2.

PERSONALITATEA CA OBIECT ȘI SUBIECT AL MANAGEMENTULUI

2.1 Conceptul de personalitate. Factorii care determină
personalitatea
2.2 Dimensiunile personalității și impactul acestora asupra
activității manageriale
2.3 Particularitățile individual-tipologice ale personalității,
manifestarea acestora în activitatea managerială
2.3.1 Temperamentul
2.3.2 Caracterul
2.3.3 Aptitudinile
  

Bibliografie
1. Craiovan, M.P. Psihologia resurselor umane.
https://www.academia.edu/7983102/Psihologia_Resurse_Umane_MP_C
raiovan

2. Eţco, C., Cărăruş, M., Davidescu-Creangă, E. Psihologie

managerială. Chișinău, 2006.
http://public-health.md/uploads/docs/bibl_virtuala/Psihologie_Manageri
ala.pdf

3. Stog, L., Caluschi, M. Psihologia managerială. Chișinău, 2002.

4. Țurcan, T. Psihologie managerială. Chișinău, 2004.
2.1 Conceptul de personalitate. Factorii care
determină personalitatea
 Personalitatea este organizare bio-psiho-
socio-culturală, care reprezintă o sinteză
dinamic structurată a dispoziţiilor sale
înnăscute şi a însuşirilor dobândite.

Prin factori personologici înţelegem factorii

definitorii ai personalităţii:
1. ereditatea;
2. mediul;
3. situația.
 Factori comportamentali-manageriali
ce au un efect benefic
în relaţiile umane:
– surâsul (zâmbetul);
– privirea;
– strângerea de mână;
– o vorbă bună;
– un gest amical;
– politeţea;
– buna dispoziţie;
– amabilitatea;
– serviabilitatea;
– salutul;
– vestimentaţia ş.a.
2.2 Dimensiunile personalității și
impactul acestora asupra
activității manageriale
 Stabilitatea
Extraversiunea Agreabilitatea
emoţională

Conştiinciozita- Deschiderea la
tea nou

Figura 2.1 Dimensiunile

personalității
 Dimensiunile personalității – caracteristici de bază

1.Extraversiunea – reprezintă gradul în care cineva este sociabil, cordial,

sigur de sine. Extraverţii se simt bine în situaţii sociale, căutând senzaţii şi
emoţii pozitive, în timp ce acei, care se situează jos pe această dimensiune
(introverţii) le evită.

2. Stabilitatea emoţională – măsura în care o persoană are un nivel

corespunzător de control emoţional, echilibrare, încredere în forţele proprii. Cei
cu o stabilitate emoţională redusă tind spre îndoiala de sine şi deprimare.

3. Agreabilitatea – măsura în care o persoană este prietenoasă. Persoanele

agreabile se caracterizează prin încredere, loialitate, altruism, colaborare,
modestie, atenţie faţă de ceilalţi. Iar cei mai puţin agreabili sunt distanţi.

 
 Dimensiunile personalității – caracteristici de bază

4. Conştiinciozitatea – gradul în care o persoană este responsabilă şi

orientată spre realizări. Oamenii mai conştiincioşi sunt de nădejde, motivaţi
pozitiv, competenţi, ordonaţi, autodisciplinaţi, au dezvoltate simţul datoriei,
dorinţa de reuşită şi capacitatea de reflecţie. Oamenii mai puţin conştiincioşi
nu sunt cea mai bună achiziţie pentru organizaţie.

5. Deschiderea la nou – măsura în care o persoană gândeşte flexibil şi

este receptivă la idei noi. Oamenii mai deschişi tind spre activitate şi inovare,
cei mai puţin deschişi, deseori, se opun schimbărilor. Aceste dimensiuni sunt
relativ independente, adică pot forma combinaţii din cele mai diverse.
 Studiu de caz
Compania X a anunțat un concurs de recrutare a candida ților la postul vacant de
manager pe vânzări. Implicit, printre cerințele înaintate fa ță de candida ți, au fost
menționate:
 o înaltă organizare personală;
 capacități de lucru în echipă;
 aptitudini înalte de negociere;
 abilități de luare de decizii rapide în condiții de risc;
 aptitudini excelente de comunicare.
 
În calitate de membru al echipei de selecție a candidaților la postul vacant anun țat, a ți
primit sarcina de a efectua o evaluare de ansamblu a candida ților, prin prisma de ținerii
dimensiunilor corespunzătoare ale personalită ții care vor permite atât satisfacerea
cerințelor menționate, cât și obținerea unei informații detaliate aferente particularită ților
psihologice ale candidaților. Pentru realizarea acestei sarcini, urmează să formula ți câteva
subiecte sau situații care vă vor permite să efectua ți evaluarea psihologică a candida ților.
 
Etape în soluționarea studiului de caz:
I. Identificați dimensiunile personalității care sunt necesare pentru a satisface fiecare din
cerințele menționate;
II. Formulați o listă de întrebări/situații care, fiind adresate candida ților, vă vor permite să
evaluați măsura în care candidații dețin dimensiunile necesare.
2.3 Particularitățile individual-tipologice ale
personalității, manifestarea acestora în
activitatea managerială
 Temperamentul constituie latura dinamico-energetică a
personalităţii.
– Dinamică, deoarece ne furnizează informaţii cu privire la cât de
iute sau lentă, mobilă sau rigidă, accelerată sau domoală, uniformă
sau neuniformă este conduita individului.
– Energetică, deoarece ne arată care este cantitatea de energie de
care dispune un individ şi mai ales modul cum este consumată
aceasta.

În plan psihologic, termenul de temperament

desemnează modul cum reacţionează şi se manifestă
subiectul, sub aspect dinamico-energetic, în diverse
situaţii.

Psihologii consideră unanim

temperamentul ca fiind
înnăscut.
 Cea mai veche teorie a temperamentului este cea propusă de medicului
grec Hipocrate (sec.V î.e.n.), care explica deosebirile individuale dintre
oameni prin proporţia din organism a patru substanţe: sânge, fierea
galbenă, flegma şi fierea neagră.
Proporţia în care sunt amestecate cele patru substan țe în organism,
medicii greci au însemnat-o prin cuvântul „crasis”. În limba latină pentru a
însemna această noţiune de amestec se folosea cuvântul „temperament”
(„tempero”- amestec de proporţii).

I.P. Pavlov a descoperit însuşirile activităţii nervoase

superioare și a demonstrat că anume îmbinarea înnăscută a
acestor însuşiri caracterizează ceea ce numim
temperament.
 Tipul puternic-echilibrat-inert
are corespondent
Tipul puternic-echilibrat-mobil (flegmatic): calm, tăcut,
(sanguinic): vioi, sociabil, nesociabil, lent, greu
comunicativ, adaptabil,
controlat.
adaptabil la situaţii noi, puţin
impresionabil, rezistent la
stres şi frustraţii.

Tipul puternic-neechilibrat-
excitabil (coleric): rezistent,
hiperactiv, vioi, irascibil, impulsiv,
imprudent, trăiri emoţionale Tipul slab (melancolic):
explozive, instabilitate interiorizat, retras, sensibil,
comportamentală, tendinţă de delicat.
dominare în relaţiile
interpersonale, saturaţie şi
plictiseală rapidă la monotonii.e

Figura 2.2 Descrierea tipurilor de temperament conform teoriei lui I.P.Pavlov

 Aspecte pozitive
• optimism, sociabilitate, curaj, veselie, buna dispoziţie, reactivitate
accentuată, caracter deschis, impresionabilitate, sensibilitate,
adaptabilitate, amabilitate, rapiditatea acţiunilor, capacitate de a se
angaja uşor în activitate, bogăţia expresiei, capacitate de a se decide,
activism, energie etc.

Aspecte negative
• atitudini uşuratice, lipsă de probleme, mulţumire de sine, slăbiciunea şi
instabilitatea sentimentelor, fluctuaţia şi inegalitatea trăirilor,
influenţabilitate, uşor de deviat de la o hotărâre, nestatornicie,
expresivitate exagerată, superficialitate, lipsa de concentrare, neponderat,
vorbăreţ, guraliv.

Figura 2.3 Portretul temperamental:

 Aspecte pozitive
• reactivitate accentuată, procese afective intense, bogăţia şi intensitatea
reacţiilor, plăcerea de a depune rezistenţă, de a înfrunta greutăţi, trăsături
volitive accentuate, înclinaţie de a fi pasionat.

Aspecte negative
• excitabilitate, iritabilitate, agresivitate, nemulţumire, furie, inegalitatea
trăirilor, înclinaţia de a fi părtinitor, nerăbdător, tendinţa de dominare,
încăpăţânare, tendinţa de a se opune.

Figura 2.4 Portretul temperamental:

colericul
 Aspecte pozitive
• echilibrare, tendinţa de a fi mulţumit, calm, prietenos, sânge rece, bună
dispoziţie, toleranţă, răbdare, a fi de încredere, perseverenţă, trăsături
volitive accentuate, ataşament, înclinaţie de a fi cugetat.

Aspecte negative
• reactivitate redusă, procese afective mai slabe şi mai sărăcăcioase,
adaptabilitate mai scăzută la situaţii variabile, înclinaţie de a fi calculat
(uneori peste măsură), fără pasiuni, monotonie, tendinţă de steriotipizare,
pedanterie, comoditate etc.

Figura 2.5 Portretul temperamental:

flegmaticul
 Aspecte pozitive
• seriozitate, simţul datoriei şi al responsabilităţii, procese afective intense
şi durabile, profunzimea sentimentelor, sensibilitate, interiorizare,
dependenţă, supunere, autenticitate, sârguinţă, perseverenţă,
conştiinciozitate etc.

Aspecte negative
• neîncredere, pesimism, nesociabil, predispoziţie pentru anxietate, înclinare
de a fi retras, nesiguranţă, tristeţe, sentimentul inferiorităţii, adaptabilitate
şi mobilitate mai redusă, reactivitate mai slabă.

Figura 2.6 Portretul temperamental:

melancolicul
Cuvântul caracter e de origine greacă şi în traducere înseamnă tipar,
amprentă, pecete, semn, iar cu aplicare la om semnifică fizionomia
(înfăţişarea) individului dat, nu atât sub raportul chipului său fizic, cât sub
cel al structurilor sale psihice, spirituale, pe care le deducem din modelul
său propriu de a se comporta în activitate şi relaţii sociale.

Cuvântul caracter este de uz general.

Utilizăm acest cuvânt în primul rând, când vrem să
apreciem comportarea omului, care exprimă personalitatea
omului, atitudinea lui faţă de lume.
Structura caracterului reprezintă o totalitate de particularităţi
umane, ce se găsesc în diferite raporturi una faţă de alta.

În structura caracterului se regăsesc „elemente” de

ordin:
– Afectiv (emoţii şi sentimente);
Ponderea celor patru
– Motivaţional (interese, trebuinţe, idealuri); tipuri de componente în
– Cognitiv (reprezentări, concepte, judecăţi); structura caracterului
este diferită la diferiţi
– Volitiv (însuşiri, trăsături), care ţin de existenţa indivizi.
socială a individului şi mediază raporturile lui cu
ceilalţi semeni şi cu societatea în ansamblu.
Atitudinea – reprezintă componenta fundamentală a
caracterului.

Atitudinea este poziţia internă adoptată de o persoană faţă de

situaţia socială în care este pusă.
 Clasificarea atitudinilor

1. Atitudinile faţă 2. Atitudinile faţă de societate:

de sine: – atitudinea faţă de muncă, norme,
– autoaprecierea; principii;
– autoevaluarea; – atitudinea faţă de diferite instituţii
– autoconducerea. (familie, şcoală, spital, universitate);
– atitudinea faţă de structura şi
forma organizării politice;
– atitudinea faţă de ceilalţi semeni;
– atitudinea faţă de obiectele din jur.
 Orientarea caracterului

Bogăţia caracterului

Stăpânirea de sine

Consistenţa

Trăsăturile de
Generozitatea
caracter

Puterea

Supleţea (dinamica)

Disciplina

Optimismul
Orientarea caracterului – se exprimă în capacitatea persoanei de a
selecta influenţele externe, naturale şi socio-culturale după criterii
moral-valorice şi de a răspunde la ele prin reacţii atitudinal-
comportamentale adecvate.
1.Orientarea caracterului – se exprimă în capacitatea persoanei de
a selecta influenţele externe, naturale şi socio-culturale după
criterii moral-valorice şi de a răspunde la ele prin reacţii atitudinal-
comportamentale adecvate.

Tipuri de orientare, conform chestionarului Liry:

1. Tendința spre a fi lider-sete de putere-despotism;
2. Încredere în sine-înfumurare-vanitate;
3. Exigență-intransigență-cruzime;
4. Scepticism-încăpățânare-negativism;
5. Spirit conciliant-blândețe-supunere pasivă;
6. Credulitate-supunere-dependență;
7. Cordialitate-dependență-conformism exagerat;
8. Compătimire-abnegație-spirit de sacrificiu.
2. Bogăţia caracterului – cuprinde multitudinea, varietatea şi
complexitatea atitudinilor, valorilor, normelor selectate, asimilate
şi care au devenit elemente relativ perene ale persoanei, fondul ei
psiho-sociomoral;

3. Stăpânirea de sine – este o însuşire a persoanei ce se manifestă

în posibilitatea ei de a-şi domina impulsurile, de a amâna reacţia
atitudinal-comportamentală sau, în anumite condiţii, impuse de
împrejurări, de a o direcţiona în conformitate cu prescripţiile moral–
valorice;

4. Consistenţa – se referă la concordanţa dintre idee, atitudine,

vorbă şi faptă, dintre morală şi comportament;
5.Generozitatea – vizează înclinaţia atitudinal-comportamentală
altruistă, sensibilitatea faţă de nevoile altora, dorinţa de a le veni în
ajutor într-o formă dezinteresată, compasiune şi sentimente
simpatetice, de solidaritate umană faţă de semeni;

6. Puterea – exprimă capacitatea persoanei de a domina

împrejurările şi de a se domina şi pe sine, fermitatea şi
perseverenţa în a-şi impune atitudinile şi a-şi realiza scopurile cu
mijloace moral-valorice social instituite;

7. Supleţea (dinamica) – deschiderea persoanei la lumea valorilor,

asimilarea continuă a normelor şi transformarea lor în acte de
comportament intrinsec motivate;

8. Disciplina – vizează încadrarea optimă a persoanei într-un sistem

de norme şi respectarea cu stricteţe a prevederilor sale;

9. Optimismul – trăsătură de caracter ce exprimă încrederea

persoanei în sine, în ceilalţi oameni şi în viaţă.

Aptitudinea este o însuşire sau un
complex de însuşiri psihice şi fizice,
care asigură succesul, reuşita într-o
activitate sau alta.
Definiţia subliniază aspectul de eficienţă,
de randament. Orice însuşire sau proces
psihic, privit sub unghiul eficienţei, devine
aptitudine (de ex.: memoria – aptitudinea
de a memora; spirit de observaţie –
aptitudinea de a percepe).

Aptitudinea ne dă măsura gradului de organizare a sistemului personalităţii

sub aspect adaptativ-instrumental concret. Ea ne răspunde la întrebarea : „Ce
poate şi ce face efectiv un anumit individ în cadrul activităţii pe care o
desfăşoară?” şi se leagă întotdeauna de performanţă şi eficienţă, în dublul
său înţeles: cantitativ şi calitativ.

O aptitudine izolată nu poate singură să asigure

succesul într-o activitate. Performanţele într-o
activitate se ating doar datorită combinării
aptitudinilor.
 Clasificarea
aptitudinilor

Aptitudinile generale –acele Aptitudinile speciale - sunt structuri

aptitudini, care sunt solicitate şi instrumentale ale personalităţii care
intervin în orice fel de activitate a asigură obţinerea unor performanţe în
omului sau în rezolvarea unor anumite sfere particulare de activitate
clase diferite de sarcini. profesională.

Aptitudinile generale
asigură o relaţionare şi o adaptare cât
de cât satisfăcătoare în condiţiile
variabile ale mediului.
 Clasificarea aptitudinilor generale

Aptitudini
intelectuale
(inteligenţa, care
reprezintă o sinteză a
Aptitudini
Aptitudini senzoriale mai multor aptitudini
psihomotorii
(rapiditatea, intelectuale: spirit de
(forţa mişcărilor,
plasticitatea observaţie, memorie,
rapiditatea, precizia
perceptuală) fluenţă verbală,
lor)
flexibilitatea gândirii,
raţionament inductiv
şi deductiv, atenţie
distribuitivă etc.)
 Însărcinare practică. Elaborați o profesiogramă a
unui manager de succes, identificând trăsăturile
temperamentale, trăsăturile de caracter și aptitudinile
(generale și speciale) necesare acestuia.