Tema 1.

Definirea, esenţa şi conţinutul auditului financiar ( 2l +2 s)

1. Evoluţia, noţiunea și scopul auditului financiar
2. Tipuri și servicii de audit financiar
3. Organizarea activităţii de audit
Surse obligatorii
1. Standardele Internaţionale de Audit. www.minfin.md.;
2. Legea privind auditul situaţiilor financiare nr. 271 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2019, //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 7-17 art. 48 din 12.01.2018;
3. Codul etic al profesionaliștilor contabili. www.minfin.md
4. Iachimovschi A. Organizarea activităţii de audit. Chişinău, ed. „Tehnico-Info”, 2011;
5. Menu M, Panaitescu I, Vilaia D. Audit financiar. Chișinău, Editura Tehnica – Info, 2009,
306 p.

1. Evoluţia, noţiunea și scopul auditului financiar

În decursul istoriei, auditul ca disciplină a avut o dezvoltare îndelungată. La început s-a executat
la cererea marilor proprietari de întreprinderi, care aveau nevoie de a cunoaște că lucrul efectuat de
contabil e corect. Formarea marilor întreprinderi în urma revoluției industriale, necesitau finanțări
externe, care trebuiau să completeze capitalul și să permită procurarea de inventar costisitor de pe
piața internațională. Din această cauză a crescut importanța auditului. În același timp a început să
se dezvolte și profesia de contabil independent.
Formarea unui stat impune execuţia unui buget de stat, adică evidenţa cheltuielilor şi
veniturilor, perceperea impozitelor. Totodată a apărut necesitatea stabilirii controlului, inclusiv
auditului, scopul căruia consta în micşorarea greşelilor şi fraudelor din partea slujbaşilor
necompetenţi sau necinstiţi.
Evoluția auditului este strâns legata de evoluția contabilității, a vieții economice in ansamblu.
Auditul alături de contabilitate se număra printre cele mai vechi profesii din lume.
Auditul a pornit de la o corectare specifică a fraudelor în documentele contabile, a continuat cu
aprecierea internațională de fidelitate a situațiilor elaborate de entități și cu analiza critică a
structurilor acestora și evaluarea procedurilor utilizate la întocmirea dărilor de seamă, iar în prezent
este orientat în mare măsură spre evaluarea modului de respectare de către managementul entității a
principiilor eficienței și eficacității în utilizarea rezultatelor financiare.
Din literatura de specialitate putem să caracterizăm evoluția auditului:

1
 Despre audit sa cunoscut încă la începutul secolului XVIII. Se socoate că țara de origine a
auditului se consideră Marea Britanie, unde în 1844 se aprobă un şir de legi, potrivit cărora
conducerea companiilor pe acţiuni este obligată de a invita nu mai rar de o dată pe an o persoană
autorizată să controleze conturile contabile şi rapoartele financiare.
La început auditorii erau numiți din rândul preoților, apoi odată cu dezvoltarea statelor,
auditorii erau selectați din rândurile contabililor bine pregătiți profesional și cu experiență. În
această perioadă, obiectivele auditului se reduceau la depistarea fraudelor și pedepsirea celor care
le-au făcut și găsirea unor soluții pentru protejarea integrității patrimoniului. În acest context,
auditul se prezintă ca control financiar extern, înfăptuit de un specialist competent, dar care nu
activează în cadrul companiei. Pentru controlul reflectării corecte a informaţiei financiare şi pentru
confirmarea dărilor de seamă financiare se invitau persoane de încredere.
Sfârșitul sec XIX conturează relația dintre auditorii aleși din rândul contabililor profesioniști și
juriști și entitățile auditate. Toate lucrările erau comandate de stat și de acționari, obiectivele
principale erau protejarea patrimoniului, reprimarea fraudelor și eliminarea erorilor.
În practica internațională a auditului se cunosc următoarele etape de dezvoltare:
 Criza economică din 1928-1933 a sporit necesitatea serviciilor de audit. Până la sfârșitul
anilor 40 (sec.20) auditul consta în controlul documentelor ce reflectau înregistrarea
operaţiunilor băneşti şi gruparea corectă a acestor operaţiuni în rapoartele financiare. Acest
tip de control era numit audit de confirmare.
 După anul 1949 companiile de audit au început să acorde mai mult servicii de consultanţă,
decât controlul de audit propriu-zis. Astfel de audit a fost numit audit de orientare.
Obiectivul auditului din această perioadă era fiabilitatea, sinceritatea și regularitatea
situațiilor financiare. În această perioadă se socoate perioada dezvoltării profesiei contabile
și a auditului profesionist.
 O altă etapă de dezvoltare (1970- 1990) a auditului se bazează pe determinarea riscului
posibil ce poate apărea la efectuarea controlului sau la acordarea serviciilor de consultaţie.
Apar obiective noi (atestarea controlului intern), respectarea principiilor și regulilor de
evaluare , a normelor de audit.
Apar noțiuni și esențe noi:
Audit – a controla, a verifica, a inspecta, a face o revizie contabilă, a revizui registrele
contabile, bilanțurile.

2
 Auditing – a asculta, a controla,
Auditor – persoană fizică sau juridică care își asumă responsabilitatea finală pentru audit și
care dobândește această calitate în condițiile cerințelor standardelor internaționale privind
activitatea de audit financiar .
Activitatea de audit - activitate de întreprinzător care prestează servicii profesionale,
executate pe bază de contract, pentru exprimarea opiniei asupra veridicităţii situațiilor
financiare.
Scopul auditului constă în exprimarea opiniei asupra veridicităţii situațiilor financiare.
Auditul financiar are rolul de a:
 verifica respectarea cadrului conceptual al contabilității (principii, norme, reguli de
evaluare), a procedurilor interne stabilite de managementul entității (audit intern și
statutar);
 verificarea și certificarea reflectării corecte în contabilitate a situațiilor financiare,
imaginea lor fidelă, clară, completă. Corelarea acestor verificări cu modul de aplicare
a legislației contabile și fiscale.
 exprimarea unei opinii asupra validității și corectei aplicări a procedurilor interne
stabilite de entitate, a imaginii fidele, clare și complete a patrimoniului și a rezultatelor
financiare.
Obiectivele principale ale auditului financiar - contabil:
 reflectarea imaginii fidele a situației patrimoniului și a rezultatelor financiare în situațiile
financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare,
performanței financiare, fluxurilor de trezorerie….
 aprecierea autenticităţii situațiilor financiare;
 aprecierea nivelului de organizare a contabilităţii şi menținerea calității sistemului
contabil, legalitatea activităţilor economice ale entităţii;
 exprimarea unei opinii într-un raport de audit, care trebuie să conțină opinia auditorului
asupra faptului, dacă situațiile financiare oferă o imagine fidelă;
 propunerea unor soluţii de înlăturare a erorilor comise la determinarea rezultatelor
financiare;
 îmbunătățirea utilizării informației contabile

3
 Pentru realizarea acestor obiective auditorul are în vedere respectarea unor criterii
obligatorii în cazul auditului financiar – contabil:
 Criteriul integrității înregistrărilor contabile – acest criteriu are în vedere ca
toate operațiunile patrimoniale să fie înregistrate corect și integral în
contabilitate. Pentru aceasta, auditorul trebuie să verifice procedurile utilizate de
entitate pentru validarea tuturor modificărilor patrimoniale (creștere,
diminuare…); rezultatele inventarierii, de asemenea auditorul trebuie să se
asigure, că toate operațiunile reflectate în documentele justificative sunt
înregistrate în contabilitate și că nu sunt operațiuni contabilizate de mai multe
ori.
 Criteriul realității înregistrărilor – auditorul trebuie să urmărească dacă toate
elementele de activ și pasiv înregistrate în contabilitate sunt justificate și pot fi
verificate, corespund cu cele identificate fizic prin inventariere sau alte
proceduri. Se verifică dacă toate activele și pasivele aparțin entității și că toate
operațiunile sunt efectuate din numele entității.
 Criteriul corectei înregistrări în contabilitate și corectei prezentări cu ajutorul
conturilor – prevede utilizarea perioadei de referință corecte, evaluarea corectă a
modificărilor, înregistrarea și întocmirea situațiilor financiare.
Perioada corectă presupune respectarea principiului independenței exercițiului,
utilizarea contabilității de angajament la folosirea conturilor de regularizare.
Evaluarea corectă presupune că elementele patrimoniale să fie evaluate în
conformitate cu prevederile legii contabilității, Cadrului general de întocmire și
prezentare a situațiilor financiare, Directivei IV a Comunității Economice
Europene, SIRF. Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a
poziției financiare, performanței, modificărilor capitalului propriu și a fluxurilor
de trezorerie pentru anul de gestiune.
Obiectivele principale ale auditului financiar se aleg în conformitate cu scopurile controlului.
În practica efectuării controlului financiar se utilizează diferite metode bazate pe metode
ştiinţifice şi specifice.
Metodele ştiinţifice includ analiza şi sinteza obiectului controlat.
Metodele specifice sunt bazate pe datele din evidenţa contabilă, statistică şi analiză, ele includ:

4
 inventarierea;
 controlul tehnologic şi tehnic;
 expertiza economică;
 analiza economică;
 perfectarea documentelor;
 formarea rezultatelor.

Legătura și deosebirile dintre audit şi contabilitate

- Se spune, că un auditor trebuie să fie mai întâi contabil, apoi auditor. Auditorii trebuie să
înţeleagă acel sistem contabil, cu care el face cunoştinţă în cadrul entității auditate.
- Totodată auditorul urmează a fi specialist competent în acumularea şi interpretarea
probelor de audit. Numai în baza lor el poate confirma sau dezminţi autenticitatea
situațiilor financiare, emite recomandările necesare conducerii entității auditate.
- Mai există şi alte probleme cu care se confruntă numai auditorul ( posibilitatea evaluării
corecte a gradului riscului propriu, selectarea procedurilor de audit corecte şi efective,
constatarea volumului eşantionului şi capacitatea de a repartiza rezultatele lui la totalitate,
selectarea elementelor şi operaţiunilor care urmează a fi verificate minuţios după conţinut;
aprecierea rezultatelor şi selectarea genului corespunzător al raportului de audit)
- Contabilii asigură administraţia şi alte persoane cu informaţie necesară pentru luarea
deciziilor, iar auditorii determină, dacă această informaţie conţine evenimente reale, ce au
avut loc în perioada examinată, stabilesc şi corectitudinea ei.
- După cum vedem, auditorii nu numai că trebuie să cunoască contabilitatea, dar să fie
competenţi în întrebările ce ţin nemijlocit de domeniul auditului. Aceasta şi este principala
deosebire dintre auditori şi contabili.
Deosebirea dintre audit şi alte forme ale controlului financiar :
 Controlorii (inspectorii) se deosebesc de auditori.
 Scopul controlului – înlăturarea neajunsurilor şi lichidarea momentelor negative.
 Scopul auditului – micşorarea neajunsurilor şi limitarea aspectelor negative. Controlorul în
primul rînd tinde să stabilească respectarea cadrului juridic, iar auditorul tinde spre
determinarea adevărului.

5
  Controlorul doreşte o publicitate maximă, iar obligaţia de bază a auditorului este respectarea
secretului profesional.
 Clientul nu poate alege controlorul, deoarece acesta apără interesele statului, și tot odată nici
nu știe când va veni la entitate, însă el poate alege auditorul.
2. Tipuri și servicii de audit financiar
Activitatea de audit reprezintă o examinare profesională a unei informații, în vederea
exprimării unei opinii responsabile și independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de
calitate.
Auditul financiar reprezintă o activitate importantă exercitată de către profesioniștii contabili
- auditori financiari, prin informațiile pe care le furnizează situațiile financiare ale unei entități
diferitor utilizatori.
Obiectivul general al auditului financiar este de a furniza asigurarea că situațiile
financiare examinate sunt complete și întocmite cu acuratețe, iar operațiunile economice s-au
efectuat în conformitate cu legile și reglementările relevante în vigoare.
Îndeplinirea acestui obiectiv presupune o activitate costisitoare. Pentru a diminua aceste
costuri auditorii prin rapoartele lor caută să ofere o asigurare rezonabilă – nu o asigurare
absolută – că situațiile financiare sunt complete și întocmite în conformitate cu legislația în
vigoare.
În practica internațională și în literatura de specialitate sunt descrise mai multe criterii de
clasificare a auditului. Principalele criterii de clasificare sunt:
 În dependenţă de caracterul cererii auditul poate fi:
 obligatoriu;
 solicitat.
Auditului obligatoriu sunt supuse:
 situaţiile financiare individuale ale entităţilor mijlocii şi entităţilor mari, ale entităţilor de
interes public şi ale altor entităţi, conform legislaţiei în vigoare;
 situaţiile financiare consolidate ale grupurilor.
Auditul solicitat se exercită la cererea:
 agentului economic – pentru verificarea colaboratorilor angajaţi, cunoaşterea situaţiei reale
la entitate din surse independente, evaluarea patrimoniului etc.;
 proprietarilor - pentru verificarea administraţiei angajate;

6
  organelor de stat, instanţelor de judecată.
 În funcţie de cine se exercită, auditul se clasifică în:
 audit extern;
 audit intern.
- Auditul extern este exercitat de către un auditor extern, independenţa căruia este stabilită
prin legislaţie.
- Auditul intern reprezintă unul din serviciile entităţii economice, ce efectuează expertiza
activităţii acestuia.
În funcţiile auditului intern intră:
 controlul îndeplinirii politicii şi procedurilor de contabilitate adoptate de conducere în
vederea asigurării unei desfăşurări organizate şi eficiente a activităţii economice;
 verificarea exactităţii şi plenitudinii înregistrărilor contabile;
 controlul asigurării integrităţii activelor;
 prevenirea cauzelor de fraudă şi eroare;
 pregătirea la timp a unor informaţii financiare credibile;
 analiza eficacităţii unor operaţiuni şi a rezultatelor financiare.
Caracteristicile auditului intern şi extern
Auditul extern Auditul intern
Este exercitat de profesionali, care nu sunt Este exercitat de specialişti în contabilitate,
lucrători ai entităţii. Este exercitat în bază de control şi analiză. Constituie o funcţie a
contract conducerii entităţii, executată de auditorul intern
Scopul – exprimarea opiniei proprii pentru Scopul – satisfacerea necesităţilor
persoane terţe ale entităţii auditate informaţionale ale managementului la
soluţionarea unor probleme de gestiune
Volumul, conţinutul şi caracterul verificării, Veridicitatea şi eficienţa influențează direct
precum şi riscul de audit depinde în mare măsură volumul, conţinutul şi caracterul auditului extern
de calitatea auditului intern
Starea situaţiilor financiare şi contabilităţii, Operaţiunile economice, utilizarea resurselor,
nivelul organizaţional al controlului intern starea contabilităţii, situațiile financiare şi
determină proporţiile auditului extern şi gradul controlul intern sunt verificate pentru stabilirea
estimat de încredere acordat contabilităţii respectării normelor şi principiilor
clientului regulamentelor interne (inclusiv politicile

7
 contabile) ale entităţii economice
Auditul extern trebuie să fie independent faţă de Auditul intern trebuie să fie independent pe plan
client nu numai organizaţional, dar şi din punct organizațional, iar în rest trebuie să execute
de vedere al remunerării. Momentul efectuării calitativ cerinţele conducerii entităţii economice.
plăţii depinde de condiţiile contractuale stabilite Salariul său, auditoriul intern şi-l negociază cu
cu clientul administraţia entităţii
Auditul extern este exercitat periodic, de obicei, Auditul intern – parte componentă a controlului
la intervalul de un an intern, care este exercitat continuu

Tipuri și servicii de audit financiar:

În dependenţă de sfera de activitate distingem:
 auditul general;
 auditul instituţiilor financiare;
 auditul participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară.
În dependenţă de criteriile fundamentale ale auditului deosebim:
 auditul situaţiilor financiare;
 auditul operaţional;
 audit al conformităţii.
a) Auditul situaţiilor financiare este efectuat pentru a determina dacă situaţiile financiare
în ansamblu sunt prezentate în acord cu anumite criterii. De regulă, aceste criterii constituie SNC
sau IFRS. Situaţiile financiare incluse în acest audit sunt: bilanţul, situaţia de profit şi pierdere,
situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de numerar, notele la situaţiile
financiare.
Auditul rapoartelor financiare este limitat în probleme, care influenţează nemijlocit
autenticitatea dărilor de seamă. În timpul controlului, acest gen de audit se conduce de criteriile
SNC.
b) Auditul operaţional reprezintă analiza oricărei porţiuni a procedurilor şi metodelor
operaţionale ale unei organizaţii, în scopul evaluării eficienţei şi eficacităţii lor. După încheierea
unui audit operaţional managerii aşteaptă recomandări pentru ameliorarea activităţilor operaţionale.
Exemplu:
- eficienţa prelucrării operaţiunilor legate de salarii în cadrul unui sistem computerizat nou
instalat;

8
 - evaluarea informaţiilor în luarea de decizii privind achiziţionarea unor mijloace fixe noi;
- eficienţa informaţiilor din cadrul prelucrării vânzărilor.
Auditul operaţional – controlul procedeelor şi metodele de funcţionare a unei organizaţii cu
scopul evaluării productivităţii şi eficienţei.
La efectuarea auditului operaţional nu se limitează doar la informaţia din contabilitate, dar se
studiază evaluarea structurii organizatorice, operaţiunilor economice, managementul şi
marketingul.
Auditul operaţional se deosebeşte de celelalte genuri de audit prin următoarele:
 Destinaţia auditului – în auditul operaţional accentul se pune pe eficienţă şi
productivitate şi se referă la viitorul activităţii instituţii. Auditul rapoartelor financiare – se referă la
controlul dărilor de seamă a perioadelor trecute.
 Prezentarea rapoartelor de audit – auditul operaţional prezintă raportul administraţiei,
pe cînd cel al rapoartelor financiare se prezintă la mai mulţi utilizatori.
 Includerea datelor de ordin nefinanciare – auditul operaţional include date ale eficienţii
şi productivităţii din diferite sisteme economice pe o perioadă mai mare. El poate fi efectuat de
către auditorii interni şi independenţi.
c) Audit al conformităţii
Scopul unui audit al conformităţii este de a determina dacă entitatea examinată respectă
anumite proceduri, reguli impuse de o autoritate supraordonată. Exemplu:
- dacă procedurile recomandate de contabilul - şef sunt respectate de către personalul
contabil;
- examinarea salariilor pentru a determina respectarea legislaţiei privind remunerarea
minimă;
- examinarea acordurilor contractuale cu băncile şi cu alţi creditori pentru a se asigura că
întreprinderea respectă clauzele juridice etc..
.Conform genurilor de audit toţi auditorii pot fi repartizaţi în următoarele grupe:
 Auditori externi sau independenţi;
 Contabili autorizaţi;
 Firme de audit;
 Auditorii instituţiilor guvernamentale;
 Auditorii interni.

9
 Conform legii privind auditul situațiilor financiare se deosebesc următoarele tipuri de servicii
de audit financiar :
1. servicii fiscale, inclusiv:
- întocmirea declarațiilor fiscale;
    – calcularea impozitelor și a taxelor;
    – de consultanță fiscală;
    – asistență în cadrul verificărilor efectuate de către autoritățile fiscale;
2. servicii de consultanță care prevăd participarea la gestiunea entității auditate sau la
procesul decizional al acesteia, inclusiv:
  – de asistență în domeniul managementului;
  – de asistență în administrare, reorganizare și lichidare;
3. servicii de organizare, restabilire, ținere a contabilității și de întocmire a situațiilor
financiare;
4. servicii de elaborare și implementare a procedurilor de control intern, de gestionare a
riscurilor privind întocmirea și/sau verificarea informațiilor financiare și a sistemelor
informaționale aferente;
5. servicii de executare a funcției de audit intern sau a funcției cenzorului/comisiei de
cenzori.
3. Organizarea activităţii de audit
La nivel internațional de elaborare a actelor normative din domeniul contabilităţii şi auditului
se ocupă următoarele organizaţii:
 Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC);
 Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Uniunea Europeană;
 Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) – prin intermediul consiliilor corespunzătoare.
Cine este IFAC și care este menirea sa in contextul internațional al contabilității și
auditului?

Daca pe scurt putem afirma ca IFAC este organizația mondiala care cârmuiește și întrunește
cele mai multe din instituțiile, organizațiile și organismele naționale și regionale, care reprezintă
profesia auditului și a contabilității la diferite nivele, este o specificație realmente succinta, dar nu și
la obiect, întrucât rolul și responsabilitățile IFAC depășesc cu mult granițele acestei afirmații.  

10
 În prezent IFAC cuprinde 140 membrii cu drepturi depline și 19 membrii asociați, din 124 de
țari și jurisdicții. Numărul de profesioniști contabili care profesează sub umbrela IFAC, in audit sau
contabilitate este aproape imposibil de apreciat cu exactitate, deși IFAC vehiculează ideea ca ar
reprezenta 2,5 milioane de profesioniști contabili. Se înțelege deci, de ce vocea internaționala a
contabilității și auditului, pilonii macroeconomiei, trebuie sa se facă auzita tare și clar, in ce privește
o problema atât de grava și de serioasa precum criza economica globala.
Cum este organizat IFAC?
Conducerea IFAC revine Consiliului, alcătuit din cate un reprezentant al fiecăruia dintre
membrii cu drepturi depline ai IFAC. Consiliul se întrunește o data pe an și este responsabil cu
deciziile de ordin constituțional și strategic și cu numirea Board-ului.
Board-ul IFAC este compus din membrii de pe tot Globul, aleși ca reprezentanți ai profesiei
contabile și care au depus un jurământ in ce privește acțiunile lor care sunt îndreptate numai in
direcția realizării și asigurării integrității și a interesului public. Board-ul este condus de către
Președintele IFAC și de un număr de 21 de persoane din 18 țari. Aceste persoane sunt responsabile
pentru stabilirea politicilor și operațiunilor de supraveghere, de implementarea programelor,
precum și de activitățile consiliilor și comitetelor. Board-ul este sprijinit de 3 comitete:
 Comitetul de Audit – comitet cu rol de consultare al Board-ului, ale cârei obiective
principale sunt prevederea și pregătirea situațiilor financiare ale IFAC.
 Comitetul de Nominalizare – face recomandările cu privire la componența consiliilor și
comitetelor IFAC.
 Comitetul de Planificare și Finanțe – sprijină dezvoltarea și implementarea planurilor
strategice și operaționale cu privire la bugetul IFAC.
Ca lider al dezvoltații profesiei contabile la nivel mondial, IFAC cuprinde un număr de consilii
cu rol de reglementare și stabilire a standardelor:
 International Accounting Education Standards Board (IAESB) – Consiliul pentru
Stabilirea Standardelor Internaționale de Educație pentru Contabilitate – misiunea sa este
aceea de a servi interesului public prin întărirea profesiei contabile, la nivel mondial, prin
desolvatarea și ridicarea educației la un nivel foarte înalt. IESB emite:
 International Education Standards (IES) - Standarde Internaționale de Educație pentru
Contabilitate;

11
  International Education Guidlines for Profesional Accountants (IEG) – Ghiduri
Internaționale cu privire la Educație pentru Profesioniștii Contabili;
 International Education Papers for Profesional Accountants (IEP) – Documente
Internaționale cu privire la Educație pentru Profesioniștii Contabili.
 International Auditing and Assurance Standards Board (IAASB) – Consiliul pentru
Stabilirea Standardelor Internaționale de Audit și Asigurare – misiunea sa este declarata
in titlu pe care il poarta, standardele emise de acest comitet fiind:
 International Standard son Auditing (ISA) – Standarde Internaționale de Audit;
 International Standards on Assurance Engagements (ISAE) – Standarde Internaționale
pentru Misiuni de Asigurare;
 International Standard son Quality Control (ISQC) – Standarde Internaționale pentru
Controlul Calitații;
 International Auditing Practice Statements (IAPS) – Declarații internaționale cu privire
la Practica in Audit.
International Ethics Standards Board for Accountants (IESBA) – Consiliul pentru Stabilirea
Standardelor Internaționale de Etica pentru Contabili – realizeaza și emite in vederea servirii
interesului public, standarde și alte declarații internaționale de inalta calitate, cu privire la etica, in
folosul contabililor din intreaga lume. Publicațiile acestui comitet sunt:
The Code of Ethics for Professional Accountants – Codul Etic pentru Profesioniștii Contabili –
stabilește principiile etice pentru un numar de peste 2, 5 milioane profesioniști contabili care sunt
membrii ai organismelor membre cu drepturi depline ale IFAC.
Interpretations to the Code of Ethics for Professional Accountants – Explicații la Codul Etic
pentru Profesioniștii Contabili – asista aplicarea Codului.
Misiunea Federației Internaționale a Contabililor este aceea de a servi interesului public, de a
întări profesia contabila la nivel mondial și de a contribui la dezvoltarea unor economii naționale
puternice prin stabilirea și promovarea aderării la standarde profesionale de o înalta calitate,
încurajând convergența internaționala a standardelor și expunând problemele de interes public cu
privire la acele puncte unde expertiza profesionala este cea mai relevanta. In acest sens, se disting
următoarele direcții asupra cărora se concentrează toata activitatea IFAC:

12
  Dezvoltarea unor standarde internaționale de înalta calitate și oferirea asistenței necesare
pentru adoptarea, implementarea și utilizarea acestora de către diferitele organismele
membre;
 Netezirea drumului spre colaborare și cooperare intre organismele sale membre;
 Colaborarea și cooperarea cu alte organizații internaționale;
 Reprezentarea vocii profesiei contabile la nivel internațional;
 Asigurarea rolului de organism de reglementare al profesiei la nivel internațional;
 Asigurarea comunicării eficiente intre organismele de reglementare internaționale, intre
organismele internaționale de stabilire a standardelor, intre agențiile de dezvoltare, intre
comunitățile investitorilor și a altor parți interesate;
 Abordarea necesitații unei conduceri la nivel financiar și de raportare financiara de
înalta calitate prin dezvoltarea Standardelor Internaționale de Contabilitate pentru
Sectorul Public;
 Abordarea problemelor practicienilor mici și mijlocii, precum și a națiunilor in curs de
dezvoltare;
 Realizarea unei strânse legături cu cele mai mari firme de contabilitate prin intermediul
Forum-ului Firmelor.
In ce privește angajamentul luat fața de interesul public, IFAC depune eforturi uriașe pentru
a-și respecta responsabilitațile prin dezvoltarea standardelor in domenii precum auditul, educația,
etica și raportarea financiara a sectorului public; acest rol este întărit de activitățile întreprinse
pentru promovarea transparenței și a convergenței in raportarea financiara, prin furnizarea celor mai
eficiente îndrumări practice pentru contabilii profesioniști angajați și prin implementarea
programelor de conformitate pentru membri.
Politica IFAC este aceea de a conlucra îndeaproape cu membrii săi asociați, cu membrii săi cu
drepturi depline și cu organizațiile contabile regionale pentru a asigura competența și integritatea
contabililor de pretutindeni din lume și pentru a sprijini contabilii in eforturile acestora de a furniza
servicii de înalta calitate.
În prezent IFAC e unica organizaţie internaţională implicată nemijlocit în elaborarea
Standardelor Internaţionale de Audit, precum şi a Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Organizaţia este constituită din 163 reprezentanţe profesionale din 123 ţări. În R. Moldova fiind
reprezentată de Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti.

13
 IFAC apără interesul public al profesiei contabile din întreaga lume prin promovarea aderării la
standarde internaţionale de înaltă calitate. Activitatea IFAC este de a asigura contabilii profesionişti
din întreaga lume cu standarde, îndrumări etice şi cu informaţii practice.
Un obiectiv principal al organizaţiei este de a crea o reprezentanţă în fiecare ţară din lume. În
acest scop IFAC a elaborat un Îndrumar pentru ţările în curs de dezvoltare. Acest Îndrumar oferă
recomandări pentru constituirea unei instituţii la nivel de ţară menită să ajute la dezvoltarea şi
îmbunătăţirea profesiei contabile din ţară. Îndrumarul conţine standarde de contabilitate şi audit,
programe de educaţie şi pregătire profesională, informaţii despre angajamentele asumate de
membrii instituţiei profesionale a contabililor şi auditorilor din ţară.
 În prezent IFAC la capitolul audit, este preocupată în mod prioritar de elaborarea şi
implementarea:
 Standardelor de Audit, Standardelor de Educaţie şi Etică;
 Ghidurilor practice pentru Standardele Internaţionale de Audit;
 Coduri de conduită a personalului corporaţiilor multinaţionale.
Structura IFAC se compune din consilii (boards) şi comitete (committees). Consiliul pentru
Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB – International Auditing and Assurance
Standards Board) elaborează şi publică:
- Standarde Internaţionale de Audit (ISA - International Standards on Auditing) prevăzute
pentru auditul informaţiilor financiare istorice;
- Standarde Internaţionale pentru Misiuni de Revizuire (ISRE – International Standards
on Review Engagements), aplicate în cadrul auditului de revizuire a informaţiilor
financiare istorice;
- Standarde Internaţionale pentru Misiuni de Asigurare (ISAE – International Standards
on Assurance Engagements), aplicate pentru misiunile de asigurare care abordează
aspecte alte decît informaţiile financiare istorice;
- Standarde Internaţionale pentru Servicii Conexe (ISRS - International Standards on
Related Services) aplicate pentru misiuni de compilare, misiuni de aplicare a
procedurilor convenite pentru anumite informaţii.
Aceste standarde sunt denumite împreună Standarde pentru misiune ale Consiliului pentru
Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB).

14
 Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB) publică, de asemenea
Standarde Internaţionale de Controlul Calităţii (ISQC - International Standards on Quality Control).
Aceste standarde se aplică de toate firmele de audit, care oferă servicii reglementate de standardele
internaţionale ale Consiliului nominalizat.
Totodată, Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurare al IFAC (IAASB) oferă asistenţă
practică în implementarea standardelor sale. În acest scop elaborează diverse Declaraţii sau
Regulamente de Practică.
Consiliul realizează şi alte lucrări, de exemplu, lucrări în dezbatere. Lucrările se publică
pentru a promova discuţii sau dezbateri privind auditul, revizuirea, alte misiuni de asigurare si
servicii conexe, si controlul calităţii, referitoare la profesia de auditor.
IFAC se concentrează asupra a trei direcții de acțiune cu privire la criza și contracararea
efectelor acesteia:
 sa sporeasca gradul de conștientizare in randul celor care intocmesc situații financiare și in
randul auditorilor cu privire la noile ghiduri care pot sprijini raportarea in corelație cu
instrumentele financiare;
 sa incurajeje continuitatea convergenței in ce privește raportarea financiara, pe masura ce
susține consecvența contabilitații valorii juste de vreme ce reducerea transparenței nu este,
in nici un caz, in interesul investitorilor;
 sa promoveze și sa ia parte la discuțiile cu privire la buna practica in auditurile instituțiilor
financiare și a altor organizații care sunt afectate de criza.
Haosul cu care ne confruntam astăzi deriva din faptul ca, pornind de la dezvoltarea
tehnologica si economica, ale cârei origini provin, in special, din Statele Unite, un număr important
al activităților umanitatii se situează pe o scala si un orizont atat de mari, incat au depășit granițele
naționale, in limitele cărora statele suverane isi exercita dreptul la guvernare. Pe măsura ce
domeniul activităților umane se extinde dincolo de reglementările statului-națiune, legalitatea si
regulile au devenit prea strâmte. De aici rezida faptul ca in toate domeniile sunt necesare aceleași
norme și legități care sa cârmuiască multiplele activități desfășurate și care sa faciliteze și sa
alinieze relațiile in toate domeniile. IFAC promovează existența unui singur set de standarde
internaționale, pentru ca auditorii și contabilii sa desfășoare o activitate bine organizata, bine
structurata, de calitate, ușor de supravegheat și de coordonat. In fapt, cele mai multe provocări ale
profesiei sunt de ordin local, iar soluțiile, in unele cazuri, par sa fie globale. De aici, și necesitatea

15
de a desfășura activitatea sub cârmuirea unui organism profesional global, care și-a câștigat
renumele, prin eforturi și profesionalism, de-a lungul a trei decenii.
Conform legii cu privire la activitatea de audit şi cu hotărârea guvernului cu privire la
reglementarea unor genuri de activitate, în Republica Moldova au fost stabilite ordinea şi condiţiile
de eliberare a licențelor pentru practicarea următoarelor genuri de audit:
 Auditul agenţilor economici;
 Auditul instituţiilor financiare;
 Auditul companiilor de asigurări;
 Auditul participanţilor profesioniști pe Piaţa Valorilor Mobiliare.
În sistemul bancar, auditul bancar şi al instituţiilor financiar – creditare cuprinde:
 Auditul bancar;
 Auditul instituţiilor de credit;
 Auditul fondatorilor şi acţionarilor.
Controlul de audit poate fi obligatoriu sau din iniţiativa agentului controlat.
Controlului de audit obligatoriu – se supun toate băncile şi instituţiile de credit, în scopul
confirmării autenticităţii rapoartelor financiare anuale.
Controlul de audit din iniţiativa agentului controlat – se efectuează la decizia consiliului
fondatorilor, în scopul obţinerii unei expertize a rezultatelor financiare a băncii.

16