TEMPERAMENTUL

În limbajul
popular
temperamentul
= firea omului
 Definiţie
TEMPERAMENTUL
este componenta
dinamico-energetică a
personalităţii care rezultă
din influenţa tipului de
activitate nevoasă
superioară asupra
comportamentului.

Etimologia termenului vine din

latinescul “tempera-temperare” care
înseamnă a amesteca.
 Caracteristici generale
• Este înnăscut, relativ stabil pe
tot parcursul vieţii (evoluează cu
întregul organism şi sistem
nervos, astfel încât trăsăturile
de temperament se
maturizează, ele sunt reliefate
la sfârşitul adolescenţei, se
menţin relativ constante până
spre bătrâneţe);
• Este neutru din punct de vedere
valoric (temperamentele nu
sunt bune sau rele, de dorit sau
indezirabile);
• Este rareori în stare pură;
• Este educabil (poate fi influenţat
prin mijloace educaţionale).
 Istoria
Diferenţele dintre oameni au fost sesizate înca din Antichitate de către
medicii Hippocrate şi Galenus. Ei au considerat că aceste diferenţe
energetice dintre oameni rezultă din amestecul în proporţii variabile a
umorilor organismelor ( sânge, limfa, bila neagră,bila galbenă).
Cei doi medici au împărţit oamenii după compoziţia umorală în 4
categorii:
• Sangvinic
• Flegmatic
• Melancolic
• Coleric
În sec. al XIX-lea Pavlov, neurofiziolog rus, a făcut cercetări asupra
activităţii nervoase superioare (ANS) şi a descoperit trei proprietăţi ale
acesteia (proprietăţi în funcţie de care au fost diferenţiate tipuri
temperamentale):
• Forţa (două tipuri:puternic şi slab)
• Mobilitate (două tipuri: mobil şi inert)
• Echilibru (trei tipuri: echilibrat, neechilibrat excitabil şi neechilibrat
inhibat)
Hippocrate
Galenus

Pavlov
Mai târziu, în perioada modernă,
psihologii Carl Gustav Jung şi
Hans Jurgen Eysenck, acuzând
excesul de fiziologizare constatat
la nivelul teoriei lui Pavlov, au
introdus criterii psihologice în
evaluarea şi descrierea
temperamentelor.
 Psihologul modernist Carl Gustav
Jung propune abordarea
temperamentului în funcţie de
orientarea subiectului spre lume şi
spre propria persoană.
Cele două tipuri majore sunt :
•Extravertul, orientat spre exterior, sociabil, caută
emoţii puternice, îşi asumă riscuri, acţionează sub
imboldul momentului, este impulsiv, îi place schimbarea,
este un optimist, îi plac distracţiile, să fie în mişcare, să
acţioneze, este superficial în sentimentele sale.
•Introvertul, liniştit, introspectiv, izolat, rezervat, distant,
prudent, preferă o viaţă organizată, îşi controlează şi
cenzurează puternic sentimentele, este rareori agresiv,
înclinat să fie pesimist, foarte stabil în sentimentele
sale.
 Psihologul englez Hanz Jurgen Eysenck,
pornind de la teoria lui Jung a adăugat
dimensiunii extraversiune- introversiune
dimensiunea stabilităţii- instabilităţii
neuropsihice, numită nevrozism.
Nevrozismul prezintă la un pol note ridicate
de stabilitate emoţională, rezistenţă la şocuri
şi lovituri morale, calm, echilibru, bună
rezistenţă la stres. La celălalt pol, vorbim de
labilitate emoţională, sensibilitate excesivă,
rezistenţă scăzută la şocuri emoţionale şi la
stres.
 De aici pornind, Eysenck a elaborat o clasificare
categorială a temperamentelor cu ajutorul căreia descrie
cele patru tipuri fundamentale de temperament după
cum urmează:

• Puternic, echilibrat, mobil= sangvinic

• Puternic, neechilibrat, mobil= coleric
• Puternic, echilibrat, inert= flegmatic
• Slab (luat global)= melancolic
 Clasificarea
categorială a
temperamentelor
după H.J.
Eysenck.
 Colericul
• Reacţii emoţionale puternice
şi reactivitate motorie
accentuată;
• Impulsiv şi uneori chiar
violent, agresiv;
• Face risipă de energie, reuşind
însă să-şi dovedească rapid
capacităţile;
• Inconstant în relaţiile cu
ceilalţi;
• Vorbire inegală, înclinaţii spre
exagerare.
 Sangvinicul
• Vioi, vesel, bine dispus,
trece totuşi de la o trăire
afectivă la alta;
• Se adaptează relativ uşor,
ceea ce îi permite stabilirea
rapidă de relaţii sociale;
• Abundenţă a expresiei
verbale şi fire comunicativă;
• Ia uşor decizii, simţind
nevoia variaţiei situaţiilor.
 Flegmaticul
• Calm, imperturbabil, chiar
lent;
• Echilibru emoţional, fiind
puţin reactiv din acest punct
de vedere, dar cu sentimente
durabile;
• Caracterizat de răbdare şi
toleranţă;
• Se adaptează mai greu şi
trece cu o oarecare
dificultate de la o activitate
la alta;
• Meticulos, înclinat spre
rutină.
 Melancolicul
• Emotiv şi sensibil, are
dificultăţi de adaptare;
• Capacitate de lucru redusă,
dar obţine un randament
progresiv;
• Înclinat spre reverie şi
interiorizare;
• Puternic afectat de
insuccese, compensează
insuccesele prin închiderea
în sine;
• Capabil de activităţi de
migală.
 Aplicaţie:
• Timp de cinci minute analizează-ţi propriile
trăsături şi stabileşte, la nivel general, cărui
tip de temperament te poţi încadra. Apoi,
gândeşte-te la caracteristicile temperamentale
evidente ale colegului tău de bancă.
Notează-le pe o foaie de hârtie pentru a
vedea cât de bine vă cunoaşteţi.

• Nu uita! În stabilirea tipului personal de

temperament vei sublinia trăsăturile dominante,
cât şi cele mai puţin pregnante, dat fiind
faptul că nu există temperamente pure.