FORMELE DE COMUNICARE

 
1.1 COMUNICAREA VERBALĂ
 

 Comunicarea verbală reprezintă modalitatea cea mai întâlnită ca

        
formă de comunicare.
     Comunicarea verbală are în centrul demersului său limbajul
articulat (vorbirea) şi limbajul vocal nearticulat (paralimbajul). Vorbirea,
reprezintă cea mai simplă şi mai evoluată modalitate de exprimare a
nuanțelor afective dar şi a gândirii abstracte, raționale.
Cuvântul, propoziția si fraza reprezintă elementele principale ale
comunicarii verbale.
     
Principiile unei comunicări verbale eficiente:
 

 Orice individ trebuie să fie pregătit atât pentru rolul de emițător,

cât și pentru rolul de receptor;
 Stabilirea unor teme de interes comun;
 Aprecierea opiniilor unui interlocutor nu trebuie făcută înaintea
terminării timpului afectat enuntării lor;
 Manifestarea interesului față de interlocutor;
 Orice receptor trebuie să se autoeduce pentru a asculta activ.
Caracteristicile comunicării verbale:

 este un mijloc bidirecțional de comunicare;

 permite emițătorului să verifice rapid cum a fost recepționat
mesajul;
 permite modificarea mesajului în funcție de reacțiile receptorului;
 facilitează comunicările delicate;
 permite folosirea mai multor moduri de a exprima un mesaj si
chiar alternarea acestora.

 Cuvintele pot fi rostite sau scrise-corespunzător există:

- comunicare orală: convorbiri telefonice, prezentări formale,
întâlniri etc.
- comunicare scrisă: reclame, cominicate de presă, rapoarte, note
interne etc.
Comunicarea orală se poate face:
- față în față cu interlocutorul
- folosind : telefonul, radioul, Tv etc.
Comunicarea verbală este folosită în viața de zi cu zi în relațiile
interumane din cadrul unei firme.
 Atunci când comunicăm verbal trebuie să acordăm interes sporit
următoarelor elemente:
- cunoașterea interlocutorului,
- prezentarea colaboratorilor: clienți, șefi, invitați.

1.2 COMUNICAREA NONVERBALĂ

 
   Comunicarea nonverbală poate sprijini, contrazice sau substitui
comunicarea verbală, având și un rol regulator și de control al
acesteia. 
  Ansamblul elementelor nonverbale ale comunicării este numit
și metacomunicare.
Chiar și fără cuvinte, noi comunicăm prin modul cum umblăm, cum
privim sau facem un gest, cum ne îmbrăcăm, cum scriem sau stăm la
birou.

Tipuri de comunicare nonverbală:

1. senzorială - se bazează pe ceea ce recepționăm, cu ajutorul

simțurilor, văzului, auzului, mirosului, tactil și gustativ;
2. estetică - are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare
artistică (pictura, muzica, dans, imagine);
3. bazată pe folosirea însemnelor - steaguri, insigne, uniforme și
simboluri specifice (crucea, icoanele, gradele militare, decorații
etc.)

Caracteristicile comunicării nonverbale:

 - este neintenționată- ne trădează emoțiile sau atitudinea chiar
fără voia noastră...
- este alcătuită dintr-un număr de coduri separate pe care trebuie
să le învățăm să le folosim- anumite coduri sunt universale:
bucuria, surpriza,...dar sunt și coduri care au sensuri diferite în
culturi diferite
- abilitatea de comunicare nonverbală crește odată cu vârsta, cu
experiența
- mesajele nonverbale ne furnizează informații despre probleme
personale
    În cadrul procesului de comunicare, limbajul nonverbal are
următoarele funcţii:
- de a accentua comunicarea verbală;
- să completeze mesajul transmis verbal;
- poate să contrazică anumite aspecte ale comunicării verbale;
- poate regulariza fluxul comunicaţional şi de a pondera dinamica
proprie comunicării verbalizate;
- repetă sau reactualizează înţelesul comunicării verbale;
Comunicarea nonverbală nu poate substitui aspecte ale
comunicării verbale.
Elementele cominicării nonverbale:
- limbajul culorilor
- limbajul timpului
- limbajul trupului
- limbajul spațiului
- limbajul vestimentației
- limbajul tăcerii