TEHNICI DE COMUNICARE

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA

COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ
COMUNICAREA este o necesitate fundamentală a fiinţei umane.
Ce se poate spune despre comunicare?
Comunicarea este….
 specifică pentru fiinţa umană;
 relaţia conştientă şi intenţionată cu alteritatea.
Pentru aceasta:
 omul a dezvoltat un sistem propriu de comunicare;
 omul este o fiinţă comunicaţională;
 comunicarea este expresia vieţii - totul este comunicare.
Există:
 comunicarea om – om;
 comunicarea om – maşină.
NEVOIA DE COMUNICARE este o nevoie fizică / biologică fundamentală.
MODELE DE COMUNICARE:
 modelul linear;
 modelul circular (pentru întoarcerea mesajului – feed-back).

Mesaj
E R
Canal

Re Rr

E – emiţător;
R – receptor;
Re – repertoriul emiţătorului;
Rr – repertoriul receptorului.

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

1
TEHNICI DE COMUNICARE

AXIOME ALE COMUNICĂRII:

 comunicarea este inevitabilă;
 comunicarea este un proces;
 comunicarea este un proces continuu;
 fiinţele umane folosesc două moduri de comunicare: analogic şi digital;
 orice proces de comunicare este simetric sau complementar;
 comunicarea este ireversibilă;
 comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare  dau acelaşi sens
mesajului transmis.

Jean Claude Abric (2002) definea comunicarea ca fiind „un schimb de informaţii şi
de semnificaţii între persoane aflate într-o situaţie socială dată.
REPERE:
a). Comunicare = interacţiune (partenerii situaţiei de comunicare încearcă să se
influenţeze reciproc);
b). Comunicarea = act social voluntar – involuntar, conştient – inconştient;
c). Comunicarea nu se rezumă la expresia verbală;
d). Comunicarea are întotdeauna o finalitate (explicită sau implicită);
e). Comunicarea este direct influenţată de contextul social, cultural în care se
realizează;
f). Comunicarea pentru a fi eficace trebuie să funcţioneze ca un sistem circular (să se
autoregleze).
TIPURI DE COMUNICARE UMANĂ:
Comunicarea este un element esenţial al vieţii sociale, nu este un dat, ci un produs al
vieţii sociale.
I. După numărul de participanţi şi tipul de relaţii dintre aceştia, comunicarea
poate fi:
a). Comunicare intrapersonală (E şi R sunt una şi aceeşi persoană);
NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ
2
TEHNICI DE COMUNICARE

! Este o formă de comunicare importantă în practica pedagogică şi in cea

terapeutică.
b). Comunicare interpersonală (diadică) (E şi R sunt persoane diferite);

Cunoaşterea celorlalţi

Comunicarea
Influenţarea celorlalţi
vizează

Cunoaşterea de sine

c). Comunicare de grup (familie, grup şcolar);

d). Comunicare publică (E unic, R auditoriu larg);
e). Comunicare de masă (E unic, R public considerabil ca număr; impact
considerabil; feed-back întârziat).
II. În funcţie de instrumentul cu ajutorul căruia se codifică informaţia şi de
natura canalului de transmitere, comunicarea poate fi:
a). Comunicare verbală (se realizeză prin limbaj articulat; semantică; codificată
logic – intelectivă; instrumentul este limbajul natural);
Exigenţe ale comunicării verbale (trebuie îndeplinite simultan):
 Exigenţe de ordin sintactic;
 Exigenţe de ordin semantic;
 Exigenţe de ordin pragmatic.

! Cuvântul poate fi folosit pentru a masca, pentru a ascunde realitatea, pentru

a manipula.
Forme ale comunicării verbale:
 Comunicare verbală orală (caracter situativ; este susţinută de participarea
partenerilor);

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

3
TEHNICI DE COMUNICARE
Forme: colocvială, dialogată, monologată;
Stiluri: rece (radio-TV), consultativ (tip profesional), ocazional (între
prieteni).
 Comunicare verbală scrisă (mai pretenţioasă decât cea verbală orală –
plan prealabil; implică deprinderi de scris, citit; o reglementare severă:
sistematizare, claritate, corectitudine, conciziune);
 Comunicare internă (se desfăşoară în sfera mentală).
b). Comunicare paraverbală (amplifică, completează conţinutul comunicării
verbale prin: caracteristicile vocii, particularităţile vorbirii, accentul, intonaţia, pauza,
ritmul, debitul vorbirii, intensitatea vorbirii, tăcerea; aspectele paraverbale ale
comunicării pot schimba cu totul sensul unui mesaj);
c). Comunicare nonverbală (ectosemantică) (transmiterea mesajului se realizează
prin alte mijloace decât cuvântul: expresia feţei, privirea, gesticulaţia, postura
corporală, proximitatea, contactul corporal, înfăţişare, îmbrăcăminte; elementele
nonverbale întăresc, nuanţeză, precizează mesajul verbal; nu are reguli stricte, poate
fi decodificată pe baza simţului corporal);

! Expresia facială, ochii, privirea este foarte importantă;

! Oamenii reacţionează de cinci ori mai mult la stimulii paraverbali şi nonverbali
decât la cei verbali.

FUNCŢIILE COMUNICĂRII:
1. Funcţia cognitivă;
2. Funcţia expresivă;
3. Funcţia poetică;
4. Funcţia referenţială;
5. Funcţia metalingvistică;
6. Funcţia faptică.

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

4
TEHNICI DE COMUNICARE

DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE COMUNICARE:

Vocea:
 vorbiţi în ritm adecvat;
 vorbiţi clar şi inteligibil;
 articulaţi chiar şi terminaţiile cuvintelor;
 adaptaţi volumul vorbirii la situaţia şi locul realizării;
 accentuaţi cuvintele cheie;
 variaţi tonalitatea vocii – nu vorbiţi monoton;
 intercalaţi pauză pentru a scoate în evidenţă anumite cuvinte / propoziţii;
 folosiţi un ton prietenos, respectuos, prevenitor;
 antrenaţi-vă vocea pentru a deveni plină şi puternică (fără excese);
 evitaţi „umpluturile” de genul ăăăă, îîîîîî;
 ritm flexibil, cursiv;
 melodica incitantă, vioaie;
 evitaţi sunete care exprimă stânjeneală.
Conţinutul:
 asiguraţi o ordine logică a ideilor;
 folosiţi un limbaj pictural ilustrativ;
 evitaţi cuvintele străine inutile;
 vorbiţi simplu, inteligibil, scurt, pregnant, fără preţiozităţi;
 folosiţi fraze scurte;
 folosiţi exemple, analogii, metafore.
Limbajul corpului:
 fiţi degajaţi, relaxaţi (tensiunea se transmite ascultătorilor);
 mişcaţi-vă dinamic, dar nu vă agitaţi;
 păstraţi un contact vizual adecvat cu interlocutorii;
 zâmbiţi, zâmbiţi;
 mimică: amabilitate, interes, deschidere;

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

5
TEHNICI DE COMUNICARE
 folosiţi mâinile, braţele pentru a conferi mai multă putere de
convingere cuvintelor;
 evitaţi să îndreptaţi arătătorul spre alte persoane (poate fi
interpretat ca semn de agresivitate);
 utilizaţi gesturi ample, lente, deschise;
 staţi drept, puternic, degajând siguranţă şi stabilitate;
 evitaţi ţinerea mâinilor în buzunare;
 îmbrăcaţi-vă îngrijit, adecvat;
 nu exageraţi (nu daţi dovadă de teatralism).
Efectele emoţionale:
 vorbiţi cu plăcere, cu entuziasm, convinşi de tema prezentată;
 cunoaşteţi-vă vocea, îndrăgiţi-o;
 automotivaţi-vă;
 preţuiţi emoţia (tracul) ca sursă de putere;
 credeţi în succesul dumneavoastră;
 acceptaţi-vă greşelile ca şansă de a învăţa;
 lăudaţi-vă în forul dumneavoastră interior pentru prezentare.

! Antrenamentul este foarte important pentru evoluţia personalităţii: Exersaţi:

Vorbirea – oamenii nu vorbesc suficient de clar şi de inteligibil fiindcă nu au învăţat
să deschidă suficient gura, să respire, să articuleze;
Pauzele şi accentuarea – citiţi regulat şi cu voce tare texte, poezii, făcând pauze,
pronunţând clar şi inteligibil;
Folosiţi comparaţii în locul unor explicaţii lungi – exemplu: scump ca….,
convenabil ca …, înalt ca …, inteligent ca …, convingător ca …;
Mimica – observaţi-vă expresia feţei în oglindă: ochii, srâncenele, gura; relaxaţi-vă
în mod conştient musculatura feţei; exersaţi o expresie caldă, calmă, prietenoasă,
entuziastă; priviţi alte fizionomii, analizaţi-le;
Gesturile, poziţia corpului – analizaţi-vă gesturile: care vă plac, care nu; analizaţi
gesturile altora, comparaţi-vă;

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

6
TEHNICI DE COMUNICARE
Poziţia centrală – dacă aveţi trac, staţi stabil pe ambele picioare şi deplasaţi-vă
greutatea de pe un picior pe altul astfel încât să aveţi senzaţia de echilibru şi de
centrare a corpului; inspiraţi adânc, duceţi aerul până la abdomen, expiraţi lent.

BLOCAJE ALE COMUNICĂRII

Care sunt factorii care induc blocaje în comunicare?
 Teama faţă de interlocutor;
 Emotivitatea (temperament);
 Dezinformarea;
 Tulburări de limbaj;
 Întreruperi ale interlocutorului;
 Ambianţa (zgomote, mobilier);
 Starea de sănătate (oboseala fizică / intelectuală);
 Stresul;
 Lipsa de interes;
 Lipsa motivaţiei;
 Necunoaşterea exactă a limbii;
 Cod lingvistic restrâns (complex de inferioritate, …);
 Lipsa flexibilităţii şi deschiderii faţă de dialog (inflexibilitate);
 Lipsa feed-back-ului;
 Inadecvarea mesajului la particularităţile celui cu care se vorbeşte;
 Carenţe la nivelul competenţelor (ştiinţifice şi pedagogice);
 Lipsă de respect reciproc;
 Intoleranţă;
 Atitudine negativă;
 Competenţe comunicaţionale deficitare (referitoare la o limbă străină);
 Conflictul intergeneraţional;
 Dezinteresul pentru formare continuă;
 Bagajul liminal de cunoştinţe (structuri cognitive deficitare);
 Supraaglomerarea;

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

7
TEHNICI DE COMUNICARE
 Infailibilitatea liderului;
 Rigiditatea;
 Conservatorismul;
 Conflictul cognitiv (ideea mea este cea mai bună, modelele mele sunt cele mai
bune, etc.);
 Conflictul generat de valori, atitudini, modele culturale şi comportamentale;
 Autoritarismul;
 Violenţa fizică şi verbală;
 Imaginea de sine negativă.

COMPONENTELE UNEI SCHEME CLASICE DE COMUNICARE

Ce înseamnă „comunicare”?
Comunicare înseamnă:
 Transmitere de informaţii;
 Relaţionare;
 Independenţă;
 Curaj;
 Afectivitate;
 Feed-back eficient;
 Parteneriat.

Cum s-ar putea reprezenta schematic comunicarea?

Schema de comunicare: Contextul (mediul)
Canal de comunicare

Mesaj transpus într-un cod

E R

Feed-back

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

8
TEHNICI DE COMUNICARE

CONDITIILE COMUNICĂRII EFICIENTE:

Emiţătorul :
- formulează clar mesajul;
- utilizează un limbaj accesibil;
- este bine informat ştiinţific;
- foloseşte mai multe forme de comunicare;
- asigură un climat educativ stimulativ.
Receptorul:
- are capacităţi de receptare/înţelegere;
- posedă informaţii ancoră;
- este motivat pentru activitate;
- realizează un feed-back eficient;
- decodifică mesajul pedagogic.
Feed-back-ul:
- să fie obiectiv;
- să vizeze o situaţie concretă;
- să se manifeste imediat după receptare;
- să nu fie impus;
- să fie bine intenţionat;
- să se adreseze direct emiţătorului;
- să exprime aşteptările şi sentimentele receptorului.
Cum poate fi comunicarea?
I. După relaţia dintre emiţător şi receptor, comunicarea poate fi:
 Comunicare unidirecţională;
 Comunicare bidirecţională.
II. După sensul comunicării, acesta poate fi:
 Comunicare pe verticală: ascendentă sau descendentă;
 Comunicare pe orizontală;
 Comunicare oblică (diagonală).

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

9
TEHNICI DE COMUNICARE
III. După forma mesajului, comunicarea poate fi:
 Comunicare orală;
 Comunicare scrisă;
 Comunicare mimicogestuală.

COMUNICAREA SCRISĂ:
Elaborarea unei scrisori:
Pasul 1: vizează răspunsul la trei întrebări:
- Este oportună comunicarea scrisă?;
- Cine va citi scrisoarea?;
- Ce reacţii aştept în urma citirii mesajului?
Pasul 2: vizează:
- clarificarea şi sistematizarea ideilor;
- organizarea materialului.
Pasul 3: vizează:
- întocmirea ciornei;
- redactarea scrisorii;
- revizuirea şi finalizarea mesajului.
Mijloace specifice limbajului scris:
 reguli gramaticale;
 semne de ortografie şi punctuaţie;
 modul de aşezare în pagină;
 modul de frazare;
 aspectul grafic / caligrafic.

TRĂSĂTURI:
 Claritate;
 Corectă din punc de vedere ştiinţific (argumentată) şi gramatical;
 Concretă ca adresabilitate;
 Să fie prezentată logic pe puncte vizate.

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

10
TEHNICI DE COMUNICARE

! O formă specifică a comunicării scrise este CV-ul.

CURRICULUM VITAE:
 Să fie succint (nu mai mult de două pagini);
 Să fie redactat într-o formă grafică bună (spaţii libere între paragrafe,
sublinierea subtitlurilor, spaţii de margine, caractere uşor de citit, semne
grafice de atenţionare);
 Corect din punct de vedere gramatical;
 Bine structurat pe capitole;
 Complet.
STRUCTURA CV-ULUI:
Numele şi prenumele:
Adresa:
Data naşterii:
Locul naşterii:
Statutul marital:
Educaţie (studii) (în ordine invers cronologică):
Experienţă profesională:
Activităţi conexe (formator, metodist, responsabil de comisie…):
Aptitudini (limbi moderne, PC):
Hobbz-uri:
Recomandări (referinţe):
Data completării:
Semnătura:

NOŢIUNI PRIVIND COMUNICAREA. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

11