1. Ce sunt ordonatorii de credite? Ce categorii sunt ei și care sunt atribuțiile lor?

Prin ordonator de credite se înţelege persoana împuternicită

să deplinească o funcţie de conducere într-un organ de stat, instituţie şi careia i s-a acordat
dreptul de a dispune de creditele bugetare aprobate.
Ordonatorii de credite sunt ierarhizaţi pe trei nivele:
 ordonatori principali de credite;
 ordonatori secundari de credite;
 ordonatori terţiari de credite.

Atribuţii în legătură cu executarea prevederilor bugetului public:

 realizarea veniturilor;
 utilizarea şi angajarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
 folosirea cu eficienţă şi eficacitate a sumelor primite de la bugetul de stat, de
la bugetul asigurărilor sociale de stat sau din bugetele fondurilor speciale
 integritatea bunurilor încredinţate unităţii pe care o conduc;
 să asigure controlul intern;
 organizarea, ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen
a situaţiilor financiare trimestriale şi anuale;
 să organizeze controlul financiar preventiv propriu;
 efectuarea în condiţiile legii a inventarierii generale anuale;
 organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a program
ului de lucrări de investiţii publice;
 organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului.

2. Ce este auditul public intern?

Consta in: 
 - efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern
- utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient - raportarea slăbiciunilor identificat
  - stabilirea măsurilor propuse de corectare a deficientelor
Se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate in instituţia publică 
Atribuţiile compartimentului de audit public intern sunt următoarele:
> certificarea periodică, însoţită de raportul de certificare, a bilanţului contabil şi a contului
de execuţie bugetară ale instituţiei publice;
> examinarea sistemului contabil şi a fiabilităţii acestuia;
> examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor, identificarea erorilor,
risipei, gestiunii defectuoase şi a fraudelor precum şi a măsurilor propuse pentru remedierea
acestor deficienţe şi sancţionare a celor, vinovaţi;

3. Ce înseamnă controlul financiar preventiv? Care este rolul auditoriului și care

sunt competentele lui?

Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor

de operaţiuni din punct de vedere al legalităţii şi regularităţii precum şi al încadrării în limitele
angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii.
Responsabilitatea organizării controlului financiar preventiv şi evidenţa angajamentelor
cade în sarcina conducătorilor instituţiilor publice.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în următoarele forme:
a. controlul financiar preventiv propriu;
b. controlul financiar preventiv delegat.

4. Principii generale ale organizării contabilității instituțiilor publice : -obiectivele

contabilității bugetare(3 obiective) 

Obiectivele contabilităţii bugetare sunt:

 reflectarea in expresie valorica a patrimoniului,

 exercitarea controlului permanent asupra existentei si mişcării elementelor patrimonial

e:

 asigurarea informaţiei necesare stabilirii eficientei activităţii instituţiilor publice.

5. Regulile generale pentru organizarea instituțiilor publice.

-Contabilitatea imobilizărilor se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evidenta;

-Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ sau numai valoric, înregistrarea elementelor de
activ se face la:    costul de achizitie, costul de producţie si la valoarea justa pentru alte intrări
decât cele prin achiziţie sau producţie.
-Creanţele si datoriile se înregistrează la valoarea normala;
-Valoarea acţiunilor emise sau altor titluri, precum si varsamintele efectuate in contul
capitalului subscris se reflecta direct in contabilitate;
-Contabilitatea clienţilor si furnizorilor, a celorlalte creanţe si obligaţii se tine pe categorii,
precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica;
-Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura sau destinaţia lor, dupa
caz;
-Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura si sursa lor;
-Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare se tine pe subdiviziunile clasificate
bugetare.

6. Ce este contabilitatea?

Contabilitatea este activitatea specializata in măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, 
gestionarea si controlul activelor, datoriilor, capitalurilor proprii,
precum si a rezultatelor obţinute din activitate. 
Ea trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publi
carea si păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiara, performanta financiara 
si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerinţele interne,
cat si in relaţiile cu investitorii prezenti si potenţiali, creditorii financiari si comerciali, 
clienţi, instituţii publice si alti utilizatori ai informaţiei contabile.

7. Registrul jurnal și cu sursa lui de scriere.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu in care se inregistrează

cronologic, operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor dupa data de
întocmire sau intrare a acestora in unitate.
Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie si de fiecare subunitate a acesteia, cu
contabilitate proprie, zilnic sau lunar
 8. Registrul inventar.
Registrul-inventar este un document obligatoriu in care
se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ si pasiv, grupate si
inventariate in funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil.

Elementele patrimoniale înscrise in registrul
inventar au la baza listele de inventariere sau documentele care justifica conţinutul fiecărui,
post din bilanţul contabil. 

9. Balanța de verificare. Ce cuprinde ea?

La acestea se adaugă, ca formular obligatoriu si "Balanţa de verificare" care se

întocmeşte pe baza titlurilor preluate din “Cartea mare (șah)” sau din fisele deschise

distinct pentru fiecare cont sintetic. 

La instituţiile publice, balanţele de verificare sintetice se intocmesc lunar, iar balanţele 

de verificare analitice, cel mai târziu la sfârşitul trimestrului pentru care

se intocmesc situaţiile financiare.

Balanţa de verificare cuprinde următoarele elemente:

-simbolul si denumirea conturilor, în ordinea din planul de conturi;

-totalul sumelor debitoare si creditoare ale lunii precedente;

-rulajele curente debitoare si creditoare;

-totalul sumelor debitoare si creditoare cumulate de la începutul anului;

-soldurile finale debitoare si creditoare.

10. Principiile contabile generale ale contabilității

a) Principiul continuităţii activităţii - Acesta presupune ca persoana juridica asigura in
mod normal funcţionarea
b) Principiul permanentei metodelor - Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli 
si norme privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea  elementelor de activ si
de pasiv si a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
c) Principiul prudentei - Valorificarea oricărui element trebuie sa fie determinata
pe baza principiului prudentei. Potrivit acestui principiu nu
este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elemn
telor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile gene
rate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior.

d) Principiul independentei exerciţiului - Se vor lua in
considerare toate veniturile si cheltuielile corespunzătoare exerciţiului bugetar pentru care se
face raportarea, fara a se tine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plaţii.
e) Principiul evaluării separate a elementelor de activ si de pasiv -
In vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va
determina separat valuarea aferenta fiecărui element individual de activ si de pasiv.
f) Principiul intangibilitatii - Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie sa corespunda cu 
bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.
g)             Principiul necompensarii - Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi
compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile,
cu excepţia compensărilor intre active si pasive, permise de reglementările legale.

11.Ce reperezintă veniturile și ce cuprind veniturile financiare

Veniturile instituţiei publice formate din venituri proprii, alocaţii de la bugetul de
stat, veniturile gestionate in regim extrabugetar, intrările de credite externe, contribuţii financi
are erambursabile si alte venituri ale bugetului de stat,
ale bugetelor locale, ale bugetelor fondurilor speciale, de orice natura si provenienţa,
sunt recunoscute si încasate in conformitte cu prevederile legale in vigoare sunt prevăzute in b
ugetele ordonatorilor principali de credite.

12.Veniturile bugetelor de stat

 Instituţiile publice care încasează venituri pentru bugetul de stat bugetele locale sau bu
getul asigurărilor sociale de stat, dupa caz, au obligaţia sa vireze veniturile respective la capito
lele si subcapitolele de venituri ale bugetelor cărora acestea, se cuvin.

13.Ce sunt , ce reflectă

Cheltuielile reflecta suma bunurilor si serviciilor consumate in timpul unui an, chiar da
ca sunt sau nu plătite in perioada aceea.
Cheltuielile legate de achiziţionarea unui bun trebuie sa fie înregistrate in momentul
transferului proprietăţii in timp ce o cheltuiala pentru un serviciu trebuie sa fie contabilizata in
momentul in care prestaţia ia sfârşit.

14.Tipuri de cheltuieli

 "Cheltuieli privind stocurile" care cuprind cheltuieli privind:
• produsele monopol de stat;
• materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de
inventar, materialele nestocate, animalele si pasările, mărfurile, ambalajele, muniţie si furnitur
i pentru aparare naţionala, ordine publica si siguranţa naţionala deţinute de instituţiile publice;
• energia eletrica si termica precum si apa consumate de instituţiile publice.
• întreţinerea si reparaţiile efectuate de instituţiile publice;

• redeventele, locaţiile de gestiune si chiriile plătite;

• primele de asigurare;

 "Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi‘’ care cuprind cheltuieli privind:

• comisioanele si onorariile:

• protocol reclama si publicitate efectuate pentru bunul mers al activităţii instituţiei;

• transportul de bunuri si personal

• servicii poştale si taxe de telecomunicaţii;

• serviciile bancare si asimilate; alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;

• alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale. 

"Alte cheltuieli" care cuprind cheltuieli privind:
• amortizările si provizioanele constituite pentru acoperirea unor pierderi;
• pierderi din calamităţi (in cazul stocurilor constituite in cadrul instituţiei distruse in urma un
or calamităţi naturale).
"Cheltuieli cu personalul" care cuprind cheltuieli cu salariile personalului si asigurăr
ile si protecţia sociala, precum si cheltuielile cu deplasări, detaşări, transferări.
 "Alte cheltuieli de exploatare" care cuprind cheltuieli cu: 
• pierderi din creanţe si
debitori diverşi (in situaţia nerecuperarii unor sume aferente drepturilor de creanţe ale instituţi
ei publice); 
• alte cheltuieli de exploatare. 

"Cheltuieli financiare" care cuprind cheltuieli cu:
• pierderi din creanţe legate de participaţi (in cazul garanţiilor plătite pentru telefon,
gaze, energie care nu se mai pot recupera);
• diferente de curs valutar rezultate in urma reevaluării disponibilităţilor si .împrumuturilor in 
valuta primite de instituţie la sfârşitul lunii, precum si
in urma încasării creanţelor si a lichidării datoriilor in valuta;
• dobânzi plătite aferente împrumuturilor contractate;
• alte cheltuieli financiare.
 " Cheltuieli cu subvenţiile si transferurile" care cuprind cheltuieli privind sumele a
locate din buget ordonatorilor principali
de credite conform bugetului aprobat respectiv: subvenţiile de
la buget, primele acordate, transferurile consolidabile, transferurile neconsolidabile, dobânzile 
aferente datoriei publice, împrumuturile acordate, rambursările de credite. 

"Cheltuieli de
capital" care cuprind cheltuieli cu: imobilizările necorporale, imobilizările necorporale in cur
s, imobilizările corporale, imobilizările corporale in curs, rezerva de stat si de mobilizare. 
"Cheltuieli ale bugetelor”: care cuprind; cheltuieli ale bugetului de stat, cheltuieli cur
ente ale bugetului local, cheltuieli cu destinaţia speciala ale bugetului local, cheltuieli din bug
etul asigurărilor sociale de stat. în cadrul instituţiei publice, contabilitatea cheltuielilor se tine
pe conturi analitice, pe structura clasilicatiei bugetare.
15.Datoria publică internă( ce reprezintă, din cine este formată ca și instrumente)

Datoria publica interna
a statului reprezintă o obligaţie necondiţionata si irevocabila de rambursare a imprumuturilor 
contractate în lei, de plata a dobânzilor si altor costuri aferente.
Instrumentele datoriei publice interne a statului includ: 
-titlurile de stat in moneda naţionala, 
-împrumuturile de stat de la Banca Naţionala a României, cu modificările si
completările ulterioare, 
-împrumuturile de stat de la băncile comerciale din România, 
-împrumuturile de stat de la alte instituţii de credit din România si de la agenţii
guvernamentale.

16.Datoria publică externă a statului

Datoria publica externa a statului reprezintă o obligaţie necondiţionata si irevocabila

de rambursare a împrumuturilor contractate de pe piaţa externa, de plata a dobânzilor si
altor costuri aferente.
Instrumentele datoriei publice externe sunt urmatoarele: titlurile de stat in
valuta, emise pe pietele financiare externe, imprumuturile de
la guverne straine, agentii guvernamentale straine, institutii financiare multilaterale sau de
la alte organizatii internationale, imprumuturile sindicalizate pe
termen scurt, mediu sau lung, imprumuturile directe de la investitori private staini, pe
termen scurt, mediu sau lung, imprumuturile de la bancile straine sau de
la companii straine, alte imprumuturi, dupa caz.