1 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr.

Cristina MATEI

I. RAPORTAREA FINANCIARĂ ÎN ENTITĂŢILE

ECONOMICE

1.1. Necesitatea şi importanţa raportării financiare

Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele
naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste au obligația să conducă contabilitatea
în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile
aplicabile.
Documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare a persoanelor
mai sus menționate sunt situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile
aplicabile și care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și
a altor informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată.
Raportarea financiară presupune transformarea, cu precădere, a datelor din contabilitate în
informații pe baza cărora se pot lua decizii. Situațiile financiare sunt unul dintre rezultatele
raportarii financiare.

1.2. Obiectivele raportării financiare

Cadrul general conceptual elaborat de IASB precizează că obiectivul situațiilor financiare
este acela de a furniza informații despre poziția financiară, performanța și modificările
poziției financiare a entității.
Cadrul general conceptual (CGC) elaborat de IASB enumeră principalii utilizatori ai
situațiilor financiare și prezintă nevoile lor de informare, în timp ce OMFP 1802/2014, face referire
la utilizatori fără să îi enumere și fără să prezinte nevoile lor de informare.
Atfel, conform CGC principalele categorii de utilizatori sunt:
 utilizatori externi – investitorii existenți și potențiali; obligatarii; băncile și societățile
de leasing; furnizorii; clienții; partenerii sociali (salariații, sindicatele, autoritatea
fiscală);
 utilizatori interni – managementul entității.
2 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI
3 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

Sursa: Corina Grațiela Bâtcă – Dumitru, Daniela Nicoleta Sahlian, Alina Mihaela Irimescu,
Contabilitatea și raportare financiară, ediția a III-a revizuită, ed. CECCAR, București 2020

1.3. Lucrări pregătitoare pentru întocmirea situațiilor financiare

Întocmirea situațiilor financiare anuale presupune parcurgerea anumitor etape pregătitoare:
o Elaborarea balanţei conturilor înainte de inventariere.
o Inventarierea generală a elementelor de activ, capitaluri proprii şi datorii.
o Înregistrarea operaţiunilor contabile de regularizare:
 diferenţe la inventariere;
 amortizări;
 ajustări pentru deprecieri;
 provizioane;
 diferenţe de curs valutar;
 delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor.
o Elaborarea balanţei conturilor după inventariere.
o Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea
pierderii.

1.3.1. Întocmirea balanței de verificare înainte de inventariere

Balanta de verificare este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura
verificarea exactitatii operatiilor economice în conturi, legatura dintre conturile sintetice si bilant,
legatura dintre conturile sintetice si conturile analitice, precum si centralizarea datelor contabilitatii
curente.
Prin intermediul balanței se verifică exactitatea înregistrarilor efectuate în conturi. Aceasta
consta în identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin intermediul diferitelor egalitati
4 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

valorice care trebuie sa existe în cadrul balantei de verificare, precum si prin intermediul unor
corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei, având la baza principiul potrivit caruia lipsa unor egalitati
valorice constituie dovada existentei unor erori, care trebuie sa fie identificate si corectate. De
asemenea, se poate verifica concordanta dintre totalul înregistrarilor efectuate în registrul jurnal
(ce se deschide pentru evidenta cronologica a operatiilor) si totalul rulajelor lunare debitoare,
respectiv creditoare, din balanta de verificare.
Între conturile analitice si contul sintetic la care se refera, trebuie sa existe corelații valorice
cu privire la soldurile initiale, rulaje si soldurile finale, asigurându-se astfel preluarea corectă a
informațiilor din balanța conturilor analitce în balanța conturilor sintetice.
Înainte de realizarea inventarierii anuale a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, se
întocmește o balanţa a conturilor, care prin calculul soldurilor finale, asigură datele necesare
comparării soldurilor contabile cu soldurile stabilite prin inventarul faptic.
1.3.2. Inventarierea elementelor de activ, datorii și capitaluri proprii
Conform OMFP 1802/2014, situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a
activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii.
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii reprezintă
ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor respective, cantitativ-
valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura
activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale fiecărei entităţi, precum şi a bunurilor şi valorilor
deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor
financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei
entităţii pentru respectivul exerciţiu financiar.(Norme privind inventarierea, Ordin 2861/2009)
Inventarierea este obligatorie conform Legii contabilității 82/1991 și Ordinului
2861/2009.
În temeiul prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, entităţile au obligaţia
să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
deţinute, la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar pe parcursul
funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe
prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite
cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
5 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

f) în alte cazuri prevăzute de lege.

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor
Legii nr. 82/1991, republicată, şi în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine
administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii.
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se
efectuează de către comisii de inventariere, numite prin decizie scrisă, emisă de administrator
sau persoana care are obligaţia gestionării entităţii. În decizia de numire se menţionează în mod
obligatoriu componenţa comisiei (numele preşedintelui şi membrilor comisiei), modul de
efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de
începere şi de terminare a operaţiunilor.
La entităţile al căror număr de salariaţi este redus, inventarierea poate fi efectuată de către
o singură persoană. În această situaţie, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine
administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.
În condiţiile în care entităţile nu au niciun salariat care să poată efectua operaţiunea de
inventariere, aceasta se efectuează de către administratori.
Inventarierea poate fi realizată și în baza unor contracte de prestări servicii cu persoane
fizice sau juridice cu pregătire corespunzătoare.
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse
inventarierii, contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective şi nici auditorii interni sau statutari.
Prin proceduri interne, entităţile pot stabili ca la efectuarea operaţiunilor de inventariere
să participe şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, fără ca aceştia să facă parte din
comisie.
Documentele întocmite cu ocazia inventarierii sunt:
 Listele de inventariere – cuprind toate bunurile ce se inventariază, se întocmesc
pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri;
 Procesul verbal de inventariere – cuprinde rezultatele inventarieri, înscrise de
către comisia de inventariere.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în
termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere,
administratorului sau persoanei responsabile cu gestiunea entităţii.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în
termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de
inventariere de către administrator sau persoana responsabilă cu gestiunea entităţii.
Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit prevederilor Legii
nr. 82/1991, republicată, şi în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.
 Registrul inventar - este un document contabil obligatoriu în care se înscriu
rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanţ.
6 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

Elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii înscrise în

registrul-inventar au la bază listele de inventariere, procesele-verbale de
inventariere şi situaţiile analitice, după caz, care justifică conţinutul fiecărui post
din bilanţ.
Completarea registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc
soldurile tuturor conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit,
şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, după caz.
Reguli privind inventarierea activelor și datoriilor
Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin constatarea existenţei şi
apartenenţei acestora la entităţile deţinătoare, iar în cazul brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabrică
şi al altor imobilizări necorporale este necesară dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de
proprietate sau a altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale.
Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă dreptul de
proprietate al acestora şi a altor documente, potrivit legii.
Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului
tehnic al acestora.
Construcţiile şi echipamentele speciale cum sunt: reţelele de energie electrică, termică,
gaze, apă, canal, telecomunicaţii, căile ferate şi altele similare se inventariază potrivit regulilor
stabilite de deţinătorii acestora.
Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în afara entităţii
(vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc.), plecate în cursă de lungă durată,
maşinile de forţă şi utilajele energetice, maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi
instalaţiile de măsurare, control şi reglare şi mijloacele de transport date pentru reparaţii în afara
entităţii se inventariază înaintea ieşirii lor temporare din gestiunea entităţii sau prin confirmare
scrisă primită de la entitatea unde acestea se găsesc, potrivit procedurilor proprii aprobate.
În listele de inventariere a imobilizărilor necorporale şi corporale, aflate în curs de
execuţie, se menţionează pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului:
denumirea obiectului şi valoarea determinată potrivit stadiului de execuţie, pe baza valorii din
documentaţia existentă (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrărilor realizate la data
inventarierii. Materialele şi utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi neîncorporate în
lucrări se inventariază separat.
Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cărora nu li s-au întocmit formele de
înregistrare ca imobilizări corporale, se înscriu în liste de inventariere distincte. De asemenea,
lucrările de investiţii care nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de
inventariere distincte, menţionându-se cauzele sistării sau abandonării, aprobarea de sistare ori
abandonare şi măsurile ce se propun în legătură cu aceste lucrări.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după
caz.
7 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

În cazul produselor în curs de execuţie se inventariază atât produsele care nu au trecut

prin toate fazele (stadiile) prelucrării impuse de procesul tehnologic de producţie, cât şi produsele
care, deşi au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnică sau nu au fost
completate cu toate piesele şi accesoriile lor.
Inventarierea se efectuează, de asemenea, pentru lucrările şi serviciile în curs de execuţie
sau neterminate.
Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse verificării şi confirmării pe baza extraselor
soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în
totalul soldurilor acestor conturi.
Disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la unităţile Trezoreriei Statului se
inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din
contabilitatea entităţii.
În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi bancară, puse la
dispoziţie de instituţiile de credit şi unităţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila oficială a
acestora.
Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria entităţii se inventariază în ultima zi lucrătoare
a exerciţiului financiar, după înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi privind
exerciţiul respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul şi cu cele din
contabilitate.
Inventarierea titlurilor pe termen scurt şi lung se efectuează pe baza documentelor care
atestă deţinerea acestora (registrul acţionarilor, documente care au stat la baza achiziţiei sau
primirii cu titlu gratuit) cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Pentru toate celelalte elemente de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
cu ocazia inventarierii, se verifică realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele
aflate la terţi se fac cereri de confirmare, care se vor ataşa la listele respective după primirea
confirmării.
1.3.3. Operațiile de regularizare a inventarului
Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la bunuri, precum şi pentru
pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze,
comisia de inventariere solicită explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării
bunurilor, respectiv a urmăririi decontării creanţelor.
Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor analizate, comisia de inventariere stabileşte
natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi natura plusurilor,
propunând, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de regularizare a diferenţelor dintre datele
din contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma inventarierii.
A) Operații privind regularizarea plusurilor și minusurilor

Regularizarea diferențelor de inventar generează următoarele înregistrări:

8 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

a) Plusurile de active imobilizate, la valoarea de inventar:

20, 21, 23 475
=
Conturi de active imobilizate „Subvenții pentru investiții”

b) Plusurile de stocuri:
● plusuri de stocuri cumpărate:
30, 32, 35, 36, 37 = 60
Conturi de stocuri Cheltuieli privind stocurile,
pe fiecare categorie
● plusuri de stocuri privind producția în curs de execuție, la valoarea contabilă de intrare,
egală cu costul de producție:
33, 34 = 711
Conturi de stocuri „Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”

c) Plusurile de inventar în cazul investițiilor financiare pe termen scurt:

50 = 768
Investiții pe termen scurt „Alte venituri financiare”

d) Plusurile constatate la inventarierea casieriei la societățile cu capital privat:

531 = 7588
„Casa” „Alte venituri din exploatare”
e) Minusurile de inventar în cazul activelor imobilizate:
% = 20, 21, 23
28 Conturi de active imobilizate
Amortizări privind imobilizările
6583
„Cheltuieli privind activele cedate
și alte operațiuni de capital”

Pentru celelalte minusuri de inventar, înregistrările sunt în sens invers față de cele
prezentate în cazul plusurilor, cu excepția minusurilor de casă.

B) Operații privind amortizările

Amortizarea activelor imobilizate necorporale și corporale, cu excepția terenurilor se

calculează și se înregistrează pe baza planului de amortizare sau a fișelor mijloacelor fixe. La
închiderea exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a activelor, datoriilor,
capitalurilor proprii, ar trebui ca valoarea de inventar (stabilită de comisia de inventariere) să fie
egală cu cea rămasă de amortizat, conform planului de amortizare sau fișei mijloacelor fixe.

Dacă valoarea de inventar este mai mică decât cea rămasă de amortizat, diferența se
regularizează astfel:
9 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

a) Înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă

(imobilizări coporale propuse spre casare):
68 = 28
Cheltuieli cu amortizările, Amortizări privind imobilizările
provizioanele și ajustările
pentru depreciere
sau pierdere de valoare

b) Constituirea unei ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale, în cazul în care se constată
o depreciere reversibilă sau relativă:

Deprecierea reversibilă este dată de lipsa de utilitate în momentul inventarierii (imobilizări trecute
în conservare, inutilizabile temporar), supraevaluarea imobilizărilor corporale la reevaluarea
anterioară sau apariția unei deprecieri de care nu s-a ținut seama cu ocazia amortizării.

6813 = 29
„Cheltuieli de exploatare Ajustări pentru deprecierea
privind ajustările pentru sau pierderea de valoare
deprecierea imobilizărilor” a imobilizărilor

C) Operații privind ajustările pentru depreciere

Evaluarea cu ocazia inventarierii se efectuează cu respectarea principiului permanenţei
metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de evaluare trebuie menţinute, asigurând
comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică principiul prudenţei, potrivit căruia se
ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea cu care
acesta este evidenţiat în contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din
contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.
Pentru elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de
inventariere întocmite distinct comisia de inventariere face propuneri de ajustări pentru depreciere
sau ajustări pentru pierdere de valoare, după caz, ori de înregistrare a unor amortizări suplimentare
(pentru deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile), acolo unde este cazul, arătând
totodată cauzele care au determinat aceste deprecieri.
Ajustarea pentru depreciere sau suplimentarea sa, în cazul în care se constată o majorare a valorii
depreciate, se înregistrează astfel:
68 = 29, 39, 49, 59
Cheltuieli cu amortizările, Conturi de ajustări
provizioanele și ajustările pentru depreciere
10 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

pentru depreciere
sau pierdere de valoare

În cazul în care deprecierile rămân fără obiect sau deprecierea constatată în urma inventarierii este
inferioară ajustării constituite, ajustările pentru depreciere se reiau la venituri:

29, 39, 49, 59 = 78

Conturi de ajustări Venituri din
pentru depreciere provizioane, amortizări și ajustări
pentru depreciere
sau pierdere de valoare

D) Operații privind provizioanele

La închiderea exercițiului, provizioanele, necesar a fi constituite, se înregistrează în debitul

conturilor de cheltuieli și creditul conturilor de provizioane. Regularizarea acestora se realizează
prin efectuarea unei analize asupra lor, generând următoarele înregistrări:

a) Majorarea provizioanelor:
6812 = 15
„Cheltuieli de exploatare Provizioane
privind provizioanele”

b) Anularea sau diminuarea provizioanelor, atunci când acestea rămân total sau parțial fără obiect:
15 = 7812
Provizioane „Venituri din provizioane”

E) Operații privind diferențele de curs valutar

Creanțele, datoriile, disponibilitățile în monedă străină trebuie să figureze în situațiile

financiare la ultimul curs de schimb pentru exercițiul financiar, ceea ce impune modificarea valorii
de intrare sau a ultimei valori la care s-a actualizat (la fiecare închidere de lună, actualizându-se la
cursul de schimb valabil la acea dată) elementul bilanțier prin înregistrarea diferențelor de curs
valutar nefavorabile în contul 665 „ Cheltuieli din diferențe de curs valutar” și favorabile în contul
765 „Venituri din diferențe de curs valutar”, astfel:

a) Diferențele favorabile:
16, 26, 40, 41, 46, 5xx
Conturi de creanțe
și datorii în valută,
disponibilități în devize
= 765
„Venituri din diferențe
de curs valutar”

b) Diferențele nefavorabile:
11 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

665 = 16, 26, 40, 41, 46, 5xx

„Cheltuieli din diferențe Conturi de creanțe
de curs valutar” și datorii în valută,
disponibilități în devize

F) Operații privind delimitarea în timp cheltuielilor și veniturilor

Pentru a stabili exact rezultatul exercițiului ( soldul contului 121 „Profit sau pierdere”) este
necesară separarea în timp, pe perioade de raportare, a cheltuielilor și veniturilor înregistrate în
cursul exercițiului current sau preluate ca sold din exercițiul financiar anterior. În sfera
regularizării cheltuielilor și veniturilor se cuprind operațiuni privind înregistrarea cheltuielilor de
plată (facturi neprimite) și veniturilor de încasat (facturi neîntocmite pentru bunuri vândute și
prestări de servicii), regularizarea cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans.

a) Înregistrarea cheltuielilor de plată - facturi neprimite până la închiderea exercițiului care

cuprind consumuri aferente acestuia:
% = 408
60, 61 „Furnizori – facturi nesosite”
Cheltuieli cu materiile prime
și materialele, privind
mărfurile și cu serviciile
executate de terți
4428
„TVA neexigibilă”

La deschiderea exercițiului următor se va efectua înregistrarea datoriei la valoarea înscrisă în

factură.

% = %
408 401
„Furnizori – facturi nesosite” „Furnizori”
4426 4428
„TVA deductibilă” „TVA neexigibilă”

b) Înregistrarea veniturilor de încasat -facturi neîntocmite până la închiderea exercițiului, dar

care reflectă câștiguri aferente bunurilor vândute în exercițiul curent:

418 = %
„Clienți – facturi de întocmit” 70
Cifra de afaceri netă
4428
„TVA neexigibilă”

La deschiderea exercițiului următor:

12 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

% = %
411 418
„Clienți” „Clienți – facturi de întocmit”
4428 4427
„TVA neexigibilă” „TVA colectată”

c) Regularizarea veniturilor și cheltuielilor înregistrate în avans:

● cheltuieli înregistrate în avans care se repartizează pe parcursul mai multor exerciții:

471 = 401
„Cheltuieli înregistrate în avans” „Furnizori”

● cheltuieli înregistrate în avans în contul de regularizări și transferate asupra exercițiului curent:

60, 61, 62, 65, 66 = 471
Conturi de cheltuieli „Cheltuieli înregistrate în avans”

● venituri înregistrate în avans în cursul exercițiului direct în contul de regularizări:

411 = 472
„Clienți” „Venituri înregistrate în avans”

● venituri înregistrate în avans în contul de regularizări și transferate asupra exercițiului curent:

472 = 70, 76
„Venituri înregistrate în avans” Conturi de venituri

1.3.4. Elaborarea balanței conturilor după inventariere

După efectuarea inventarierii și contabilizării regularizărilor de inventar se întocmește o

nouă balanță a conturilor. Aceasta are rolul de a pregăti datele necesare determinării rezultatului
exercițiului, asigurând suportul informațional pentru redactarea bilanțului contabil.

1.3.5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea

pierderii

Potrivit Legii nr. 82/1991, în contabilitate, profitul/pierderea se stabilește cumulat de la

începutul exercițiului financiar. Rezultatul definitiv al exercițiului financiar se stabilește la
închiderea acestuia.

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se face de regulă la sfârșitul exercițiului

financiar, prin următoarele înregistrări:

7xx = 121
Conturi de venituri „Profit sau pierdere”
13 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

121 = 6xx
„Profit sau pierdere” Conturi de cheltuieli

Conform OMFP 1802/2014, rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între

veniturile şi cheltuielile exerciţiului. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la
închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.

Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea

situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile
legale în vigoare.

Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, în baza
unor prevederi legale, se înregistrează prin formula contabilă 129 "Repartizarea profitului" = 106
"Rezerve". Profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exerciţiului
financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117
"Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii hotărâte de adunarea
generală a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.

Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar curent, după
aprobarea situaţiilor financiare anuale conform legii, şi cel reportat aferent exerciţiilor financiare
precedente, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a
acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.

În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea
contabilă este la latitudinea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului
de administraţie.

1.4. Situațiile financiare anuale

În funcție de criteriile de mărime, entitățile prevăzute de OMFP 1802/2014 privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, se grupează
în trei categorii, astfel: microentități; entități mici; entități mijlocii și mari.
Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel puțin două
dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 1.500.000 lei (echivalentul a 338.310 euro);
b) cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (echivalentul a 676.620 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria
microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
14 Raportare și analiză financiară, Lector univ. dr. Cristina MATEI

Entitățile mijlocii și mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel
puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 17.500.000 lei (echivalentul a 3.946.953 euro);
b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei (echivalentul a 7.893.906 euro);
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

De criteriile de mărime ale entităților economice depinde componența situațiilor

financiare întocmite și depuse de acestea. Astfel:
 Situatiile financiare anuale ale microentităților vor fi compuse din:
● Bilanț prescurtat (cod 10); (pct. 599 din OMFP 1802/2014)
● Cont prescurtat de profit și pierdere (cod 20); (pct. 601 din OMFP 1802/2014)
● Formularul “Date informative (cod 30);
● Formularul “Situația activelor imobilizate” (cod 40);

 Situatiile financiare anuale ale entităților mici vor fi compuse din:

● Bilanț prescurtat (cod 10); (pct. 599 din OMFP 1802/2014)
● Cont de profit și pierdere (cod 20); (pct. 600 din OMFP 1802/2014)
● Formularul “Date informative (cod 30);
● Formularul “Situația activelor imobilizate” (cod 40);
● Note explicative la situatiile financiare anuale.
Opțional, pot intocmi:
● Situatia modificărilor capitalului propriu și/sau
● Situația fluxurilor de trezorerie.

 Situațiile financiare anuale ale entităților mjlocii și mari vor fi compuse din:
● Bilanț (cod 10); (pct. 598 din OMFP 1802/2014)
● Cont de profit si pierdere (cod 20); (pct. 600 din OMFP 1802/2014)
● Situatia modificărilor capitalului propriu;
● Situatia fluxurilor de trezorerie;
● Notele explicative la situațiile financiare anuale.
Acestea vor fi insoțite de formularul "Date informative" (cod 30) și formularul "Situația
activelor imobilizate" (cod 40), respectiv o declarație privind politicile contabile semnificative.