PERSONALITATEA

ELEVILOR
persoană personalitate

? ?
individul uman construcţie teoretică
concret
scop

înțelegerea și
explicarea
funcționării organismului
psihofiziologic
Globalitatea - ansamblul Coerenţă - organizarea şi
de caracteristici care permite interdependenţa elementelor
descrierea acestei persoane, componente ale personalităţii.
identificarea ei printre celelalte.

Personalitatea - caracterisitici

Permanenţa
(stabilitatea) temporală
- Deşi o persoană se transformă,
se dezvoltă, ea își păstrează
identitatea sa psihică.
G. Allport -
„Personalitatea este organizarea
dinamică în cadrul individului a acelor
sisteme psihofizice care determină
gândirea şi comportamentul său
caracteristic“.

evidențiază însuşiri sau particularităţi

Trăsătura psihică – relativ stabile ale unei persoane sau ale
unui proces psihic.
• În plan comportamental, o trăsătură este indicată de
predispoziţia de a răspunde în acelaşi fel la o varietate de stimuli.
ex.: timiditatea

Plan descriptiv Plan explicativ

Ex.: cineva este hiperemotiv pentru că este timid şi este timid

pentru că este hiperemotiv.

TIPURILE - structuri sau configuraţii specifice formate

din mai multe trăsături (introvertit,
extravertit, ciclotimic etc.), prezente la un
nivel înalt de generalitate
• TRĂSĂTURILE sunt prototipuri - descriu proprietăţi tipice sau
frecvente în anumite situaţii.

• Oamenii atribuie o trăsătură dacă această trăsătură apare în

câteva situaţii frecvente, chiar dacă acestea nu sunt generale.

ex.: Cineva poate fi calificat ca fiind coleric dacă a fost văzut

cuprins de mânie într-o situaţie remarcabilă, chiar dacă
aceasta nu este o constantă a comportamentului său.

• Aceeaşi trăsătură are în vedere comportamente care se

manifestă în situaţii foarte diferite: ex.: frică de eşec, de boală
sau de cutremur.
 Atribuirea unor trăsături se face şi în funcţie de motivaţia care
justifică manifestările comportamentale.

Ultima impresie - Prima impresie –

efectul de recentă stereotipuri evaluative

 Există o complexitate de situații ce relevă în aparență aceeași

trăsătură și o libertate de decizie comportamentală pe care
situaţiile o permit.
ex.: În situaţii simple, obişnuite, toţi putem fi calmi; când însă determinanţii
situaţionali sunt foarte puternici, declanşează emoţii atât la persoanele puţin
anxioase, cât şi la cele colerice: tuturor ne este frică de război şi de boală.
Tipul Picnic - statură mijlocie,
exces ponderal, faţă plină, mâini şi
picioare scurte, abdomen şi torace
bine dezvoltate - profil ciclotimic
- vioiciune, mobilitate, optimism,
umor, spontaneitate, sociabilitate,
dar şi superficialitate în relaţiile
sociale, înclinaţie către concesii şi
compromisuri, spirit mai practic
Tipul Astenic - corpul slab,
alungit, mâini şi picioare lungi şi
subţiri – profil schizotimic -
înclinaţie spre abstractizare,
interiorizare, sensibilitate,
meticulozitate dusă uneori până la
pedanterie, un simţ acut al onoarei,
manifestări de ambiţie ascunzând
adesea un complex de inferioritate
etc.

Tipologia constituțională, E. Kretschmer

Tipul Atletic - tipul cu o

dezvoltare fizică şi psihică
echilibrată
 G. Allport, 2-3 trăsături cardinale care domină şi controlează
celelalte trăsături.
perspectivă
structuralist
trăsături principale (10-15), caracteristice,
sistemică relativ uşor de identificat.

sute şi mii de trăsături secundare şi de fond, care

sunt mai slab exprimate, mai greu de identificat ori
chiar contestate de cei cărora le sunt atribuite

• Personalitatea nu este o simplă sumă de trăsături, ci o

structură organizată ierarhic.
 TEMPERAMENTUL
dimensiunea energetico--dinamică a personalităţii
se exprimă în particularităţi ale activităţii intelectuale şi
afectivităţii

comportamentul exterior (motricitate şi,

mai ales, vorbire)
Cele mai accesibile,
uşor de observat şi
identificat
Trăsăturile temperamentale
- trăsături înnăscute energic, exploziv, rezistent,
- nu implică responsabilitatea expansiv, rapid, lent şi anto­nimele
- nu pot fi valorizate moral lor.
• Există o legătură a trăsăturilor temperamentale cu aspectele
biologice ale persoanei, în special o legătura cu sistemul
nervos şi cel endocrin.
Pavlov
mobilitatea –
forţa sau energia – uşurinţa cu care se înlocuiesc
rezistenţa la solicitări procesele nervoase de bază -
a sistemului nervos modificarea unor deprinderi

însușirile sistemului nervos

echilibrul existent între excitaţie şi

inhibiţie, dezechilibrul avantajând,
de regulă, excitaţia.
 Baza fiziologică a temperamentelor este constituită de cele
patru tipuri de sistem nervos ce rezultă din combinarea acestor
trei însuşiri fundamentale.

tipul puternic tipul puternic

neechilibrat, excitabil - echilibrat, mobil -
temperamentul coleric temperamentul sangvinic

tipul puternic tipul slab (luat global) –

echilibrat, inert - temperamentul melancolic
temperamentul flegmatic
Colericul este o persoană emotivă,
irascibilă, oscilează între entuziasm
şi decepţie, cu tendinţă de exagerare
în tot ceea ce face; foarte expresivă,
uşor „de citit", gândurile şi emoţiile i
se succed cu repeziciune.
TIPOLOGIA TEMPERAMENTALĂ
Flegmaticul este o persoană
imperturbabilă, inexpresivă şi
lentă, calmă. Puţin comunicativă,
greu adaptabilă, poate obţine
performanţe deosebite în muncile
de lungă durată.
Sangvinicul se caracterizează prin
ritmicitate şi echilibru. Are în general o
bună dispoziţie, se adaptează uşor şi
economic. Uneori marea lui mobilitate
se apropie de nestatornicie, periclitând
persistenţa în acţiuni şi relaţii.
Melancolicul este la fel de lent şi
inexpresiv ca flegmaticul, dar îi
lipseşte forţa şi vigoarea acestuia;
emotiv şi sensibil, are o viaţă interioară
agitată datorită unor exagerate
exigenţe faţă de sine şi a unei
încrederi reduse în forţele proprii.
 Heymans şi Wiersma - au identificat 3 factori:
Emotivitate (E)
- Emotivitatea
Non-Emotivitate (nE)

Activitate (A)
- Activitatea
Inactivitate (nA)

Primaritate (P), tendinţa de a trăi puternic

prezentul, extraversiune
- ”Răsunetul” (ecoul) Secundaritate (S), tendinţa de a rămâne
sub influenţa impresiilor trecute, introversive.
Emotivii inactivi - adică
nervoşii - care reacţionează
rapid la evenimente, şi
sentimentalii - care
reacţionează lent.
TIPOLOGIA TEMPERAMENTALA - EMOTIVITATE ȘI
ACTIVITATE
Neemotivii activi - adică
sangvinicii, cu reacţii
echilibrate, rapide, şi fleg­
maticii, cu multă forţă dar lenţi.
Emotivii activi - în care se
încadrează colericii, cu
reacţii rapide, explo­zive, şi
pasionaţii, care au reacţii
lente.
Neemotivii inactivi - care îi cuprinde
pe amorfi, care, deşi cu mai puţină
energie, sunt bine ancoraţi în
prezent, şi pe apatici, a căror lipsă
de energie este dublată de un ritm
lent al reacţiilor
 CARACTERUL
dimensiunea socio-morală a personalităţii, calitatea de fiinţă
socială a omului

Caracter etimologic tipar, pecete, și cu referire la

greaca veche om - sisteme de trăsături, stil
de viaţă.
O bună cunoaştere psihologică trece dincolo de
comportamentele direct observabile şi, pentru a fundamenta
previziuni corecte, îşi propune să răspundă la întrebarea „De ce?".
Pentru a cunoaşte caracterul cuiva trebuie să ne întrebăm în
legătură cu motivele, cu valorile ce fundamentează
comportamentele manifeste.
 A. Cosmovici
„Caracterul este acea structură care exprimă
ierarhia motivelor esenţiale ale unei
persoane, cât şi posibilitatea de a traduce în
fapt hotărârile luate în conformitate cu ele"

axiologică, orientativ-valorică
 Două dimensiuni
ale caracterului
executivă, voluntară

 Caracterul este un subsistem relaţional-valoric şi de auto-

reglaj al personalităţii şi se exprimă printr-un ansamblu de
atitudini-valori.
 Pentru definirea caracterului avem în vedere ATITUDINILE
STABILE ŞI GENERALIZATE, definitorii pentru persoana în
cauză, şi care se întemeiază pe convingeri puternice și nu
manifestările atitudinale circumstanţiale, variabile.

 ATITUDINEA exprimă o modalitate de raportare faţă de

anumite aspecte ale realităţii şi implică reacţii afective,
comportamentale şi cognitive.
 atitudinea faţă de sine însuşi (modestie,
orgoliu, demnitate, dar şi sentimente de
inferioritate, culpabilitate etc),

atitudinea faţă de ceilalţi, faţă de societate

Atitudini (altruism, umanism, patriotism, atitudini politice
etc.)

atitudinea faţă de muncă

 APTITUDINILE
dimensiunea instrumental – operațională a personalității

În limbajul curent, se folosesc termenii de APTITUDINE și

CAPACITATE, ca sinonime.

Capacitatea psihică exprimă posibilitatea individului de a

efectua cu succes o anumită activitate aici şi acum.

Ea se leagă întotdeauna de momentul prezent şi este profund

influenţată de experienţa în domeniul respectiv.
APTITUDINEA se leagă, de potenţialitate, de posibilitatea ca,
în condiţiile în care ar avea asigurate condiţii optime, un
anumit individ să ajungă la dobândirea unei performanțe
supramedii într-un domeniu.

Indici ai nivelului de dezvoltare a aptitudinilor:

uşurinţa învăţării; dacă elevul respectiv reţine aspecte

absolut noi relativ rapid şi fără efort vizibil.

uşurinţa şi calitatea execuţiei sarcinii.

 Aptitudinea nu este o realitate prezentă sau nu în mod absolut,
ci este un continuu pe care se situează toate fiinţele umane.

Fiecare dintre noi are aptitudini, mai mult sau mai puţin
dezvoltate, în toate domeniile.

Despre persoana care posedă o aptitudine la un nivel mai înalt

de dezvoltare decât majoritatea celorlalţi indivizi putem spune că
este TALENTATĂ.
Aptitudinea permite realizarea unor diferenţieri între indivizi.

Toţi elevii (cu excepţia celor cu afecţiuni grave) sunt capabili

să alerge sau să vorbească, dar nu toţi au aceeaşi abilitate în
a utiliza cuvintele sau în a practica un anu­mit sport.

A. Cosmovici
Aptitudinile sunt „însuşiri ale persoanei care,
în ansamblul lor, explică diferenţele
constatate între oameni în privinţa posibilităţii
de a-şi însuşi anumite cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi"
 APTITUDINILE GENERALE: INTELIGENŢA

un medic renumit care un laureat al premiului Nobel

fumează trei pachete de a cărui căsnicie şi viaţă
ţigări pe zi personală este un eşec total

Ce este însă inteligenţa ?

un director de întreprindere un compozitor strălucit şi plin

care a ajuns în vârful ierarhiei, de succes, dar incapabil să-şi
dar a făcut un atac de cord din gestioneze banii, mereu
cauza suprasolicitării; urmărit de creditorii săi
(numele său e Mozart) ?
A. Cosmovici inteligenţa generală este „o aptitudine generală
care contribuie la formarea capacităţilor şi la
adaptarea cognitivă a individului în situaţii noi".

David Wechsler
„capacitatea globală a individului de a acţiona în
vederea atingerii unui anumit scop, de a gândi
raţional şi de a se adapta eficient mediului în
care trăieşte”

factori – intelectului
- non-intelectului – afectivi, personali, sociali
Robert Thorndike inteligenţa socială - capacitatea de a înţelege şi de a
acţiona eficient în cadrul relaţiilor interumane.
 Howard Gardner - „inteligenţe multiple”
Aptitudinea vizual – spaţială - abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne înconjoară

Aptitudinea verbal-lingvistică - abilitatea de a folosi cuvintele şi de a vorbi

Aptitudinea logic-matematică - abilitatea de a folosi raţiunea, logica şi numerele

Aptitudinea kinestezică - abilitatea de control a mişcărilor corpului şi de îndemânare

în lucrul cu diferite obiecte

Aptitudinea muzicală - abilitatea de a produce şi de a aprecia muzica

Aptitudinea interpersonală – capacitatea de înţelegere şi de a relaţionare cu ceilalţi

Aptitudinea intrapersonală - abilitatea de auto-reflecţie şi de conştientizare a propriului eu

IQ (coeficient intelectual)
- procesarea informaţiilor,
-în rezolvarea de
probleme,
-în reuşita la şcoală,
-se bazează pe logică,
-este relativ constant pe
parcursul vieţi
EQ (coeficient de inteligență
emoțională)
- înţelegerea propriei
persoane
- în auto – motivare,
- în luarea deciziilor,
- în comunicare
- în menţinerea bunelor
relaţii,
- în creativitate,
- la locul de muncă şi în
viaţă
Bibliografie principală

Cosmovici, A., Iacob, L. (1999). Psihologie Școlară, pp. 53-88, Ed. Polirom, Iași.

Bibliografie suplimentară

Cosmovici, A. (2005). Psihologie Generală, Ed. Polirom, Iași.