Note de curs

1. PROFESIA CONTABILĂ. CONCEPT ŞI STRUCTURĂ

Necesitatea studierii doctrinei şi deontologiei profesiei contabile a izvorât din

necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independentei organismului profesional şi
de a impune profesioniştilor contabili sa aibă calităţi esenţiale, cum sunt:
- ştiinţă, competenta şi conştiinţa;
- independenta de spirit şi dezinteres material;
- moralitate, probitate şi demnitate.
Se impune ca fiecare membru al organismului profesional sa facă efortul necesar
dezvoltării acestor calităţi şi îndeosebi:
a) sa îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesionala, dar şi cunoştinţele de
cultura generala, singurele capabile sa-i întărească discernământul;
b) sa acorde fiecărei tranzacţii şi situaţii examinate toata atenţia şi timpul necesar
pentru a-şi fundamenta o opinie personala, înainte de a face propuneri;
c) sa îşi exprime opinia fără nici o reţinere fata de dorinţa, chiar ascunsa, a celui ce îl
consulta şi sa se pronunţe cu sinceritate, fără ocolişuri, exprimându-şi, daca e nevoie,
rezervele necesare asupra valorii ipotezelor şi concluziilor formulate;
d) sa nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea sa îşi exercite
libertatea de gândire sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale;
e) sa considere ca independenta sa trebuie sa îşi găsească manifestarea deplina în
exercitarea profesiei şi în protejarea ei, cu respectarea integrala a dispoziţiilor legale
şi regulilor stabilite de organismul profesional.

1.1. CONCEPT ŞI STRUCTURĂ

Profesia contabila este in mod curent definita ca totalitatea activitatilor (serviciilor)

care presupun cunostinte in domeniul contabilitatii, a specialistilor care le efectueaza
(le presteaza), precum si organismele lor profesionale.

1.1.1. Activităţile/serviciile componente ale profesiei contabile

Profesia contabilă este o profesie cu o arie de activitate largă şi diversă.

În toate statele member UE, în pofida diferentelor istorice, economice, juridice si

culturale, poate fi regasit un cumul de activitati care sunt legate mai mult sau mai
putin de procesul de elaborare si validare a informatiilor financiare, contabile sau
fiscale. Lista principalelor activitati/servicii care compun profesia contabila este
urmatoarea:

1. Tinerea contabilitatii
2. Elaborarea, examinarea si prezentarea situatiilor fianciare
3. Audit statutar
4. Alte lucrari de audit financiar contabil
5. Mamagement financiar contabil
6. Servicii fiscale
7. Servicii de studii si consultanta pentru crearea intreprinderilor
8. Evaluari de intreprinderi si titluri
9. Alte servicii contabile si paracontabile.

Unele dintre aceste activităţi sunt de obicei rezervate exclusiv profesiei contabile,
reprezentând de fapt activităţi tradiţionale ale profesiei contabile, alte activităţi cum
sunt cele de reorganizarea de întreprinderi şi consilierea fiscală sunt „împărţite” cu
alte profesii.

Diversitatea profesiei contabile constă în faptul că sfera de activitate a

profesionistului contabil acoperă domenii pluridisciplinare: contabilitate, audit,
fiscalitate, gestiune financiară, drept etc. Toate aceste activităţi sunt în aria serviciilor
pe care le poate desfăşura profesionistul contabil, şi numai motive legate de
competenţă, integritate, independenţă şi obiectivitate pot limita aria de practică a
profesionistului.

1.1.1.1. Profesia contabilă şi activitatea de audit

Utilizarea excesivă a cuvântului „audit” în limbajul comun poate conduce la o

utilizarea greşită a noţiunii de audit. În continuare vom prezenta o delimitare a
noţiunii de audit: audit în sens general, audit financiar şi audit statutar.
Prin audit, în sensul cel mai larg se înţelege „examinarea profesională a unei
informaţii, efectuată de o persoană competentă şi independentă în scopul obţinerii
unei opinii motivate prin raportarea la un criteriu de calitate: standard, normă sau
reglementare”.
Din definiţia auditului se degajă elementele fundamentale fără de care activitatea nu
poate fi numită ca fiind un audit:
- examinarea este strict profesională. Activitatea presupune colectarea şi evaluarea
unor probe privind informaţia examinată;
- persoana care examinează informaţia trebuie să fie independentă şi trebuie să
deţină competenţa necesară;
- obiectul examinării este reprezentat de orice tip de informaţie: economică,
financiară, fiscală, juridică, tehnică etc.;
- scopul examinării: emiterea opiniei. Opinia constă în raportarea gradului de
conformitate a informaţiei la criteriul de calitate prestabilit;
- calitatea opiniei: motivată;
- criteriul de apreciere: o reglementare, o normă, un standard;

În ceea ce privește activitatea de audit desfășurată de profesioniștii contabili întâlnim

auditul financiar și auditul statutar.

În plan doctrinal, auditul financiar reprezintă „orice intervenţie cu caracter de

control, analiză, verificare, cercetare sau studiu în contabilitatea unei entităţi,
 efectuată de un profesionist contabil competent şi independent”. Se înţelege că
definiţia trebuie completată cu toate elementele definitorii a noţiunii de audit în sens
larg.

Auditul financiar = auditul în general, unde obiectul examinării este informaţia

financiar-contabilă, iar persoana independentă şi competentă este profesionistul
contabil.

În doctrina contabilă auditul statutar reprezintă „examinarea profesională efectuată

de un profesionist contabil independent şi competent asupra situaţiilor financiare
ale unei entităţi în ansamblul lor, în scopul emiterii unei opinii motivate
responsabile şi independente în legătură cu reprezentarea exactă a poziţiei
financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor nete de numerar şi a
modificărilor capitalurilor proprii, prin raportarea la standardele naţionale sau
internaţionale de audit”.

Aşa cum se poate observa din definiţiile de mai sus, între auditul statutar şi auditul
financiar există o diferenţă de la parte la întreg: auditul statutar este un audit
financiar, dar nu orice audit financiar este şi audit statutar. Spre exemplu, un audit al
creanţelor entităţii este un audit financiar, dar nu este şi un audit statutar, pe când
auditul statutar cuprinde şi auditul creanţelor.

În reglementările şi practicile europene, auditul statutar mai este cunoscut şi sub

denumirea de „audit legal” sau „control legal”. Indiferent de denumirea sub care este
cunoscut, auditul statutar se particularizează prin următoarele semnificaţii:
- caracterul legal. Este singurul tip de audit reglementat la nivelul UE (Directiva
2014/56/UE a Parlamentului European și a Consiliului din data de 16 aprilie
2014, transpusă în legislația internă din România prin Lg. 162/2017 privind
auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale
consolidate și de modificare a unor acte normative). De asemenea, reglemntarea
sa în sensul obligativității efectuării, se poate întâlni și în actele constitutive ale
entităților care întocmesc șituații financiare.
- independenţa absolută a specialistului care îl realizează;
- autonomia organismului profesional din care face parte auditorul.

În lumina reglementărilor privind auditul statutar la nivelul Directivei 2014/56/UE și a

Lg. 162/2017, atât definiția auditului statutar cât și cea a auditul financiar au suferit unele
modificări de ordin restrictiv.

Auditul statutar reprezintă ”un audit al situațiilor financiare anuale individuale sau al
situațiilor financiare anuale consolidate efectuat în conformitate cu standardele
internaționale de audit, în măsura în care este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii
Europene sau al dreptului intern sau este efectuat în mod voluntar la entitățile mici, iar
situațiile financiare auditate sunt publicate, împreună cu raportul de audit statutar, potrivit
legii”1.
1
Lg. 162/2017, art. 2, pct.1.
 Auditul financiar ”cuprinde auditul statutar, precum și activitatea efectuată în vederea
exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale
acestora, dar și exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit
standardelor internationale de audit și a altor reglementări în domeniu”2.

O paralelă între cele trei tipuri de audit poate fi sintetizată astfel:

Nr. crt. Elementele Audit general Audit financiar Audit statutar

audiului
(criterii
definitorii)
1. Denumirea Examen Examen Examen profesional
acţiunii profesional profesional
2. Obiectul acţiunii Orice informaţie Orice informaţie Situaţiile financiare în
financiar-contabilă ansamblul lor, aşa cum
sunt stabilite prin
referenţialul contabil
adoptat

3. Profesionistul Orice profesionist Profesionist Profesionist contabil

care realizează competent contabil competent şi
acţiunea independent în competent şi independent, autorizat
domeniul său de independent, să presteze servicii de
pregătire membru al unui audit statutar
organism
profesional
recunoscut

4. Scopul acţiunii Îmbunătăţirea Emiterea unei Emiterea unei opinii

informaţiei în opinii motivate, motivare, responsabile
domeniul responsabile şi şi independente
respectiv independente
5. Obiectul opiniei Calitatea Calitatea Reprezentarea exactă a
informaţiei informaţiei poziţiei financiare, a
financiar-contabile performanţei
financiare, a fluxurilor
nete de numerar şi a
modificărilor
capitalurilor proprii
prezentate prin
situaţiile financiare în
ansamblul lor

2
Lg. 162/2017, art. 2, pct.5.
 6. Criterii de Standardul, norma Standerdele Standardele
referinţă sau reglementarea profesionale emise internaţionale de audit
specifică de o autoritate (UE) sau standarde
profesională naționale/internașionale
independentă în alte jurisdicții decât
şi/sau UE.
reglementările
aplicabile

Alte tipuri de audit:

- audit fiscal;
- audit juridic;
- audit social;
- audit al calităţii;
- audit intern.

Entitățile care sunt obligate să-și auditeze situațiile financiare anuale (audit statutar)
trebuie să-și organizeze și activitatea de audit intern.

1.1.1.2. Profesia contabilă şi fiscalitatea

Serviciile fiscale se află printre serviciile fundamentale realizate de profesionistul

contabil. Lumea afacerilor se aşteaptă ca toţi profesioniştii contabili să posede
cunoştinţe solide de fiscalitate. Acest lucru explică şi faptul că din totalul serviciilor
profesionale prestate de contabili, serviciile fiscale reprezintă 20% pentru companiile
mari şi 30-50% pentru IMM.

Printre serviciile fiscale, cel mai des întâlnite în practica contabilă sunt cele legate de
întocmirea declaraţiilor fiscale, planificarea fiscală, consultanţa fiscală, reprezentarea
în faţa organelor de control fiscal, servicii legate de impozitarea corporaţiilor etc.

În România, dar şi în alte tări, piaţa serviciilor fiscale este disputată şi de alţi
profesionişti, cum sunt avocaţii, consilierii juridici etc. La început erau implicaţi în
litigiile fiscale, ulterior extinzându-şi aria de servicii către planificarea fiscală în
domeniul fuziunilor, achiziţiilor, iar mai recent către întocmirea dosarului preţurilor
de transfer.

Spre exemplificare, în Australia serviciile fiscale sunt prestate în proporţie de 90 % de

contabili, în Canada în proporţie de 60%, în Italia în proporţie de 95%, în Suedia
80%, în Spania 23%, în Marea Britanie aproape 100%.

1.1.2. Categorii de profesionişti contabili (specialişti)

Profesionistii contabili se împart in functie de statutul juridic:

 dependenti, cu statut de angajati;
 independenti sau liber-profesionisti contabili, furnizori ai serviciilor component
ale profesiei contabile.

Din punct de vedere al modului de organizare a activitatii liber-profesionistilor

contabili, acestia pot sa-si desfasoare activitatea:

 individual;
 in forme de asociere potrivit legislatiei fiecarei jurisdicţii.

1.1.3. Organismele profesionale

Organismele profesionale trebuie să aibă un caracter necomercial şi neguvernamental.

Pentru a satisface interesul public, profesionisştii contabili trebuie să se asocieze într-
un organism profesional care trebuie să răspundă la cel puţin trei comandamente de
bază:
- calitate (controlul de calitate)
- educaţie
- etică.

Teme pentru seminar:

1. Diseminarea activităţilor desfăşurate de profesionistul contabil.

2. Diferenţierea între misiunea de ţinerea contabilităţii şi misiunea de examinare a
contabilităţii şi prezentarea situaţiilor financiare.
3. Diferenţierea între activitatea de audit statutar şi audit financiar.
4. Profesionistul contabil angajat. Profesionistul contabil în practica publică.
5. Caracterul necomercial şi neguvernamental al organismului profesional.