Gestiunea resurselor turistice

1.Noțiunea de resursă, resurse turistice. Clasificarea resurselor.

Resursele turistice sunt obiecte și caracteristici specifice ale mediului (naturale,
climatice, istorice, socioculturale, etc.) care sunt (sau pot fi) subiectul de interes al
turiștilor și sunt capabili să-i încurajeze să călătorească. Acestea includ nu numai
peisaje frumoase și monumente de arhitectură, dar și aer curat, disponibilitatea
divertismentului, ospitalitatea rezidenților locali și multe altele
1. Resurse turistice naturale (climă, relief, peisaje, obiecte hidrologice, păduri, parcuri, zone de
plajă, arii protejate, monumente naturale etc.).
2. Resurse istorice și culturale (structuri arhitecturale, ansambluri de palat, cetăți, muzee,
monumente sculpturale, necropole istorice, opere de artă etc.).
3. Resurse socio-economice sau de infrastructură (hoteluri, cafenele și restaurante, birouri de
excursii, campinguri, moteluri, complexe de divertisment etc.).

În plus, sunt alocate următoarele tipuri de resurse turistice:

 Directe (sau directe) sunt obiecte naturale și istorico-culturale care sunt utilizate direct în
organizarea activităților turistice.
 Indirecte (suplimentare) - resurse materiale, financiare, de muncă și informații care sunt
implicate în dezvoltarea resurselor turistice directe.

2.Tipologia și caracterizarea generală a resurselor turistice naturale.

2. Resursele economice şi caracterul lor limitat În scopul satisfacerii nevoilor sale, individul
(ca, de altfel, şi întreaga societate) este obligat să desfăşoare în permanenţă diferiteactivităţi
economice, politice, religioase, sociale şi culturale. În procesul desfăşurării acestor activităţi,
el trebuie să valorifice, săfolosească anumite resurse. În cazul activităţilor economice, acestea
sînt resursele economice. Ce reprezintă ele? Resursele economice constituie totalitatea
elementelor naturale, umane, financiare, informaţionale şi tehnologice atrase şi utilizate
pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane. esursele economice sînt
folosite atît de persoanele fizice, cît şi de întreprinderi şi de administraţiile publice locale şi
centrale. !dată cu creşterea nevoilor umane, în activitatea economică este atrasă o cantitate tot
mai mare şi mai diversă de resurse.esursele economice constituie cea de a doua premisă a
oricărei activităţi umane. "le sînt e#trem de numeroase şi de variate.$nele sînt luate direct de
la natură (resurse primare), altele sînt produse, acumulate şi păstrate de oameni (resurse
derivate).Clasificarea resurselor economice în grupuri mai mult sau mai puţin omogene se
poate face în felul următor%&.. Resurse primare (create de natură)%' resurse umane
(populaţia din punct de vedere cantitativ, calitativ şi structural număr, calificare, e#perienţă
etc)' resurse naturale (fondul funciar, pădurile, apele, zăcămintele minerale).&&. Resurse
derivate (acumulate, create de om)%' resurse materiale (capitalul tenic sub formă de maşini,
utila*e, construcţii, precum şi sisteme de transport)' resurse financiare, de care dispune
populaţia, întreprinderile şi statul' resurse inovaţionale (cunoştinţe, e#perienţă ştiinţifică,
tenologii)' resurse informaţionale, care permit ag.ec. să cunoască realitatea, să ia deciziile
cuvenite şi să acţioneze. Trăsătura fundamentală a resurselor economice constă în caracterul
lor limitat. +eşi o dată cu dezvoltarea societăţii cantitatea deresurse atrase în activitatea
economică a crescut neîncetat şi continuă să crească, raritatea rămîne a fi un fenomen general
şi absolut(cel puţin pe planeta ămînt). -înt limitate resursele de apă şi sol, resursele de aer şi
soare etc. +evin tot mai rare resurseleneregenerabile (zăcămintele minerale, inclusiv gazele
naturale, petrolul, minereul de fier, cărbunele etc), iar întrun viitor previzibilunele din ele ar
putea să dispară cu totul. aritatea resurselor condiţionează şi raritatea (altfel spus, caracterul
limitat) bunuriloreconomice produse de societate. În asemenea condiţii, apare o
neconcordanţă, o tensiune între nevoile care cresc întruna şi resursele(bunurile economice)
care sînt limitate şi rare. /cest raport dintre resurse şi nevoile umane constituie conţinutul unei
alte legieconomice, numită legea rarităţii resurselor sau pur şi simplu legea rarităţii. Legea
rarităţii constă în aceea că volumul, structura şi calitatea resurselor economice şi bunurilor se
modifică mai încet dec0tvolumul, structurile şi intensitatea nevoilor umane.

3.Tipologia și caracterizarea generală a resurselor turistice

antropice
3. Tipologia și caracterizarea generală a resurselor turistice antropice. Resursele turistice
antropice reprezintă totalitatea atracţiilor turistice create de om. În mod obişnuit, acţiunea de
atracţie exercitată de obiectivele turistice antropice nu se manifestă singură, ci în strânsă
legătură cu potenţialul turistic natural. Principalele însuşiri ale obiectivelor turistice de
provenienţă antropică sunt: vechimea, unicitatea, ineditul, dimensiunea şi funcţionalitatea.
Vechimea devine, adesea, o sursă de mare interes pentru vizitatori. Ea pune în mişcare
stimulenţi psihologici, al căror efect este cu atât mai mare, cu cât masa de turişti este mai bine
informată. Efectul atractiv al vechimii se diminuează odată cu apropierea de vremurile
noastre. Unicitatea obiectelor, edificiilor sau a activităţilor umane reprezintă, de asemenea, o
sursă notabilă de atractivitate. Exemple de unicate mondiale sunt Turnul din Pisa prin
înclinarea sa; forma de avion a capitalei braziliene sau a cuibului de pasăre a stadionului
olimpic din Beijing; defilarea gărzii engleze; locurile legate de viaţa şi moartea Mântuitorului
Iisus sau a Profetului Mohamed. Ineditul reprezintă o însuşire a obiectivelor turistice
antropice care reliefează ceva construit mai durabil şi mai impozant. Catedrala din Chartres
este celebră prin asocierea celor două turnuri, diferite ca arhitectură şi înălţime; Castelul
Chenonceaux – prin situarea sa deasupra râului Cher; Domul din Milano – prin stilul
arhitectonic şi mulţimea statuilor ce-i decorează exteriorul; silueta Turnului Eiffel din Paris,
grandoarea celor 12 turnuri ale catedralei Sagrada Familia din Barcelona; vitraliile catedralei
Notre Dame de Paris. Dimensiunea este un atribut accesibil, uşor de evaluat sub aspect
atractiv. La fel ca şi elementele cadrului natural, şi în acest caz, întâlnim extreme
dimensionale maxime sau minime. Pentagonul din Washington şi Casa Poporului din
Bucureşti reprezintă cele mai mari clădiri administrative. Versailles rămâne cel mai impozant
castel francez. Centrele de oficii şi hoteliere, precum Burj Khalifa din Dubai – cea mai înaltă
clădire din lume (828 m), Turnul cu Ceas (Abraj Al-Bait) din Mecca, turnurile de televiziune
din Tokyo, Guangzhou, Toronto şi Moscova, depăşesc 500 m înălţime. De asemenea, o mare
putere de atracţie posedă dimensiunile piramidelor din Egipt sau Mexic, templelor şi statuilor
budiste, catedralelor şi clopotniţelor, moscheilor şi minaretelor. Funcţionalitatea. Funcţiile
anterioare sau actuale speciale ale anumitor edificii redau atractivitatea acestor obiective
incluse frecvent în circuitele turistice. De exemplu, Bastilia din Paris sau fortăreaţa Petru şi
Pavel din Sankt-Petersburg, mausoleele şi sanctuarele, cetăţile, Marele Zid Chinezesc, sediul
UNESCO din Paris sau ONU din New York, palatele prezidenţiale sau imperiale,
parlamentele şi primăriile, sediile băncilor centrale şi ale marilor societăţi transnaţionale,
băile cu ape termale şi saline, centrele de expoziţii şi distracţii, campusurile universitare,
centrele spaţiale. 4. Noțiunea de turist, turism. TURIST – turistul e un individ care paraseste
localitatea de resedinta pentrucel putin 24 de ore, avand un scop recreativ, curativ sau de
cultural. TURISMUL – este un fenomen social-economic in continua expansiune(dezvoltare)
generat de nevoia de cunoastere a omului, de recreere, de recu-perare psihico-fizica in
conditiile unei civilizatii solicitante.

4.Noțiunea de turist, turism.

5.Bazele conceptuale ale turismului. Caracterizarea componentei
economice și sociale.
5.Bazele conceptuale ale turismului. Caracterizarea componentei economice și sociale.
Componenta socială include efectivul numeric si structura demografică, in special după
grupele de vârstă, stil si modul de viața, timpul liber, preferintele individuale si de grup ale
potentialilor turisti etc. Componenta economicã prezintă o importanta primordială, deoarece
turismul constituie, in primul rand, o activitate economicà complexă si eterogenă, atribuită la
categoria servicilor, dar care intretine relatii functionale reciproc avantajoase cu ramurile
agricole si industriale, cu serviciile de transport si comunicatii, cu serviciile medicale, sociale,
de asigurare

6.Factorii de dezvoltare și repartizare a activității turistice

6.Factorii de dezvoltare și repartizare a activității turistice. Factorii de dezvoltare și
repartizare a activității turistice sunt – factorii demogafici, economici, socio-culturali, politici,
psihologici, tehnici. Factorii demografici-evoluţia populaţiei, modificarea duratei medii a
vieţii, structura populaţiei pe vârste, pe categorii socio-profesionale sau pe alte criterii.
Factorii economici-veniturile populaţiei şi modificările acestora, oferta turistică, preţurile şi
tarifele produselor turistice etc. Factorii socio-culturali - procesul de urbanizare, timpul liber,
moda – în sensul preferinţelor pentru anumite destinaţii sau produse turistice, etc. Factorii
politici-regimul vizelor, formalităţile de frontieră, facilităţi acordate turismului organizat,
varietatea tipologică a aranjamentelor turistice, conflictele sociale, militare, entice, religioase,
etc. Factorii psihologici-nivelul de instruire, dorinţa de cunoaştere, de cultură, caracterul
individual, temperamentul indivizilor. Factorii tehnici-performanţele mijloacelor de transport,
dotările tehnice ale structurilor de primire turistică sau ale agenţilor de turism ,sport.

7.Caracterizarea principalelor etape ale dezvoltării turismului

3. Caracterizarea principalelor etape ale dezvoltării turismului Etapa preindustrială îşi
are debutul în antichitatea timpurie, când principalele fluxuri de vizitatori erau orientate către
obiectivele şi activităţile de provenienţă antropică. Cadrul natural atrăgea doar prin fenomene
şi obiective impunătoare (cataractele Nilului, Vezuviul, insula Capri). Totodată, fenomenele
şi elementele naturale de excepţie reuşesc să-şi exercite atractivitatea asupra locuitorilor din
preajmă. Consolidarea focarelor de civilizaţie în Mesopotamia, Egipt, China, India, Persia,
Orientul Apropiat, Grecia şi Roma Antică a contribuit decisiv la stabilirea relaţiilor
comerciale, culturale şi informaţionale şi la declanşarea mişcărilor cu caracter turistic.in
această etapă, apar primele elemente ale infrastructurii turistice, precum hanurile construite
de-a lungul drumurilor romane, „institutele de ospitalitate” din aşezările mari ale bazinului
mediteranean. Din necesitatea protecţiei şi a bunei orientări a străinilor în teritoriu, în China
apar însoţitori remuneraţi ce amintesc ghizii excursiilor de azi. Etapa industrială- Odată cu
creşterea traficului de călători, se dezvoltă rapid reţeaua hotelieră, transporturile şi
comunicaţiile. Transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis a început la finele
secolului al XIX-lea şi s-a manifestat, în primul rând, prin creşterea numărului de călători
englezi ce se îndreptau spre Franţa, Elveţia, Italia. Căile de transport şi bazele de cazare se
diversifică, multiplică şi modernizează. Apar primele hoteluri, sunt deschise noi staţiuni
balneare în Germania, Austro-Ungaria, Franţa etc. De asemenea, se dezvoltă primele
întreprinderi şi activităţi cu caracter strict turistic. Prima agenţie turistică este fondată de
Thomas Cook în anul 1841. Etapa postindustrială.- - dematerializarea şi dezindustrializarea
economiei, în special în statele înalt dezvoltate, diminuarea ponderii industriei în favoarea
serviciilor, inclusiv a celor turistice; - scurtarea zilei şi a săptămânii de muncă în ţările cu
forţa de muncă ocupată în servicii, în industrie şi în agricultura puternic mecanizată; -
creşterea productivităţii muncii şi al duratei timpului liber destinat recreerii; - sporirea
asigurării financiare a populaţiei a permis alocarea unei părţi însemnate din bugetul familial
pentru călătorii şi activităţi de agrement; - creşterea vitezei şi capacităţii de transportare a
persoanelor pe fondul sporirii accesibilităţii transporturilor, ceea ce permite călătorii mai
frecvente şi vizitarea obiectivelor mai îndepărtate; - dezvoltarea şi diversificarea ofertei
turistice în plan teritorial; - creşterea nevoii de recreere, ca urmare a amplificării stresului
specific vieţii urbane actuale.

8.Resursele turistice ale reliefului. Caracterizarea tipurilor de

relief și a potențialului lor turistic.
Resursele turistice ale reliefului. Caracterizarea tipurilor de relief și a potențialului lor turistic.
Relieful formează suportul esenţial în amenajările turistice, fiind un element de bază în
crearea unui decor specific fiecărui loc turistic. Orice staţiune turistică este descrisă, mai
întâi, prin raportarea la formele de relief: montan, de litoral, vulcanic, carstic etc. Reliefului
muntos, generată de altitudinea şi fragmentarea sa, aerul curat şi ambianţa silenţioasă, creează
posibilitatea practicării diferitelor sporturi (alpinism, ciclism montan, sporturi de iarnă). De
asemenea, valoarea turistică a reliefului alpin depinde de prezenţa şi modul de îmbinare a
unor forme variate, din care rezultă frumuseţea peisajului. Acestea, prin intermediul unor
senzaţii optice plăcute, acţionează pozitiv asupra psihicului uman. Elementele componente
ale reliefului muntos, care prezintă atractivitate turistică, sunt vârfurile alpine, ele jucând
rolul unor puncte de belvedere. Relieful carstic posedă o valoare turistică, ştiinţifică şi
ecologică deosebită. Cele mai atractive forme de relief carstic sunt peşterile, care
impresionează prin originalitatea, dimensiunile şi farmecul lor, prin ansamblul de compoziţii
carstice de pe tavanul şi podeaua peşterilor, lacurile şi labirinturile galeriilor subterane,
mediul de trai subteran, diversitatea speciilor şi a biotopurilor. Multe dintre peşteri reprezintă
adevărate muzee naturale, care adăpostesc mărturii umane nu doar ale perioadelor preistorice,
dar şi o moştenire istorico-culturalăvaloroasă din perioadele de restrişte ale diverselor
popoare, vestigii religioase unicale. Relieful glaciar. Spre deosebire de alte forme de relief,
atractivitatea turistică a reliefului glaciar este mult mai redusă, ceea ce se explică prin
condiţiile climaterice mai aspre şi posibilităţile de acces foarte dificile, fiind apreciat, la
modul direct, doar de către alpinişti profesionişti. Totodată, farmecul şi unicitatea peisajelor
glaciare, eforturile fizice şi psihice deosebite, sporesc atractivitatea reliefului glaciar şi
numărul de turişti capabili să rişte parcurgerea acestor trasee foarte dificile. De asemenea, în
ultimul timp, printre turiştii extremali sporeşte interesul pentru vizitarea şi explorarea
peşterilor de gheaţă din munţii Alpi şi Caucaz, Cordilierii, Groenlanda şi Antarctica. Relieful
vulcanic. Prin conurile lor gigantice, vulcanii reprezintă, de asemenea, obiective de o mare
atractivitate turistică. Sunt binecunoscuţi vulcanii Fujiama şi Asama (Japonia), Merapi, Ijen şi
Krakatau (Indonezia), Cotopaxi (Ecuador), Popocatepetl (Mexic), Mouna Loa şi Mouna Kea
(Hawai, S.U.A.), Hekla (Islanda), Pico de Teyde (insulele Canare), Vezuviu, Etna şi
Stromboli (Italia), Kliucevscaia Sopka (Kamciatka, Rusia), Kilimanjaro (Tanzania) etc.
Relieful fluvial are o importanţă turistică deosebită şi impresionează prin varietatea şi
spectaculozitatea peisajelor, microclimatul prielnic, flora şi fauna specifică. Cele mai
atractive obiective geomorfologice fluviale sunt cheile, defileurile şi canioanele, pragurile şi
cascadele, meandrele şi insulele de pe cursurile râurilor, deltele de la gura de vărsare a
râurilor. Cheile, defileurile şi canioanele se formează ca urmare a erodării fluviale a unor
porţiuni de stânci dure, aflate în calea de scurgere a râurilor. 5. Caracterizarea resurselor
geologice și ale reliefului din Republica Moldova. Relieful Republicii Moldova este
reprezantat de variate forme, aparute in urma interactiunii proceselor endogene si exogene. Pe
teritoriul tarii se disting citiva unitati de relief, grupate in trei regiuni mari: Podisurile si
cimpiile Moldovei de Nord, Podisurile Moldovei Centrale si Cimpiile si podisurile Moldovei
de Sud. Relieful este alcătuit dintr-o alternanță de culmi, depresiuni și culoare orientate spre
S-E. În partea de N-E, relieful este alcătuit din dealuri scunde despărțite de văi largi și joase.
În partea centrală și sudică este un relief de coline joase și o succesiune de dealuri prelungi cu
interfluvii netede. Văile sunt adânci cu versanți înclinați, lărgindu-se spre sud. Pe versanți se
evidențiază intense alunecări de teren.

9.Caracterizarea resurselor geologice și ale reliefului din

Republica Moldova.
Resursele turistice geologice si geomorfologice .
Resursele turistice de origine geologice includ pesterile si aflorimentele ( deschiderele
geologice) paleontologice, substantele minerale curative, eruptiile vulcanice , vulcanii
noroiosi. [Printre acestea o insemnatate turistica mai mare o au pesterile, locul carora in
zestrea turistica a multor regiuni si tari nu este apreciat la adevarata valoare, desi pesterile
intrate in exploatoare organiuzata nu isi dezmint activitatea si eficienta.
Puternica atractie exercitata de pesteri asupra vizitatorilor se datoreaza potentialului recreativ
si complex si concentrat de regula pe suprafetele restrinse.
a)Atributele acestui potential sunt reprezentate de :(ineditul mediului subteran ,
. Morfologia variata, vestigiile paleontologice si arheologice, ghetarii fosili,
Potentialul turistic geologic al RM
Teritoriul RM are la baza doua platforme Eat-Europeana si Scitica formate dintr-o gama
variata de roci in decurs de aproximativ 2.5 miliarde de ani incepand din era Arhaica si pana
in Neozoica drept urmare structura geologica este com[plexa ceea ce determina si un
potential turist geologic bogat exclusiv cu prezenta unor obiecte inedite
Acest este reprezentat de pesteri recife, grete, aforimente,(deschideri geologice), obiecte
paleontologice , vulcani noroiosi, din ace\asta categorie de obiective naturale 86 au stratul de
monumente geologice si paleontologice incluse in aere naturale protejate de stat, mai
importante sub raport turistic fiind pesterile.
Resursele turistice ale reliefului
Relieful constituie cadrul general in care se desfasoara activitatea turistica relieful este
resursa turistica bogata si variata care genereaza mai multe tipe de turism atractivitatea
reliefului asupra turismului potential este determinata de diveristatea formelui acestuia,
abrupturi , creste, pasuri si trecaturi, chei defileuri si camioane, vai tarmuri, campuri cu dune
sau duline ponoare hartoape ravinari conuri su cratere vulcanice.
Din asocierea unor factori si procese de modelare si forme de relief rezulta diverse tipuri de
relief si respectiv peisaaje montann de podis, de campie, carstic, vulcanic, glaciar, eolian.
Atractivitatea resurselor geomorfologice este redata de urmatoarele atribute contrast
inedit ,noutate,curiozitate.
Resursele tureistic al reliefului din RM
Teritoriul RM avand un relief relativ omogen dispune de un potential turistic geomorfologic
modest insa imbinat cu alte resurse turistice (vegetatia, ape de suprafata, elemente geologice)
el poate contribui la formarea unor importante obiective turistice.
In cadrul tarii sunt delimitate 5 regiuni turistice principale, in functoiune de tipurile de peisaje
mofologice.

10.Resursele hidrologice (acvatice). Rolul acestor resurse în

dezvoltarea turismului.
Hidrografia sporește atractivitatea zonelor, dar constituie în același timp și atracție turistică,
favorizând practicarea turismului de sfârșit de săptămână, de pescuit, cura heliomarină, de
practicare a sporturilor nautice, a pescuitului sportiv sau de tratament. Contribuie la sporirea
atractivității unei zone turistice prin prezența următoarelor elemente de atractivitate: lacuri,
râuri, cascade, mari, oceane, ape minerale și termominerale, delte și estuare

11.Caracterizarea potențialului turistic al mărilor și oceanelor

12.Caracterizarea potențialului turistic al râurilor și lacurilor
Potentialul turistic al lacurilor este bogata si include atribute legate de pescuit, canotaj, inot
sau peisaj. Valoarea turistica a lacurilor este dependenta de geneza si caracteristicile lor;
lacuri glaciare si vulcanice se impun prin pitorescul peisajului limitrof; lacurile carstice prin
ineditul alimantarii hidroloogice; lacurile sarate prin posibilitati curative; limanele sau
lagunele ca domenii ale pescuitului si conotajului raurile fiind mici si poluate pot fi utilizate
doar in proportie foarte restransa , lacurile de acumulare acoperind practic toate posibilitatile
de valorificare a lor

13.Caracterizarea potențialului turistic al râurilor și lacurilor din

Republica Moldova.
13 RM dispune de importante resurse acvatice de suprafata, care pot fi folosite in scopuri
recretiv-turistice, insa valorificarea lor necesita salubrizarea apelor si amenajarea teritoriilor.
se remarca fluviul Nistru, pe malurile caruia sunt amenajate sectoare de plaja( mai frecvent
cele de la Vadul Voda, Tiraspol, Rabnita) si pe care se practica turismul acvatic ,o importanta
mai mare au capatat lacurile de acumulare ghidighici, Dubasari, Danceni, cuciurgan, care atrag cei
mai multi turisti. pe malurile lor sau construit unitati de cazare ce maresc atractivitatea lor Lacurile
naturale- manta, beleu, Foltane, Dracele cu destinatia principala conservarea ecosistemelor naturale si
in special a biodiversitatii

14.Caracterizarea resurselor climatice. Evidențierea rolului

resurselor climatice în dezvoltarea turismului
Clima, ca element al patrimoniului turistic natural, contribuie la crearea ambianței favorabile
desfășurării călătoriilor prin: valorile de temperatură înregistrate temperatura și umiditatea
aerului regimul eolian și pluviometric nebulozitatea atmosferei.
15.Evidențierea fenomenelor climatice, care influențează negativ
și pozitiv asupra activității turistice.
16.Resursele floristice (vegetație). Rolul resurselor floristice în
activitatea turistică.
Vegetația constituie esența fiecărui peisaj şi un element a cărui putere de atracĠie nu trebuie
neglijată. Un rol important al vegetației este formarea decorului turistic specific al zonei,
precum pădurile de conifere întretăiate de pistele de schi sau palmierii în preajma plajelor
intertropicale. Totodată, vegetația densă poate fi şi un obstacol în calea anumitor activități
turistice, împiedică circulația turistică sau favorizează diverse pericole naturale (animale
răpitoare sălbatice, şerpi sau scorpioni, maladiile epidemiologice), ceea ce reprezintă un
factor primordial pentru dezvoltarea turismului în regiunile pădurilor tropicale umede. De
asemenea, vegetația naturală nu generează doar rareori produse turistice propriu-zise, care
sunt greu accesibile (pădurile tropicale) ori neatractive (stepa, tufărişurile). Cu toate acestea,
nu poate fi negat rolul grădinilor publice sau botanice, parcurilor naționale şi altor categorii
de arii naturale protejate pentru promovarea ecoturismului. Vegetația cultivată poate prezenta
acelaşi interes, dacă amenajările agrare creează peisaje bine personalizate. Astfel, tot mai
mulți turişti devin adepți ai agroturismului. Dintre toate elementele componente ale
vegetației, pădurilor le revine cel mai important rol în vederea recreării, datorită acțiunii
imediate şi continue pe care acestea o exercită asupra organismului uman. Pădurea
ecuatorială din Amazonia, Africa sau Indonezia, în ciuda bogăției în specii şi a etajării pe mai
multe niveluri, constituie o atracĠie doar pentru cei care se încumetă să înfrunte climatul
excesiv de umed şi cald şi riscurile inerente ale junglei. Asemenea particularităĠi relevă şi
pădurea tropicală umedă din America Centrală, Filipine, Indochina, nord-estul Australiei.
Pădurile musonice din vestul Indiei şi Asia de Est sunt mai puĠin ostile accesului uman. Sunt
bine cunoscute asociaĠiile regiunii biogeografice chino-japoneză, unde speciile tropicale şi
subtropicale se întrepătrund cu cele temperate.
17.Caracterizarea resurselor floristice și faunistice din Republica
Moldova.
18.Caracterizarea generală a resurselor antropice.
Resursele turistice antropice reprezintă creaţia umană şi sunt rodul eforturilor tehnice,
economice şi culturale îmbinate într-un mod armonios cu natura. In mod obișnuit, actiunea de
atractie exercitată de obiectivele turistice antropice nu se manifestă singură, ci in strânsă
legatură cu potentialul turistic natural. Principalele insusiri ale obiectivelor turistice de
proveniența antropică sunt: vechimea, unicitatea, ineditul, dimensiunea si functionalitatea.
Obiectivele turistice antropice cuprind două categorii de elemente: 1) edificii si elemente de
atractie turistica; 2) activități umane cu functii turistice.

19.Principalele atribute recreative ale obiectivelor de proveniență

antropică.
Spre deosebire de resursele atractive apartinand cadrului natural, zestrea turistica
antropica reprezinta o insumare de elemente cu functie recreativa create de om.
Componentele acestei categorii de obiective au intrat, treptat, in aria de interes
turistic, pe masura manifestarii tendintei omului modern de a se cunoaste pe sine
insusi, prin cunoasterea celor mai reprezentative realizari ale umanitatii, din cele mai
vechi timpuri pana astazi. Intrarea in circuitul cunoasterii, prin turism, a unor
destinatii si obiective carora li se adauga, uneori complementara sau derivata,
calitatea de atractivitate turistica, poate deveni o preocupare dominanta, cu
efecte dintre cele mai benefice.
20.Resursele istorico-arheologice. Caracterizarea generală.
21.Resursele istorico-arheologice defensive din Republica
Moldova.
21. Resursele istorico arheologice defensive din RM sunt: Bisericile rupestre reprezintă
complexe de vestigii rupestre – cu origine preponderentă medievală[necesită citare] și funcții
cultice creștine, atestate pe raza teritoriului național românesc. Amenajările respective au
servit atât ca spații de locuit cât și ca lăcașuri de cult, datele arheologice evidențiind perioade
diferite de locuire. Cetatea de la Butuceni este cea mai veche construcție fortificată de la
Orheiul Vechi, amplasată pe promontoriul Butuceni. Teritoriul pe care se află urmele fostei
fortificații are o formă ovală alungită orientată pe direcția răsărit-asfințit. Mănăstirile rupestre
din Orheiul Vechi reprezintă un ansamblu de vestigii rupestre localizate în stâncile de calcar
sarmațian de pe valea râului Răut, pe teritoriul Republicii Moldova în arealul localităților
Trebujeni și Butuceni din raionul Orhei și Mașcăuți din raionul Criuleni.
22.Caracterizarea resurselor culturale.
23.Caracterizarea resurselor culturale din Republica Moldova,
Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.
24.Caracterizarea resurselor culturale, a caselor-muzeu, din
Republica Moldova.
25.Caracterizarea resurselor culturale, a conacelor, din Republica
Moldova.
Nu se cunoaşte data construcţiei. Unii cercetători spun că ar fi fost conceput în stilul
neogotic, cu elemente decorative răspândite anterior în Europa Occidentală. Familia de boieri
Cantacuzino a fost una dintre cele mai avute din spaţiul românesc şi care are o istorie foarte
bogată. Itinerarul Până pe cele mai înalte recife Dorim să menționăm că Teleportravel este
mereu în căutare de noi autori care ar dori să creeze itinerare noi și captivante. Dacă doriți să
vă împărtășiți cu itinerarul pregătit de voi și să câștigați bani în plus
26.Caracterizarea generala a resurselor confesionale (religioase).
27.Pelerinajul ca formă de activitate turistică.
28.Caracterizarea resurselor religioase a schiturilor rupestre din
Republica Moldova.

29.Caracterizarea atractivității turistice a mănăstirii Căpriana și

Curchi - (la alegere altă mănăstire).
Manastirea Curchi se remarcxa prin Catedrala cu hramul “Adormirea Maicii Domnului(1862-
1872), construita in stil baroc dupa un proiect al arhitectului italian Bartolomeo Rastrelli
Catedrala este geamana cu Soborul “Sf. Andrei cel Intai Chemat” de la Kiev , fiind cea mai
inalta din RM-cupola de mijloc are 57
Manastirea cea mai cunosciuta si mai vizitata este Capriana care a avut mult timp statutul de
manastire domneasca bucurandu-se de grija cititorilor ei- a domnitorilor Moldovei Alexandu
cel Bun, Stefan cel Mare , Petru Rares, Alexandu Lapusneanu,a mitropolitior precum ar
fi :Gavril Banulescu-Bodoni care este inmormantat in curtea manastirii
30.Resursele economice. Caracterizarea generală.
31.Potențialul turistic al întreprinderilor economice Combinatul
de Vinuri „Cricova” și a vinăriei „Purcari”
Drumul vinului și cramele de vizitat în Moldova Drumul vinului, recunoscut european
Turismul viticol în Republica Moldova cunoaște o perioadă prielnică și datorită organizării
Drumului Vinului, o rețea de itinerarii care adună toate zonele și obiectivele de interes
viniviticol. Acesta fost inclus în Iter Vitis – Les Chemins de la vigne, rută culturală certificată
de Consiliul European care reunește peisajele și patrimoniul viniviticol din 18 țări. Alăturarea
Drumului Vinului din Moldova la itinerarii viticole din regiuni celebre, ca Toscana sau
Bourgogne, este și o recunoaștere a progreselor pe care vinăriile din Moldova le-au făcut în
materie de producție viticolă și organizare turistică. Drumul Vinului se dovedește un succes
inclusiv pentru imaginea țării și arată de ce este turismul viniviticol în Moldova atât de
important. Crame pe care trebuie să le vizitezi Moldova are peste 140 de vinării, iar în
cramele multora vei găsi vinuri de calitate și oameni pasionați. Totuși, sunt anumite crame și
vinării care te vor lăsa cu gura căscată, datorită aspectului, colecțiilor de vinuri și poveștilor
din spatele lor. Iată câteva dintre cele mai cunoscute crame moldovenești, care încântă
turiștii: Castel Mimi. Castelul Mimi a fost construit în 1893. Este una dintre cele mai
frumoase clădiri istorice din Moldova, iar specialiștii de nivel internațional au inclus-o în top
15 capodopere arhitecturale din lumea vinului. Crama Mircești. A fost construită în 2011, dar
arhitectura sa amintește de conacele boierești. Crama are propria pensiune și oferă spre
degustare soiuri internaționale și autohtone. Chateau Purcari. Această cramă are un rol
important în istoria vinului moldovenesc, pentru că a oferit primul vin local premiat
internațional, în 1878. Purcari este o adevărată oază de frumusețe și liniște, care oferă o
experiență unică de turism viticol. Crama Cricova. Adevărat oraș subteran, Cricova
însumează 180 km de galerii, iar accesul se face aici și cu trenulețe. Se pot degusta multe
tipuri de vinuri, inclusiv spumante premiate, în săli amenajate subteran. În cramă există chiar
și un mic cinema, spre încântarea turiștilor.
32.Potențialul turistic al întreprinderilor economice Combinatul
de Vinuri de Calitate “Mileștii Mici” și Castel Mimi – (la alegere
altă întreprindere din domeniul vinicol).
La Castel Mimi suntem mândri de poziția noastră ca unul dintre cei mai buni producători de
vin și una dintre cele mai frumoase destinații turistice din Moldova. Incluși în top 15 cele mai
frumoase vinării din lume, noi prezentăm atât istorie, cât și arhitectură modernă celor 30.000
de vizitatori care vin în fiecare an din peste 80 de țări ale lumii. Vă invităm să vizitați
singurul castel din Moldova, lăsându-ne să vă arătăm ceea ce face din Castelul Mimi o
experiență cu adevărat de neuitat. Conacul familiei Mimi (mai nou, odată cu reconstrucția,
conacul este denumit și Castelul Mimi este un monument de arhitectură de importanță
națională din localitatea Bulboaca, raionul Anenii Noi (Republica Moldova), construit spre
sfârșitul secolului al XIX-lea.
Construcția conacului, inițiată din ordinul politicianului basarabean Constantin Mimi, a fost
finisată în anul 1900. Arhitectura acestuia a fost preluată din practica franceză. Acest lucru s-
a datorat faptului că Mimi studiase viticultura și vinificația la Montpellier. Se consideră că
respectivul conac a fost primul „chateau” adevărat din Basarabia. Construit cu două etaje din
beton armat (o noutate pe atunci), castelul era considerat un edificiu modern nu doar în
ținutul Bender, ci în toată gubernie. Pivnița castelului avea o capacitate de 300.000 litri de
vin, păstrat în poloboace.
În anul 2011 a început renovarea ansamblului arhitectural, care urmează să devină un punct
de atracție pentru turiști. Odată cu efectuarea reconstrucției, conacul a căpătat și denumirea
de „Castelul Mimi”, în cinstea fondatorului său. Finalizarea lucrărilor de renovare sunt
planificate pentru toamna anului 2016.
Complexul turistic Castelul Mimi
Odată cu finalizarea renovării „Complexului turistic Castelul Mimi” vor fi date în exploatare: un muzeu, o
galerie de artă pentru tinerii artiști, o sală de conferințe, un hotel, un restaurant, câteva ateliere de creație,
atât de arte populare, cât și pentru gătit, precum și săli pentru evenimente. În castel vor fi amenajate patru
săli mari pentru 100-120 de persoane, două săli de degustări și 6 hale în beci.

33.Potențialul turistic viti-vinicol din Republica Moldova.

„Drumul vinului în Moldova”.
Moldova, încă din timpurile străvechi, era cunos- cută ca ţară care se ocupă de cultivarea
viţei-de-vie. Experienţa de producere a vinului a fost preluată pe meleagurile noastre încă de
la traci, urmând apoi da- cii şi romanii. În prezent, ţara noastră dispune de circa 142 mii de
hectare cultivate cu viţă-de-vie, unde, anual, la 142 în- treprinderi de prelucrare a strugurilor,
se produc apro- ximativ 12-14 milioane de decalitri de vinuri brute. Caracterizând turismul
după formele sale func- ţionale, cea mai oportună formă care poate fi utili- zată la dezvoltarea
turismului receptor este turismul viti-vinicol cu toată infrastructura întreprinderilor vinicole,
participante la formarea zonelor şi traseelor turistice. Aici turiştii au posibilitatea de a studia
teh- nologia de producere a vinurilor, a urmări îmbutelie- rea lui şi a degusta produsul finit.
Vinotecile, centrele de expoziţii, sălile de degustare, cramele subterane, diversitatea
producţiei de vinuri: spumant, divinuri, balsamuri, vinuri aromatizate reprezintă un potenţial
deosebit pentru promovarea turismului viti-vinicol şi oferă vizitatorilor şanse de a-şi alege
rutele preferate. În opinia noastră, dezvoltarea acestei forme de turism va repune produsul
turistic viti-vinicol al R.Moldova la justa sa valoare în circuitul turistic internaţional.
Generalizând cele expuse, se poate menţiona că turismul viti-vinicol reprezintă o formă de
turism orien- tată spre vizitarea agenţilor economici viti-vinicoli şi a regiunilor vinicole cu
scopul de a îmbina plăcerea de-gustării produselor respective cu cunoaşterea stilului de viaţă
local, a mediului rural şi a activităţilor culturale. Mediul turistic reprezentat de agenţii
economici specializaţi în producerea vinului, cum ar fi întreprin- derile vinicole de la
Cricova, Cojuşna, Mileştii-Mici etc., care dispun de săli de degustare şi posibilitate de
organizare a excursiilor, pot condiţiona un impuls sporit la dezvoltarea turismului receptor,
dacă cola- borarea acestora cu agenţiile de turism ar fi organiza- tă în condiţii reciproc
avantajoase.

34.Caracterizarea și promovarea edificiilor cu funcție turistică

propriu-zisă.
35.Ocupațiile tradiționale și îndeletnicirile ca potențial turistic.
36.Potențialul turistic al ocupațiilor și îndeletnicirilor în
promovarea turismului în Republica Moldova.
37.Arhitectura şi instalațiile tehnice țărănești, așezările din
Republica Moldova ca potențial turistic.
38.Identificarea problemelor referitoare la dezvoltarea și
promovarea resurselor turistice și a turismului în Republica
Moldova.
În anul 1991 R.Moldova făcând parte din circuitul turistic unional, atinge apogeul numărului
de turişti şi excursionişti deserviţi - 367,3 mii. Însă din 1992 numărul de turişti care vizitează
republica este în continuă scădere: 313,9 mii pentru anul 1992 , 107,8 mii pentru anul 1993 şi
25,04 mii pentru anul 1994. Se constată cu regret că au fost neglijate relaţiile pe plan turistic
cu partenerii “Intourist-ului” din ţările europene şi ale CSI. Timpul a dictat apariţia noilor
forme de turism: shop-tururile din şi cu ţările vecine, turnee ale grupurilor artistice, călătorii
ale suporterilor echipelor sportive. Sunt semnate acorduri de cooperare în domeniul
turismului cu mai multe ţări de peste hotare. Au fost încheiate acorduri cu Guvernul
României privind colaborarea în domeniul turismului la 14.01.1993, cu Guvernul Chinei
privind accesul bilateral a turiştilor fără vize în ţările respective la 11.01.1993, cu Guvernul
Turciei privind colaborare în domeniul turismului la 21.06.1993, acord de colaborare în
domeniul turismului cu guvernele statelor membre CSI la 21.12.1993.La 23 decembrie 1993
la Aşhabad este semnat Acordul interguvernamental de colaborare în domeniul turismului a
ţărilor din bazinul Mării Negre. Un alt factor negativ care se manifestă în industria turistică
este prevalarea exportului de turişti asupra importului. Cu regret această tendinţă se păstrează
şi până în zilele noastre. Începând cu anul 1995 apare o nouă formă de turism emiţător,
plecarea tineretului la lucru în străinătate. Dacă pe timpul Uniunii Sovietice se formau
detaşamente studenţeşti care plecau la lucru primordial în republicile unionale şi ţările
socialiste, atunci din 1995 direcţiile de bază solicitate sînt Europa de Vest, Marea Britanie,
Irlanda. Concomitent, se manifestă şi fenomene negative ce stau în calea dezvoltării
turismului: - lipsa cadrului legislativ respectiv şi a unei politici a statului în domeniul
turismului; - degradarea treptată fizică şi morală a obiectivelor turistice, a bazei tehnico-
materiale şi infrastructurii; - accesul problematic la obiectivele turistice din cauza drumurilor
proaste; - lipsa imaginii turistice a ţării peste hotare. Dacă până în anul 1990 din ţările ex-
sovietice şi ex-socialiste erau primiţi şi deserviţi circa 95% din turiştii organizaţi, azi aceştia
practic lipsesc. Absenţa lor nu a putut fi compensată de turiştii occidentali. Problema care
apare pe parcursul activităţii turistice este următoarea: din an în an se acutizează relaţiile de
colaborare al firmelor turistice cu misiunile diplomatice ale ţărilor din spaţiul Schengen .
Invocând diferite pretexte, nu întotdeauna întemeiate, consulatele refuză eliberarea vizelor
turistice pentru turiştii din Moldova, astfel micşorând numărul destinaţiilor turistice care pot
fi vizitate
39.Impactul turismului asupra mediului înconjurător.
40.Acțiuni de protejare și conservare a mediului înconjurător și a
resurselor turistice în Republica Moldova.
Stabilirea si aplicarea consecventa a unei politici de protectie a potentialului turistic se
impune pentru ca, mereu, apar noi si importante deteriorari ale resurselor turistice, unele
iremediabile. Actiunile distructive sunt numeroase, mai ales in zonele si la obiectivele la care
se manifesta o concentrare turistica, si in conditiile in care dotarile si amenajarile speciale
necesare practicarii diferitelor activitati turistice lipsesc, astfel, distrugandu-se uneori
ireversibil elemente ce le-au consacrat ca atractii turistice, unele avand caracter de unicat.
Prin masuri de protejare a mediului inconjurator si monumentelor naturii, prin realizarea unor
rezervatii si parcuri nationale in diferite zone ale tarii s-au mentinut si au aparut noi locuri de
interes turistic, motivat de cadrul natural avand o flora variata si valoroasa, o fauna
remarcabila si peisaje pitoresti. Organizarea si exploatarea turistica a parcurilor nationale si
naturale asigurandu-se protectia si conservarea lor, ca si amenajarea pentru vizitare a
pesterilor, ca obiective turistice de atractie deosebita, imbogatesc si diversifica oferta turistica
romaneasca cu noi produse turistice. O atentie deosebita trebuie acordata protejarii,
restaurarii si valorificarii monumentelor istorice si de arhitectura, prin lucrari de sistematizare
orientate, fie spre integrarea monumentelor in structura cadrului urban contemporan, fie prin
crearea unui cadru propriu, urmarindu-se punerea in valoare si includerea lor in circuitul
turistic. Protectia mediului inconjurator si a patrimoniului turistic este dependenta si de
constiinta ecologica a populatiei, de sentimentul de atasament si respect pentru natura patriei,
pentru locurile cu rezonanta istorica si creatiile artistice realizate de-a lungul timpului pe
meleagurile mioritice. Dobandirea acestei constiinte ecologice se poate realiza printr-o
sustinuta actiune de educatie, actiune ce trebuie indeplinita permanent pentru toate varstele,
insuflandu-se o atitudine de respect si responsabilitate fata de resursele naturale, in vederea
ocrotirii lor. Masurile ce se impun pentru prezervarea potentialului turistic si preintampinarea
degradarii lui vizeaza exploatarea stiintifica si rationala a resurselor turistice, astfel incat rata
de exploatare a acestora sa nu devanseze rata lor de regenerare, iar intensitatea relatiilor
directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii
de suport a acestora, amenajarea stiintifica, rationala si eficienta a teritoriului, cunoasterea
problemelor pe care le implica pastrarea echilibrelor ecosistemelor in plan global teritorial,
printr-o analiza aprofundata si o mai buna gestionare, rationala a resurselor turistice ale tarii,
astfel incat valorificarea turistica a acestora sa se desfasoare in contextul protectiei mediului
inconjurator si a elementelor de potential turistic.