Filozofia ca stiinta. Obiectul ei de studiu si funcitiile ei.
Filozofia a parcurs o cale lunga de dezvoltare. Ea apare concomitent in
3 centre culturale: grecia, india si china. Pentru prima data termenul de filozofie il utilizeaza pitagora. Pitagora s-a numit pe sine iubitor de intelepciune. Socrate considera ca filozofia este o stiinta indreptata catre om "cunoastete pe tine insuti" - maxima lui. Socrate spunea ca omul se naste bun. Socrate afirma ca raul apare din ignoranta si din necunoastere. Platon afirma ca filozofia este un dar dat oamenilor de catre zei. Aristotel afirma ca filozofia este stiinta stiintelor. Hegel afirma ca filozofia este floarea cea mai inalta a omiculturii si este regina stiintelor. Filozofia este o stiinta general teoretica care studiaza principiile fundamentale ale existentei prin intermediul careia lumea este interpretata ca un tot intreg. Obiectul de studiu al filozofiei are un caracter istoric. Modurile de interpretare sunt diferite de la o etapa istorica la alta pe cind principiile ramin mereu aceleasi. Principiile fundamentale ale filozofiei: 1) Principiul unicitatii lumii - lumea e unica si nu exista nimic identic cu ea, doar asemanator. 2) Principiul unitatii lumii - lumea si tot ce exista se manifesta ca un tot intreg. 3) Principiul dezvoltarii - lumea si tot ce exista in ea este supusa dupa principiul dezvoltarii. 4) Principiul unitatii contrariilor - lumea si tot ce exista in ea se manifesta ca o unitate a contrariilor, nu exista unitate fara contrarii. 5) Principiul idealitatii - lumea si tot ce exista in ea se dezvolta dupa principiul idealitatii. "Si la inceput a fost cuvintul" 6) Principiul materialitatii - tot ce exista in lume se manifesta material: big ban, teoria lui darvin. Filozofia are mai multe notiuni teoretice si abstracte care se numesc categorii filosofice. Cele mai importante sunt: 1) Existenta -*pentru acasa de adus definitia* 2) Nonexistenta 3) Spiritul 4) Sufletul 5) Constiinta
Filozofia are mai multe domenii care o reprezinta.
Unul din ele este ontologia - provine de la "ontos" si "locos" - teoria despre existenta. Un alt domeniu Gnoseologia - teoria despre cunoastere. Axiologia - teoria valorilor. Praxiologia - teoria practicii. Atropologia - teoria ce studiaza omul. Filozofia are mai multe metode de cercetare cit si de interpretare a lumii. Cele mai cunoscute: metafizica si dialectica. Metafizica - Aristotel. Ceea ce este dupa (dincolo) de natura. Ceea ce nu putem vedea ci doar gindi. Este o interpretare a lumii pe baza unor idei care trateaza lumea in mod izolat si nu admite dezvoltare, transformare explicind totul prin prisma unei forte supranaturale. Dialectica. Provine din greaca "dialecticos" - dialog. Este opusa metafizicii si interpreteaza lumea in permanenta miscare, dezvoltare, transformare. Filozofia are mai multe functii pe care le foloseste. 1) Functia metodologica - aceasta metoda traseaza caile generale de actiune fundamentind teoretic metodele principale de cercetare pentr diferite stiinte. 2) Functia conceptuala - constituie un sistem de idei inchegate, notiuni, teorii determinate referitor la realitate. 3) Funcia gnosiologica - abordeaza problemele recunoasterii formeaza viziuni asupra omului, lumii si societatii 4) Functia ontologica - care merge alaturi de cea axiologica, propune diferite criterii despre existenta si in acelasi timp aplicarea in practica a diferitor valori. Problema fundamentala a filozofiei si aspectele ei. Principalele probleme ale filozofiei sunt: originea omului si locul lui in natura, universul si originea lui, moartea, fericirea toate aceste probleme in ultima instata se reduc la o singura problema fundamentala a filozofiei. Marea problema este raportul dintre materie si constiinta, dintre gindire si existenta dintre lumea obiectiva si cea subiectiva. Aceasta problema are doua laturi. Prima latura se refera la raportul dintre materie si constriinta, ea incearca sa raspunda la intrebarea: Ce a fost primul? Materia sau constiinta? Latura a doua se
refera la raportul dintre gindire si existenta. La raportul dintre lumea
obiectiva si cea subiectiva. La aceasta intrebare filozofia incearca sa explice prin prisma a doua aspecte. 1) ontologic 2) gnoseologic. Gindirea este lumea subiectiva si are un aspect gnosiologic. Existenta este lumea obiectiva si are un aspect ontologic. La intrebarea ce este primordial in lume, materia sau constiinta, dupa modul de solutionarea avem doua concepte: 1) Materialist 2) Idealist Materialist considera ca materia este factorul primar pe cind constiinta spiritul este factorul secundar. Materia este vesnica gindirea apare la o etapa a materiei. Idealismul este curent opus materialist, considera ca lumea este de natura ideala. Afirma ca gindirea este factorul prim iar materia este factorul secundar. In filozofie sint considerate doua feluri de idealism. Primul este idealismul obiectiv care desemneaza un mod de existenta sinestatator, independent de gindire, considera ca lumea este creata de o contiinta obiectiva care exista in afara omului. Idealist subiectiv ceea ce depinde de gindire, considera ca lumea este creata de constiinta omului individual, de subiectul cunoasterii.