Comunicarea şi limbajul

prof. Laura Dumitru

1. Comunicare şi comportament
(etimologie: communico,are,avi,atum (lb. latină) = acţiunea de a face ceva
comun, de a împărți cu cineva, de a împărtăși.
Comunicarea este un schimb de informaţii.
Componente:
emiţătorul - transmite un mesaj în urma unui proces de codificare
(sistem de semne, simboluri)
mesajul - conţinutul comunicării
canalul de comunicare
receptorul

1.Transmiterea mesajului poate fi ,,bruiată” de ,,zgomote” (surse

perturbatoare, dificultăţi de înţelegere a mesajului).
2. Receptorul va proceda la o descifrare a mesajului (poate să ofere feed-
back-uri).
3. Comunicarea este condiţionată de utilizarea unui repertoriu comun de
coduri, sisteme de semne, simboluri.
 Conexiune directă

Emiţător Codificare Deco- Receptor

Mesaj Mesaj
dificare

Factori perturbatori

Deco- Canal
Mesaj Mesaj Codificare
dificare
Conexiune inversă
Modelul lui Wiener
 1. Comunicare şi comportament
Pentru a ne explica procesul comunicării trebuie să
răspundem la următoarele întrebări:
Cine este cel care comunică?
Cui îi este adresat mesajul?
Care este mesajul?
Cum, în ce mod se comunică?
Care este finalitatea comunicării?
Noi comunicăm ceva prin:
limbaj
modul cum acţionăm
gesturi
mimică
ţinută
vestimentaţie
parfumuri şi machiaj
ceea ce scriem, desenăm
imagini etc.
1. LOGIC

2. PARAVERBAL

3. NONVERBAL
Mesajul e transmis de cei 3 V:

Mehrabian:
Nivelul logic (al cuvintelor) reprezintă 7% din totalul actului de comunicare; Verbal

38% din totalul actului de comunicare:

are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteză de rostire etc.); Vocal

55% din totalul actului de comunicare:

are loc la nivel nonverbal (expresie facială, poziţia, mişcarea, îmbrăcămintea etc.); tot
ceea ce vede ascultătorul ;Vizual
 2. Comunicarea nonverbală
 ne oferă informaţii preţioase asupra comportamentului
 oamenii aşteaptă unii de la ceilalţi comportamente precise, iar comunicarea
nonverbală permite o evaluare obiectivă
Elemente ale unui comportament nonverbal:
1. o persoană îndrăgostită caută întotdeauna apropierea corporală;
2. salutul de întâmpinare şi despărţirile sunt însoţite de ritualuri corespunzătoare
3. diferenţele de poziţie socială sunt concretizate prin vestimentaţie, bijuterii,
comportament de supunere sau dominare
Indicatori ai comunicării nonverbale:
1. Contactul vizual
2. Spaţiul personal
Cel mai semnificativ indicator al comportamentului nonverbal este
contactul vizual:
 reglează dinamica dialogului
 este o sursă permanentă de feed-back (indicii cu privire la: atenţie, interes,
plictiseală, iritare etc.)
(Explicaţi de ce profesorul în clasă solicită atenţia elevilor cerându-le să se uite la
el).
 permite exprimarea emoţiei într-o manieră involuntară prin dilatarea pupilei
(ceea ce ne atrage, ne place, provoacă o dilatare a pupilelor).
 2. Comunicarea nonverbală

2. Spaţiul personal

distanţa optimă pentru conversaţie este de 1,5 m – în spaţiul

european şi nord-american
prietenii intimi - distanţa este de 0,5 m
prietenii ocazionali - distanţa este între 1 şi 1,5 m
cei care se întâlnesc întâmplător – distanţa este între 1,5 şi 4 m
la întâlniri publice – persoanele preferă un spaţiu personal de cca.
4m

Ceea ce încercăm să ascundem prin cuvinte ne trădează

prin gesturi.
2. Comunicarea nonverbală
 3. Limbă şi limbaj

Limba este un sistem complex de semne, simboluri şi reguli

gramaticale.
este instrumentul de bază al comunicării interumane
comunicarea cu ajutorul limbii naturale (limba maternă a fiecăruia
dintre noi) se desfăşoară în cadrul limbajului
Limbajul este activitatea de comunicare interumană prin intermediul
limbii.
aspectul psihologic al limbajului este vorbirea
vorbirea se achiziţionează pornind de la un suport neurofiziologic
înnăscut
procesul vorbirii este coordonat de regulile gramaticale care se
asimilează odată cu însuşirea limbii
comunicarea verbală se realizează cu ajutorul limbii este o
comunicare simbolică
cuvintele simbolizează: obiecte, imagini, persoane, situaţii
prin cuvânt: reflectăm, medităm, dialogăm cu noi înşine într-un plan al
limbajului intern
Limbajul este instrumentul cel mai important al gândirii şi al conştiinţei.
 3. Limbă şi limbaj

Frecvenţa de utilizare a cuvintelor într-o limbă este un indicator important

pentru diferite domenii de aplicaţie (ex.telecomunicaţiile).
cuvintele cu frecvenţa cea mai mare: de, sau, care, şi, a fi, a avea, eu, tu,
el, ea.
,,Legea efortului minim”
a fost formulată de George Kingsley Zipf, lingvist şi filolog american
(1902-1950)
existenţa unei relaţii inverse între frecvenţa şi lungimea cuvintelor:
 cuvintele monosilabice – au o frecvenţă de 50%
 cuvintele cu două silabe – au o frecvenţă de 30%
 cuvintele cu trei silabe – au o frecvenţă de 13%
în comunicare primează ,,legea efortului minim”: cuvintele cele mai
frecvente sunt cele mai scurte.
în limbajul cotidian este evidenţiată prin folosirea cuvintelor prescurtate
(ex. ,,profu”, ,,mate”, ,,psiho” etc.)

Unii autori vorbesc despre un ,,nou limbaj” al SMS-urilor care riscă să

afecteze vorbirea tinerilor.
 4. Geneza limbajului (Însuşirea limbajului)
Limbajul este condiţionat social-istoric şi cultural.
1.Behaviorism (Teoria comportamentului)

Limbajul este învăţat ca o deprindere; se bazează pe principiul condiţionării:

- mai întâi învăţăm să vorbim fiind recompensaţi, pentru ca apoi, prin
repetiţii consecutive să se ajungă la vorbirea adultului.
- aspectul psihologic al limbajului este vorbirea
Vorbirea este o formă de comportament (reprezentanţii behaviorismului nu
explică rapiditatea cu care copilul învaţă să vorbească şi nici de ce structurile
gramaticale de bază sunt prezente în majoritatea limbilor vorbite).
2. N. Chomsky (1928-) , psiholingvist şi filosof american (Teoriile nativiste-
înnăscute)
există o ,,gramatică universală” ce se află la baza tuturor limbilor
copiii învaţă să vorbească auzindu-i pe alţii în baza unor mecanisme
înnăscute
Limbajul este o capacitate înnăscută a fiinţei umane şi poate fi însuşit într-o
perioadă optimă situată înainte de pubertate.
-susţine ideea moştenirii mecanismului de deprindere a limbajului
Factori în geneza limbajului:
nevoia oamenilor de a comunica
solicitările tot mai complexe ale mediului ambiant
raporturile sociale tot mai extinse
 5. Funcţiile limbajului

1. Funcţia de comunicare
• cea mai importantă
• se transmite un mesaj care are un anumit conţinut
• conţinuturile limbajului: informaţional (imagini, descrieri, concepte, teorii, idei)
emoţional (transmiterea unor trăiri afective prin exprimarea emoţiilor şi
impulsurilor; descărcare a unor tensiuni, frustrări)

2. Funcţia cognitivă
• exprimă legătura limbajului cu gândirea
• limbajul şi gândirea sunt inseparabile şi se dezvoltă, se susţin şi se
întemeiază reciproc
3. Funcţia reglatorie
• se poate realiza prin mijloacele limbajului intern
• o formă aparte de exercitare a acestei funcţii este persuasiunea – se
urmăreşte modificarea conduitei altuia
• persuasiunea este folosită în tehnicile de manipulare a opiniei publice
sau în cele de psihoterapie
 6. Importanţa limbajului

este un ax al sistemului psihic uman care face

posibil fenomenul de conştiinţă

raporturile conştiente, voluntare ale omului cu

lumea, dezvoltarea conştiinţei de sine sunt
posibile datorită limbajului

prin limbaj dialogăm cu noi înşine şi cu lumea

 7. Formele limbajului
1. Limbajul extern: limbajul oral şi limbajul scris
 Limbajul oral:
- adresativ şi contextual
- canalul de comunicare este auditiv şi se poate realiza faţă - în faţă
sau prin mijloacele audio-video
- are un grad ridicat de libertate
- variate mijloace de expresivitate: intonaţia, accentul, pantomimica,
gestica
- forme:dialogul, monologul
 Limbajul scris:
- inseparabil de citit
- impune reguli mult mai stricte decât limbajul oral
- mijloace de expresivitate riguros stabilite
- este coordonat din interior prin limbajul intern şi gândire
2. Limbajul intern
 se desfăşoară într-un plan intern ca vorbire cu sine
 este un limbaj comprimat, condensat şi focalizat pe acţiuni, pe idei,
pe înţelesuri
 constituie instrumentul de lucru al gândirii
 BARIERELE COMUNICAŢIONALE

1. Bariere de receptare – educația

receptorului, atitudinile și valorile receptorului,
nevoile și așteptările receptorului
2. Bariere de înțelegere – probleme legate de
limba utilizată, abililitatea receptorului de a asculta,
distanța de comunicare
3. Bariere de acceptare – prejudecăți,
conflicte personale între E si R
 BARIERE ÎN COMUNICAREA EFICIENTĂ
 Tendința de a judeca, de a aproba sau nu părerile
interlocutorului.(Ești un naiv că ai facut…Ești singurul vinovat
pentru dezastrul în care te afli…)
 Oferirea de soluții, sfaturi; punerea de întrebări cu o nota
evaluativă, autoritară.(Daca aș fi in locul tău…Asta este foarte
ușor de rezolvat.În primul rând trebuie să…)
 Recurgerea la ordine.(Predă lucrarea imediat!…Pentru că eu
așa am spus!…)
 Folosirea amenințărilor (Încetează imediat sau…Vei suporta singur
consecințele…)
 Moralizarea (Ar fi cea mai mare greseală din partea ta sa…Ar trebui
să-ți ceri scuze de la el…)
 Evitarea abordării unor probleme importante.(Nu te mai gândi la
ce s-a întâmplat…Mai bine să vorbim despre…)
 Impunerea unor argumente logice proprii.(ignorarea
sentimentelor și nevoilor celeilalte persoane: Uite cum stau lucrurile:
dacă nu mergeai la stomatolog, ai fi putut merge in excursie..)
ASERTIVITATEA
ASERTIVITATEA

 este abilitatea de a ne exprima

emoțiile și convingerile fără a
afecta și ataca drepturile
celorlalți.
Asertivitatea este opusă

 Pasivității ( răspunsul unei persoane

care încearcă să evite conflictele,
confruntările; dorește ca toată lumea să
fie mulțumită, făra a ține cont de
propriile dorințe)
 Agresivității
COMUNICAREA ASERTIVĂ
 S-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare
eficientă la situații conflictuale interpersonale.
 Lipsa asertivității  sursa de inadecvare socială.
Asertivitatea = rezultatul unui set de atitudini si
comportamente învățate cu consecințe pe termen
lung:
 îmbunătățirea relațiilor sociale
 dezvoltarea încrederii în sine
 respectarea drepturilor personale
 formarea unui stil de viață sănătos
 îmbunătățirea abilităților de luare de decizii
responsabile
 managementul conflictelor
CONSECINȚE ALE COMPORTAMENTELOR
ASERTIVE, PASIVE ȘI AGRESIVE

PASIV ASERTIV AGRESIV

Problema Problema Problema

este este este
evitată. discutată. atacată.
CONSECINTE ALE COMPORTAMENTELOR
ASERTIVE, PASIVE ȘI AGRESIVE

PASIV ASERTIV AGRESIV

Drepturile Drepturile Drepturile

tale sunt tale sunt tale sunt
ignorate. susținute. susținute
fără a ține
cont de
drepturile
celorlalți.
CONSECINȚE ALE COMPORTAMENTELOR
ASERTIVE, PASIVE ȘI AGRESIVE

PASIV ASERTIV AGRESIV

Îi lași pe Îți alegi tu Îți alegi

ceilalți să activitatea. activitatea
aleagă în ta și pe a
locul tău. celorlalți.
 CONSECINȚE ALE COMPORTAMENTELOR
ASERTIVE, PASIVE ȘI AGRESIVE

PASIV ASERTIV AGRESIV

Neîncredere. Încredere în Ostil,

sine. blamează,
acuză.
 •1.Limbajul responsabilităţii
-componente:1.descrierea comportamentului (ex.,,când nu dai un telefon acasă,,
,,când nu respecţi regula,,)
2.exprimarea propriilor emoţii şi sentimente ca şi consecinţă a
comportamentului interlocutorului (ex.,,...mă îngrijorez că s-a
întâmplat ceva cu tine...,,, ,,mă
supără când...,,)
3.formularea consecinţelor comportamentului asupra propriei
persoane (ex.,,...pentru că nu ştiu unde ai
putea fi,, ; ,,pentru că nu-mi place
să nu respectăm regulile,,)
• Mesajele la persoana I(limbajul responsabilităţii) sunt focalizate pe ceea ce simte
persoana care comunică şi pe comportamentul interlocutorului. Efect previn reacţiile
defensive în comunicare.
•Exemplu:,,Nu m-am simţit foarte bine în ultimul timp(consecinţa)pentru că am
petrecut puţin timp împreună(comportamentul). Sunt nemulţumit.(emoţia)
•2. Explorarea alternativelor
•3. Exprimarea emoţională
 Vorbim despre un conflict atunci când:
-două sau mai multe persoane au interese diferite într-o situaţie;
-aceste interese sunt contradictorii şi împiedică comunicarea adecvată
între acele persoane.

•Rezolvarea eficientă a conflictului •Situaţia conflictuală nu este rezolvată în

aspecte pozitive mod satisfăcător efecte negative
•creşte motivaţia pentru schimbare •scade implicarea în activitate

•dezvoltă creativitatea •polarizează poziţiile şi duce la formarea de

coaliţii
•îmbunătăţeşte identificarea •scade sentimentul de încredere în sine
problemelor şi a soluţiilor
•creşte coeziunea grupului după •duce la dificultăţi: de relaţionare şi în luarea
soluţionarea lui deciziilor
•oferă o oportunitate de cunoaştere şi •dileme morale
dezvoltare de deprinderi