Argument

Am ales ca  temă de studiu pentru lucrarea mea de  atestat  “Inventarierea”   

datorită  importanței  deosebite pe care o are inventarierea în procesul de fundamentare al
unei întreprinderi. Inventarierea reprezintă ansamblul operațiilor de verificare faptică a
existenței elementelor  patrimoniale sub aspect cantitativ, calitativ și valoric. În cazul în
care se constată lipsa din gestiune din vina angajatului, se impută acestuia lipsa și se
recuperează suma aferentă proceselor lipsă. Cu această ocazie se testează angajatul și se
recurge la măsuri ce  trebuiesc luate cu privire la acțiunile sale în cadrul firmei.
Inventarierea se desfășoară în cadrul firmei de către organele competente, acestea fiind
membrii ai comisiei de inventariere sau cei numiți de Ministerul Finanțelor.
Invetarierea se află în strânsă legătură cu celelalte procedee ale contabilității. Astfel, toate
operațiile economice se înscriu în documente, iar datele din documente se înregistrează în
conturi.Informațiile din conturi sunt verificate cu ajutorul balanței și se confruntă cu
realitatea prin intermediul inventarierii.

Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure

informații reale  asupra activității  unității patrimoniale. Pentru realizarea acestui obiectiv,
o condiție fundamentală o prezintă relația care trebuie să existe între datele înregistrate în
conturi și realitatea faptică existența în unitate.Contabilitatea trebuie să ofere o imagine
fidelă, clară și completă a patrimoniului, Mijlocul principal prin care se constată situația
reală a patrimoniului și care permite compararea datelor obținute pe această cale cu datele
contabilității, îl reprezintă inventarierea. Inventarierea este un procedeu comun științelor
economice prin care are loc stabilirea faptică valorică și cantitativă, sau numai valorică, a
elementelor de natură activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, în vederea comparării
cu situația scriptică din evidența contabilă. 

Este o lucrare complexă, ce necesită elaborarea de politici și proceduri contabile

adecvate, în conformitate cu reglementările legislative în vigoare. Prin prezența lucrare,
ne propunem să evidențiem și să analizăm procedurile specifice care privesc pregătirea
inventarierii, inventarierea propriu-zisă și regularizarea diferențelor constatate cu ocazia
inventarierii activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale entităților. În cercetarea

1
noastră vom folosi o metodologie centrată pe literatura de specialitate, pe reglementările
în vigoare și pe experiența practică a specialiștilor în domeniu.

Prin întocmirea acestei lucrări pentru atestat am avut ocazia să îmi imbogățesc

cunoștințele legate de inventarierea patrimoniului, iar prin tema suport și prin studiul
contabilităţii am reuşit să realizez proiectul de specialitate.

Prezenta lucrare este împărţită în două capitole .În primul capitol se descriu
generalităţi despre procesul de inventariere  urmând că în capitolul doi să descriu
firma DACII CO MARTINY  SRL  ,  la care fac şi un studiu de caz concret despre modul
în care se trec datele procesului de inventariere în contabilitatea firmei . Lucrarea se
încheie cu propuneri şi concluzii legate de activitatea firmei în procesul de inventariere şi
sigur că adaug şi bibliografia studiată pentru înţelegerea temei alese .

2
 Cap .1. Generalitaţi despre inventariere

Scopul principal al inventarierii  este stabilirea situației reale a tuturor

elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei entități,
precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice
sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale, care trebuie să ofere o
imagine fidelă a poziției financiare și a performanței entității pentru respectivul exercițiu
financiar.

1.1. Entitățile care au obligația inventarierii patrimoniului

Potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, obligația efectuării inventarierii generale a elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii revine persoanelor care organizează și conduc
contabilitatea financiară, respectiv: societățile comerciale, societățile/companiile
naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile
cooperatiste și celelalte persoane juridice; instituțiile publice, asociațiile și celelalte
persoane juridice cu și fără scop patrimonial; subunitățile fără personalitate juridică, cu
sediul în străinătate, care aparțin persoanelor menționate anterior, cu sediul în România,
precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane
juridice cu sediul în străinătate; organismele de plasament colectiv care nu sunt
constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislația pieței de capital,
fondurile de pensii facultative, fondurile de pensii administrate privat și alte entități
organizate pe baza Codului civil.

De asemenea, obligația efectuării inventarierii generale a elementelor

patrimoniale revine și persoanelor fizice care desfășoară activități producătoare de venit
și ale căror venituri sunt determinate în sistem real, care au obligația să conducă evidența
contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă sau, la opțiunea acestora, pe
baza regulilor contabilității în partidă dublă. Nerespectarea reglementărilor legale cu
privire la efectuarea inventarierii constituie contravenție și se sancționează cu amendă de
la 400 lei la 5.000 lei.

3
1.2. Situații în care entitățile au obligația efectuării inventarierii

În temeiul prevederilor Legii contabilității, entitățile au obligația să efectueze

inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute: la
începutul activității; cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul
funcționării lor; în cazul fuziunii sau al încetării activității. Inventarierea anuală a
elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face, de regulă, cu
ocazia încheierii exercițiului financiar, avându-se în vedere și specificul activității
fiecărei entități. La entitățile cu activitate complexă, bunurile pot fi inventariate și
înaintea datei de închidere a exercițiului financiar, cu condiția asigurării valorificării și
cuprinderii rezultatelor inventarierii în situațiile financiare anuale întocmite pentru
exercițiul financiar respectiv. În cazul inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în
registrul-inventar se include valoarea stocurilor faptice inventariate și înscrise în listele de
inventariere actualizate cu intrările și ieșirile de bunuri din perioada cuprinsă între data
inventarierii și data încheierii exercițiului financiar.

Entitățile au obligația să efectueze inventarierea și în următoarele situații:la

cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe
prevăzute de lege; ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care
nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; ori de câte ori intervine o predare-primire
de gestiune; cu prilejul reorganizării gestiunilor; ca urmare a calamităților naturale sau a
unor cazuri de forță majoră; în alte cazuri prevăzute de lege. În situațiile enumerate mai
sus, dacă sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta
poate ține loc de inventariere anuală, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de
credite sau a persoanei care are obligația gestionării entității.

1.3. Obligațiile administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care

are obligația gestionării entității

Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit

prevederilor Legii nr. 82/1991 și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile,
revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are

4
obligația gestionării entității. Conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr.
2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aceste persoane au
următoarele îndatoriri: aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activității, pe care
le transmit comisiilor de inventariere;  numesc, prin decizie scrisă,
comisia de inventariere, menționând în mod obligatoriu componența sa (numele
președintelui și membrilor acesteia), modul de efectuare a inventarierii, metoda de
inventariere utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și de terminare a
operațiunilor. Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiți decât în cazuri bine
justificate și numai prin decizie scrisă, emisă de cei care i-au numit.

La entitățile al căror număr de salariați este redus, inventarierea poate fi efectuată

de o singură persoană. În această situație, răspunderea pentru corectitudinea inventarierii
revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația
gestionării entității respective. În condițiile în care societățile nu au niciun salariat care să
poată efectua operațiunea de inventariere, aceasta se realizează de către administratori.
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii,
contabilii care țin evidența gestiunii respective și nici auditorii interni sau statutari. Prin
proceduri interne, entitățile pot stabili ca la efectuarea acestor operațiuni să participe și
contabilii care țin evidența acelei gestiuni, fără ca aceștia să facă parte din comisie; iau
măsuri pentru crearea condițiilor corespunzătoare de lucru comisiei de inventariere, prin:
organizarea depozitării bunurilor, codificarea acestora și întocmirea etichetelor de raft;
ținerea la zi a evidenței tehnico-operative a gestiunii și a celei contabile și efectuarea
confruntării datelor din aceste evidențe; participarea întregii comisii de inventariere la
lucrările de inventariere; asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor
care se inventariază, respectiv pentru sortare, așezare, cântărire, măsurare, numărare;
asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preț etc.) și la
evaluarea lor, conform reglementărilor contabile aplicabile, a unor specialiști din entitate
sau din afara acesteia, la solicitarea președintelui comisiei de inventariere. Aceste
persoane au obligația de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;
dotarea gestiunii cu aparate și instrumente adecvate și în număr suficient pentru

5
măsurare, cântărire, cu cititoare de coduri de bare, cu mijloace de identificare (cataloage,
mostre, sonde etc.), precum și cu birotica necesară; dotarea comisiei de inventariere cu
mijloace tehnice de calcul și de sigilare a spațiilor inventariate; asigurarea protecției
membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecție a muncii;
asigurarea securității ușilor, ferestrelor, porților de la magazine, depozite, gestiuni etc.

1.4. Obligațiile comisiei de inventariere

Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, în vederea
desfășurării în bune condiții a operațiunilor de inventariere și evaluare, în comisiile de
inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică și economică,
cunoscătoare ale domeniului de activitate. Inventarierea și evaluarea elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se pot realiza atât cu salariați proprii, cât
și pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu
pregătire corespunzătoare.

Conform OMFP nr. 2.861/2009, principalele măsuri organizatorice care

trebuie luate de comisia de inventariere sunt următoarele:

● să ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor o declarație

scrisă, înainte de începerea operațiunii de inventariere, din care să rezulte dacă:
gestionează bunuri și în alte locuri de depozitare; în afara bunurilor entității respective are
în gestiune și alte bunuri aparținând terților, primite cu sau fără documente; are plusuri
sau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate ori valoare are cunoștință; are bunuri
nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele
aferente; a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale; deține numerar sau alte
hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa; are documente de
primire-eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au fost predate
la contabilitate. Acesta va menționa în declarația scrisă și felul, numărul și data ultimului

6
document de intrare/ieșire a bunurilor în/din gestiune. Declarația se datează și se
semnează de gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor și de comisia de inventariere;

● să identifice toate locurile în care există bunuri ce urmează a fi inventariate;

● să asigure închiderea și sigilarea spațiilor de depozitare, în prezența

gestionarului, ori de câte ori se întrerup operațiunile de inventariere și se părăsește
gestiunea. Atunci când bunurile supuse inventarierii, gestionate de o singură persoană,
sunt depozitate în locuri diferite sau gestiunea are mai multe căi de acces, membrii
comisiei trebuie să sigileze toate aceste locuri și căile lor de acces, cu excepția locului în
care a început inventarierea, care se sigilează numai în cazul în care aceasta nu se termină
într-o singură zi. La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact. În caz contrar,
acest fapt se consemnează într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de
comisia de inventariere și de gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate
în locuri special amenajate (fișete, casete, dulapuri etc.), încuiate și sigilate. Președintele
comisiei de inventariere răspunde de operațiunea de sigilare;

● să bareze și să semneze, la ultima operațiune, fișele de magazie, menționând

data la care s-au inventariat bunurile, să vizeze documentele care privesc intrări sau ieșiri
de bunuri, existente în gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în
fișele de magazie și predarea lor la contabilitate, astfel încât situația scriptică a gestiunii
să reflecte realitatea;

● să verifice numerarul din casă și să stabilească suma încasărilor din ziua
curentă, solicitând depunerea numerarului la casieria entității (la gestiunile cu vânzare cu
amănuntul);

● să controleze toate instrumentele și aparatele de măsură sau de cântărire,

dacă au fost verificate și dacă sunt în bună stare de funcționare;

● să sigileze gestiunea în cazul în care gestionarul nu s-a prezentat la data și

ora fixate pentru începerea operațiunilor de inventariere și să comunice aceasta

7
comisiei centrale sau administratorului, ordonatorului de credite ori altei persoane care
are obligația gestionării entității, conform procedurilor proprii privind inventarierea.
Aceste persoane au obligația să îl încunoștințeze imediat, în scris, pe gestionar despre
reprogramarea inventarierii, indicând locul, ziua și ora fixate pentru începerea
operațiunilor respective. Dacă gestionarul nu se prezintă nici de această dată la locul, data
și ora fixate, inventarierea se realizează de comisia de inventariere în prezența
reprezentantului său legal sau a altei persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl
reprezinte pe gestionar;

● să sisteze operațiunile de intrare-ieșire a bunurilor supuse inventarierii,

dacă este posibil, luându-se din timp măsurile corespunzătoare pentru a exista un proces
normal de livrare sau de primire a bunurilor. Dacă operațiunile de aprovizionare-livrare a
bunurilor nu pot fi suspendate, trebuie creată o zonă tampon în care să se depoziteze
bunurile primite în timpul inventarierii sau din care se pot expedia bunurile la clienți,
operațiunile respective efectuându-se numai în prezența comisiei de inventariere, care
menționează pe documentele respective „primit în timpul inventarierii” sau „eliberat în
timpul inventarierii”, după caz, în scopul evitării inventarierii duble sau a omisiunilor;

● să afișeze la loc vizibil programul și perioada inventarierii;

● să se asigure că listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de

președintele și membrii comisiei de inventariere, de gestionar, precum și de specialiștii
solicitați de președintele comisiei pentru participarea la identificarea bunurilor
inventariate. În cazul gestiunilor colective, listele de inventariere se semnează de toți
gestionarii, iar în situația predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de
gestionarul predător, cât și de cel primitor. Completarea listelor de inventariere se face fie
folosind sistemul informatic de prelucrare automată a datelor, fie prin înscrierea
elementelor de active identificate, fără spații libere și fără ștersături, conform
procedurilor interne aprobate;

● să se asigure că pe ultima filă a listei de inventariere gestionarul

menționează dacă toate bunurile și valorile bănești din gestiune au fost inventariate

8
și consemnate în listele de inventariere în prezența sa și dacă are obiecții cu privire la
modul de efectuare a operațiunilor. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să
analizeze obiecțiile, iar concluziile la care a ajuns se specifică la sfârșitul listelor de
inventariere.

Comisia centrală de inventariere (acolo unde este cazul) are sarcina să

organizeze, să instruiască, să supravegheze și să controleze modul în care comisiile de
inventariere efectuează operațiunile respective. Aceasta răspunde de realizarea tuturor
lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.

1.5. Rezultatele inventarierii

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și

înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de
magazie) și din contabilitate. Înainte de determinarea acestor rezultate se procedează la o
analiză a tuturor stocurilor înscrise în fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate
pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate
operativ, după care se stabilesc rezultatele inventarierii prin confruntarea cantităților
consemnate în listele de inventariere cu evidența tehnico-operativă pentru fiecare poziție.

● Aplicarea principiului prudenței: La stabilirea valorii de inventar a bunurilor

se aplică principiul prudenței, potrivit căruia se ține seama de toate ajustările de valoare
datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. În situația în care se constată că valoarea
de inventar este mai mare decât cea cu care bunul este evidențiat în contabilitate, în listele
de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. În caz contrar, se înscrie valoarea de
inventar.

● Constatarea unor deprecieri de valoare: Pentru elementele de natura

activelor la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de inventariere întocmite
distinct, comisia de inventariere face propuneri de ajustări pentru depreciere sau pentru
pierdere de valoare, după caz, ori de înregistrare a unor amortizări suplimentare (pentru
deprecierile ireversibile ale imobilizărilor amortizabile), acolo unde este cazul, arătând
totodată cauzele care au determinat aceste deprecieri.

9
 ● Constatarea de plusuri în gestiune: În situația constatării unor plusuri în
gestiune, bunurile respective se evaluează și se înregistrează în contabilitate la costul de
achiziție al acestora, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, în funcție de
prețul pieței la data constatării sau de costul de achiziție al bunurilor similare. Plusurile la
inventar de natura imobilizărilor corporale și necorporale se contabilizează în conturile de
subvenții pentru investiții. Plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii numerarului din
casieriile instituțiilor publice se varsă la bugetele din care sunt finanțate acestea.

● Constatarea de lipsuri în gestiune: Bunurile constatate lipsă la inventariere se

evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă. Pentru lipsuri,
sustrageri și orice alte fapte care produc pagube ce constituie infracțiuni, ordonatorul de
credite este obligat să sesizeze organele de urmărire penală în condițiile și la termenele
stabilite de lege. Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei
unei persoane se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul
ordonatorului de credite ierarhic superior. În cazul constatării unor lipsuri imputabile în
gestiune, administratorii trebuie să impute persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea
lor de înlocuire. Prin valoare de înlocuire se înțelege costul de achiziție al unui bun cu
caracteristici și grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatării pagubei,
care cuprinde prețul de cumpărare practicat pe piață, la care se adaugă taxele
nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare și alte cheltuieli
accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a
bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsă ce urmează a fi imputate care nu pot
fi cumpărate de pe piață, valoarea de imputare se stabilește de o comisie formată din
specialiști în domeniul respectiv.

● Efectuarea de compensări între plusurile și minusurile constatate: La

stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate
infracțiuni, se are în vedere posibilitatea compensării acestora cu eventualele plusuri
constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să existe riscul de confuzie între
sorturile aceluiași bun material, din cauza asemănării în ceea ce privește aspectul
exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente; diferențele

10
constatate în plus sau în minus să se refere la aceeași perioadă de gestiune și la aceeași
gestiune.

Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile

constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective
din cauza vinovăției persoanelor care răspund de gestionarea acestora.Compensarea se
face pentru cantități egale între plusurile și lipsurile constatate. În situația în care
cantitățile sorturilor supuse compensării la care s-au constatat plusuri sunt mai mari decât
cantitățile sorturilor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri, se procedează la
stabilirea egalității cantitative prin eliminarea din calcul a diferenței în plus. Această
eliminare se face începând cu sorturile care au prețurile unitare cele mai scăzute, în
ordine crescătoare. În caz contrar, când lipsurile sunt mai mari decât plusurile constatate,
se procedează, de asemenea, la stabilirea egalității cantitative prin eliminarea din calcul a
cantității care depășește totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face începând cu
sorturile care au prețurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.

Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul compensării lipsurilor

cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situația în care
cantitățile lipsă sunt mai mari decât cele constatate în plus. În acest caz, cotele de
scăzăminte se aplică în primul rând la bunurile la care s-au constatat lipsurile, iar dacă
mai rămân diferențe cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplica și asupra
celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au
rezultat diferențe. Diferența stabilită în minus în urma compensării și aplicării tuturor
cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru entitate, se recuperează de la
persoanele vinovate, în conformitate cu dispozițiile legale.

● Explicații solicitate de la gestionar

Comisia de inventariere solicită explicații scrise de la persoanele care au

răspunderea gestionării bunurilor, respectiv a urmăririi decontării creanțelor, pentru toate
plusurile, lipsurile și deprecierile constatate la bunuri, precum și pentru pagubele
determinate de expirarea termenelor de prescripție a creanțelor sau din alte cauze. Pe baza

11
explicațiilor primite și a documentelor analizate, aceasta stabilește natura lipsurilor,
pierderilor, pagubelor și deprecierilor constatate, precum și natura plusurilor, propunând,
în conformitate cu dispozițiile legale, modul de regularizare a diferențelor dintre datele
din contabilitate și cele faptice, rezultate în urma inventarierii.

● Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii

Rezultatele inventarierii se înscriu de comisia de inventariere într-un proces-

verbal, care trebuie să conțină, în principal, următoarele elemente: data întocmirii,
numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul și data deciziei de
numire a acesteia, gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate, data începerii și
terminării operațiunii de inventariere, rezultatele sale și concluziile. De asemenea, acesta
trebuie să includă propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și lipsurilor
constatate și persoanele vinovate, precum și propuneri de măsuri în legătură cu acestea,
volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, cu mișcare lentă, greu vandabile sau fără
desfacere asigurată și propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul
economic, propuneri de scoatere din funcțiune a imobilizărilor corporale, respectiv din
evidență a imobilizărilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de
natura obiectelor de inventar și declasare sau casare a unor stocuri, constatări privind
păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrității bunurilor din gestiune, precum
și alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate. Propunerile cuprinse în
procesul-verbal respectiv se prezintă, în termen de șapte zile lucrătoare de la data
încheierii operațiunilor de inventariere, administratorului, ordonatorului de credite sau
persoanei responsabile cu gestiunea entității. Acesta (aceasta) decide, cu avizele
conducătorilor compartimentelor financiar-contabil și juridic, asupra soluționării
propunerilor făcute, cu respectarea dispozițiilor legale.

● Registrul-inventar

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înscriu

rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,
grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț. Aceste elemente au la bază listele

12
de inventariere, procesele-verbale de inventariere și situațiile analitice care justifică
conținutul fiecărui post din bilanț. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul
anului, datele rezultate din această operațiune se actualizează cu intrările și ieșirile din
perioada cuprinsă între data inventarierii și cea a încheierii exercițiului financiar, datele
actualizate fiind apoi incluse în registrul-inventar. Operațiunea de actualizare se
efectuează astfel încât la sfârșitul exercițiului financiar să fie reflectată situația reală a
elementelor patrimoniale. Completarea registrului-inventar se face în momentul în care se
stabilesc soldurile tuturor conturilor bilanțiere, inclusiv cele aferente impozitului pe
profit, și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, după caz.

Pe baza registrului-inventar și a balanței de verificare se întocmește bilanțul, parte

componentă a situațiilor financiare anuale, ale cărui posturi trebuie să corespundă cu
datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, stabilită cu ocazia inventarului.

1.6. Inventarierea elementelor patrimoniale în vederea întocmirii situațiilor

financiare interimare

Potrivit OMFP nr. 1.802/2014, situațiile financiare interimare reprezintă situații

financiare cu scop special, fiind destinate repartizării de dividende în cursul exercițiului
financiar. Începând cu trimestrul III al anului anterior, conform modificărilor aduse prin
Legea nr. 163/2018 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991,
modificarea și completarea Legii societăților nr. 31/1990, precum și modificarea Legii nr.
1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, societățile comerciale,
societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-
dezvoltare și societățile cooperatiste pot opta pentru repartizarea trimestrială de
dividende, în următoarele condiții:întocmesc situații financiare interimare; repartizarea
trimestrială a profitului către acționari sau asociați se poate face opțional, în cursul
exercițiului financiar, pe baza situațiilor financiare interimare aprobate de adunarea
generală a acționarilor sau asociaților, după caz; repartizarea trimestrială a profitului se
efectuează în limita profitului contabil net realizat trimestrial, plus eventualele profituri
reportate și sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, din care se scad orice

13
pierderi reportate și sume depuse în rezerve în conformitate cu cerințele legale sau
statutare.

În vederea întocmirii situațiilor financiare interimare se procedează la realizarea

inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, conform
prevederilor OMFP nr. 2.861/2009, și a evaluării acestor elemente, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile. Rezultatele inventarierii și ale evaluării efectuate cu
această ocazie se înregistrează în contabilitatea entității. Situațiile financiare interimare se
întocmesc pe baza balanței de verificare în care sunt cuprinse rezultatele inventarierii.
Sumele aferente repartizărilor interimare de dividende se evidențiază în contabilitate și se
reflectă în situațiile financiare interimare drept creanțe față de acționari, respectiv
asociați. Regularizarea sumelor repartizate în cursul exercițiului financiar are loc după
aprobarea situațiilor financiare anuale, iar dividendele repartizate și plătite în plus în
cursul exercițiului financiar se restituie în termen de 60 de zile de la data aprobării
acestor situații. Obligația de restituire intervine pentru persoanele care au încasat
dividende trimestrial, iar conducerea societății trebuie să urmărească recuperarea sumelor
respective și să dispună măsurile ce se impun în acest scop. Prin Ordinul ministrului
finanțelor publice nr. 3.067/2018 pentru completarea unor reglementări contabile au fost
aduse clarificări cu privire la situațiile financiare interimare ce se întocmesc de entitățile
care optează pentru repartizarea trimestrială de dividende. De asemenea, în Planul de
conturi general s-a introdus contul 463 „Creanțe reprezentând dividende repartizate în
cursul exercițiului financiar”, care se regularizează după aprobarea situațiilor financiare
anuale.Potrivit prevederilor acestui ordin, entitățile care au optat pentru repartizarea
trimestrială de dividende întocmesc situații financiare interimare formate din bilanț și
contul de profit și pierdere. Aceste componente au aceeași structură ca cea aplicabilă
situațiilor financiare anuale întocmite conform OMFP nr. 1.802/2014. Veniturile și
cheltuielile astfel raportate se stabilesc cumulat de la începutul exercițiului financiar până
la finele trimestrului pentru care entitatea a optat să repartizeze dividende.

Avantajul major al acestei măsuri este că deținătorii părților sociale/acțiunilor

pot dispune de dividendele cuvenite în cursul anului, și nu doar în anul următor celui de
realizare a profitului, astfel cum prevedea legislația anterioară.

14
 Dezavantajele acestei reglementări sunt următoarele: Se alocă resurse financiare
suplimentare pentru: îndeplinirea obligațiilor privind inventarierea patrimoniului și
întocmirea și depunerea situațiilor financiare interimare; auditul situațiilor financiare
interimare elaborate în vederea repartizării trimestriale a dividendelor, în cazul în care
persoanele care le întocmesc au obligația de auditare statutară a situațiilor financiare
anuale sau optează pentru auditarea lor, conform modificărilor aduse Legii nr. 82/1991
prin Legea nr. 163/2018; verificarea de către cenzori a situațiilor financiare interimare, în
cazul în care situațiile financiare anuale fac obiectul verificării de către aceștia, potrivit
legii.

 Dividendele nu sunt „definitive”. Dacă la închiderea exercițiului financiar

societatea înregistrează pierdere sau un profit mai mic decât cel repartizat în cursul
anului, dividendele repartizate și plătite în plus trebuie restituite.

15
 Cap.2. Prezentarea firmei DACII CO MARTINY SRL

2.1.Denumire , formă juridică , sediu

Societatea DACII CO MARTINY SRL ,are sediul în localitatea Pericei jud

Sălaj , Nr.437 . Societatea a fost înființată în anul 1992 iar durata de funcționare a
societății este nedeterminată. A fost înmatriculată la Registrul Comerțului numărul
J31/781 /14.10.1993; CUI 464167. Are un personal calificat și experimentat, care
urmărește oferirea unor servicii de calitate, mereu pe placul clientului. Scopul societății
prin experiență, perseverență și gȃndire, este de a implementa un sistem de abordare al
clienţilor , astfel încât fiecare servire să se transforme în cartea de vizită perfectă și
clienții să devină mȃndrii de serviciile care le-au fost furnizate.

2.2. Obiect de activitate  

 Obiectul principal de activitate al DACII CO MARTINY SRL. este conform
codului CAEN 1071.  Această clasă include: comercialiaarea produselor proaspete de
brutarie: pâine si alte specialitati de pâine (chifle), produse de patiserie, prăjituri, plăcinte,
clătite, tarte, vafe, pâine prajită etc. Această clasă exclude: fabricarea produselor de
panificaţie uscate, fabricarea pastelor făinoase, coacerea produselor de brutărie pentru
consumul imediat. Deoarece societatea s-a extins prin deschiderea unui restaurant , mai
are cod CAEN 56 .restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie.

2.3. Capitalul social al firmei este de 4312 lei.

2.4. Structura organizatorică

Managerul firmei este d-ul Bakai Zoltan , iar contabilitatea este ţinută de d-na
Cristea Liana. În sucursala din Şimleu a firmei lucrerază 47 angajaţi . Încadrarea
personalului salariat al societații, respectiv cei angajați, se face pe bază de contract de
muncă, cu respectarea reglementărilor din dreptul muncii și a regimului de asigurări
sociale și a limitei de salarizare.

16
 2.5. Organigrama firmei

Manager

Director Director
Operaţiuni Financiar

Director adj.
Direcor adj.HR Contabil Şef Director vânzări
operaţiuni

2.6. Studiu de caz - Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii

În cadrul acestei etape a procesului de inventariere se realizează gruparea

rezultatelor inventarierii pe categorii de elemente patrimoniale (mărfuri, obiecte de
inventar, ambalaje etc.), în vederea comparării cu situația scriptică din evidențele
contabile. În funcție de raportul dintre rezultatul inventarierii și cel stabilit pe baza
documentelor contabile pot rezulta două situații: plus la inventar, când stocurile faptice
sunt mai mari decât cele scriptice, caz în care bunurile constatate în plus se vor evalua și
înregistra în contabilitate la costul de achiziție al bunurilor similare; minus la inventar,
când stocurile faptice sunt mai mici decât cele scriptice, caz în care administratorii vor
lua măsuri pentru înregistrarea în contabilitate, inclusiv imputarea lipsurilor din gestiune
la valoarea de înlocuire (costul de achiziție al unui bun cu grad de uzură și caracteristici
similare celui lipsă din gestiune). Prin înregistrarea în contabilitate a plusurilor, respectiv
a minusurilor rezultate în urma inventarierii se asigură corelația dintre datele consemnate
în contabilitate și realitatea constatată prin inventariere, ceea ce permite elaborarea unor
situații financiare bazate pe principiul imaginii fidele a poziției și a performanței
financiare ale entității.

Societatea DACII CO MARTINY SRL efectuează inventarierea patrimoniului.

Se întocmește procesul-verbal în care sunt prezentate rezultatele inventarului și se
constată următoarele:

17
  Minus de produse finite de 80 lei, care este imputat gestionarului la
valoarea de înlocuire de 120 lei. Suma se încasează ulterior în numerar:

711 = 345 80 lei

”Produse finite” ”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”

4282 = 7588 120 lei

”Alte creanțe în legătură ”Alte venituri din exploatare”, cu personalul”

5311 = 4282 120 lei

”Casa în lei” ”Alte creanțe în legăturăncu personalul”

 Minus de materii prime de 750 lei, neimputabil:

601 = 301 750 lei

”Cheltuieli cu materiile prime”

La data procesului-verbal de inventariere se va ajusta TVA dedusă la

achiziția materiilor prime:

635 = 442 142,5 lei

”Cheltuieli cu alte ”TVA deductibilă”

Impozite, taxe și Vărsăminte asimilate”

Potrivit art.25 alin. (4) lit.c) din Codul fiscal, nu sunt deductibile cheltuielile
privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amotrizabile constate lipsă din
gestiune ori degradate, neimputabile, și nici taxa pe valoarea adăugată aferentă.

 Minus în gestiunea de mărfuri cu amănuntul, neimputabil, pentru

care se cunosc: costul de achiziție – 650 lei, adaosul comercial - 200 lei și TVA
neexigibilă – 19%:

% = 37 1011,5 lei

”Mărfuri ”Chletuieli privind mărfurile” 200 lei 378

18
 ”Diferențe de preț la mărfuri”

161,5 lei 4428

”TVA neexigibilă”

Din punctul de vedere al taxei, la data procesului – verbal de inventariere se va

proceda la ajustarea TVA deductibile/ TVA deduse, odată cu plata furnizorilor.

- Înregistrarea în contabilitate a ajustării:

635 / analitic ajustare TVA = 4426

123,5 lei

”Cheltuieli cu alte ”TVA deductibilă” (650 lei x

19%)

Suma de 650 lei reprezintă cheltuiala cu marfa lipsă din gestiune (cont 607).

 Lipsa unui copiator cu valoarea contabilă de 2500 lei, pentru care

gestionarul își recunoaște vina. Amotizarea cumulată la data inventarierii este de
900 lei. Societatea nu a dedus TVA la achiziție.

- Scăderea din gestiune a copiatorului:

% = 2131
2500 lei

2813 ”Echipamente tehnologice

900 lei ”Amortizarea instalațiilor (mașini, utilaje și

instalații de lucru) Și mijloacelor de transport”

1600 lei 6583

”Cheltuieli privind activele cedate Și alte operațiuni de capital”

Deoarece gestionarul își recunoaște vina, imputarea sumei se face în baza

procesului – verbal de constatare și evaluare a pagubelor, a deciziei de imputare, a listei
de inventariere și a angajamentului de plată. Decizia de imputare va fi utilizată ca

19
document de imputare a valorii pagubelor produse, ca titlu executoriu din momentul
comunicării și ca document de înregistrare în contabilitate. Imputarea lipsei din gestiune
la costul de înlocuire de 1700 lei se face cu ajutorul contului 4282, analitic la nivel de
salariat.

- Înregistrarea în contabilitate a sumei datorate:

4282 = 7588
1700 lei

”Alte creanțe în legătură cu personalul” ”Alte venituri din

exploatare”

- Încasarea sumei:

- 5121 (5311) = 4282 1700 lei

”Conturi la bănci în lei ”Alte creanțe în legătură

(”Casa în lei”) cu personalul

 Lipsa unui calculator cu valoarea contabilă de 2800 lei, amortizat

integral, care a fost distrus în urma unui incendiu:

6587 = 2131 2800 lei

”Cheltuieli privind ”Echipamente tehnologice calamitățile și alte

(mașini, utilaje și evenimente similare , instalații de lucru)”

 Minus de 400 lei la ambalaje ca urmare a distrugerii unor paleți în

procesul de descărcare a mărfurilor, neimputabil:

608 = 381 400 lei

”Cheltuieli privind ambalajele” ”Ambalaje”

În cazul deducerii TVA la achiziție, se va înregistra și ajustarea acesteia.

20
 Concluzii şi propuneri

Conform prevederilor Legii contabilității și OMFP nr. 2.861/2009, inventarierea

elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii este obligatorie pentru
toate entitățile economice, inclusiv pentru instituțiile publice și celelalte societăți care
gestionează bunuri și valori. Aceasta are ca scop principal stabilirea situației reale a
tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale entităților,
precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu aparținând altor persoane juridice
sau fizice. Prin inventariere se conferă încredere situațiilor financiare anuale, care trebuie
să ofere o imagine fidelă a poziției și a performanței financiare ale entității pentru
respectivul exercițiu financiar. În vederea desfășurării corespunzătoare a inventarierii,
conducerea entității trebuie să stabilească proceduri interne proprii individualizate pe
elemente caracteristice impuse de specificul activității, în conformitate cu legislația în
vigoare, prin care să se asigure controlul și identificarea elementelor aflate în gestiunea
acesteia.

Documentele justificative captează informațiile-cheie ale tranzacțiilor efectuate la

nivelul societăților și totodată stau la baza înregistrării lor în contabilitate. În plus, aceste
documente reprezintă suportul pentru prelucrarea automată, auditarea sau controlul
tranzacțiilor comerciale.

Informatizarea corectă a operațiunilor de inventariere garantează optimizarea

procesului productiv, reducerea costurilor și creșterea profitului prin gestiunea
informatizată a stocurilor, a planificării, lansării și urmăririi producției, a soldurilor la
clienți și furnizori, a consumurilor și a veniturilor pe centre de profit etc. Prin intermediul
instrumentelor informatice, societățile au posibilitatea să își aloce în mod optim resursele
în așa fel încât să își onoreze la termen comenzile și să își păstreze prețurile la un nivel
competitiv. Informatizarea societăților și inclusiv a procesului de inventariere reprezintă
o necesitate pentru eficientizarea activității și o provocare pentru dezvoltatorii și

21
integratorii de software. Progresul semnificativ în direcția modernizării acestui proces își
găsește un fundament solid în tehnologia informatică și în softul inteligent.

Bibliografie

1. Mateș, D., Bunget, O. , Bazele conceptuale și aplicative ale

contabilității, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.2013

2. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial

nr. 454/18.06.2008, cu modificările și completările ulterioare.
3. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009 pentru
aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, publicat în Monitorul Oficial nr.
704/20.10.2009.
4. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial
nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare.
5. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.634/2015 privind
documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 910
bis/09.12.2015.

22
23