Auditul compartimentelor situațiilor financiare

Auditul reprezintă examinarea independentă a situațiilor financiare anuale, inclusiv a celor

consolidate ale entității auditate pentru exprimarea unei opinii profesioniste a auditorului cu privire
la faptul dacă situațiile financiare sunt  pregătite sub toate aspectele semnificative în conformitate
cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

Scopul  auditului  constă în verificarea situațiilor financiare avînd o utilitate internă (pentru
conducerea entității auditate) si o alta externă, de informare a terților (acționari, investitori,
instituții guvernamentale, clienți, furnizori, creditori etc), exercitat în scopul  asigurării
credibilității acestor informații.

Misiunea Ministerului Finanțelor în acest sens constă în elaborarea, promovarea şi realizarea

obiectivelor actelor normative în conformitate cu prevederile standardelor internaţionale din
domeniu, asigurarea reformării şi dezvoltării continue a contabilităţii şi auditului situațiilor
financiare în sectorul corporativ conform Directivelor UE.

Entitățile de audit efectuează auditul situațiilor financiare în conformitate cu Standardele

Internaționale de Audit, emise de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare,
care devin valabile în Republica Moldova după acceptarea lor de Guvernul Republicii Moldova,
cu aplicarea principiilor de etică profesională prevăzute de Codul etic al profesioniștilor contabili
și întocmesc raportul auditorului pentru a fi prezentat entităților auditate.

Când este vorba de „audit financiar care conduce la certificarea situațiilor financiare”, sigur
este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau orice manifestare profesionistă prin care
o persoană pricepută și îndreptățită își exprimă un punct de vedere autorizat asupra situatiei
financiare a unei firme, companii, instituții, etc., așa cum rezultă din bilanțul contabil și
însoțitoarele lui care formează completul situațiilor financiare. Denumirea simplă de „audit
financiar” poate fi folosită și pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:

 auditul financiar al procedurilor informatizate de ținere a contabilității;

 auditul financiar al operațiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a

acestora în situațiile financiare;

 auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea

legislației sociale;

 auditul financiar asupra situației fiscale;

1
  auditul financiar asupra conturilor de clienți pentru a verifica dacă evaluarea creanțelor
îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc.

Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare și orice studiu asupra unei secțiuni sau
a unei părți din contabilitate sau din situațiile financiare ale unei entități poate fi calificată ca
“audit financiar”.O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operațional
sau unei misiuni de audit de gestiune, în același timp înțelegându-se că sintagma “audit financiar”
este cea care definește perfect misiunea auditului,cel puțin în accepțiunea clară din limba română.

Având în vedere că noțiunea fermă de „audit financiar”s-a extins nejustificat până la

bagatelizare, s-a introdus o altă accepțiune, și anume cea de „audit statutar” prin care se înțelege
examinarea efectuată de un profesionist contabil competent și independent (membru al Camerei
Auditorilor Financiari din România – și numit de aceasta auditor statutar – adică are un anume
statut), asupra situațiilor financiare ale unei entități în vederea exprimării unei decizii motivate
asupra imaginii fidele, clare și complete a poziției și situației financiare precum și a rezultatelor
(performanțelor) obținute de aceasta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de
auditori statutari care examinează și certifică în totalitatea lor situațiile financiare, potrivit
normelor de audit, inclusiv activități și operații specifice entității auditate, în virtutea unor
dispoziții legale (legea contabilității, legea societăților comerciale, legea piețelor de capital etc.),
ca urmare a mandatului primit din partea conducerii supreme a unității (proprietarii capitalului,
fondului public, autorității publice).