PRODUSUL

TURISTIC
 Concepte şi definiţii de bază
Patrimoniul turistic

 Potenţialul turistic (natural şi antropic)

 Infrastructură (generală şi turistică)

 Structuri turistice (baza tehnico-

materială a turismului).
 Patrimoniul turistic

Potenţialul turistic Infrastructură Structuri turistice

Natural Antropic Generală Turistică

-Reţeaua de transport - Reţeaua de - Structuri de primire

comunicaţii; transport pe cablu (hoteluri, moteluri,
-Reţeaua tehnico- în staţiuni montane cabane, vile);
sanitară (alimentare şi pârtie de schi; - Structuri pentru
cu apă, energie - Grupuri servirea mesei
electrică şi termică); administrative (restaurante,
-Reţeaua edilitar- gospodăreşti; autoservire);
urbană (construcţii, - Reţeaua tehnico- - Structuri agrement
pietonală); sanitară pentru (cluburi agrement,
-Reţeaua comercială staţiuni turistice şi cazinouri);
şi prestări servicii; obiective - Structuri tratament
-Reţeaua distractive; balnear;
administrativă şi de - Căi de - Structuri de transport
asigurare a populaţiei. comunicaţie. turistic.
 Potenţialul turistic natural
Totalitatea resurselor turistice pe
care le oferă cadrul natural prin
componentele sale fizico-
geografice (relief, climă,
hidrografie, faună, floră) inclusiv
caracteristici modificate sau
amenajări ale acestora.
 POTENTIAL TURISTIC
NATURAL

RELIEF ŞI CLIMA HIDRO- VEGETAŢIA FAUNA NATURA

GEOLOGIE Tempera- GRAFIA Tipuri de Fond OCRO-
Trepte şi forme tura aerului Ape freatice, pǎduri; florǎ cinegetic TITA
de relief; peisaj şi a apei; ape minerale, specificǎ, (vînat cu pǎr Parcuri
geomorfologic; precipitaţii râuri, lacuri plante şi pene); naţionale,
forme bizare de lichide; naturale ierboase; fond Monu-
relief şi structuri stratul de (inclusiv curiozitǎţi piscicol; mente
geologice; zǎpadǎ; terapeutice) floristice; pǎduri specii Rezervaţii
monumente ale durata de şi antropice; de interes faunistice naturale
naturii. strǎlucire a Marea social. ocrotite;
soarelui, tip Neagrǎ şi rezervaţii
de climat. Delta Dunǎrii ştiinţifice.
 Potenţialul antropic

Totalitatea resurselor turistice rezultate

ale creaţiei umane din punct de vedere
cultural - istoric şi tehnico -economic
din cadrul unui teritoriu sau al unei
aşezări umane considerate ca având
valoare turistică sau constituind bază
de existenţă pentru turism.
 POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC

CULTURAL - ISTORIC TEHNICO – ECONOMIC

SOCIO - DEMOGRAFIC

VESTIGII, LOCURI ETNOGRAFIE ŞI

ŞI MONUMENTE FOLCLOR
ISTORICE

*monu- *monu- Monu

*vestigii mente
*arhi- *cre- *mu- Mani- *muzee şi *hidro- *ferme *centre *popu-laţia
mente
arheolo-
istorice si istorice, -men- tec- aţie zee festǎri case tehnice: şi pen- artizanale şi
gice;
*cetǎţi de artǎ de te şi turǎ şi artisti- etno- popu- memo- - baraje, siuni şi aşezǎrile
cu arhitec-
dacice,
turǎ şi de
locuri tehni- cǎ grafice; lare riale; lacuri, agrotu- meşteşu- umane:
greceşti, valoare
de artǎ istori- cǎ popu- tradi- instituţii poduri, ristice; gǎreşti; rurale,
romane,
medie- unicat; plasticǎ; ce; popu- larǎ; tionale de culturǎ canale, *instituţii urbane;
vale; larǎ; şi artǎ; hidrocen sociale;
-trale;
 Infrastructura

• infrastructura generală

• infrastructura turistică.
 Infrastructura generală
• Reţeaua de transport comunicaţii;
• Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu
apă, energie electrică şi termică);
• Reţeaua edilitar-urbană (construcţii,
pietonală);
• Reţeaua comercială şi prestări servicii;
• Reţeaua administrativă şi de asigurare a
populaţiei.
 Infrastructura turistică
• Reţeaua de transport pe cablu în
staţiuni montane şi pârtie de schi;
• Grupuri administrative gospodăreşti;
• Reţeaua tehnico-sanitară pentru
staţiuni turistice şi obiective
distractive;
• Căi de comunicaţie.
 Structurile turistice
Totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte turismul pentru
realizarea funcţiilor şi obiectivelor sale economico-sociale

1.Structuri de primire (hoteluri, moteluri, cabane, vile);

2.Structuri pentru servirea mesei (restaurante,
autoservire);
3.Structuri agrement (cluburi agrement, cazinouri);
4.Structuri tratament balnear;
5.Structuri de transport turistic
 Mediul înconjurător

Totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi

de oameni care în strânsă interacţiune
asigură menţinerea de echilibrului ecologic
determinând condiţii de viaţă pentru om şi
de dezvoltare a societăţii.
 Mediul înconjurător
Componente
Natural, cu două elemente:
• Abiotice (aerul, apa, solul, subsolul, relieful);
• Biotice (vegetaţia şi fauna).
Antropice, cu elemente introduse de om prin
activităţile sale complexe surselor turistice
(regională şi naţională), precum şi evaluarea
acestora.
 Resurse turistice

Nu sunt resurse turistice în sine

ci doar resurse exploatabile şi
utilizabile în condiţii tehnologice
şi economice date.
 Clasificarea resurselor
• Resurse naturale: climat favorabil unui anumit tip de turism,
topografia care crează peisajul montan, coline, lacuri sau
plaje, floră, faună.
• Resurse socio-culturale: manifestări artistice, festivaluri de
muzică, concerte internaţionale, expoziţii, reuniuni literare şi
culturale internaţionale, manifestări sportive, tehnice şi
ştiinţifice, oraşe moderne, locuri arheologice şi istorice.
• Resurse cu caracter economic: uzine, centre tehnice, dar şi
condiţii economice favorabile achiziţionării de bunuri şi servicii
la preţuri joase, fie pentru că preţul vieţii este scăzut fie din
cauza condiţiilor de schimb favorabile. Utilizarea acestor
resurse comportă punerea în evidenţă a caracteristicilor lor. O
resursă nu are interes decât în funcţie de atracţia pe care o
poate executa asupra turistului. Atracţia este mai întâi socială
cu este cazul marilor oraşe, iar ea poate decurge din raritatea
şi originalitatea resursei sau datorită permanenţei resursei.
 Elementele componente ale
produsului turistic
1. Facilităţi de acces – care sunt în relaţie
cu modul de transport care îl va utiliza
turistul pentru a ajunge la destinaţia
aleasă. Acestea se evaluează mai mult
în funcţie de accesibilitatea lor
economică decât în funcţie de distanţa
fizică.
Elementele componente ale
produsului turistic

2. Patrimoniul resurselor naturale,

culturale, artistice, istorice,
tehnologice care tind să atragă
turistul şi să îl determine să
călătorească.
 Elementele componente ale
produsului turistic

3. Echipamentul – care mai rar

motivează călătoria, dar care
lipsind, restricţionează această
călătorie: de cazare, refacere,
distracţie, sportive.
Elementele componente ale
produsului turistic

• A – cces
• P – atrimoniu
• E – chipament
Clasificarea resurselor
propusă de Organizaţia
Mondială a Turismului
patrimoniul natural;
patrimoniul energetic;
patrimoniul uman (mărimea, densitatea, mobilitatea populaţiei şi celelalte
caracteristici demografice, condiţiile de viaţă, opiniile şi mentalităţile
populaţiei în raport cu fenomenul turistic, elementele culturale, numărul de
persoane ocupate în turism, nivelul de educaţie şi de pregătire profesională
a acestora, etc.);
aspecte instituţionale, politice, juridice şi administrative (sistemul de
acorduri internaţionale vizând circulaţia turistică, regimul vizelor, măsurile
de protecţie a patrimoniului turistic şi a mediului, modul de eliberare a
licenţelor în turism, etc.);
aspecte sociale (structura socială a populaţiei, participarea populaţiei la
democraţia naţională, mărimea şi structura timpului liber, nivelul de
educaţie şi de sănătate, etc.);
elementele de infrastructură, echipamentele şi serviciile destinate
petrecerii timpului liber;
activităţile economice şi financiare, legate direct sau indirect de turism.
Elemente constitutive de bază
• spaţiul geografic;
• fenomenele naturale;
• aşezările umane;
• ambianţa şi animarea.

Elemente dobândite (create)

elemente antropice;
amenajarea teritoriului;
echipamente colective;
echipamente de cazare;
servicii publice;
servicii private;
infrastructura de transport;
alimentaţia.
 Spaţiul geografic
• Este unul din factorii cei mai importanţi pentru că
pe baza lui sunt create sau există destinaţiile
turistice.
• Spaţiul poate fi virgin sau deja locuit. Dar spaţiul
în sine nu are valoare proprie suficientă care să
declanşeze interesul turistic. Această valorizare
rezultă din combinarea lui cu elementele de mediu,
de care de fapt nici nu poate fi separat.
• În foarte multe cazuri frumuseţea locului, a
spaţiului combinată cu cea a mediului ambiental
apropiat a constituit elementul de bază în
conturarea unui produs turistic.
 Fenomenele naturale
• Mediul este în principiu acelaşi pentru multe spaţii turistice.
În realitate, două sau mai multe spaţii montane, de exemplu,
nu sunt identice între ele datorită unor elemente specifice
care ţin de relief, eologie, hidrografie, climă, vegetaţie,
faună.
• Din punct de vedere al reliefului nu există „copii” ale unor
forme decât în cazuri foarte rare.
• Fenomenele geologice petrecute de-a lungul istoriei
Pământului, bine caracterizate şi cunoscute, deşi au avut loc
în mai multe zone, nu au dus la rezultate identice. De
asemenea, structura rocilor este diferită, astfel că de multe
ori acţiunea apelor şi a vânturilor a dus la evoluţii diferite a
spaţiului natural în general şi a celui montan, în special.
• În unele cazuri însăşi această acţiune a dus la apariţia unor
forme de relief ce relief ce reprezintă atracţii turistice
deosebite, etc.
 Climatul şi altitudinea
Influenţează alegerea turistului. Pentru
locuitorii din zonele unde predomină
vremea închisă, ceaţa, ploaia, în
general din nord, soarele, lumina,
căldura reprezintă necesităţi fiziologice.
La fel se petrec lucrurile şi cu spaţiile
montane înalte, unde oamenii caută o
atmosferă de linişte, o natură intactă şi
aer curat, care lipsesc în aglomeraţiile
urbane din care provin.
 Vegetaţia
• Este un element de decor care ameliorează
calitatea unor forme de relief, dar în acelaşi
timp, prin varietatea speciilor şi combinaţiilor
constituie un element de atracţie suficient în
multe cazuri să motiveze turiştii.
• De asemenea, variaţiile în funcţie de
anotimpuri constituie motive pentru a reveni
în aceleaşi locuri.
 Fauna
Este atractivă din mai multe puncte de vedere.
• Unul dintre acestea ar fi faptul că există forme de
turism care se bazează pe un anumit fond de specii:
turism pentru vânătoare, turism pentru pescuit.
• Cunoaşterea speciilor la locul şi în mediul care
trăiesc, fie că acesta este protejat şi bine delimitat în
rezervaţii, fie că nu, constituie unul din motivele
principale ale turismului internaţional.
• Fauna poate constitui un element de atracţie şi în
afara mediului obişnuit prin crearea unor spaţii
artificiale, aproximativ asemănătoare, în parcuri şi
grădini zoologice.
Fie din motive naturale, fie datorită acţiunii umane, multe din
speciile vegetale şi animale sunt în pericol de a dispare definitiv
sau din anumite locuri în care ele există în mod obişnuit. De
asemenea, apele, relieful şi chiar climatul pot fi afectate de
acţiunea brutală a oamenilor: prin defrişări masive, contaminări
ale solului, incendieri, construirea de baraje sau căi de
comunicaţie, aflux mare de persoane.
Nu este vorba numai de o problemă de protecţie a mediului, ci şi
de dispariţia activităţilor turistice din zonele afectate, care vor fi
tot mai mult ocolite şi în final evitate de turişti.
Din aceste motive guvernele au căutat să rezolve această
problemă prin ocrotirea prin lege a unor spaţii protejate sub
toate aspectele. Astfel au apărut marile parcuri şi rezervaţii
naturale în care acţiunile umane au loc sub un control strict şi
restricţionat.
Datorită cumulului de elemente de relief, floră, faună bine
păstrate şi uşor de găsit, ele reprezintă importante zone de
atracţie turistică.
 Aşezările umane
• În interiorul şi /sau împrejurimile a numeroase localităţi s-au dezvoltat
produse turistice, fie în sensul cel mai larg al lor (staţiuni turistice), fie
ceva mai restrânse, legate de produse la temă (natură, sport,
agrement).
• De cele mai multe ori, dezvoltarea turistică este o opţiune locală.
Pentru comunităţile respective turismul este o sursă de locuri de
muncă şi de venituri de bază sau suplimentare nu numai pentru omul
obişnuit, ci şi pentru bugetul instituţiilor locale.
• Sunt stimulate sau apar activităţi noi legate de artizanat, exploatarea
agricolă, echipamente şi amenajări turistice, construcţii, etc.
• Astăzi, în numeroase ţări din lume, turismul este considerat ca
suportul principal al dezvoltării locale durabile.
• Turismul favorizează un schimb social între populaţia care se
deplasează de la domiciliul ei şi populaţia indigenă. În general, aceste
două populaţii au moduri de viaţă şi culturi diferite. Contactul dintre
aceste două populaţii poate fi o sursă de conflict.
• Atitudinea populaţiei indigene influenţează puternic percepţia pe care
vizitatorii o vor avea asupra produsului turistic. Ea este o dimensiune
esenţială a produsului turistic şi nu poate fi neglijată.
 Ambianţa şi animaţia locală
• Într-o oarecare măsură aceasta depinde de relaţiile dintre
populaţia primitoare şi turişti, dar există şi alte elemente care
trebuie luate în considerare.
• În final percepţia ambianţei este rezultatul unui cumul de factori
care ţin de toate componentele produsului turistic: transport,
cazare, alimentaţie, agrement.
• De multe ori, turistul este satisfăcut sau nu în funcţie de „cum
simte” el „grija” pe care i-o acordă factorii implicaţi în
operaţionalizarea produsului turistic.
• Animarea are drept scop destinderea fizică şi psihică, dar şi
facilitarea contactelor reciproce şi ameliorarea relaţiilor
sociale. Ea se referă la cinci componente luate separat sau
împreună: aventură, mişcare, sociabilitate, formare,
creativitate.
• La nivelul unei aşezări umane, animarea stimulează activitatea
ei şi ameliorează percepţia turiştilor asupra ofertei turistice.
 Ambianţa şi animaţia locală
• La debutul activităţilor turistice, existenţa deja a unor
manifestări culturale, competiţii sportive, carnavaluri, parade,
concursuri constituie un atu pentru localităţile respective.
• Astăzi tot mai multe comunităţi care optează pentru
dezvoltarea turistică caută să iniţieze manifestări din cele
amintite fie reluând unele abandonate cândva, fie creând altele.
• Turiştii apreciază astfel de eforturi pentru că ele presupun o
varietate a propunerilor, adică: muzică, dans, agitaţie,
participare, ocuparea timpului, bună dispoziţie şi o desfăşurare
în alte spaţii de obicei mult mai mari decât cel al consumului
turistic obişnuit. Sunt organizate astfel de parade, defilări,
carnavaluri, jocuri distractive, concerte, expoziţii, întreceri
sportive, festivaluri de muzică sau cinema, concursuri
gastronomice, acţiuni promoţionale ale unor mari firme. Ele
capătă un caracter tradiţional astfel că turiştii care le apreciază
revin întotdeauna cu plăcere la ele.
 Elemente antropice

• Se referă la elemente cultural istorice, tehnico-economice socio-

demografice.
• Principalele probleme puse de vestigiile arheologice, cetăţile şi alte
monumente istorice se referă la accesibilitate, informare şi restaurare.
• Unele din acestea se află departe de principalele căi de comunicaţie
sau de aşezări umane astfel că trebuie găsite şi soluţii în ceea ce
priveşte accesul la ele, fie organizat cu mijloace de transport puse la
dispoziţie, fie neorganizat cu mijloacele proprii ale turistului.
• O hartă a locurilor este deosebit de utilă în aceste cazuri. Însă, înainte
de a ajunge la ele, turistul trebuie să afle că există, iar după aceea, să
fie convins că merită deplasarea. Un efort de preinformare verbal şi /
sau scris este, deci necesar. Odată ajuns, turistul este interesat de
anumite particularităţi ale istoriei vestigiilor respective, adică: legende,
toponimie, detalii ale confruntărilor armate, costumaţii, armanent şi
ocupaţii de epocă.
• Efortul de informare trebuie continuat la faţa locului, atât verbal de
către o persoană autorizată (ghid), cât şi în scris (pliant, afiş, panou).
 Elemente antropice
• Un anumit arhaism şi originalitatea monumentelor sunt principalele
elemente care trezesc interesul turistului. Totuşi nu trebuie uitat
efectul timpului şi al intemperiilor care degradează aceste obiective. În
unele cazuri astfel de efecte, în loc să atragă turistul, lasă impresia de
neglijenţă, abandonare şi chiar lipsă de respect faţă de monumentul
altfel promovat cu mândrie. La unele intervale de timp un efort de
restaurare se impune.
• Două din problemele comune ale tuturor componentelor antropice se
referă la tarifare şi programul de funcţionare (orele când ele sunt
deschise accesului turiştilor).
• Sunt situaţii în care monumentele sau vestigiile se întind pe suprafeţe
mari, neîngrădite, cu acces prin mai multe locuri. În cazul turismului
neorganizat, fie nu se poate face o tarifare, fie ea se face cu dificultate.
• În ceea ce priveşte programul de vizitare el trebuie corelat cu
perioadele de activitate turistică: de sezon, lunare, săptămânale,
zilnice.
 Echipamente colective
• Se referă la cele utilitare şi sportive.
• Dezvoltarea turistică atrage după sine o cerere suplimentară de
deplasare în interiorul şi în vecinătatea localităţilor şi staţiunilor
turistice.
• Nu întotdeauna ea se bazează pe mijloace de transport proprii.
Din acest motiv, autorităţile încearcă să rezolve problema
transportului local cu mijloace de transport colective.
• În unele staţiuni accesul autoturismelor private este chiar
interzis din motive de protecţia mediului, dar şi din dorinţa de a
păstra o atmosferă de linişte şi calm.
• Pentru a stimula turiştii să renunţe la mijloacele proprii care
poluează şi aglomerează localitatea, autorităţile locale trebuie
să acorde unele facilităţi acestora: parcări suficiente ca număr
şi capacitate, mijloace de transport în comun suficiente ca
număr şi frecvenţă de circulaţie şi chiar gratuităţi.
 Servicii publice
• Se referă la asigurarea unor servicii indispensabile
turiştilor: apă caldă, poştă, telefon, drumuri locale
corespunzătoare sau care trebuie rezolvate pentru a
favoriza condiţiile de sejur cum sunt: evacuarea
apelor uzate şi a rezidurilor şi debarasarea de
gunoaie.
• Pentru un produs turistic particular, de exemplu
produsul hotelier, acestea intră în condiţiile de
funcţionalitate (apă caldă şi telefonul).
• Pentru produse turistice în general, de exemplu o
staţiune turistică, problemele sumt mai complexe.
Dacă produsul turistic este legat de o aşezare
umană, autorităţile locale trebuie să cheltuie sume
importante pentru asigurarea şi amenajarea lor.
 Servicii publice
• Situaţia se complică şi mai mult atunci când
utilizarea echipamentelor are un caracter sezonier,
astfel încât capacităţile rămân neutilizate perioade
mari de timp.
• Unele investiţii nu pot fi recuperate prin tarifări
directe, astfel încât trebuie găsite modalităţi pentru a
realiza acest lucru: taxa de sejur plătită de fiecare
turist şi inclusă în costul cazării.
• Pentru o staţiune independentă de o aşezare umană,
una din principalele probleme este variaţia fluxurilor
de turişti, care complică dimensionarea capacităţilor.
• În cazul sezonalităţii, principala problemă este
conservarea echipamentelor şi utilităţilor pe
perioade de nefolosire.
 Servicii private
• Se referă la restaurante, baruri, cafenele, patiserii, magazine diverse,
sucursale bancare, taxiuri, etc.
• Pe măsură ce o staţiune se dezvoltă din ce în ce mai mult, necesarul
de astfel de servicii creşte. Ele crează locuri de muncă şi aduc un plus
de venituri populaţiei locale.
• Restaurantele, barurile, cafenelele, patiseriile şi alte spaţii de acest
gen vin în întâmpinarea unor gusturi tot mai variate ale turiştilor, care
vor să se bucure de specificul bucătăriei locale sau să se bucure de
specialităţi exotice, ce nu vor fi consumate în mod obişnuit.
• Aceste spaţii reprezintă de asemenea un mijloc de a veni în contact cu
populaţia locală şi cu tradiţiile ei. Ele sunt totodată concepute ca
servicii complementare cazării. Unele hoteluri nu au sau au renunţat
complet la restaurante pentru a colabora cu altele care fac mai bine
acest serviciu.
• Fie serviciu public, fie serviciu privat, securitatea turiştilor cuprinde un
complex de acţiuni legate de salvare, probleme medicale, agresiune,
etc.
• Dezvoltarea de exemplu a unor activităţi sportive impune angajarea de
instructori, ghizi, supraveghetori, etc.
 Infrastructura de transport
• Turismul implică o deplasare a vizitatorului de la domiciliul său
într-o localitate de sejur. Accesibilitatea în această localitate de
sejur poate fi uşurată printr-o bună infrastructură rutieră şi prin
prezenţa unui aeroport.
• Deplasarea turistului trebuie să se efectueze în cele mai bune
condiţii (minimum de oboseală şi de timp) şi costuri mici.
• Pentru exemplificare, pentru o staţiune ski, infrastructura
rutieră devine un element major al produsului turistic care ar
putea fi un efect de motivaţie sau nu al vizitei schiorului.
• Pentru o staţiune turistică internaţională, infrastructura
aeroportuară permite sau nu comercializarea pe piaţa
îndepărtată.
• Aceleaşi mijloace de transport din interiorul staţiunii (autobuze,
taxiuri sau altele) şi condiţiile de circulaţie sunt de asemenea
elemente care nu pot fi neglijate în interiorul produsului
turistic.