STRUCTURA ŞI DINAMICA PERSONALITĂŢII

Personalitatea este un sistem supraordonat cu funcţie integrativ-adaptativă a omului, care presupune

existenţa structurilor biologice şi fiziologice dar nu-i o prelungire a acestora.
Personalitatea este un produs calitativ distinct care se elaborează în cadrul evoluţiei social-istorice a
omului, al interacţiunii acestuia cu situaţiile sociale.
Structura şi dinamica personalităţii umane este dată de existenţa şi de interacţiunea subsistemelor
acesteia :
 Subsistemul sau latura dinamico-energetică a personalităţii – temperamentul;
 Subsistemul/latura instrumental-operaţională a personalităţii – aptitudinile;
 Subsistemul/latura relaţional valorică a personalităţii – caracterul

TEMPERAMENTUL – SUBSISTEMUL DINAMICO-ENERGETIC AL PERSONALITĂŢII

Temperamentul exprimă dinamica generală a personalităţii dată de proprietăţile generale ale SNC ale
individului Tipul de activitate nervoasă superioară (ANS) formează baza neurofuncţională a
temperamentului. Temperamentul se exprimă în:

 impresionabilitate – adâncimea şi tăria cu care sunt trăite fenomenele psihice, îndeosebi

cele senzoriale şi afective; după capacitatea de recepţie a stimulărilor şi profunzimea
impresiilor produse, precum şi după ecoul lor în întrega fiinţă a subiectului, unele persoane
sunt mai adânc impresionabile iar altele doar superficial, puţin impresionabile, cu variantele
posibile între cele două extreme;

 impulsivitate – care se referă la caracterul brusc al răspunsurilor, la descărcări sacadate în

desfăşurarea proceselor ori, dimpotrivă, înregistrând perioade de latenţă mărite, desfăşurări
domoale cu intensitate redusă;

 ritmul reacţiilor şi al trăirilor interioare ne înfăţişează alternarea lor uniformă sau

neuniformă, modificările accelerate sau încetinite, o anumită regularitate;

 tempoul – frecvenţa fenomenelor într-o anumită unitate de timp; sub acest aspect, există
indivizi cu modificări abundente, cu frecvenţă mare în unitatea de timp şi având, deci, un
tempou tumultos, ridicat, şi indivizi cu o frecvenţă de evenimente psihice şi trări reduse,
manifestând un tempou scăzut pe aceeaşi unitate de timp;

 indicele expresivităţii psihice – care, în descifrarea temperamentului apare în intonaţia

vorbirii, în debitul şi viteza limbajului, în mişcări, în expresiile emoţionale şi mimice, în scris, în
actele voluntare complexe etc.

Încercări de explicare a temperamentului şi de stabilire a unor tipologii temperamentale:

- Galenus şi Hipocrates considerau că diferenţele de manifestare dinamico-energetică s-ar datora

predominanţei uneia din cele 4 umori organice (sânge, limfă, bila galbenă şi bila neagră) care se
întâlnesc şi se amestecă (temperament = amestec) în organismul uman. Predominanţa uneia sau
alteia în acest amestec a generat ceea ce se numesc tipurile temperamentale: sanguinic, limfatic
(flegmatic), coleric şi melancolic.

- I.P.Pavlov, manifestările temperamentale trebuie raportate la specificul activităţii nervoase

superioare a creierului. În baza unei laborioase cercetări neurofiziologice pe animale şi oameni, acesta
pune în evidenţă trei însuşiri fundamentale ale sistemului nervos, însuşiri ce se exprimă în activitatea
nervoasă superioară:
- forţa sau energia, dependentă de substanţe funcţionale constitutive neuronului;
- mobilitatea, exprimată în viteza cu care se consumă şi se regenerează respectivele substanţe
funcţionale;
- echilibrul constând în repartiţia egală sau inegală a forţei între cele două procese nervoase de
bază – excitaţia şi inhibiţia, în caz de neechilibru neputând să intervină decât predominarea forţei
excitative
 Concret, la fiecare individ cele trei însuşiri de bază prezintă gradaţii între extremele: puternic –
slab, echilibrat – neechilibrat, mobil – inert

- C.G.Jung introduce şi anumite particularităţi psihologice în delimitarea tipurilor temperamentale ca

tipuri de personalitate. Este vorba de orientarea predominantă spre lume externă sau internă,
ceea ce a generat cele trei tipuri: introvertit, ambivert, extravertit.

- H.J.Eysenck, adăugând acestor caracteristici gradul de nevrotism (instabilitate şi stabilitate),

integrează într.o structură unitară cele patru tipologii, evidenţiind corelaţiile dintre ele. Astfel, el
demonstrează că, de regulă, flegmaticii şi melancolicii sunt introvertiţi iar colericii şi sangvinicii sunt
extravertiţi, după cum melancolicii şi colericii au un înalt nivel de nevrotism sau instabilitate , iar
sangvinicii prezintă un nivel scăzut de nevrotism, deci sunt stabili.
 PORTRETE TEMPERAMENTALE

COLERICUL - tip de ANS - puternic, neechilibrat-excitabil;

 „tipul coleric este un tip combativ prin excelenţă, lesne şi repede excitabil” (Pavlov);
 este excitabil şi inegal în toate manifestările sale, cu oscilaţii între cele două extreme – fie
năvalnic, nestăpânit, fie deprimat sau cuprins de teamă şi panică (evoluţie ciclotimică);
 din copilărie este zburdalnic, neastâmpărat, preferă jocurile dinamice care implică competiţie
şi multă mişcare;
 copii sunt „prea vioi”, agitaţi, dispun de multă energie pe care o consumă neeconomicos, îi
caracterizează o vorbire explozivă, gândirea lor se poate concentra mai greu, mişcările sunt
abrupte, ei sunt cei care pun cele mai multe probleme de disciplină în educaţie;
 starea de exaltare care îl caracterizează pe coleric este întreţinută mult şi de încrederea
deosebită pe care o are în sine, de valoriziraea pozitivă cu tendinţă spre supraevaluare;
 înclinaţia spre exagerare într-un sens sau altul periclitează echilibrul emoţional, reacţiile
(„exploziile”) sale afective fiind puternice şi greu de stăpânit, indiferent dacă este vorba de
bucurie sau furie;
 are sentimente puternice şi durabile dar este inegal în manifestări, se lasă uşor cuprins de
stări de alarmă sau furie;
 în general este sociabil şi are relaţii durabile şi intense în prietenie şi dragoste dar şi în
duşmănie;
 învaţă uşor dar are dificultăţi în a se concentra şi a-şi menţine stabilă atenţia în sarcini
monotone;
 la coleric predomină fantezia şi intuiţiei asupra logicii şi activităţii analitice;
 în dependenţă de semnificaţiile activităţii sale, de idealul de viaţă, se poate afirma ca om al
marilor iniţiative, capabil de mari angajări în acţiuni de lungă durată;
 activitatea voluntară domină cu caractere variate, unii prezentând o energie neobosită şi
continuă, alţii sunt autoritari, alţii luptători, opzanţi, combativi;
 ardoarea permanentă a colericului îl face curajos şi mândru iar starea de neechilibru-excitabil
îl face ca întâi să reacţioneze şi apoi să gândească;
 limitele sale majore sunt mânia şi orgoliul;
 fără o bună educaţie şi o armonizare a unor tendinţe, colericul este de multe ori susceptibil,
iritabil, sectar, brutal;
 dacă are superiorităţi mentale şi morale, el apare ca un organizator neobosit, creator de
ordine şi armonie ;
 colericii sunt extravertiţi, foarte comunicativi, sunt orientaţi mai mult spre prezent şi viitor:
 exemple de mari personalităţi ce se încadrează în acest tip: Casanova, Beaumarchais,
Danton, L. Beethoven, iar la noi N.Lupu, T.Arghezi, I.L.Caragiale, L. Rebreanu etc.

Dominanta pedagogică trebuie să fie orientată pe formarea capacităţii de autocontrol, pe formarea

unor interese cognitive stabile, care să-l orienteze, să-i canalizeze şi să-i consume eficient energia, pe
conştientizarea tendinţei de a se pripi şi pe formarea răbdării, pe contracararea tendinţei de a se
manifesta dominator şi agresiv, pe controlul prin conştientizare a reactivităţii pentru a evita conduitele
inadecvate.
SANGVINICUL - tip de ANS - puternic, echilibrat, mobil;

 „sangvinicul este un creator infierbântat, un element foarte activ, dar numai când are mult de lucru
şi este interesat de acesata, adică atunci când există o excitaţie permanentă; cînd acestă condiţie
lipseşte el devine plictisit, indolent”(Pavlov);
 în copilărie a fost ceea ce se chiamă un „copil bun”, echilibrat, adaptabil, care nu a dat prea multă
bătaie de cap părinţilor;
 este volubil, hiperactiv, cu mentalitate în genere concret analitică şi în unele variante cu dezvoltare
optimă a activităţii fantastice şi creatoare;
 se caracterizează prin ritmicitate, echilibru şi acestea în condiţiile vioiciunii, rapidităţii mişcărilor şi
vorbirii, printr-o mare efervescenţă emoţională;
 este temperamentul bunei dispoziţii, al adaptabilităţii promte şi economicoase;
 stabileşte cu mare uşurinţă contacte cu alte persoane pentru că are tehnici sociale variate şi
eficiente;
 se integrează rapid şi bine în grup, îi place să lucreze cu alţii, cooperează eficient;
 dincolo de vioiciunea şi exuberanţă, se descoperă stăpânirea de sine; sangvinicul poate aştepta
fără o încordare chinuitoare şi poate să renunţe fără a suferi
 este viguros, exagerator, imaginativ, optimist, entutiast, jovial;
 îi place să „circule”, să se mişte , să comunice, să se dezvolte;
 este amabil, binevoitor, satisfăcut de el însuşi;
 are o bună imagine de sine, realistă şi are încredere în forţele sale de a duce la bun sfârşit o
sarcină;
 este generos, sincer dar unora le lipseşte profunzimea;
 are uşurinţă în toate şi posibilităţi de adaptare;
 extrema mobilitate sangvinică îngreuează uneori fixarea scopurilor, consolidare intereselor şi
prejudiciază persistenţa în acţiuni şi relaţii;
 ca şi colericii, sangvinicii sunt extravertiţi, orientaţi mai mult spre prezent şi viitor;
 exemple de mari personalităţi ce se încadrează în acest tip: Fr. Rabelais, Fr. Bacon, Voltaire,
Goethe, Balzac, iar la noi I. Teodoreanu, G. Enescu, N. Grigorescu, G. Coşbuc etc.

Dominanta pedagogică în relaţiile cu sangvinicul trebuie să fie orientată pe fixarea scopurilor, pe

formarea unor interese cognitive stabile şi, în mod deosebit pe persistenţa în relaţii.

FLEGMATICUL - tip de ANS - puternic, echilibrat, inert;

 „flegmaticul este în viaţă un muncitor liniştit, totdeauna egal, insistent şi perseverent ”(Pavlov);
 este înainte de toate un om lent în tot ceea ce face şi totodată neobişnuit de calm; dispune de
ceea ce se numeşte răbdare naturală şi, de aceea, prin educaţie, poate atinge performanţe în
perseverenţă voluntară, meticulozitate şi temeinicie;
 nu se pierde prea uşor cu firea;
 gesturile sunt rare, măsurate, egale şi lente, vorbirea tărăgănată şi monotonă, mersul liniştit,
mişcări puţine, mimică inexpresivă;
 inteligenţa este analitică şi raţională, imaginaţia „rece”;
 opus colericului, flegmaticul mai întâi gândeşte şi apoi reacţionează;
 dacă personalitatea este slabă, flegmaticul tinde către inacţiune, neprevedere, desfrâu, lene; dacă
posedă superiorităţi mentale şi morale atunci va evidenţia exactă posedare de sine însuşi,
prevedere, fidelitate, metodă, eficienţă;
 este mai puţin sociabil, se adaptează mai greu unor schimbări (este conservator) şi, în general nu
manifestă iniţiativă în relaţiile interpersonale;
 deşi pare indiferent afectiv, el ajunge la sentimente extrem de consistente şi durabile;
 flegmaticul este caracterizat de fidelitate, regularitate, sobrietate şi răbdare;
 este prudent şi conştiincios în tot ceea ce face, de la modul de angajare în sarcină la maniera în
care abordează o relaţie interpersonală; nu stabileşte repede şi uşor prietenii dar pe cele pe care
le are le păstrează pentru mult timp, unele toată viaţa;
 are un simţ al datoriei dezvoltat şi, de regulă, duce lucrurile la bun sfârşit;
 sunt persoane onorabile pe care se poate conta;
 stabilitatea şi concentrarea sunt calităţile atenţiei tipice flegmaticului, de aceea va rezolva mai bine
sarcinile care implică rezistenţă la monotonie, izolare şi ritm mai lent ;
 este mai greoi, are o cadenţă lentă în învăţare dar este prudent şi conştiincios, de aceea face
puţine greşeli, inclusiv în activităţile psiho-motorii;
 de regulă sunt introvertiţi, închişi în sine, puţin comunicativi (din ei se delimitează taciturnii) şi
orientaţi mai mult spre trecut;
 exemple de mari personalităţi ce se încadrează în acest tip: Erasmus din Roterdam, I.Kant,
J.Locke, A. France, iar la noi M. Sadoveanu etc.

Dominanta pedagogică în relaţiile cu flegmaticii trebuie să fie orientată spre dezvoltarea sociabilităţii
şi a flexibilităţii. La acestă categorie temperamentală, profesorul trebuie să dea dovadă de multă
răbdare mai ales în fazele de adaptare la sarcini noi, să încurajeze perseverenţa şi calitatea muncii
flegmaticilor şi să nu le reproşeze şi să nu-i sancţioneze pentru faptul că nu sunt promţi în răspunsurile
orale pentru că ei au un ritm mai lent al reactivităţii generale.

MELANCOLICUL - tip de ANS - slab;

 „temperamentul melancolic reprezintă tipul de sistem nervos evident inhibabil; se vede că pentru
melancolic fiecare fenomen din viaţă devine un agent inhibitor, din moment ce el nu crede în
nimic, nu speră nimic, peste tot vede şi aşteaptă numai răul şi pericolul ”(Pavlov);
 melancolicul este temperamentul hipotonic care vădeşte un tonus scăzut şi reduse disponibilităţi
energetice, de unde, pe de o parte, sensibilitatea şi emotivitatea deosebită, iar, pe de altă parte,
înclinarea spre depresiunea în condiţii de solicitare crescută;
 are mari dificultăţi în adaptarea socială, aceasta şi datorită unor exagerate exigenţe faţă de sine şi
a redusei încrederi în forţele proprii;
 este timid şi inhibat, stângaci în relaţiile cu ceilalţi, cu atât mai mult în prezenţa unor persoane pe
care nu le cunoaşte sau de care se teme;
 nu-şi manifestă intens reacţiile afective dar este înclinat spre interiorizare;
 neechilibrat emoţional, reacţionează la situaţiile neprevăzute prin retragere, descurajare, panică;
 este hipoinstinctiv dar hipersensibil, schizoid, romantic, sugestibil, schimbător, nestatornic, cu
frecvente crize de depresiune;
 inteligenţa poate fi bine şi mult dezvoltată, dar duce uşor la crize de epuizare şi la obsesii;
 nu are mare rezistenţă la stările de încordare şi suprasolicitare, în schimb este capabil de acţiuni
analitice de mare fineţe şi care necesită multă răbdare şi grijă pentru detalii;
 învaţă mai greu, cu multe greşeli, având în permanenţă nevoie de încurajare din partea celor
apropiaţi;
 exemple de mari personalităţi ce se încadrează în acest tip: Fr. Chopin, J.J.Rousseau, N. Gogol,
P.I.Ceaikovski, Aristotel, Galileo Galilei, iar la noi M. Eminescu, Al. Vlahuţă, L.Blaga etc.

Dominanta pedagogică trebuie orientată pe dezvoltarea încrederii în forţele proprii, a stimei de sine
şi a abilităţilor sociale; încurajările şi climatul psihologic optim dau rezultate mult mai bune decât
atitudinea exigentă şi atmosfera încordată.
 GHID DE IDENTIFICARE A TEMPERAMENTULUI (BELOV)

Nume: _____________________ Prenume: ___________________ Varsta (ani):_________ Data examinarii:_________________

Cititi fiecare enunt . si notati in dreptul lui, casuta cu punct , raspunsul dv dupa cum urmeaza :
2 puncte – sunt de acord/ acest comportament ma defineste
1 punct - partial de acord / sunt asa uneori dar nu intotdeauna
0 puncte – nu sunt de acord / nu ma defineste acest comportament

NR. DESCRIEREA COMPORTAMENTULUI C S F M

1. Fara astampar, agitat 
2. Vesel, optimist 
3. Calm, cu sange rece 
4. Timid 
5. Impulsiv, irascibil 
6. Energic si intreprinzator 
7. Consecvent si serios in ceea ce face 
8. Se pierde cu firea in relatiile cu necunoscutii 
9. Nerabdator 
10. Nu duce un lucru la bun sfarsit 
11. Prudent si echilibrat 
12. Dificultati in stabilirea relatiilor cu oamenii 
13. Aspru si sincer in relatiile cu oamenii 
14. Inclinat sa se supraaprecieze 
15. Stie sa astepte (rabdator) 
16. Neincrezator in propriile forte 
17. Hotarat si plin de initiativa 
18. Capabil sa sesizeze noul 
19. Tacut 
20. Suporta usor singuratatea 
21. Incapatanat 
22. Nestatornic in interese si inclinatii 
23. Vorbeste calm, cu opriri, fara mimica 
24. Deprimat si dezorientat dupa esec 
25. Ingenios in discutii 
26. Suporta usor neplacerile si esecurile 
27. Suporta ironiile la adresa sa 
28. Are tendinta de a se inchide in sine 
29. Lucreaza in salturi 
30. Se adapteaza usor la diferite imprejurari 
31. Nu-si cheltuieste inutil fortele 
32. Oboseste repede 
33. Inclinat spre risc 
34. Manifesta receptivitate fata de nou 
35. Respecta cu strictete un anumit regim de viata 
36. Vorbeste incet si rar, pana la soapta 
37. Neranchiunos, nesuparacios 
38. Se calmeaza usor cand ii scade interesul pentru activitate 
39. Isi reprima usor pornirile 
40. Se adapteaza greu la caracterul interlocutorului 
41. Vorbeste repede, cu intonatie si cu pasiune 
42. Se deprinde usor cu o munca noua 
43. Este putin sensibil la laude si mustrari 
44. Foarte impresionabil 
45. Inclinat spre actiuni hazarde (riscante) 
46. Suporta greu monotonia, activitatile migaloase 
47. Constant in relatii si interese 
48. Exagerat de receptiv la laude si dojeni 
49. Scandalagiu si agresiv 
50. Comunicativ si serios 
51. Se incadreaza lent intr-o activitate noua 
52. Exigent fata de el si fata de cei din jur 
53. Neintelegator fata de lipsuri 
54. Rabdator si muncitor 
55. Egal in raporturile cu cei din jur 
56. Predispus la neincredere si suspiciuni 
57. Are o mimica agresiva 
58. Vorbeste cu glas tare, repede, cu intonatie, gesticuleaza 
59. Punctual si ordonat 
60. Foarte sensibil 
61. Capabil sa gandeasca si sa gaseasca solutii rapide 
62. Isi pastreaza calmul in situatii limita 
63. Se adapteaza greu la o situatie noua 
64. Foarte vulnerabil 
65. Nazuieste spre nou 
66. Totdeauna este plin de viata 
67. Este inert, greoi, indiferent 
68. Inchis si necomunicativ, nu-si impartaseste gandurile 
69. Face miscari violente, bruste 
70. Adoarme si se trezeste usor 
 71. Stie sa se stapaneasca 
72. Nu prea activ si cam fricos 
73. Perseverent in realizarea scopului propus 
74. Se pricepe cand trebuie sa ia o hotarare 
75. Isi controleaza pornirile 
76. Docil, ascultator 
77. Isi schimba brusc dispozitia 
78. Trateaza lucrurile cu superficialitate 
79. Duce pana la capat o treaba inceputa 
80. Tinde sa starneasca compasiunea celor din jur 
TOTAL
NOTE STANDARD

Cotare :
Se face totalul pe fiecare coloana in parte.
totalul cel mai mare indica temperamentul dominant
c- coleric , s- sangvinic , f-flegmatic, m- melancolic
Pana la o diferenta de maxumum 5 puncte fata de dominanta, putem intalni
temperamentul secundar.

Conturati schita de portret a temperamentului dominant a subiectului vostru, care a

rezultat ca urmare a aplicarii testului Belov

............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
..................................................................................................