economice;

• în cadrul unor gestiuni pot să aibe loc furtuni, risipa și proasta gospodărire a unor
sortimente de bunuri

• unele date din documente primare pot fi omise cu ocazia înregistrării lor în contabilitate,
înregistrate repetat sau înregistrate eronat;

• personalul care gestionează îi manipulează bunurile poate dadovadă de neglijență sau

nepricepere;-

• la unele sortimente se pot crea stocuri fără mișcare, greu sondabile sau de prisos;

• poate să apară anularea unor comenzi datorită renunțărilor unor clienți, calamități
naturalesau cazuri de forță majoră.

2. FUNCȚIA DE STABILIRE A SITUAȚIEI NETE A PATRIMONIULUI ȘI A

REZULTATULUI EXERCIȚIULUI

Pe baza inventarierii se definitizează situația netă a patrimoniului ( activul net

contabil ), care se determină cu ajutorul relației:

SITUAȚIA NETĂ A PATRIMONIULUI = total active inventariate – datorii inventariate

În cazul în care are loc o creștere sau o mișcare a aportului propietarilor la

capitalul social social, rezultatul net al exercițiului se determină în funcție de variația situației
nete:

REZULTATUL NET= activul net de la sfîrșitul exercițiului – activul net de la începutul

exercițiului

Prin inventariere se confirmă realitatea activelor patrimoniale și a datoriilor,

asigurîndu-se premisele determinării corecte a situației nete, a obligațiilor finale și a rezultatului
net.

3. FUNCȚIA DE CALCUL ȘI EVIDENȚA STOCURILOR, CONSUMURILOR ȘI

VÎNZĂRILOR

Această funcție se exercită în vedere metoda de contabilitate a stocurilor aplicate

de societatea comerciala. Astfel, există 2 metode de contabilitate a stocurilor

➔ metoda inventariului permanent

➔ metoda inventariului interminent

Metoda inventariului permanent se aplică obligatoriu în unitățile mari. Ea

permite cunoasterea stocului în orice moment din lună, întrucît stocul inițial, intrările
și ieșirile din timpul perioadei se înregistrează cronologic în conturile de stocuri.
Stocul final se determină conform relației:

STOC FINAL=stoc inițial+ intrări+ieșiri

Metoda inventarului intermitent se aplică opțional în unitățile mijlocii și mici. În

acest caz, inventarierea lunară este obligatorie

Ieșirile din stoc se determină la sfîrșitul lunii conform relației:

IEȘIRI= stocuri inițiale inventariate la sfîrșitul lunii precedente+ intrările din cursul
perioadei( aprovizionări sau din producție) – stocuri finale inventariate la sfîrșitul lunii curente

3. CLASIFICAREA INVENTARIERILOR

Inventarirea se clasifică după următoarele criterii:

➢ din punct de vedere al perioadei cînd se efectuează poate fi:

 anuală

periodică

➢ din punct de vedere al sferei de cuprindere, inventarierea poate fi:

generală

parțială

➢ după natura elementelor supuse inventarierii se disting:

inventarierea mijloacelor materiale și bănești

inventarierea producșiei neterminate

➢ după rolul pe care îl are inventarierea în activitatea practică a unităților

patrimoniale:

inventarierea de control a gestiunii

inventarierea de predare

inventarierea ca operațiune premergătoare întocmirii bilanțului contabil anual

➢ după modalitatea de efectuare

inventarieri totale

inventarieiri prin sondaj

4 ETAPELE INVENTARIERII

Inventarierea patrimoniului presupune parcurgerea unor etape și respectarea anumitor

măsuri fără de care rezultatele acesteia ar putea fi influențate. De la măsuri care țin de pregătirea
documentară pînă la măsuri de ordin fizic, cum ar fi sigilarea spațiilor supuse inventarierii.

Ca regulă generală ( de la care există și excepții), inventarierea elementelor de natura

activelor, datoriilor și capitalurilor propii se efectuează de către comisii de inventariere, numite
prin decizie scrisă, emisă de persoanele responsabile cu gestiunea patrimoniului.

Măsuri premergatoare procesului de inventariere – sarcinile comisiei de inventariere:

A) Declarația gestionarului de inventariere

B) Identificarea locurilor de muncă în care se află bunuri supuse inventarierii

C) Sigilarea spațiilor în care se află bunuri supuse inventarierii

D) Asigurarea privind urmărirea mișcărilor de stocuri

E) Asigurarea cu privire la numerarul din casă

F) Asigurarea cu privire la partea tehnică a procesului de inventariere

G) Prevenirea unor eventuale neînțelegeri

5.Înregistrarea rezultatelor definite ale

inventarierii

Se face în scopul punerii de acord a datelor ccontabilității cu realitatea faptică

constantă.

EXEMPLE:

● Lipsa de construcții integral amortizate:

281’’ amortizări’’ = 212 ’’ construcții’’

● Lipsa de mijloace fixe parțial amortizate:

2812 ’’ amortizare construcții’’ = 212’’construcții’’

● Lipsa de materii prime

601’’cheltuieli cu materii prime’’ = 310 ’’ materii prime’’

● Lipsa de mărfuri:

607 ’’ cheltuieli privind mărfurile’’ = 301 ’’ mărfuri’’

● Plusuri de produse finite se înregistrează:

345 ’’ produse finite’’ = 711 ’’ variația stocurilor’’