Comunicarea orala sau verbala.

1)
Esenta, specificul si avantajele comunicarii orale.
2)
Cultura vorbirii, normele fundamentale.
3)
Formele de baza ale comunicarii orale
(monologul,dialogul, discursul public).
4)
Stiluri de vorbire, ascultarea activa.
5)
Arta de a pune intrebari.
Initial omul comunica in felul sau cu natura, o percepea
ca ceva viu. Iar mai tarziu largindusi experienta de veata
comunica cu semenii sai, la inceput nonverbal prin tot
felul de semne pe care lea inventat apoi desene sau
picturi, apare scrisul pictografic. Si mai tarziu aceste
semne au prins a fi citite, rostite, intelese, apare scrisul
alfabetic cand semnele au si o anumite articulatie,
pronuntie. Comunicarea in scris asigura conservarea
cunostintelor practicii, experientelor, retrairilor, apar
invataturile, testamentele, cartile pina sa ajuns la ceea ce
avem acum. Practit internetul a absorbit totul : literatura,
arta, stiinta, invatamintul si totuna cu totate avantajele
internetului rolul comunicarii si scrise si orale nu-si pierd
rolul si importanta. Un rol important in comunicarea si
scrisa si verbala il are limba, in care se realizeaza
comunicarea. Anume limba asigura fluiditatea sau
coerenta, logica procesului de comunicare. Nu mai putin
importanta sunt intelesurile pe care le poarta fiecare
cuvant sau constructie lingvistica. In comunicarea verbala
exprimata oral existsa si se manifesta aspecte care
nuanteaza mesajul sonorizat sau verbalizat si care la
nivelul intelegerii sau interpretarii ii pot chear schimba
sensul, tonul sau intonatie, frecventa, volumul si altele.
Tonul trebuie sa fie adecvat mesajului. El poate fi neutru,
grav daca este implicat un fapt important, voios daca
transmite o veste buna, exclamativ, interogativ si multe
altele. Tonul este intotdeauna insotit de frecventa cu care
se succed cuvintele si care corespunde starii de spirit a
emitatorului sau de volumul vocii. Spre exemplu la o

ceremonie, la o comemorare predomina tonul grav, vocea

scazuta, cuvintele pronuntate rar. La o petrecere tonul
este vesel, frecventa marita a cuvintelor iar volumul vocii
ridicat, astfel si alte aspecte se raspfing asupra eficientei
comunicarii. Ele o pot spori sau diminua in dependenta de
context si de corespunderea continutului mesajului
transmis. Comunicologii disting 4 tipuri de activitate
verbala : ascultarea 45%, vorbirea 30%, scrisul 9%, cititul
16%. Ascultarea poate fi pasiva si activa. Comunicarea
orala include 5 feluri de arte : arta de a vorbi; arta de a
scrie; arta de a tacea; arta de a asculta; arta de a
actiona. Comunicarea verbala este specifica umana si se
realizeaza prin cuvant care poate fi sonorizat sau scris.
Comunicarea verbala este asistata de cea paraverbala si
de cea nonverbala. Cea paraverbala include acele insusiri
vocale care insotesc cuvantul : vocea, intensitatea,
tembrul, ritmul, intonatia, pauzele etc. Cea nonverbala
este nu altceva decat limbajul corpului, noi mai multe
spunem prin felul de a fi. Vom observa ca in cadrul
formelor de comunicare are incarcatura sa comunicatica
si tacerea. Formele verbale, paraverbale si nonverbale se
interconditioneaza si se completeaza si se sprijina
reciproc. In orice comunicare predominant verbala
celelalte doua o completeaza formind un intreg bine
structurat complex si conergent. Avantaje ale comunicarii
verbale se considera : 1) comunicarea verbale permite
transmiterea unui continut complex. 2) sistemul de
informatii transmis poate fi logic, structurat, sistematizat
si exprimat intrun limbaj select sau elevat. 3) El pune in
evidenta capacitatea de ghindire si creativitate umana fie
a emitatorului, a receptorilor si in sfirsit ea se poate
realiza in diferite moduri in limbaj oral monlog sau dialog;
in limbaj scris, si in limbaj intern. Limbajul intern adica
vorbirea cu sine si pentru sine este vazuta si apreciata de
comunicologi ca un maxim de economicitate, folosind
prescurtati, abriviaturi, condensari, substituit cuvintele cu

simboluri, imagini. Dupa viteza acest limbaj depaseste ce

cel al vorbirii. Comunicarea orala sau verbala presupune
numaidecat concentrare, ascultare atenta si rabdatoare,
intelegere inclusiv amestec sau interventie a
interlocutorului cu tact. Sunt multe reguli ale comunicarii
verbale. In comunicarea verbala este cazul sa atingem
doar acele teme care sunt apropiate interlocutorului.
Gesticularea peste masura nu este indicata, cuvintele
trebuie sa cucereasca atentia interlocutorului; jargoanele
trebuie evitate; gluma si bancul trebuie sa fie la locul lor.
Factori nocivi ai culturii vorbirii se considera graba sau
stilul grabit, stresat, erabdator, agitat, nervos, intolerant,
care il face uneori sa nusi asculte interlocutorul, sal
intrerupa brusc, sa se plictiseasca, crezind ca stie deja ce
va spune interlocutorul. In comunicarea verbala inainte
de a aborda un oarecare subiect este absolut necesar sa
ne pregatim minutios, solid, sa avem variante de rezerva
pentru orice situatii care pot aparea. Nivelul scazut al
culturii vorbirii este conditionat uneori de faptul ca unii
din participanti crede ca opinia sa este cea mai corecta,
cea mai indicata. Sint destul de dese cauzele cand se
vorbeste in cor. Daca vorbim despre comunicarea verbala
ea include in calitate de componente ale calitatii
urmatoarele : claritatea exprimarea clara a ideilor;
acuratetea expresii su cuvinte exacte,fapte corecte dar
nu scorniri; impatia cunoasterea sentimentelor altuia;
sinceritatea; pozitia corpului; ortoepia pronuntia, dictia;
calitatile vocale; mecanismele vorbirii. Formele de baza
ale comunicarii orale se considera monologul, dialogul si
discursul public. Este stiut ca orice comnicare include
implicarea ca minim a doua persoane. Comunicarea intr-o
singura directie este menologul, o vorbire neintrerupta
care nu ofera posibilitatea de a da intrebari. Dialogul este
convorbirea intre doua sau mai multe persoane. In cadrul
comunicarii dialogate participantii isi au rolul lor si lantul
mesajului nu intotdeauna poate fi programat, se pot

produce devieri de optica, asta necesita de la participanti

o atentie deosebita daca vor sa ajunga la o anumite
solutie. Vorbind despre dialog ca forma de comunicare
orala specialistii in astfel de materie recomante 1) asculta
; 2) nu pune prea multe intrebari; 3) fii in concordanta cu
ceea ce spui; 4) nu mormai; 5) nu intrerupe pe cel care
vorbeste; 6) nu insista mereu sa ai dreptate. 7) nu vorbi
despre subiecte negative sau ciudate. 8) nu fi plicitsitor.
9) nu oferi nimik in schimb. 10) sa nu fii absolut
aromat,placut, asta presupune a fi flexibil, a fi in stare a
trece de la serios la amuzant, de la amuzant la ironic, de
la iron la sumbru si inapoi. O forma a comunicarii verbale
este iesirea publica sau discursul public. Arta de a da
intrebari, presupune ca participantul comunicarii a fost un
ascultator activ, a urmarit mersul, derularea mesajului si
poate adresa anumite intrebari emitatorului. Intrebarile
de regula se impart in doua tipuri : intrebari deschise
cele care ofera posibiltatea obtinerea unor raspnsuri
imediate si care pot oferi informatii suplimentare. Aceste
intrebari stimuleaza dezvoltarea comunicarii intre cel care
pune intrebarea si interlocutor (de ce ? cand ? unde?
Cine? etc). Intrebari inchise sunt considerate acele
intrebari care ajute a limita discutia in caz ca fie
emitatorul nu dispune de prea mult timp sau
interlocutorul vorbeste prea mult. De asemnea se disting
intrebari generale, pe care le mai numesc intrebari de
stabilire a contactului. Intrebarile generale au ca scop
mentinerea unei atmosfere distinse, orientarea spre un
subiect care intereseaza. Exista si altfel de intrebari
intrebari de opinie, intrebari de relansare, intrebari de
control si altele dar care intrun fel sau altul se inscriu in
cele doua tipuri.