TEMPERAMENTUL

A cunoaşte întocmai trăsăturile unui om este un demers foarte complex. În

sprijinul înţelegerii acestora se pot observa aspecte legate de înfăţişare, de
expresiile feţei; apoi se observă gradul de activism, rapiditatea cu care reacţionează
la stimulările externe, implicarea în sarcini care presupun un efort susţinut etc.
Înaintarea în cunoaştere, se bazează pe observaţia că personalitatea umană se
structurează în jurul unor caracteristici dominante, atât înnăscute cât şi dobândite.
Atunci când ne referim la cele preponderent ereditare vorbim despre temperament,
iar când ne referim la cele construite sociocultural, despre caracter.
După S. Rubinştein, temperamentul este latura dinamico-energetică a
personalităţii. G. Allport arată că temperamentul vizează fenomene caracteristice
firii unui individ, reactivitatea la stimuli emoţionali, forţa şi rapiditatea
răspunsurilor. De asemenea, el implică dispoziţia sa afectivă persistentă.
Teoriile temperamentului
Trăsăturile temperamentale au fost observate încă din antichitate de
Hypocrate şi Galen, care au încercat să le descrie şi să explice deosebirile dintre
tipurile de temperament pe baza diferitelor proporţii ale lichidelor din organism.
Sistemul celor patru tipuri de temperamente avea la bază, pe lângă ideile despre
cele patru umori organice, sângele, flegma, fierea neagră şi fierea galbenă şi
concepţia cosmogonică a lui Empedocle, care conţinea de asemenea, patru
elemente: apa, aerul, pământul şi focul. Acestea erau corelate cu anotimpurile,
obţinându-se următoarele trăsături specifice:
a) Temperamentul sanguin – fiind determinat de aerul şi e înfocat, violent şi
nestabil ca primăvara;
b) Temperamentul coleric – determinat de bila galbenă, este reprezentantul
focului şi e plin de căldură ca vara;
c) Temperamentul flegmatic – determinat de flegmă, reprezintă apa şi, ca
urmare umiditatea iernii.
G. N. Allport susţine că tipul de temperament poate fi citit pe faţa oricărui
individ datorită conformaţiei şi expresiei feţei. Zvelteţea şi structura delicată a
tipului melancolic este dată de natură, iar ochii aplecaţi şi cutele verticale de pe
frunte, reflectă deprinderi dobândite de renunţare şi gânduri neplăcute. La fel faţa
colerică trădează vigoarea şi forţa naturală a fizicului (temperamentului),
plus/deprinderi dobândite de reactivitate, vigilenţa faţă de mediu şi o ridicare
bogată datorită unui sentiment emoţional intens. Faţa flegmatică are o constricţie
letargică şi neatentă ca deprindere; liniile feţei se datorează mai curând grăsimii,
decât sentimentului. Faţa sangvină este destul de normală ca structură osoasă, dar
mai este marcată de linii care indică o experienţă emoţională profundă sau de
durată.
Atenţia psihologilor asupra modului cum oamenii pot fi comparaţi între ei şi
de aici grupaţi în anumite clase cu caracteristici comune a conturat un gen aparte
de abordare a personalităţii: abordare nomotetică. Unul dintre cei mai de seamă
reprezentanţi ai acestui gen este Hans J. Eysenck.
Aplicând distincţiile lui Jung la cele patru tipuri clasice a constatat că
melancolicul şi flegmaticul sunt introvertiţi, iar colericul şi sangvinicul extravertiţi:
 Întristat instabil Reactiv
Anxios Neastâmpărat
Rigid Agresiv
Sobru Excitabil
Pesimist Schimbător
Rezervat Impostor
Nesociabil Optimist
Liniştit Activ
Melancolic Coleric

introvertit extrovertit
Pasiv Flegmatic Sangvinic Sociabil
Grijuliu Vorbăreţ
Îngândurat Săritor
Paşnic Hazliu
Controlat Vivacitate
Demn de încredere Spirit de grup
Temperat Aptitudini
Calm stabil de conducere

۰ Modelul de personalitate teoretizat de Eyseck.

Fiecare tip de temperament are anumite trăsături pozitive, dar şi aspecte negative.
Astfel după H. Remplien trăsăturile se prezintă în felul următor:

Tipul de temperament Trăsături pozitive Trăsături negative

Holeric Bogăţia şi intensitatea Excitabilitatea;
reacţiilor, intensitatea Iritabilitatea;
proceselor afective, Agresivitatea;
plăcerea de a depune Furia;
rezistenţă şi a înfrunta Nerăbdarea;
greutăţi, trăsături volitive Tendinţa de dominare;
accentuate Tendinţa de a se opune
Sangvinic Optimismul, Fluctuaţia şi inegalitatea
sociabilitatea, curajul, trăirilor, slăbiciunea şi
 veselia, reactivitatea
accentuată, amabilitatea,
sensibilitatea, activismul,
expresivitatea, caracterul
deschis
Flegmatic Echilibrul, calmul,
tendinţa de a fi prietenos,
toleranţa, răbdarea,
perseverenţa, trăsături
volitive accentuate
Melancolic Seriozitatea, simţul
datoriei şi
responsabilităţii,
profunzimea
sentimentelor, sârguinţă,
supunere şi perseverenţă
instabilitatea
sentimentelor,
nestatornicia,
expresivitatea accentuată.
Reactivitatea şi
adaptabilitate mai scăzute,
procese afective mai slabe
şi mai sărăcăcioase,
tendinţa de steriotipizare,
monotonia, comoditatea.
Pesimismul,
Nesociabilitate,
Anxietatea,
Tristeţea,
Sentimentul inferiorităţii,
Adaptabilitate şi
mobilitate reduse,
reactivitate slabă

1) Temperamentul este latura expresivă a personalităţii. Colericul pare să aibă

o constituţie atletică, trăsături mai colţuroase; Sangvinicul pare să aibă trăsături
mai armonioase, faţa lui este destinsă; Flegmaticul arată cam dolofan, se mişcă
mai greoi, figura este mai puţin expresivă; Melancolicul are privirea pierdută, pare
rigid, încordat, tensionat, faţa lui exprimă un aer trist.
2) Temperamentul este înnăscut. Particularităţile sale ţin de structura somatică,
de sistemul nervos, de reactivitate.
3) Temperamentul evoluează în raport cu întregul organism şi sistemul nervos,
astfel încât trăsăturile de temperament se maturizează, sunt deplin reliefate la
sfârşitul adolescenţei se menţin relativ constante până spre bătrâneţe.
 4) Nu există temperamente pure. Chiar etimologia latină a cuvântului sugerează
că „tempero - temperare” înseamnă a amesteca. În mod potenţial, ele coexistă în
fiecare persoană, dar se manifestă mai pregnant unele sau altele.