PSIHOLOGIE SOCIALĂ

Titular seminar: Lect.univ.dr. Mihaela SANDU

 S14. IV. Comportamentul prosocial

- Factori motivaţionali ai comportamentului prosocial:

- factorii evoluţionişti,
- recompensele şi excesele,
- altruismul şi egoismul;
- Influenţe situaţionale: locul, timpul, oamenii;
- Influenţe interpersonale;
- Influenţe personale: emoţiile, personalitatea, moralitatea,
empatia.
- Reacţiile celor ajutaţi: susţinere, ameninţare, cerere de
ajutor.
 De ce unii oameni îşi oferă ajutorul, pe când
alţii nu?

De ce unele situaţii duc la o reacţie rapidă de

într‑ajutorare, iar altele la o şocantă pasivitate?
Cercetătorii apelează la termeni diferiţi:

1. comportament prosocial
- acel comportament cu consecinţe sociale pozitive, care
contribuie la bunăstarea fizică şi psi­hică a unei alte persoane
- se referă la actele evaluate pozitiv în societate
- comiterea unor acte voluntare, cu intenţia de a face un bine
altei persoane - altruismul, ajutorarea, atracţia, intervenţia
trecătorului (ajutorul oferit unui necunoscut aflat în
dificultate), actele de caritate, cooperarea, prietenia,
salvarea, sacrificiul, simpatia şi încrederea)
2. comportament de întrajutorare
-o subcategorie de comportamente prosociale, ce
urmăresc în mod voluntar să facă un bine unei alte
persoane sau grup

Exemplu:
1. Dacă pierzi din greşeală un milion de lei, de care apoi se
bucură un amărât, nu ai comis un act prosocial. Dar dacă
oferi aceeaşi sumă cuiva cu intenţia de a‑l scoate dintr ‑o
încurcătură, e cât se poate de limpede un gest de într-
ajutorare.
2. oricât de generoasă, o donaţie publică făcută numai cu
intenţia de a‑ţi confecţiona o imagine publică favorabilă
nu este un act prosocial
3. comportament altruist
- o subcategorie a comportamentului de într-ajutorare, referi­
toare la actele motivate numai de dorinţa de a le fi de folos
altora
 FACTORI MOTIVAŢIONALI AI
COMPORTAMENTULUI PROSOCIAL

I. FACTORI EVOLUŢIONIŞTI

1. „Gena egoistă“
- pentru a se reproduce, individul trebuie să
supravieţuiască suficient de mult pentru a se putea
împerechea
- A fi ajutat de către ceilalţi sporeşte şansele de
supravieţuire

ajutorul acordat altor indivizi consumă timp

Dar faptul de a‑i ajuta şi efort și uneori poate fi primejdios pentru
pe ceilalţi? cel ce ajută - a‑i ajuta pe ceilalţi scade
şansele de supravieţuire
Cercetătorii au cerut unor studenţi americani şi japonezi să
indice cum s‑ar comporta într‑o varietate de situaţii în care
cineva ar avea nevoie de ajutor. Participanţii au declarat că mai
degrabă ar ajuta:
- o rudă apropiată (fraţi, surori sau părinţi) decât o rudă mai
îndepărtată (unchi, mătuşi, bunici sau veri); cu cât relaţia de
înrudire este mai apropiată, cu atât asemănarea genetică este
mai mare.
- preferinţa acordată ajutorării rudelor apropiate s‑a dovedit
mai puternică în situaţii de viaţă şi de moarte decât în cazul
unor mici încurcături inofensive din viaţa cotidiană.
- intenţiile de ajutorare a rudelor de sânge aflate în situaţii care
le‑ar fi pus viaţa în pericol au fost influenţate şi de factori
legaţi de reproducere - participanţii au declarat că şi‑ar ajuta
mai degrabă rudele tinere decât pe cei mai în vârstă şi mai
degrabă pe cei sănătoşi decât pe cei bolnavi.
2. Altruismul reciproc
-ajutorul acordat altei persoane poate fi în interesul personal
deoarece sporeşte şansele ca acea persoană să te ajute la rândul
ei atunci când vei avea nevoie

Exemplu:
Dacă Ion îl ajută pe Vasile şi Vasile îl ajută pe Ion, atât
Ion, cât şi Vasile au şanse sporite de supravieţuire şi
de succes reproductiv
3. Grupul cooperativ
- Fiinţele umane îşi pot mări uneori şansele de succes
reproductiv apărându‑şi propriile inte­rese în relaţiile lor
cu alţi indivizi, dar şi apărând interesele grupului din care
fac parte în relaţiile acestuia cu alte grupuri
-este o formă a selecţiei grupale, ce are loc numai în
cadrul grupurilor de indivizi înrudiţi genetic.
 II. RECOMPENSELE ŞI EXCESELE

1. Recompensele întrajutorării
- întrajutorarea oferă adesea anumite satisfacţii

Exemplu:
Tuturor ne surâde ideea de a fi nişte eroi, aclamaţi de semenii
noştri după ce am salvat pe cineva dintr‑un mare pericol

- Cel ce ajută pe altul se ajută şi pe sine.

- Copiii învaţă că ajutorarea celorlalţi este recompensată -
motivaţie internă, care îi determină să îi ajute pe ceilalţi
chiar fără promisiunea unei recom­pense materiale sau
sociale imediate
2. Cruzimea excesului de amabilitate

-dorinţa de a răni pe cineva, dând impresia că vor să‑l ajute

Exemplu:
Atunci când un copil se simte ameninţat de atenţia mai mare ce i
se acordă unui frate (surori) mai mici, se poate vedea cum,
încercând să îşi „ajute“ rivalul să se ridice în două picioruşe, îl
izbeşte de pământ sau îl aşează atât de bine în cărucior încât
acesta se răstoarnă. „Vai de mine!“, exclamă fratele mai mare;
„eu n‑am vrut decât să îl ajut!“

- uneori oamenii oferă altora un ajutor de care aceştia nu au

nevoie sau îi ajută mai mult decât ar fi necesar, pentru a crea
suspiciuni faţă de capa­cităţile de performanţă ale celor
ajutaţi.
 III. ALTRUISM ŞI EGOISM

Ipoteza altruismului empatic (Batson, 1991)

Adoptarea
perspectivei Răspuns Tipul de Satisfacerea
celuilalt emoţional motivaţie motivaţiei

Grijă Diminuarea
Percepţia DA empatică suferinţei
Altruistă
cuiva celuilalt
care are
nevoie Tulburare Diminuarea
de ajutor NU personală
Egoistă
propriei
suferinţe
INFLUENŢE SITUAŢIONALE Inhibiţia spectatorilor
ALE COMPORTAMENTULUI Mă fac de rîs.
PROSOCIAL Costurile depăşesc recompensele
Dacă fac vreo greşeală şi mă dă în
Pasul 5
judecată?
Ajută
Incompetenţa
Pasul 4 Nu sunt calificat să rezolv astfel de
Decide cum să ajute probleme şi la cine să apelez?

Pasul 3 Difuzia responsabilităţii

Îşi asumă responsabilitatea Altcineva trebuie să fi sunat deja la
Calea poliţie.
spre Pasul 2 Ambiguitate
ajutorare Interpretează incidentul ca
Chiar e bolnav sau e beat?
situaţie de urgenţă Relaţia dintre atacator şi victimă
Să-şi spele rufele în familie!
Pasul 1 Ignoranţă pluralistă
Sesizează că se Văd că nimeni nu pare îngrijorat de ceea ce
se întâmplă.
întâmplă ceva

Situaţie de urgenţă! Distragerea atenţiei

Nu mai căscaţi gura copii! Am venit aici să mâncăm!
 s15.Asumarea responsabilităţii

Atunci când e nevoie de ajutor, cine

trebuie să îl acorde?

Exemplu:
Oamenii ezită de multe ori să vină în ajutorul cuiva
datorită unui fenomen numit dispersarea responsabilităţii –
credinţa că alţii vor interveni sau ar trebui să o facă.

Difuziunea responsabilităţii nu se poate produce dacă

un individ este convins de faptul că este singura
persoană care a sesizat un caz de urgenţă.
Dispersarea responsabilităţii are loc
la adăpostul anonimatului
Este foarte probabil ca trecătorii care nu
cunosc victima să îi considere pe alţii
responsabili de ajutorarea ei
Cu cât se reduce distanţa psihologică dintre martor şi
victimă, cu atât difuziunea responsabilităţii se reduce iar
şansele de ajutorare cresc
Vezi experiment 1.

Persoanele stigmatizate (ca ţinte ale stereotipurilor

negative) care se simt devalorizate social, se confruntă adesea
cu o dilemă de atribuire atunci când primesc un ajutor din
partea membrilor grupurilor nestigmatizate
s15. FACTORI PERSONALI ÎN COMPORTAMENTUL
PROSOCIAL
PERSONALITATEA, MORALITATEA, EMPATIA

Variabilele de personalitate care au fost asociate cu o mai

mare disponibilitate de comportament prosocial în anumite
contexte sunt următoarele:
•un grad ridicat de empatie faţă de ceilalţi;
•tendinţa de a atribui cauzele evenimentelor mai degrabă
acţiunii voluntare decât împrejurărilor exterioare;
• o orientare mai curând colectivistă decât una
individualistă;
• în general, sunt implicate persoane extravertite, mai
receptive faţă de experienţă şi mai agreabile.
Referat şi dezbatere liberă pe tema: Altruism şi egoism în
actele de caritate.

Referat şi dezbatere liberă pe tema: Rolul vârstei, genului,

statutului social şi altor variabile de tip social în mecanismul
cererii şi ofertei de ajutor.
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE