AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr.

LAPTEȘ RAMONA

CURS 2

CAPITOLUL I

AUDITUL FINANCIAR – CONCEPT, TIPOLOGIE, OBIECTIVE

1.1. Delimitări privind definirea activității de audit financiar

Etimologia cuvântului audit provine din latinescul audire, care înseamnă a
asculta. Englezii au atribuit acestui concept semnificația de verificare, revizie contabilă.
Evoluția auditului financiar, de la originea sa și până astăzi, a fost graduală.
Profesia de auditor financiar a dobândit valențe noi în anul 1933, când Bursa de la New
York a impus companiilor cotate să-și prezinte situațiile financiare certificate de către
un contabil independent și să anexeze raportul de audit. Cu alte cuvinte, raportul de
audit a devenit un element obligatoriu al situațiilor financiare pentru companiile cotate
la Bursă. În secolul XX, dezvoltarea auditului a fost condiționată, în principal, de nevoia
de a tempera conflictul de interese dintre producătorii de informație contabilă și
utilizatori: investitori, parteneri de afaceri, instituții financiare, stat, salariați, public.
Astăzi, obiectivul principal al activității auditorilor este acela de a restabili
încrederea rezonabilă între producătorii și utilizatorii informației contabile. Practic,
auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai
informației contabile în procesul adoptării deciziilor economice. Nu în ultimul rând,
auditorii financiari au un rol decisiv în protecția împotriva fraudelor naționale și
internaționale.
În general, prin audit se înțelege examinarea profesională a unei informații, în
vederea exprimării unei opinii responsabile și independente, prin raportare la un criteriu
de calitate.
Conceptul de audit este larg utilizat, inițial având semnificația de audit financiar,
care desemnează procedura de verificare a situațiilor financiare, a proceselor și
tranzacțiilor unei entități. Astăzi, conceptul de audit are și alte semnificații: audit
operațional, cu obiectivul de a ameliora performanțele unei entități, audit public intern,
audit de gestiune și alte tipuri de audit, în funcție de nevoile entităților: audit fiscal,
audit de calitate, audit de mediu, etc.
În România, activitatea de audit financiar a fost definită abia în anul 1999, în
conținutul OUG nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, astfel: auditul
financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii
financiari, a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de
audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera
Auditorilor Financiari.
Astăzi, prin modificarea și completarea OUG nr. 75/1999 privind activitatea de
audit financiar, definiția auditului financiar a fost reformulată, după cum urmează:
auditul financiar reprezintă activitatea efectuată de către auditorii financiari în vederea
1
AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale acestora,
exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit standardelor
internaționale de audit și altor reglementări adoptate de Camera Auditorilor Financiari
din România (CAFR). Auditul financiar cuprinde și auditul statutar, care se desfășoară
potrivit legii.
Inițial, în legislația europeană, prin Directiva a VIII-a, elaborată în anul 1984,
(astăzi, abrogată) a fost recunoscut un singur tip de audit – auditul statutar (auditul
legal), prevăzut, de regulă, prin Legea companiilor și prin actele constitutive ale
entităților. La nivelul Uniunii Europene, în anul 2006, Directiva a VIII-a a fost înlocuită
de Directiva 2006/43/CE privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al
situațiilor financiare anuale consolidate. În anul 2014, Directiva 2006/43/CE a fost
modificată prin Directiva 2014/56/UE. Aceste directive au ca obiective majore:
 aplicarea standardelor internaționale de audit elaborate de IAASB la
nivelul statelor membre pentru auditurile statutare;
 consolidarea activității de audit statutar prin prevederi referitoare la
numirea și demiterea auditorilor, prin introducerea unor cerințe pentru
asigurarea calității;
 asigurarea unei supravegheri publice a profesiei de auditor cu sprijinul
unui comitet de audit, care trebuie constituit în cadrul entităților de interes
public.
În România, conceptul de audit statutar a fost introdus prin O.U.G. nr. 90/2008
privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare
consolidate, publicată în Monitorul Oficial nr. 481/30.06.2008.
Auditul statutar reprezintă auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor
financiare anuale consolidate, aşa cum este prevăzut de legislaţia comunitară, transpusă
în reglementările naţionale.
Conform prevederilor legii, o persoană fizică devine auditor financiar dacă
îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este licenţiată a unei facultăţi cu profil economic şi are o vechime în
activitatea financiar-contabilă de minimum 4 ani sau are calitatea de
expert contabil, respectiv de contabil autorizat, cu studii superioare
economice;
b) a promovat testul de verificare a cunoştinţelor în domeniul financiar-
contabil, pentru accesul la stagiu;
c) a respectat, pe parcursul stagiului, cerinţele Codului Etic al
Profesioniștilor Contabili elaborat de IFAC;
d) a efectuat un stagiu practic de 3 ani în activitatea de audit financiar sub
îndrumarea unui auditor financiar activ;
e) a promovat examenul de aptitudini profesionale, potrivit legii.
Auditorii financiari, persoane fizice și juridice, care au dobândit această calitate
și sunt membri ai CAFR desfășoară, în principal, următoarele activități:
2
AUDIT ȘI CONTROL INTERN APROFUNDAT Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

 auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare

consolidate, în situațiile prevăzute de lege, conform dispozițiilor OUG
90/2008;
 auditul financiar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare
consolidate ale entităților care au optat pentru auditarea situațiilor
financiare anuale;
 misiuni de revizuire a situațiilor financiare anuale, a situațiilor financiare
consolidate, precum și a situațiilor financiare interimare;
 misiuni de asigurare și alte misiuni și servicii profesionale în conformitate
cu standardele internaționale în domeniu și cu alte reglementări adoptate
de CAFR;
 audit intern;
 activități de consultanță financiar-contabilă, management financiar-
contabil, pregătire profesională de specialitate în domeniu;
 expertiză contabilă, evaluare, reorganizare judiciară și lichidare, precum și
consultanță fiscală, cu condiția să fi dobândit și calitățile profesionale care
se impun, potrivit legii (expert contabil, evaluator, practician în insolvență
sau consultant fiscal).
În România, conform Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, sunt supuse
auditului financiar situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice de interes
public.
Conform OMFP nr. 1802/2014, Reglementări contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare consolidate, se auditează de către
auditorii statutari:
 situațiile financiare anuale ale entităților mijlocii și mari;
 situațiile financiare anuale ale entităților de interes public;
 situațiile financiare anuale întocmite de către entitățile care la data bilanţului
depăşesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime (referitoare la
total active: 3.650.000 euro; cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro şi număr
mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50);
 situațiile financiare consolidate.

1.2. Rolul și importanța auditului financiar

Rolul auditului financiar se poate sintetiza pe două direcții, după cum urmează:
a) de a oferi utilizatorilor de informație contabilă garanţia respectării
principiilor generale de raportare financiară şi a procedurilor interne
stabilite de către conducerea entității;
b) de a oferi utilizatorilor de informație contabilă garanţia reflectării în
situațiile financiare a imaginii fidele, clare şi complete a poziției financiare
şi a performanțelor financiare ale entității.