Profesia in context european

Profesia sau meseria este o ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, o activitate bazată

pe o educație specializată, pe care cineva o exercită cu regularitate în baza unei calificări
corespunzătoare, în scopul obținerii unei remunerații. Profesia este un complex de cunoștințe
teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva.

Profesie și ocupație

Dezambiguizarea noțiunilor este o operație necesara cu ocazia oricarei utilizari cit de cit
importante a teoriilor populare, oricare ar fi acestea. Teoria populara despre profesii nu face
excepție, iar in aceasta teorie perechea profesie / ocupatie are prioritate absoluta.
In vorbirea si gindirea curenta folosim cele doua cuvinte fara cine stie ce atentie. Asta se
intimpla nu numai in conversatiile private, ci si in situatii oficiale, de pilda atunci cind completam
anumite formulare administrative, unele eventual importante. 

OCUPATIA este activitatea utila, aducatoare de venit (in bani sau in natura), pe care o
desfasoara o persoana in mod obisnuit, intr-o unitate economico-sociala si care constituie pentru
aceasta sursa de existenta. Ocupatia este, deci, proprie persoanelor active, care practica o activitate
recunoscuta de societate ca utila pentru sine si semenii sai. Ocupatia unei persoane poate fi
exprimata prin: functia sau meseria exercitata de aceasta.

MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, necesare
pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru
prestarea anumitor servicii.

Pentru definirea corecta a notiunii de ocupatie si evitarea confuziei, este necesar sa se

defineasca si notiunea de PROFESIE, care, in unele cazuri, poate fi si ocupatie, iar in altele nu.
Deci, PROFESIA, este specialitatea (calificarea) obtinuta prin studii, iar ocupatia este
specialitatea (calificarea) exercitata efectiv la locul de munca.

Angajatorii stiu cu precizie la ce te pricepi, la ce se pot astepta in mod legitim de la tine, de

unde sa te ia. Drept urmare, cei care te „fabrica”, profesorii din scoala profesionala pe care o
urmezi, stiu foarte precis ce sa te invete, deci cu ce „butoane” sa te echipeze si livreze. Succesul tau
in cariera depinde de cit de precis te vei plia pe asteptarile, clar definite, ale beneficiarilor tai.
Curios este ca distingerea, chiar subtila, intre profesie si ocupatie nu este tocmai
inaccesibila. De exemplu, aproape oricine poate intelege ideea ca ocupatiile se diferentiaza dupa
gradul lor de profesionalizare, de la ocupatii non-profesionale, exemplu culegator de capsuni, care
nu necesita pregatirea in vreo scoala profesionala, oricit de scurta ar fi ea, prin ocupatii „usor
profesionalizate” (exemplu, sofer de taxi), la ocupatii inalt profesionalizate (e.g. broker de
asigurari, auditor, judecator).

Convenind ca profesia si ocupatia sint notiuni care se refera la lucruri complet diferite,

definim profesia drept ceea ce invatam in scolile profesionale, oricare ar fi ele, de la cursurile de
calificare la locul de munca, pina la facultati.

1
 Atit denumirea profesiilor cit si continutul lor, adica ce anume avem de invatat si se
considera ca am invatat daca ni se da diploma respectiva, sunt stabilite de cei care raspund de
invatamintul profesional; profesiile sint create de responsabilii din invațamintul profesional.

La acest nivel al discutiei, profesie este cam acelasi lucru cu meserie.

Ca denumire si ca definitie operationala, profesia este ceea ce scrie pe diploma care ni

se elibereaza la terminarea unei scoli profesionale.

Ocupatia este ceea ce facem efectiv la locul nostru de munca, raspunsul la intrebarea

„mata cu ce te ocupi”. Ocupatie este cam acelasi lucru cu „loc de munca”, „job”, „sarcina de
munca”, „functie”. Prestatiile profesionale sint acelasi lucru cu ocupatiile, numai ca se refera la
activitati nesalariale, tranzactionate pe o alta piata decit piata muncii salariale.

Locurile de munca, joburile, functiile deci ocupatiile sunt create de intreprinzatori.

Indiferent daca sint agenti privati sau agenti ai statului, indiferent daca creaza aceste munci pentru
ei insisi/ insele sau pentru altii/ altele. Sa-i numim angajatori, pentru ca in majoritatea cazurilor ei
nu creaza locurile de munca pentru ei insisi/ ele insele ci pentru altii/ altele, pe care ii/ le angajeaza.

Ca denumire si ca definitie operationala, ocupatia este ceea scrie pe legitimatia noastra de

serviciu. Ocupatii sint si „elev” sau „student”, ca si „casnica”, „somer” sau „pensionar”. Din
ultimele trei exemple de ocupatii date mai sus putem obtine un inteles intuitiv mai bun pentru
distinctia profesie/ ocupatie: stim fara echivoc ca, chiar daca se afla la cel mai modest nivel de
competenta in cultura societatii urbane actuale, nimeni nu va raspunde ca e de profesie casnica,
somer sau pensionar decit daca vrea sa faca o gluma, mai mult sau mai putin (auto)ironica.

Profesia contabilă în context european

La nivelul Uniunii Europene procesul de reglementare a profesiei contabile deși poate părea
oarecum fragmentat, se depun eforturi intense de a se crea un cadru legal unitar de reglementare.
Pentru a se realiza acest deziderat se are în vedere întreaga arie de acoperire a profesiei contabile
privind serviciile de contabilitate și raportare financiară.

În acest scop Comisia Europeană proiectează și stabilește reguli destinate să întărească

realizarea cerinței principale ca informația financiară pregătită și publicată de către companiile din
Uniunea Europeană sunt comparabile și de calitate ridicată.

Este de asemenea un obiectiv fundamental ca impactul informațiilor financiare în mediul de

afaceri al companiilor din Uniunea Europeană precum și înregistrările cu privire la drepturile
omului și drepturile sociale să fie disponibile în mod larg deschis la un număr cât mai mare de
utilizatori.

Țintele pe care și le propune Uniunea Europeană prin reglementările sale:

– îmbunătățirea modului prin care companiile UE sunt administrate;

– reorganizarea companiilor UE astfel încât să devină mai atractive pentru investitori;
– îmbunătățirea accesului companiilor UE la creditele bancare.

2
 UE reglementează activitatea contabilă pe baza principiului prin care se trece la acțiune
numai acolo unde este necesar și mai eficient decât prin reglementarea individuală a guvernelor
naționale pe baza subsidiarității. Se are în vedere la reglementarea regulilor de raportare că în UE
companiile au necesități de raportare și mărimi diferite.

Rezultatul acestei activități susținute de reglementare este Directiva Contabilității din 2013,
care înlocuiește directivele a-4-a și a-7-a, prin care se stabilește cum firmele din UE, inclusiv micro-
intreprinderile își prezintă situațiile financiare anuale.

Printre alte realizări importante se numără regularizarea standardelor internaționale de

contabilitate din 2002 și documentele lor de implementare care susțin IFRS, standardele
internaționale de raportare pentru companiile din UE listate pe piețe reglementate și care trebuie să
pregătească situații financiare consolidate.

Comisia a pregătit susținerea deciziei cu privire la adoptarea IFRS pe baza documentelor

pregătite de organismele sale consultative prin care se consultă țările membre ale UE. Comisia
depune toate eforturile pentru a se asigura că acest cadru de lucru funcționează în interesul
companiilor și cetățenilor din UE pe baza unor principii de guvernare robuste și eficiente.

Reglementările UE cu privire la profesia contabilă urmăresc în principal 2 direcții majore:

1. Reglementări și aspecte procedurale privind practicarea profesiei contabile

2. Reglementări și aspecte procedurale cu privire la profesionistul contabil

 Adoptarea standardelor de contabilitate și a interpretărilor.

În anul 2002 UE a stabilit ca începând cu 1 ianuarie 2005 Standardele Internaționale de

Contabilitate IAS respectiv Standardele Internaționale de Raportare Financiară IFRS să se aplice
asupra situațiilor fianciare consolidate ale companiilor UE listate.

Până în prezent Standardele Internaționale de Contabilitate IAS, Standardele Internaționale

de Raportare Financiară IFRS precum și interpretările asociate SIC/IFRIC au fost adoptate de către
Comisia Europeană sub formă de Regulamente până la transformarea acestora în legi sau directive
după parcurgerea unui proces minuțios de aprobare. Dintre aceste regulamente unele au fost
amendate sau au suferit adaptări precum și un amplu proces de traducere în limbile țărilor membre.

La data de 3 noiembrie 2008 este aprobat regulamentul Comisiei nr. 1126/2008 cu privire la
adoptarea standardelor internaționale de contabilitate.

Reglementări și aspecte privind profesionistul contabil la nivelul UE

Începând cu 21 decembrie 1988 Directiva Consiliului European reglementează sistemul

general de recunoaștere a diplomelor. Procesul de reglementare este dificil datorită multitudinii de
sisteme de învățământ sau de emitere a diplomelor dar mai ales îngreunat de diferențele de
reglementare națională și conceptele de identificare a profesiei, a denumirii și serviciilor care
urmează a fi reglementate.

La 20 octombrie 2007 este înlocuită cu directiva 2005/36/EC care este în continuare

amendată și reactualizată odată cu intrarea României în UE.

Datorită caracterului general al reglementărilor UE, profesionistul contabil poate fi inclus

printre persoanele care, cu o pregătire certificată și reglementată de țările membre ale UE, este
3
menționat în reglementări speciale care au ca obiect de reglementare auditul statutar prin Directiva
84/253/CEE care apoi este abrogată pe 17 mai 2006 de Directiva 2006/43/CE.

Astfel la articolul 6 este specificat nivelul universitar ca nivel de educație pentru auditorul
statutar și prin articolul 7 stabilește componentele pregătirii profesionale, astfel:

– examinarea competențelor profesionale trebuie să garanteze nivelul necesar de cunoștințe

teoretice;
– abilitatea de a aplica aceste cunoștințe în practică;
– examinarea cunoștințelor, într-o măsură oarecare, trebuie făcută în scris.
Testarea cunoștințelor teoretice, în conformitate cu articolul 8 are în vedere:
– teorie și principii generale asupra contabilității
– cunoașterea reglementărilor legale și a standardelor cu privire la pregătire situațiilor
financiare anuale și consolidate
– standardele internaționale de contabilitate
– analiză financiară
– contabilitate de gestiune (costuri și management)
– administrarea riscurilor și control intern
– aptitudini profesionale și de audit
– cunoașterea reglementărilor legale și a standardelor profesionale cu privire la auditul
statutar și auditorii statutari
– standardele internaționale de audit
– etică profesională și independență
– guvernanță corporativă și legislația companiilor
– legile cu privire la insolvență
– legile cu privire la taxe și impozite
– codul civil și codul comercial
– legislația muncii și a asigurărilor sociale
– sisteme de calculatoare și tehnologia informațiilor
– noțiuni despre economie
– noțiuni de matematică și statistică
Partea practică este reglementată astfel:
– un stagiu de minim 3 ani de pregătire practică
– 2/3 din stagiu trebuie să fie efectuată cu un auditor statutar sau o firma de audit aprobată în
oricare stat membru
– practica trebuie efectuată de către persoane care oferă garantii adecvate cu privire la
posibilitatea de a furniza pregătire practică
– pregătirea practică se încheie cu un test.
Directiva 2006/43/CE conține 55 de articole cuprinse în 12 capitole care reglementează o
serie de aspecte legate de activitatea de audit statutar, cu caracter general, care încearcă să fie
cuprinzătoare fără a introduce o restricții cu intenția de uniformizare a reglementărilor naționale.

Intocmit,
Prof. Ec. Cristea Corina

4
Bibliografie:

http://ec.europa.eu/finance/accounting/legal_framework/consolidated_accounts/index_en.htm
http://ec.europa.eu/finance/accounting/sme_accounting/review_directives/index_en.htm
http://ec.europa.eu/finance/accounting/non-financial_reporting/index_en.htm
http://ec.europa.eu/finance/accounting/sme_accounting/index_en.htm
http://ec.europa.eu/finance/accounting/governance/committees/index_en.htm
http://ec.europa.eu/finance/accounting/docs/arc/arc-members_en.pdf
http://ec.europa.eu/finance/accounting/governance/committees/roundtable/index_en.htm
http://ec.europa.eu/finance/accounting/legal_framework/regulations_adopting_ias/
original_text_en.htm