TEMA III. COMUNICARE ȘI LIMBAJ.

NOȚIUNI ȘI TIPURI.
Strucura temei:
1. Comunicare și limbaj
2. Formele limbajului
3. Tipurile comunicării

1
 Proces de transmitere a unor informaţii:
emiţătorul; codul; canalul de comunicare;
Comunicarea mesajul;receptorul; conexiunea inversă de
la destinatar la emiţător.

Vast şi complicat sistem de coduri, un produs

al istoriei şi îndeplineşte funcţia de principal
Limba mijloc de comunicare în viaţa şi activitatea
socială.

Limbajul Activitate de comunicare interumană, realizat

prin intermediul limbii şi al tuturor resurselor
ei.
 FORMELE LIMBAJULUI
ACTIV I PASIV

Inițiativa în comunicare, Recepţionarea şi

procesul de pronunţare a înţelegerea limbajului
cuvintelor şi fixare a lor (o varinată – citirea)
în scris
II
ORAL LIMBAJUL INTERN SCRIS
Se
Forma fundamentală a desfăşoară în
limbajului: sfera Elaborarea si scrierea frazelor
colocvial; lăuntrică, în raport cu un plan prealabil,
dialogat; mintală; e o avind posibilităţi de a reveni
monologat. vorbire cu pentru corecturi şi completări.
sine însuşi şi
pentru sine
 Tipurile de comunicare:
Criteriu Tip de comunicare

Tip de limbaj folosit verbală

nonverbală

paraverbală

Numărul de indivizi comunicare intrapersonală

(comunicare cu sinele)
participanţi la procesul
comunicare interpersonală (cu alţii)
de comunicare
comunicare de grup

comunicare de masă (prin instituții

specializate, cu adresabilitate
generală)

4
 Criteriu Tip de comunicare

Contextul spaţio- directă (faţă în faţă)

temporal al mesajelor indirectă (mediată)

Intenţionalitatea intenţionată

comunicării neintenţionată

5
 Criteriu Tip de comunicare
Obiectivele comunicare incidentală (fără scop bine
comunicării stabilit)
comunicare consumatorie (consecinţă a
stărilor emoţionale)
comunicare instrumentală (când este
urmărit un scop precis)
Poziţia ierarhică comunicare ascendentă (cu superiorii)
în organizaţie comunicare descendentă (cu subalternii)

comunicare orizontală (emiţătorul și

receptorul au poziții egale)

6
 Criteriu Tip de comunicare
Orientarea și • constructivă (asertivă) (orientată spre
calitatea victorie: succes, colaborare, relaţii
pozitive)
comunicării
• distructivă (orientată spre insucces:
eşec, umilire, critică)

Numărul de • monologată
subiecţi • dialogată
• colocvială
participanţi la
comunicare

7
Comunicarea orală

În cadrul comunicării, verbalul se

compune din ansamblul cuvintelor şi
al frazelor pe care le enunţăm,
cuprinzând toate mesajele având un
cod comun mai multor persoane.
8
 Sunt mesaje al căror sens este înţeles de un
număr mai mare de oameni, respectiv semnele
inteligibile pe care le transmitem interlocutorilor
noştri.
 Trecând prin filtrul unui cod traductibil,
înscriindu-se – în mod natural – în sfera
verbalului: codul Morse, alfabetul Braille,
indicatoarele rutiere şi notaţia muzicală au
sensuri precise, putând fi traduse în cuvinte.
9
 Poate fi apreciat cineva ca un bun
vorbitori numai dacă:
 (a) oferă exact informaţia pe care o cere
interlocutorul
 (b) susţine cu sinceritate propoziţii care pot fi
probate într-o măsură rezonabilă,
 (c) e relevant şi
 (d) formulează mesaje clare, scurte şi
consecvente

10
Trăsăturile comunicării orale
eficiente: ♦ Claritatea
♦ Acurateţea
♦ Empatia
♦ Sinceritatea
♦ Relaxarea
♦ Contactul vizual
♦ Înfăţişarea
♦ Postura

11
Claritatea

 Presupune capacitatea de exprimare clară a

ideilor. Exprimarea trebuie să fie simplă, iar
materialul să fie astfel organizat încât să
poată fi uşor de urmărit. Vorbitorul nu trebuie
să încerce să impresioneze auditoriul folosind
cuvinte lungi şi complicate.

12
Acuratețea

 Vorbitorul trebuie să se asigure că expresiile

şi cuvintele folosite exprimă exact ceea ce
doreşte să spună.
 El are nevoie de un vocabular suficient de
bogat pentru a putea alege cuvintele cu
înţeles precis în vederea atingerii scopului
propus. Faptele la care face referinţă trebuie
să fie corecte.
13
Empatia

 Abilitatea de se pune în locul celeilalte

persoane, de a încerca să simtă ceea ce
simte cealaltă persoană. Punându-se în
locul ei, vom stabili o empatie cu aceasta.

 Empatia va fi susținută și de expresia feţei

şi tonul vocii.

14
Sinceritatea

 Aceasta înseamnă în realitate a fi natural.

Este întotdeauna un pericol ca atunci când se
discută cu persoane necunoscute sau cu un
statut social mai înalt, vorbitorul să devină
rigid şi stângaci sau să încerce să simuleze.
Asta provine din lipsa de încredere în sine.

15
Relaxarea

 Cea mai bună metodă de a ne elibera de

dificultăţile de vorbire este relaxarea, care
poate fi instaurată prin respirația profundă.

 Relaxarea mușchilor va permite instaurarea

echilibrului între ceea ce gîndesc, ceea ce
vorbesc și felul în care mă comport.

16
Contactul vizual

 Cel care vorbeşte trebuie să

stabilească un contact vizual cu cel
care îl ascultă, să nu-şi îndrepte
privirea în altă direcţie.
 Dacă vorbitorul se adresează unui
grup mare, privirea sa va fi focusată
în punctele: dreapta, stînga, în față în
spate, astfel încât fiecare individ se
va simți observat.

17
Înfățișarea

 Ținută vestimentară, machiajul, aranjarea

părului asortarea culorilor în vestimentație
este deosebit de importantă în situaţiile
formale: întâlniri publice, interviuri pentru
angajare, conferinţe etc.

18
Postura

 Poziţia corpului este de asemenea

importantă pentru procesul de
comunicare.

 Vorbitorul se va poziționa în centrul sălii,

astfel ca să poată fi observat de toți
ascultătorii.

19
 COMUNICAREA SCRISĂ

 Comunicarea scrisă nu impune prezenţa

interlocutorilor într-unul şi acelaşi cadru
spaţio-temporal, ea permiţând pauzele
reflexive, oprirea şi revenirea.

20
 Particularităţi ale comunicării prin
scris.
 – mesajul nu poate fi prezentat ci se prezintă singur;
 – dispare posibilitatea ca emiţătorul să intervină, de
a reveni, pe loc, asupra mesajului, a informaţiei
transmise, de a-l completa sau explica, a-l detalia,
de a sublinia anumite părţi, în raport cu reacţia
cititorului;
 – realizarea feedbeck-ului este reluată şi completată
prin alte mesaje (telefon sau în scris);
 – noua informaţie trebuie subliniată pentru a nu
trece neobservată, folosind expresii de felul
următor: „…de la aceasta dată, …” sau „… începând
cu data de…” etc.

21
 Cerinţe de respectat în comunicarea
prin scris:
 – concizie, claritate, logica internă,
adresabilitatea, utilizarea terminologiei
adecvate;
 – claritatea limbajului folosit, claritatea
argumentelor, optimizarea lungimii
propoziţiilor, a frazelor și chiar a întregului
text;
 – alegerea cu mare grijă a cuvintelor cu mare
încărcătura emoţională și folosirea corectă a
semnelor de punctuaţie.
22
Exercițiu: În fața televizorului

Întrerupeți sonorul televizorului, priviți

gesturile unui om politic și încercați să
răspundeți la întrebarea: ”Ce vrea el să
spună ?”.
 Exerciţii practice:

 1. ascultaţi discursurile şi mesajele

altora în diferite situaţii; depistaţi
calităţile vorbitorilor pe care îi admiraţi şi
defectele celor pe care îi consideraţi
lipsiţi de calităţi;
 2. înregistraţi-vă când ţineţi discursuri;
analizaţi-vă calităţile şi defectele;

24
BIBLIOGRAFIE

 Așevschi, I. Psihologia comunicării. Chișinău:

Pontos, 2012. 135 p.
 Ețco, C. Management în sistemul de
sănătate. Chișinău: Epigraf, 2006. 866 p.
ISBN 978-9975-924-79-5. Accesibil pe
Internet <URL:
http://ru.scribd.com/doc/14561404/MANAGE
MENT-IN-SISTEMUL-DE-SNTATE-
Constantin-Etco
LUCRU INDIVIDUAL
Sarcini practice
1. Cum să facem faţă unei solicitări
2. Cum să încurajăm fără a ne impune propriul
punct de vedere
3. Cum să ne exprimăm furia fără a agresa
4. Acceptarea agresivităţii prin comunicare
5. Facilitarea comunicării în dependenţă de
statut, vîrstă, gen
6. Elaborarea metodelor eficiente de
comunicare

26
LUCRU INDIVIDUAL
Sarcini practice
8. Rezolvarea dificultăţilor de comunicare
simulate prin exersare
9. Dezvoltarea ascultării active prin repetarea
exerciţiilor specifice însuşite în cadrul
prelegerilor şi seminariilor
10. Jocul de rol în identificarea remediilor şi
înlăturarea obstacolelor comunicării
interpersonale.

27
Referate tematice
1. Comunicarea ca proces
2. Comunicareea în timpul întîlnirilor
3. Comunicarea în convorbiri şi în dialog
4. Noile mijloace de comunicare
5. Parafrazarea în relaţia terapeut - client
6. Metacomunicarea
7. Comunicarea paradoxală
8. Comunicarea socială
9. Comunicare şi gen
10. Limbajul trupului
11. Preluarea controlului: întreruperea pasivă;
întreruperea activă

28
Referate tematice
12. Comunicarea emoţională
13. Comunicarea de masă
14. Comincarea pedagogică
15. Structura comunicării
16. Dialectica realitate – reprezentare şi
comunicare
17. Comunicarea dialogată
18. Cercularitatea comunicării
19. Condiţiile optimei comunicări

29
Referate tematice
20. Condiţiile optimei comunicări
21. Puterea cuvântului
22. Figurile de stil
23. Nevoia de comunicare
24. Acceptul comunicării
25. Respingerea comunicării

30