MODULUL I

AUTOCUNOASTEREA

Autocunoasterea – procesul de explorare si structurare a propriilor caracteristici

(abilitati, emotii, motivatie, atitudini, credinte, mecanisme de aparare si adaptare) in urma
caruia rezulta imaginea de sine a persoanei.
Unul dintre cele mai cunoscute modele de descriere a personalitatii , este realizat prin prin
cinci mari dimensiuni ("the big five") care se prezinta ca factori bipolari.
Aceste cinci mari dimensiuni sau trasaturi sunt, de obicei, definite printr-unul dintre
polii lor, el insusi descris prin trasaturile (de nivel inferior) cele mai tipice care il constituie
(organizare ierarhica).Aceste cinci dimensiuni sunt:
- Extraversie: cordialitate, siguranta de sine, activitate, cautarea senzatiilor, emotii pozitive;
- Agreabilitate (a fi placut): incredere, loialitate, altruism,
colaborare, modestie, atentie fata de ceilalti;
- Constiinciozitate: competenta, ordine, simt al datoriei, dorinta de reusita,
autodisciplina, reflectie;
- Instabilitate emotionala: anxietate, agresivitate, depresie, centrare pe sine, impulsivitate,
vulnerabilitate;
- Deschidere: imaginatie, deschidere catre domeniile esteticului, sentimentelor, actiunii,
ideilor, valorilor.
PERSONALITATEA - Laturile personalitatii;
• TEMPERAMENT( explorarea lui cu ajutorul
chestionarelor)
• APTITUDINI
• CARACTER

TEMPERAMENTUL este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii care se

exprima cel mai pregnant in conduita.

Tipologia lui Hippocrate

Patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.
Colericul este energic, nelinistit, impetuos, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El
este inegal in manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Are tendintat de dominare
in grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze.
Sangvinicul este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatii. Fire
activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trairile
afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste
esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane.
Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat in ttot ceea ce face, pare a
dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita si este foarte tenace,
meticulos in tot ceea ce face. Fire inchisa, putin comunicativa, prefera activitatile individuale.
Melancolicul este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ, inchis in
sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia
redusa.

1
 Tipologia lui Pavlov
Caracteristicile sistemului nervos central:
• Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima prin
rezisetnta mai mare sau maica la excitanti puternici sau la eventualele situatii
conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puernic si
sistem nervos slab;
• Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers,
in functie de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sisetmul nervos este
mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert;
• Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia
si inhibitia). Daca ele au forte aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem nervos
echilibtrat.
Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia.

Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos:

1. tipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu tetmperamentul coleric)
2. tipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu temperamentul sangvinic)
3. tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic)
4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic)

Tipologia lui Jung si Eysenck

Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria
extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin
categoriei introvertitilor.
Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se
inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei. Introvertitii sunt firi inchise,
greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre reverie si greu adaptabili.
Cealaltă dimensiune este numita grad de nevrozism. Aceasta exprima stabilitatea sau
instabilitateta emotionala a subiectului. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua
axe perpendiculare, obtinand tipurile extravertit – stabil, extravertit – instabil, introvertit –
stabil si introvertit – instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.
Tipologia scolii franco – olandeze G. Heymans si E. D. Wiersma .
Exista opt tipuri de temperament: pasionatii (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi,
activi,primari), sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari), nervosii (emotivi, non-activi,
primari), flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non-emotivi, activi,
primari), apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii (non-emotivi, non-activi,
primari).

APTITUDINILE-ceea ce stie si poate sa faca cineva (teoretic si practic)

• Ce stiu?
• Ce pot face cu usurinta ?
Propozitii lacunare:
Eu stiu sa fac……dar nu stiu……….
Cele ma bune rezultate le am la/in…..
Pot sa fac…….pentru ca…….
Imi place sa fac…..deoarece……….

2
CARACTERUL-modul de raportare la altii(atitudinile si trasaturile volitive)
Reiese din interioroizarea normelor si valorilor sociale fundamentale:
• Adevarul, Binele, Frumosul
• Educatia, Credinta, Cultura, Traditiile
• Comunicarea, Colaborarea Munca, Intrajutorarea, Competenta, Respectul
• Democratia, Pacea, Legea,

IMAGINEA DE SINE – este modul in care o persoana isi percepe propriile caracteristici
fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale.
- este o reprezentare mentala a propriei persoane;
- nu reflecta intotdeauna realitatea (subevaluare/supraevaluare);
- are mai multe componente:
Eul actual – imaginea prezenta
Eul ideal – imaginea dorita
Eul viitor - imaginea a ceea ce poate sa devina individul

Dimensiunile Eului:
- eul fizic – ce cred despre corpul meu;
- eul cognitiv – ce cred despre modul in care gandesc, memorez, ...;
- eul emotional – ce cred despre emotiile si sentimentele mele;
- eul social – cum cred ca ma percep ceilalti;
- eul spiritual – ce cred ca este important si reprezinta o valoare pentru mine.

Imaginea de sine pozitiva favorizeaza cresterea performantelor scolare, relatii armonioase in

cadrul familiei, relatii bune cu prietenii si colegii de aceeasi varsta.
Comportamentele elevului cu imagine de sina negativa:
- evitare (retragerea si comportamentele timide);
- agresivitate defensiva (ataca sursa frustrarii);
- compensarea (afirmarea propriei personalitati, adesea prin comportamente
indezirabile);
- motivatie scazuta (refuzul de implicare in sarcina);
- rezistenta (refuza schimbarile ce li se propun, pentru a evita ulterioare esecuri)
Stima de sine
-Dimensiunea evaluativa a imaginii de sine;
-Se refera la modul in care ne consideram ca persoane in raport cu propriile asteptari si
cu ceilalti;
-Formarea ei este influentata de parerile/evaluarile si reactiile parintilor si educatorilor;
-Necesitatea unui nivel optim in formularea cerintelor impuse copilului: sa fie suficient
de ridicate ca sa-l motiveze, sa nu fie prea ridicate pentru a nu genera stres si emotii
negative inutile
Diferente intre persoanele cu stima de sine ridicata si cele cu stima de sine scazuta :
- stare de confort, multumire psihica/ disconfort, nemultumire;
- interpretarea situatiilor noi: provocatoare/amenintatoare;
- asumare/neasumare de responsabilitati;
- initiativa/ nonimplicare;
- asumare /neasumare a consecintelornpropriilor fapte;
- exprimare adecvata/ inadecvata a emotiilor;
- toleranta/ intoleranta la frustrare;
- rezistenta mare/ scazuta la presiunile grupului
Dezvoltarea stimei de sine este favorizata de :
3
-mediu stimulativ, crearea de oportunitati pentru afirmare (evitare etichetarii);
-existenta unui suport social;
-dezvoltarea abilitatilor de comunicare si de exprimare emotionala, negociere, rezolvare de
probleme, asertivitate;
-dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate;
-asteptari rezonabile;
-acceptarea neconditionata a propriei persoane si a celorlalti;
Aptitudinile
-Reprezinta potentialul unei persoane de a obtine performanta intr-un anumit domeniu.
-Tipuri : generale , care permit obtinerea de performante in mai multe domenii;
speciale, care permit obtinerea de performante intr-un numar restrans de
domenii (sociale, artistice, muzicale, fizice);
- Identificarea aptitudinilor: autoobservarea, opinia celorlalti, testarea;

AUTOCUNOAŞTEREA

Autocunoaşterea şi autoaprecierea corectă este una dintre cele mai complexe şi

dificile forme ale cunoaşterii umane. Aceasta pentru că ea se referă la realitatea psihică pe
care, spre deosebire de realitatea fizică, materială, este mai greu să o percepem, să o
analizăm, să-i precizăm limitele şi nuanţele.
În al doilea rând, aşa cum o spune şi cuvântul, “ autocunoaştere”, ea presupune că
obiectul analizei şi aprecierii este însuşi subiectul care face acest demers investigativ.
Aşadar, în autocunoaştere, subiectul şi obiectul sunt una şi aceeaşi persoană.
Un alt motiv care îngreunează autocunoaştere este acela că nu există strategii ,
elaborate şi standardizate care să asigure precizia autocunoaşterii.
Elevii se pot afla, deci, într-un mare impas în procesul descoperirii de sine pe care îl
pot considera ca pe un demers sisific. De aceea , strategiile prezentate la începutul acestui
curs, au rolul de a-i ajuta pe tineri să se deschidă faţă de sine, uzând de instrumente
adecvate.
Evident, întrebarea firească pe care ar trebui să o formuleze elevii , la sfârşitul
conturării unei imagini clare şi obiective despre ei înşişi, ar fi : “ Şi acum că am văzut cine
suntem cu adevărat, ce e de făcut?”
Răspunsul constituie chiar tema acestui subcapitol, care precizează necesitatea
adaptării conduitei la scopuri şi interesele formulate de elevi, în condiţiile unei
cunoaşteri de sine obiective.
Acestă adaptare comportamentală nu se sprijină pe sfaturi standardizate, soluţia
fiind una personalizată care, în funcţie de fiecare situaţie în parte, va căpăta un anume
specific.

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI

Activitatea 1

În oglindă

Tinerii au frecvent o imagine interioară despre sine dar adeseori sunt prea timizi sau
nesiguri cand trebuie să vorbească despre ei înşişi. Această activitate este concepută să îi
ajute să înceapă să îşi exploreze adevărata personalitate şi apoi să împărtăşească celorlalţi
ceva despre sine. Aceasta le oferă şansa să îşi exploreze sentimentele şi percepţiile interioare
şi să afle că ceilalţi au valori şi viziuni asemănătoare. De asemenea, oferă posibilitatea
formării unei “ echipe” ca şi ocazia de a afla ceva mai multe despre ceilalţi.

4
Scop:
Conştientizarea de către elevi a unor elemente ce ţin imaginea de sine
Timp:
Nu există limită de timp dar, uzual, se aplică 10-15 minute.
Materiale:
Coli A4 sau orice coală de hârtie şi instrumente de scris.
Procedeu :
Te rog să răspunzi la întrebările :

“ Cine sunt eu?”,

„ Cum sunt eu?”
„Ce sunt eu?”

O poţi face în ce formă doreşti ( compunere, eseu, listă de atribute). Încercă doar să fii sincer
pentru ca imaginea pe care o prezinţi să fie ca o reflectare a ta în oglindă.

Activitatea 2
Floarea vieţii mele
Scop:
Este un exerciţiu de autocunoaştere ai cărui itemi de identificare a dominantelor
personalităţii în centrul cărora se află Eul:
 Cum sunt eu?
 Ce-mi place să fac?
 Ce am învăţat până acum?
Timp:
Nu există limită de timp dar, uzual, se aplică 10-15 minute.
Materiale:
Coli A4 sau orice coală de hârtie şi instrumente de scris.
Procedeu :
Elevii vor fi solicitaţi să aprecieze pozitiv/ negativ acele atribuite care favorizează/
împiedică realizarea profesională.

Cum sunt ?

Ce îmi place?
Ce am învăţat ?

5
Activitatea 3
Harta inimii

Scop:
Este un exerciţiu de autocunoaştere ai cărui itemi au rolul de a-l ajuta pe elev sa
conştientizeze calităţile personale reprezentative si trăsăturile negative pe care doreşte sa le
schimbe le el.
Timp:
Nu există limită de timp dar, uzual, se aplică 10-15 minute.
Materiale:
Coli A4 sau orice coală de hârtie şi instrumente de scris.
Procedeu :
Elevii vor fi solicitaţi să completeze inima de mai jos cu cele 4 compartimente.

Activitatea 4

Fereastra Johari

6
Scop:
Fereastra Johari este un exerciţiu de autocunoaştere, prin intermediul căruia elevii
vor descoperi informaţii despre ei, despre imaginea lor de sine şi de care nu sunt conştienţi.

1. ARENA 2. ZONA OARBĂ

Ceea ce ştiu eu despre mine Ceea ce nu ştiu eu despre mine
şi ştiu şi ceilalţi dar ştiu ceilalţi

3. FAŢADA 4. NECUNOSCUT
Ceea ce ştiu eu despre mine Ceea ce nu ştiu eu despre mine
dar nu ştiu ceilalţi dar nu ştiu nici ceilalţi

1. ARENA conţine informaţii pe care le şti atât tu cât şi ceilalţi şi serveşte ca bază în relaţiile
cu ceilalţi. Mărimea arenei arată calitatea relaţiilor, când se interacţionează liber şi se
schimbă informaţii. Comunicarea este facilitată, iar relaţiile interpersonale sunt mai
puternice.
2. ZONA OARBĂ conţine informaţiile pe care alţii le au despre tine, dar tu nu le ştii. Sunt
acele informaţii care surprind imaginea / părerea pe care o au ceilalţi despre tine. Nu îţi
sunt cunoscute aceste informaţii pentru că cei ce le au nu ţi le aduc la cunoştinţă în mod
deliberat.
3. FAŢADA conţine informaţii cunoscute numai de către tine: planuri de viitor, idei,
adevărata stare emoţională, idealuri, talente etc. Din dorinţa de autoprotecţie nu facem
cunoscute aceste informaţii celorlaţi, avem o « faţadă » în spatele căreia ne ascudem.
4. NECUNOSCUTUL sentimente, abilităţi, talente încă nedescoperite. În anumite situaţii de
viaţă se pot descoperi calităţi şi dimensiuni nebănuite/ neştiute ale propriei persoane,
atât ţie cât şi celorlalţi.

Timp:
Nu există limită de timp.
Materiale:
Coli A4 sau orice coală de hârtie şi instrumente de scris.
Procedeu:
Elevii vor fi solicitaţi să completeze tabelul/ fereastra de mai sus. Mai întâi se
completează ochiul 1. Arena, de către elev, apoi colegii sunt rugaţi să completeze ochiul 2.
Zona oarbă, în final când foaia ajunge din nou la elev, acesta este rugat să completeze ochiul
3. Faţada. Ochiul 4. Necunoscutul rămâne necompletat

Activitatea 5

Fereastra Dori
Scop:

7
 Fereastra Dori este un exerciţiu de autocunoaştere, autoanaliză, de modificare a unor
trăsături şi de proiectare a unui plan de acţiune; exerciţiu prin intermediul căruia elevii vor
descoperi informaţii despre ei, despre resursele de care dispun, de care nu sunt conştienţi,
fiindu-le oferite de către cei din jur chiar soluţii pentru planuri de acţiune, în vederea
realizării schimbărilor propuse.

1. Ceea ce vreau să schimb la mine 2. Resursele (resurse psihice – calităţi, de

pentru a-mi asigura succesul în carieră şi timp şi economice)
propuneri de schimbări ale celor din jur de care cred ceilalţi că dispun eu pentru a
realiza schmbările

3. Resursele pe care mă bazez în vederea 4. Ce îmi propun ceilalţi să fac pentru a

realizării schimbărilor (resurse psihice – realiza schimbarea pe care vreau să o fac la
calităţi, de timp şi economice) mine. Plan de acţiune.

Este recomandat să fie aplicat fereastra Dori după ce anterior a fost aplicată şi Fereastra Johari.
Timp:
Nu există limită de timp.
Materiale:
Coli A4 sau orice coală de hârtie şi instrumente de scris.
Procedeu:
Elevii vor fi solicitaţi să completeze tabelul de mai sus. Mai întâi se completează
ochiul 1. şi 3., de către elev, apoi colegii sunt rugaţi să completeze ochiul 2., 4. şi în 1., dacă
este cazul.
Activitatea 6

Chestionare de evaluarea şi autoevaluare a imaginii de sine

Scop:
Prin intermediul scalelor de mai jos, se poate realiza autocunoasterea elevilor dar si
constientizarea cadrelor didactice asupra rolului acestora in procesul autocunoasterii.
Primele trei chestionare propuse sunt adresate elevilor iar cel de-al patrulea profesorilor.
Sunt propuse urmatoarele instrumente:
Scala Stimei de Sine
Autoaprecierea imaginii de sine
Scala Dezirabilitatii Sociale

1. Scala Stimei de Sine

Instructaj: “Citeşte cu atenţie enunţurile de mai jos si răspunde făcând un- X – in

rubrica corespunzătoare ţie din foaia de răspuns.”
1. Cred ca sunt un om de valoare sau cel puţin la fel ca alţii.
2. Cred ca am câteva calităţi remarcabile.
3. In general înclin sa cred ca nu sunt realizat.
4. Pot sa fac lucruri pe care le fac majoritatea copiilor.
5. Cred ca am prea multe defecte.
6. Am o atitudine pozitivă faţa de mine.
7. In general sunt mulţumit de mine.
8. As vrea sa am mai mult respect fata de mine.
9. Din când în când am impresia ca sunt inutil.

8
10. Uneori cred ca nu sunt bun de nimic.

Foaie de răspuns:
SCALA DE RASPUNSURI
Nr. itemului DA NU
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.

Interpretare: Prelucrarea rezultatelor se realizează diferenţiat pe grupe de întrebări.

La întrebările 1, 2, 4, 6, 7 pentru răspunsul DA se acordă un punct, iar la întrebările 3, 5, 8, 9,
10, pentru răspunsul NU se acordă câte un punct. După adunarea numărului de puncte,
dacă totalul este mai mic de 7, înseamnă că acea persoană exprimă o atitudinea negativă faţă
de sine, dacă totalul este între 7 şi 10 elevul are o stimăde sine pozitivă.

2. Autoaprecierea imaginii de sine

Scala Autoaprecierii Imaginii de Sine

Aceasta scala reprezintă o lista de adjective ce trec in revista o serie de caracteristici pozitive
si negative ale Eu-lui. Lista nu conţine răspunsuri bune sau greşite, ci doar informaţii despre
felul in care se vede fiecare.
Instructaj:
“Citiţi adjectivele de mai jos, apoi marcaţi cu X in coloana „Cum sunt in prezent”
fiecare cuvânt care, după părerea dumneavoastră, exprima o trăsătura ce va caracterizează.
Apoi, fară să priviţi semnele deja facute, recitiţi lista. Acum notati cu O in coloana „Cum as
dori să fiu”, fiecare cuvânt care exprimă insusirea pe care aţi dori sa o aveţi daca aţi putea fi
o persoana ideală.”
Notare:
Pentru a afla scorul, se acorda un punct pentru fiecare adjectiv notat in ambele
coloane, cu X, respectiv O, ca si pentru cele care in ambele coloane nu au primit nici un
semn. Daca un adjectiv este notat doar in una din coloane, el nu primeşte nici un punct.
Pentru obţinerea notei totale se face suma punctelor.

Interpretare:
Existenta unui acord de cel puţin 75% (un punctaj de cel puţin 24) sugerează un
nivel rezonabil al confortului psihic si o discrepanta nesemnificativa intre Eul actual si Eul
ideal. Un punctaj sub 24 semnifică un disconfort psihic si, implicit, o discrepanţa mare intre
Eul actual şi Eul ideal.

Autoaprecierea imaginii de sine

Cum sunt in Itemi Cum as dori sa

9
 prezent fiu
Emotiv
Impresionabil
Plin de umor
Independent
Prietenos
Ambitios
Interesant
Cinstit
Atragator
Rezervat
Entuziast
Sensibil
Demn de
incredere
Inteligent
Comod
Vesel
Invidios
Energic
Politicos
Liniştit
Iscusit
Sigur
Maleabil
Interiorizat
Fragil
Sincer
Relaxat
Puternic
Cinic
Impulsiv
Apatic

3. Scala Dezirabilităţii Sociale

Furnizează o măsură a tendinţei de a da răspunsuri dezirabile pentru a produce o

buna impresie, scorurile ridicate, indicând o mare nevoie de aprobare sociala.
Instructaj:
“Mai jos sunt prezentate un număr de 33 de enunţuri reprezentând atitudini si
trăsături de personalitate. Citiţi cu atenţie fiecare enunţ si decideţi daca este adevărat (A)

10
sau fals (F) in cazul dumneavoastră. Încercaţi sa nu pierdeţi mult timp cu răspunsul si
evaluaţi pe rând toate enunţurile. In coloana alăturată marcaţi cu semnul X răspunsul ales”
Notare:
Se acordă câte un punct la răspunsurile: A – 1, 2, 4, 7, 8, 13, 16, 17, 18, 20, 21, 24, 25,
26, 27, 29, 31, 33; F – 3, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 19, 22, 23, 28, 30, 32. Se calculează numărul de
răspunsuri date care concorda cu acestea si se obţine numărul total de acorduri, care
reprezintă scorul subiectului.
Interpretare:
Scoruri scăzute (0-8)
– subiectul a dat răspunsuri intr-o direcţie dorita de către alţii, deci acceptate social;
fie nu îl deranjează când alţi oameni considera ca se comporta indezirabil social, fie doreşte
sa fie privit ca o persoana răzvrătită social (dezirabilitate sociala scăzută).
Scoruri medii (9-19)
– subiectul a răspuns ca doua treimi dintre oamenii care completează testul; scorurile
incluse aici reprezintă o combinaţie de răspunsuri dezirabile si nedezirabile social,
combinaţie ce exprima un echilibru relativ in modul de comportament cotidian.

Scoruri mari (20-33)

– a fi privit ca acceptabil este un lucru foarte important pentru subiect; mărimea
scorului reflecta nevoia pe care o are de a fi aprobat de către alţii.

Scala Dezirabilităţii Sociale

Itemi:
A F
1. Înainte de a vota pe cineva încerc sa aflu date despre candidat.
2. Nu ezit sa-mi las treburile deoparte ca sa ajut pe cineva aflat la
nevoie.
3.Imi este câteodată greu sa-mi continui munca daca nu sunt
incurajat.
4.Niciodata nu mi-a displacut cineva foarte mult.
5.In diferite ocazii nu ma indoiesc de abilitatea mea de a reusi
in viata.
6. Câteodată mă simt insuportabil când nu-mi iese bine ceea ce fac.
7. Totdeauna sunt atent la felul in care mă îmbrac.
8. Acasă mănânc la fel de frumos ca atunci când sunt la restaurant.
9. Daca as putea merge la un film fără sa plătesc si as fi sigur ca
nu mă vede nimeni, probabil ca as face-o.
10. Rareori renunţ la ceva pentru ca nu am încredere in abilitatea mea
de a face acel lucru.
11. Îmi place uneori să bârfesc.
12. Mi s-a întâmplat să simt răzvrătire faţă de persoane cu autoritate
chiar daca am ştiut că au dreptate.
13. Indiferent cu cine vorbesc sunt întotdeauna un bun ascultător.
14. Îmi pot reaminti când am făcut-o pe “bolnavul” ca sa ies
dintr-o situaţie.
15. Au fost ocazii când am profitat de altcineva.
16. Sunt întotdeauna gata sa recunosc daca am făcut o greşeală.
17. Totdeauna încerc sa fac ceea ce propăvăduiesc.

11
Itemi ( continuare)
A F
18. Nu găsesc ca este deosebit de greu sa ai de-a face cu oameni
care vorbesc tare sau care sunt nesuferiţi.
19. Câteodată încerc să fiu mai degrabă chit cu cineva decât să
iert şi să uit.
20. Când nu ştiu ceva nu-mi pasă dacă recunosc sau nu.
21. Mă port totdeauna frumos cu oameni dezagreabili.
22. Uneori am insistat s fac ceva cu propriile mele puteri.
23. Mi s-a întâmplat să simt ca am dus de râpă ceva.
24. Niciodată nu m-am gândit sa las pe cineva sa fie pedepsit
in locul meu pentru ceea ce am făcut eu rău.
25. Niciodată nu am detestat situaţia in care mi s-a cerut sa
întorc o favoare făcută mie.
26. N-am fost niciodată enervat când oamenii si-au exprimat
idei foarte diferite de ale mele.
27. Niciodată nu am făcut o lunga călătorie fără să controlez
bine siguranţa ei.
28. Mi s-a întâmplat sa fiu foarte invidios pentru norocul
altuia.
29. Aproape niciodata nu am simţit indemnul/nevoia de a supara
pe cineva.
30. Câteodată mă irită oamenii care-mi cer favoruri.
31. Niciodată nu am simţit că am fost pedepsit fără motiv.
32. Câteodată am gândit ca oamenilor care au necazuri li se
întâmplă astfel numai pentru că primesc ceea ce merită.
33. Niciodată n-am spus ceva deliberat pentru a răni simţămintele oamenilor.

Activitatea 7

Analiza DOTS
Scop:
Acest exerciţiu are rolul de a-l pune pe elev să efectueze o analiză, care să-l ajute să
conştinetizeze asupra situaţiei reale, şansele, un eventual plan de acţiune în vederea luării
deciziei privind opţiunile şcolare.
Timp:
Nu există limită de timp dar, uzual, se aplică 10-15 minute.
Materiale:
Coli A4 sau orice coală de hârtie şi instrumente de scris.
Procedeu :
Te rog să da un răspuns cât mai sincer:
,,Ce sanse am?’’
,,Cum sunt?’’
,,Ce voi face?’’
,,Cum voi face fata?’’
 SANSE
Raspunsul la intrebarea ,,Ce sanse am?’’ luând in considerare posibilitatile accesibile.
 IDENTITATE
Raspunsul la intrebarea ,,Cum sunt?’’ luând in considerare ce pot oferi şi ce urmăresc.
 DECIZIA

12
 Raspunsul la intrebarea ,,Ce voi face?’’ identificand şi rezolvând dilemele personale.
 TRANZITIE
Raspunsul la intrebarea ,,Cum voi face fata?’’ anticipând consecinţele şi găsind soluţiile.

Modulul II .COMUNICAREA şi ABILITĂŢILE SOCIALE

Definiţii. Comunicarea ca proces.
Comunicarea umană este procesul prin care emitem opinii, valori, norme, percepţii către un
receptor.
 Comunicarea este un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a
schimba comportamentul altor indivizi.
 Comunicarea reprezintă procesul prin care un Emiţător transmite un mesaj sub
forma unui Cod prin intermediul unui Canal către un Receptor.
 Comunicarea reprezintă un ansamblu de principii şi norme care traversează planul
gândirii şi cel comportamental.

13
Mesajul elaborat de o Sursă este codificat de un emiţător sub forma unor semnale care
parcurg un Canal, pe traseul căruia poate să sufere distorsionări ca urmare a intervenţiei
unei surse de zgomot, după care parvin la Receptor care le decodifică şi îl încredinţează
destinatarului.
Procesul comunicării
Prin procesul de comunicare încercăm să convingem, să explicăm, să influenţăm, să
educăm, să informăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv.
Scopurile principale ale procesului de comunicare:
Să fim receptaţi
Să fim înţeleşi
Să fim acceptaţi
Să provocăm o reacţie
Când nici unul dintre aceste obiective nu este atins înseamnă că procesul de comunicare nu
s-a realizat. Acest lucru se poate întâmpla din cauza mai multor factori care apar în proces.
Unul din factori îl reprezintă înţelesul cuvintelor. Individualitatea noastră este principala
barieră în calea unei bune comunicări. În cursul procesului de învăţare a limbii materne, am
atribuit acelaşi înţeles cuvintelor, însă singura legătură dintre un cuvânt şi lucrul sau
obiectul pe care îl reprezintă, este asocierea pe care un grup de oameni a decis să o facă.
Contextul sau situaţia reprezintă un alt factor care influenţează comunicarea. O persoană
poate atribui înţelesuri diferite aceloraşi cuvinte la momente şi în contexte diferite. Esenţial
este să adaptăm sensul cuvintelor fiecărei situaţii şi să stăpânim bine aceste sensuri pentru a
nu crea confuzii.
Barierele în calea comunicării le constituie diferenţa de percepţie, concluziile grăbite,
stereotipiile, lipsa de cunoaştere, lipsa de interes, dificultăţile de exprimare, emoţiile şi
personalitatea.
Diferenţele de percepţie reprezintă modul în care noi privim lumea. Acest mod este
influenţat de experienţele noastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste,
naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperamente vor avea alte percepţii şi vor
interpreta situaţiile în mod diferit.
Concluziile grăbite intervin în situaţiile în care vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea
ce dorim să auzim, evitând să recunoaştem realitatea.
Stereotipiile reprezintă situaţiile în care tratăm diferite persoane ca şi când ar fi una singură
(ex: Dacă am cunoscut un miner, i-am cunoscut pe toţi).
Lipsa de cunoaştere – vom întâmpina întotdeauna dificultăţi în a comunica cu cineva
eficient atunci când respectivul are o educaţie diferită de a noastră sau ale cărui cunoştinţe
în legătură cu un anumit subiect de discuţie sunt mult mai reduse.
Lipsa de interes – una din cele mai mari bariere în calea comunicării este lipsa de interes a
interlocutorului faţă de mesajul emis. În astfel de situaţii, se acţionează cu abilitate pentru a
direcţiona mesajul astfel încât să corespundă intereselor celui ce primeşte mesajul.

14
Dificultăţile de exprimare apar atunci când emiţătorul are probleme în a găsi cuvintele
potrivite pentru a-şi exprima ideile. Lipsa de încredere, vocabularul sărac, emoţiile pot duce
la devierea sensului mesajului.
Personalităţile celor doi factori, Emiţătorul şi Receptorul, care intervin în procesul
comunicării joacă un rol extrem de important. Trebuie să ne adaptăm propria persoană, să
ne controlăm temperamentul şi limbajul în funcţie de personalitatea şi de starea de spirit a
interlocutorului, aşa încât mesajul să fie receptat în forma pe care noi am dorit să o
transmitem.
Consecintele manifestarii acestor bariere in comunicare:
- aparitia conflictului;
- diminuarea stimei de sine a interlocutorului;
- aparitia resentimentelor, a dificultatilor de relationare;
- adoptarea atitudinilor defensive, retractile/ agresive;
- inhiba capacitatile rezolutive ale individului, scade implicarea in activitate.

Conflictul
- Este o parte fireasca, inevitabila a procesului de comunicare;
- Presupune prezenta concomitenta a intereselor/nevoilor/valorilor diferite,
contradictorii , impiedicand comunicarea adecvata intre persoanele aflate in situatia
respectiva;
- Constituie o oportunitate in autocunoastere si dezvoltare personala, in masura in care
persoanele implicate in conflict accepta sa-si recunoasca vulnerabilitatea, sa-si asume
raspunderea si consecintele actiunilor personale, precum si propria contributie la
aparitia problemei.

Obstacole in calea rezolvarii conflictului

- Tendinta naturala de a explica mai intai care este punctul nostru de vedere;
- Ineficienta noastra ca ascultatori;
- Teama de a pierde stima, aprecierea celorlalti daca am recunoaste ca am facut ceva
gresit;
- Presupozitia ca noi vom pierde iar celalalt va castiga.
Comunicarea de grup
Este influentata de caracteristici ale dinamicii de grup:
- coeziunea grupului,
- fenomenul conducerii (leadership),
- influenta sociala.

Coeziunea grupului:
 se defineste ca dorinta membrilor grupului de a fi impreuna, de a desfasura
activitati impreuna;
 se refera la unitatea membrilor grupului, la atmosfera pozitiva existenta sau nu
in grup;
 Intre coeziune si comunicare este o relatie direct proportionala si de influenta
reciproca;

Factorii care cresc coeziunea grupului pot fi:

- Interni:
- sistemul de norme ( nevoia de reguli clare, lipsite de ambiguitate),

15
- marimea grupului ( cand grupul este mai mic interactiunile si comunicarea sunt mai
frecvente),
- similaritatea intre membrii grupului ( interesele, preocuparile, scopurile comune cresc
coeziunea)
- Externi :
-sistemul de recompense pentru performanta grupului (sa vizeze grupul in ansamblul sau,
pentru a spori coeziunea, altfel notele date individual vor interfera cu coeziunea grupului)
(vezi Exemplul nr 1),
- amenintarile pe care le primeste grupul cresc coeziunea (vezi Exemplul nr 2)

Exemplul nr 1
In scoala se incurajeaza munca in grup dar notele se dau individual; in consecinta scade
motivatia si implicarea in sarcina de grup, responsabilitatea disipandu-se in cadrul
grupului; fiecare este centrat pe reliefarea propriei contributii la sarcina, indiferent de
rezultatul final. O modalitate de interventie este acordarea unei note pentru tot grupul.

Exemplul nr2
Profesorul este perceput ca o amenintare pentru grupul de elevi, in special daca apare o
problema, se incalca o norma formala; elevii se coalizeaza si considera automat ca
profesorul este de partea “cealalta” a baricadei. In astfel de momente trebuie subliniat
scopul comun pe care il impartasesc toti, similaritatea dintre ei, stimulandu-se cooperarea
profesor-elevi

Fenomenul conducerii (leadership)

Liderul- in sens larg- este orice persoana care indeplineste oficial sau isi asuma spontan
(lider formal/informal) functii de conducere.
- Liderul grupului este centralizatorul comunicarilor de grup (lui ii sunt adresate cele
mai multe mesaje si el este cel care transmite mesajele cu impactul cel mai mare)

Caracteristici de personalitate ale liderului:

- autoeficacitate perceputa,
- locus de control intern ( se considerea responsabil pentru ceea ce i se intampla, nu
crede ca se afla “la mana destinului”),
- dominanta, empatie, sensibilitate la nevoile celorlalti,
- nonconformismul social, inteligenta, creativitate, perspicacitate

Influenta sociala
- Reprezinta modul in care o persoana isi modifica comportamentul, opiniile, in prezenta
reala sau perceputa a celorlalti.

Exista trei dimensiuni bipolare ale influentei sociale:

- conformism/independenta sociala;
- complianta/ asertivitate;
- obedienta sau supunere / sfidare;
Principii pentru comunicarea eficienta in grup, la scoala
- Criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor ( sa fie diversificate dar
echivalente ca abilitati scolare sau ca tip de persoana, sau sa existe niveluri diferite, cu
sarcini specifice);

16
 - Continuitatea interactiunilor de grup ( in situatii si sarcini diferite, pentru a forma
retele de comunicarea);
- Interdependenta membrilor grupului (stimularea colaborarii astfel incat realizarea
rolului fiecaruia sa depinda de realizarea sarcinilor altor membrii ai grupului);
- Asumarea responsabilitatii personale pentru activitatea proprie.
- Atentie acordata formarii de abilitati sociale ( abilitati de comunicare, relationare);
- Profesorul este un facilitator al interactiunii, va oferi sugestii, nu solutii.
Tipuri de comunicare socială
În funcţie de numărul participanţilor şi tipul de relaţie dintre ei, există cinci tipuri de
comunicare:
Comunicarea intrapersonală, în care Emiţătorul şi Receptorul sunt aceeaşi persoană.
Deşi nu presupune existenţa unor comunicatori distincţi, dialogul interior pe care îl purtăm
cu noi înşine reprezintă un autentic proces de comunicare, în care îşi află locul chiar şi
falsificarea informaţiei în vederea inducerii în eroare a interlocutorului (ne referim la
situaţia, destul de frecventă, a oamenilor care se mint sau amăgesc ei înşişi).
Comunicarea interpersonală diadică presupune strict doi participanţi şi prezintă
calitatea de a influenţa opiniile, atitudinile sau credinţele oamenilor.
Comunicarea de grup este o altă ipostază a comunicării interpersonale ce presupune
însă mai mult de doi participanţi. Limita superioară variază de la caz la caz, dar, în general,
sunt considerate tipice pentru această formă de comunicare grupurile ,,mici”, cu cel mult 10-
15 participanţi (ex: brainstorming).
Comunicarea publică implică prezenţa unui Emiţător unic şi a unei multitudini de
Receptori (este cazul prelegerilor, discursurilor).
Comunicarea de masă presupune prezenţa obligatorie a gate-keeper-ului. El se prezintă
ca un producător instituţionalizat de mesaje adresate unor destinatari necunoscuţi. Acest tip
de comunicare se caracterizează printr-o slabă prezenţă a feed-back-ului. Mesajele îmbracă
cele mai variate forme (carte, presă scrisă, transmisii radio sau TV).
I. Comunicarea verbală. Oralitatea.
Uşurinţa de exprimare depinde de:
a) caracteristicile personalităţii dvs.
b) calităţile vocale – enunţarea şi pronunţarea
c) caracteristici ale personalităţii celor cu care veniţi în contact.
Trăsăturile comunicării verbale eficiente
Claritate. Presupune capacitatea de exprimare clară a ideilor. Exprimarea trebuie să fie
simplă, iar materialul să fie astfel organizat încât să poată fi uşor de urmărit. Nu trebuie să
încercaţi să impresionaţi auditoriul folosind cuvinte lungi şi complicate.
Acurateţe. Trebuie să vă asiguraţi că expresiile şi cuvintele pe care le folosiţi exprimă exact
ceea ce doriţi să spuneţi. Veţi avea deci nevoie de un vocabular suficient de bogat pentru a
putea alege cuvintele cu înţeles precis în vederea atingerii scopului propus. Faptele la care
vă referiţi trebuie să fie corecte.
Empatie. Încercaţi întotdeauna să fiţi curtenitori şi prietenoşi. Oricât de supăraţi aţi fi,
încercaţi să vă stăpâniţi emoţiile şi să rămâneţi cel puţin calm. Cel mai bun mod de a rămâne
prietenos şi amabil este de a vă pune în locul celeilalte persoane. Încercaţi să simţiţi ceea ce
simte cealaltă persoană. Punânduvă în locul ei, veţi stabili o empatie cu aceasta. Totuşi, nu
trebuie să fiţi mereu de acord cu ea sau cu ideile sale, dar vă va ajuta să fiţi înţelegător şi
răbdător. Expresia feţei şi tonul vocii sunt evident importante, în special în discuţiile de
grup sau interviuri.
Sinceritate. Aceasta înseamnă în realitate a fi natural. Este întotdeauna un pericol ca atunci
când se discută cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai înalt, să devenim rigizi
şi stângaci sau să încercăm să simulăm. Asta provine din lipsa de încredere în sine
Relaxarea. Cea mai bună metodă de a vă elibera de dificultăţile de vorbire este relaxarea.
Atunci când suntem stresaţi şi avem muschii încordaţi, nu mai putem fi naturali. Mişcările

17
bruşte sunt, de asemenea, rezultatul tensiunii acumulate. Încercaţi să respiraţi profund.
Dacă rămâneţi nemişcaţi şi încordaţi, atunci vă puteţi bloca respiraţia involuntar. Dacă
respiraţi natural, sau mai profund decât de obicei, atunci muşchii vor fi mult mai relaxaţi iar
efectul va fi în favoarea dvs.
Contactul vizual. Limbajul trupului are o foarte mare importanţă în comunicare. Direcţia
privirii şi mobilitatea ei sunt factori importanţi în sincronizarea unui dialog. Un vorbitor
care nu se uită niciodată spre cel care îl ascultă ar putea transmite mesaje de tipul: ,,Nu mă
intresezi”, ,,Nu-mi placi”, ,,Nu sunt prea sigur “, ,Nu sunt sigur pe ce spun” sau chiar ,,S ă
nu crezi ce-ţi spun”.
Atunci când vorbiţi, stabiliţi un contact vizual cu cel care vă ascultă. Nu vă îndreptaţi
privirea spre birou, spre genunchi sau spre fereastră. Dacă vorbiţi unui grup mare,
cuprindeţi-l cu privirea astfel încât fiecare individ să se simtă observat. Ei vor prefera o
uşoară pauză a vorbitorului, care demonstrează interesul lui în modul de a-i privi,
asigurând o fluenţă a discursului, spre deosebire de cel care citeşte cu capul în jos, fără a da
importanţă auditoriului.
Înfăţişarea. Felul în care eşti privit arată cât de bine vă înţeleg ceilalţi. Înfăţişarea ta reflectă
modul în care te priveşti pe tine însuţi – propria imagine. Cel care te ascultă nu te poate
ajuta prea mult, însă poate înregistra aparenţa, înfăţişarea ta şi atunci el va primi, prin
metacomunicare, o imagine a modului în care te porţi, cum te îngrijeşti, chiar şi ce
vestimentaţie preferaţi. În cele mai multe situaţii de dialog oamenii privesc vorbitorul şi îl
judecă chiar înainte de a vorbi.
O haină atractivă, o ţinută vestimentară îngrijită este deosebit de importantă în situaţiile
formale: întâlniri publice, interviurile pentru angajare, conferinţe etc.
Postura. Poziţia corpului este de asemenea importantă pentru procesul de comunicare. O
persoană care se sprijină de perete sau stă aplecată înainte pe scaun în timp ce transmite un
mesaj verbal unei alte persoane, surprinde neplăcut, demonstrând o atitudine de oboseală,
plictiseală sau neglijenţă.
Întotdeauna, în acest caz, ascultătorii vor fi impresionaţi neplăcut.
Un element important al comunicării constă în examinarea posturii dvs. –cum staţi în
picioare când vorbiţi – poziţii care vor pune în evidenţă şi calitatea discursului dvs. dar, mai
ales, vă influenţează vocea. Pentru a vă ameliora şi perfecţiona postura când vorbiţi, trebuie
să aveţi în vedere patru caracteristici foarte importante: vioiciunea, plăcerea, distincţia şi
expresivitatea. Ele vor influenţa şi calităţile vocale.
În comunicare se disting cinci stiluri de transmitere de informaţii:
Stilul rece caracterizează formele de comunicare necooperativă, în care Emiţătorul nu îşi
cunoaşte Receptorul, iar acesta din urmă nu e în măsură să influenţeze în vreun fel discursul
celui dintâi. E cazul unor emisiuni de radio sau TV, cu texte atent elaborate tocmai pentru că
se ştie că inexistenţa feed-back-ului face imposibilă ajustarea lor pe parcurs.
Stilul formal corespunde adresării către un auditoriu numeros, ale cărui reacţii sunt
perceptibile pentru vorbitor. Discursul prezintă un nivel înalt de coerenţă. Se evită
sistematic repetiţiile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiare, elipsele şi lăsarea în
suspensie a unor propoziţii începute.
Atunci când destinatarul este un singur individ, folosirea stilului formal corespunde
intenţiei de a marca o distanţă în raport cu persoana acestuia.
Stilul consultativ e cel al discuţiilor cu caracter profesional, de afaceri, al negocierilor şi
tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activă.
Stilul ocazional e specific conversaţiilor libere între prieteni. Dispare aici baza
informaţională minimală pe care ar urma să se construiască dialogul. Participanţii trec fără
restricţii de la un subiect la altul într-o manieră decontractată, dar şi mai neglijentă. Îşi fac
apariţia expresiile eliptice, elementele de argou etc.

18
Stilul intim se caracterizează prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept
obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci oferă informaţii despre stările şi trăirile intime
ale subiectului.
II. Comunicarea non-verbală
Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De câte ori comunicăm, trimitem în
exterior mesaje şi prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când scriem sau vorbim, noi
totuşi comunicăm ceva, uneori neintenţionat.
1.Comunicarea sonoră
Circa 38% dintre mesajele transmise într-o interacţiune personală sunt de ordin vocal, fără a
fi cuvinte.
Ele aparţin parametrilor ,,muzicali” ai limbajului (timbrul, intonaţia, ritmul, pauzele, tonul,
înălţimea, intensitatea vocii), fie repertoriului, destul de bogat, de sunete nearticulate pe care
omul este capabil să le emită. Acestea din urmă îndeplinesc funcţii diferite, de la cea
expresivă a oftatului, trecând prin rolul fatic al câte unui ,,îhî” strecurat în conversaţie
pentru a-l convinge pe interlocutor că este urmărit cu atenţie, şi până la metalingvistica tuse
semnificativă, ce semnalează necesitatea citirii mesajului într-o cheie deosebită faţă de
modul de decodificare practicat până atunci.
2.Comunicarea gestuală. Kinezica
Kinezica se defineşte ca fiind modalitatea de comunicare prin intermediul gesturilor şi al
mimicii.
Interpretarea diferită dată aceluiaşi gest în zone geografice diferite şi posibilitatea exprimării
aceleiaşi idei prin gesturi neasemănătoare pledează pentru prezenţa arbitrariului şi în acest
domeniu. Astfel, desenarea unui cerculeţ cu degetele mare şi arătător unite la vârf înseamnă
,,O.K.” în America, ,,zero”
III.Comunicarea scrisă
Trăsăturile specifice ale comunicării scrise în raport cu cea orală au făcut obiectul unui mare
număr de cercetări.
Textele scrise se disting de discursul oral prin următoarele particularităţi:
- tendinţa de a utiliza cuvinte mai lungi;
- preferinţa pentru nominalizare acolo unde vorbitorii recurg, de obicei, la verbe cu acelaşi
înţeles;
- folosirea unui vocabular mai variat;
- recurgerea mai frecventă la epitete;
- ocurenţa mai scăzută a pronumelor personale;
- preferinţa pentru propoziţiile enunţiative în defavoarea celor exclamative;
- grija de a formula idei complete;
- eliminarea repetiţiilor.
Atunci cînd scriem e recomandabil ca elementele esenţiale ale mesajului să fie plasate în
prima parte a frazei, unde prezintă şansele maxime de a se fixa în memoria cititorului.
IV.Metacomunicarea este ultimul nivel al comunicarii; presupune mai mult decat
decodarea si interpretarea mesajului – implica si pozitionarea receptorului fata de
continutul care i-a fost transmis.

MODELUL ICEBERG-ULUI
Cuvinte: 5-7%
Tonul vocii: 13-15%
Limbajul corporal:
- ochii 35%
- corp, expresii faciale, gesturi 45%.

19
 Modelul ghetarului sugereaza cat de importanta este comunicarea nonverbala (ochii si corpul
constituie 80% din impresia totala). Aceasta inseamna ca prin expresia corporala, persoana isi
dezvaluie starea mentala si emotionala, simpatia sau antipatia inconstiente fata de partenerul de
discutie
Asadar, intr-o situatie de comunicare, este esential sa existe o corespondenta intre
exprimarea corporala si cea verbala.

O serie de cercetari de psihologie sociala arata ca 90 % din opinia despre o persoana

se construieste in primele 50 de secunde ale intalnirii; prima impresie se schimba foarte
greu.

MODUL III –MANAGEMENTUL INFORMATIILOR SI AL INVATARII

Managementul informatiilor se refera la identificarea, evaluarea si utilizarea adecvata a

informatiilor pe care le avem la dispozitie la un moment dat, pentru a rezolva probleme si a
lua decizii optime.

- Presupune formarea unor abilitati:

a) De identificare/cautare a informatiilor;
b) De evaluare si prelucrare a informatiei;
c) De utilizare eficienta a informatiei;

a) Identificarea si cautare informatiilor presupune cunoasterea de catre elevi :

Tipuri de informatii (dupa suportul comunicarii):

a. Informatie pe suport scris (carti, reviste, brosuri, pliante etc.)
b. Informatie orala (cursuri, prelegeri, casete )

20
 c. Informatie pe support electronic (discheta, CD, internet, TV)

Sursele de informare:
-surse formale: manuale, biblioteci, programe mass-media educative:
-surse informale: emisiuni de divertisment, experienta directa, reteaua sociala;

Strategii de cautare a informatiilor

“Tehnica Celor 6 pasi”:
d. Pasul 1- definirea sarcinii: precizarea tipului de informatie cautata
e. Pasul 2- identificarea surselor
f. Pasul 3- localizarea surselor si accesarea lor
g. Pasul 4 – utilizarea informatiei
h. Pasul 5- sinteza
i. Pasul 6- evaluarea

b) Evaluarea si prelucrarea informatiilor solicita elevilor angajarea capacitatii de

gandirii critica in analiza sursei si a mesajului transmis de aceasta.

Prelucrarea informatiei este influentata de :

- Sursa informatiei (credibila, autentica si atractiva);
- Forma mesajului ( lungimea, discrepanta fata de parerea initiala a individului,
caracterul amenintator al mesajului, trairile positive associate);
- Caracteristicile de personaliatate ale celui ce prelucreaza informatia (tipul de
argumente preferate- cognitive/ emotionale, valorile persoanei);

c) Utilizarea informatiilor
-Relatia dintre DATE (simboluri, informatii potentiale)-INFORMATII (date prelucrate+
semnificatie)-CUNOSTINTE (continuturi informationale+ valoare de adevar)

Informatia= “materie prima” pentru:

- rezolvarea de probleme
- luarea de decizii

Etapele rezolvarii de probleme:

- recunoasterea problemei;
- definirea problemei;
- cautarea de solutii alternative;
- luarea deciziei;
- aplicarea solutiei alese;
- evaluarea consecintelor;

TEHNOLOGIA INFORMATICA SI DE COMUNICARE (TIC)

Avantaje
o facilitarea comunicarii la distanta
(e-mail, chat-room)
o sustinerea acumularii de cunostinte
(stocarea si organizarea
Dezavantaje
o dependenta de tehnologie
o confidentialitatea informatiilor ( nu
poate fi pe deplin asigurata)
o securitatea informatiilor (pirateria)

21
 informatiilor) o acces contra-cost la informatiile
o acces la surse variate de informatii valoroase)
(biblioteci virtuale, site-uri, soft-uri o pierderea caracterului personal al
educationale) relatiilor interumane
o eliminarea constrangerilor de timp ( anonimatul)
si spatiu ( invatamantul la distanta)

Localizarea informatiilor pe Internet

Se poate face prin:
- introducerea adresei corecte a site-ului ( ex: www.edu.ro)
- utilizarea cuvintelor cheie care descriu cel mai bine domeniul vizat

Motoare de cautare
-programe special create pentru identificarea locatiei unor continuturi informationale
(web site-uri), in functie de niste date input;
- Exemple: Google, Yahoo, Alta Vista, cauta.ro, go.ro,

Portalurile
- Este considerat un web site cu functii multiple, creat in scopul de a reuni informatii
relevante din mai multe domenii;
- Ofera continuturi informationale permanent actualizate;
- Ex: http://www.xportal.3x.ro/PORTALURI.html

MANAGEMENTUL INVATARII

-Presupune autoreglarea de catre elev a propriei invatari.

-Autoreglarea invatarii presupune :

 aspecte motivationale ;
 aspecte strategice.

 Aspecte motivationale
Motivatia pentru invatare este rezultatul unui complex de factori culturali,
contextuali si individuali

a) Factori culturali
-valoarea acordata invatarii de tip scolar;
-tipurile de interactiune incurajate de activitatea de invatare (cooperare/ competitie);
-conceptii despre competente (teoretice si practice);
-experienta de invatare asigurata (masura in care deprinderile academice sunt utilizate
in activitatile curente);

b) Factori contextuali (mediu educational)

-tipul de sarcina (cele atractive sunt motivante)
-autonomia (oportunitatile oferite pentru a lua initiative sau pentru a deveni mai
responsabili);
-recunoasterea progreselor prin acordarea recompenselor formale/informale;

22
-munca in grup (cooperarea genereaza interactiuni positive si o motivatie de invatare pe
termen lung);
-evaluarea ( evitarea erorilor de evaluare);
-timpul optim pentru sarcina de invatare ( prea scurt/ lung- inhibare, demotivare);

c) Factori individuali
-valoarea acordata sarcinii de invatare de catre elev ( e cu atat mai mare , cu cat sarcina
coreleaza cu scopurile personale);
-expectante legate de rezultatele invatarii (convingerile despre autoeficacitate, despre
controlul asupra invatarii, atribuirile date cauzelor succesului/escului in invatare)
Ex: Dupa locul controlului, succesul/ esecul pot fi atribuite cauzelor interne ( abilitatilor,
efortului depus, dificultatii sarcinii), sau celor externe (norocului/ ghinionului, altora)
-reactiile emotionale legate de sarcinile de invatare (nivelul anxietatii)

Strategii motivationale

- De control cognitiv ( ex: ignorarea voluntara a alternativelor attractive, formularea

unor autoinstructiuni positive);
- De control emotional ( controlul emotiilor cere pot amana/ inhiba actiunea;
reamintirea punctelor tari si a resurselor disponibile);
- De control al mediului (manipularea distractorilor din mediu, de ex: zgomotele);

 Aspecte strategice ale invatarii

a) Strategii de elaborare asupra materialului ( de interpretare si imbogatire a

cunostintelor ce au ca scop intelegerea materialului si corelarea lui cu
informatiile stocate anterior); gandire critica

b) Strategii de organizare a materialului:

Organizarea materialui se refera la gruparea informatiilor in structuri coerente
pentru a asigura o buna asimilare.
Strategii de organizare: extragerea ideilor principale, reprezentarea grafica sub
forma de harta, grafic, tabel, realizarea de rezumate

c) Stiluri de invatare
Se refera la preferinta constanta a elevului pentru anumite tehnici si strategii de
invatare.
 Dupa modalitatea senzoriala:
- stilul visual;
- stilul auditiv;
- stilul kinestezic;

 Dupa tipul de inteligenta:

- inteligenta lingvistica;
- inteligenta logico-matematica;
- inteligenta spatiala;
- inrteligenta muzicala;
- inteligenta kinestezica;
- inteligenta interpersonala;

23
 - inteligenta intrapersonala;

MODULUL IV
PLANIFICAREA CARIEREI

Cariera, denumire care provine din limba franceză, este înţeleasă în limba română ca
profesie, ocupaţie, iar prin extensie fie ca situaţie bună, fie ca poziţie în societate .
Dicţionarul englez de resurse umane o defineşte drept slujbă pentru care ai fost pregătit şi
pe care te aştepţi să o faci toată viaţa .
Înţelesul curent al conceptului de carieră este pus în legătură cu ideea de evoluţie sau
de avansare a unui individ într-un anumit domeniu de activitate cu scopul de a obţine mai
mulţi bani, responsabilitate mai mare, mai mult prestigiu şi mai multă putere.
Carieră – interacţiunea dintre rolurile de muncă şi alte roluri de viaţă ale unei
persoane, incluzând atât munca plătită, cât şi pe cea neplătită. Oamenii creează patternuri
de carieră pe măsură ce iau decizii privind educaţia, munca, familia şi alte roluri de viaţă.
Termenului de carieră i se atribuie, de către diferiţi autori, înţelesuri multiple:
�privită sub aspectul mobilităţii, a ascensiunii într-o organizaţie, cariera este
percepută ca „avansare“;
�privită ca ocupaţie, se apreciază că anumite ocupaţii constituie o carieră (militari,
profesori, manageri), pe când alte ocupaţii sunt „proiectate“ drept posturi (ospătar, şofer,
vânzător etc.);

24
 �într-o altă viziune, cariera este percepută ca „o succesiune de posturi de-a lungul
vieţii“ sau o „succesiune de funcţii“ în ordinea crescătoare a prestigiului prin care trece
angajatul în mod ordonat, după o regulă previzibilă
�cu referire la persoană, cariera este văzută ca „o succesiune evolutivă de activităţi
profesionale şi poziţii profesionale pe care le atinge o persoană ca şi atitudinile, cunoştinţele
şi competenţele dezvoltate de-a lungul timpului“ ;
�într-o abordare subiectivă, cariera este prezentată ca o serie de roluri legate de
experienţa pe parcursul vieţii (propriile concepţii, aspiraţii, succese, insuccese etc.), o
succesiune de roluri în muncă ale unui individ sau o succesiune de experienţe separate,
corelate între ele;
�sub aspectul perceperii individuale, cariera este considerată o succesiune de
atitudini şi comportamente, asociate cu experienţele şi activităţile de muncă pe parcursul
vieţii personale. Această abordare face referire atât la cariera subiectivă dată de experienţe şi
roluri care apar în viaţa individului, cât şi la cariera obiectivă care are la bază atitudinile şi
comportamentele pe postu
Dezvoltarea carierei – Constelaţia factorilor economici, sociologici, psihologici,
educaţionali, fizici şi de şansă care se combină pentru a modela cariera unei persoane (Sears,
1982).
Toate aspectele vieţii umane aflate în devenire şi cu o dinamică specifică în diferite
planuri (Gysbers, 1994), adică:
- autocunoaşterea şi formarea deprinderilor de relaţionare interpersonală;
- educaţia şi formarea profesională iniţială;
- asumarea de diferite roluri în viaţă;
- modul de integrare, trăire şi planificare a diferitelor evenimente ale vieţii
Orientarea în carieră – Un program sistematic de informaţii şi experienţe coordonate
de un consilier şi proiectate pentru a facilita dezvoltarea carierei individuale şi, mai specific,
managementul carierei (Herr & Kramer, 1991).
Consilierea în carieră – Un proces interpersonal focalizat pe asistarea individului în a
lua decizii adecvate privind cariera (Herr & Kramer, 1991).
Educarea pentru carieră – Acele experienţe prin intermediul cărora indivizii iau
cunoştinţă despre şi dezvoltă atitudini relativ la sine şi la muncă, în mod obişnuit prin
activităţi academice inserate în curriculum (Herr & Kramer, 1991).

25
 Programul de orientare şi consiliere în carieră - Un program comprehensiv, de
dezvoltare, proiectat pentru a asista indivizii în realizarea şi implementarea alegerilor
educaţionale şi ocupaţionale informate. Un program de orientare şi consiliere în carieră
dezvoltă competenţele individuale de auto-cunoaştere, învăţare pe parcursul întregii vieţi,
explorarea educaţională şi ocupaţională şi planificarea carierei.
Toate aceste definiţii şi intervenţii pot fi transpuse în întrebări relevante, aşa cum
propune Savickas (1994, 1995) astfel:
 Cum obţin o slujbă? pentru plasarea ocupaţională
 Ce să aleg? pentru orientarea vocaţională
 Cine sunt eu? pentru consilierea în carieră
 Cum îmi modelez cariera? pentru educaţia pentru carieră
Vocaţie – înclinaţie sau predispoziţie specială a individului de a exercita, cu abnegaţie
şi devotament, o activitate socio-profesională. Vocaţia este trăită de individ ca o nevoie
profundă de a efectua un anumit tip de activitate (ex. vocaţie pentru ştiinţă, tehnică, artă,
educaţie etc.). O.s.p. poate contribui la stabilirea caracteristicilor vocaţionale care să
corespundă atât structurilor de personalitate, cât şi nevoilor sociale.

TEORII ÎN CONSILIEREA PRIVIND CARIERA

Teoria lui Holland
La baza acesteia se află o serie de afirmaţii:
1. Personalitatea individului este factorul primar în alegerea profesiei.
2. Profilul intereselor reflectă personalitatea.
3. Indivizii dezvoltă păreri stereotipe cu privire la ocupaţii, păreri care joacă un rol fundamental în
alegerea acestora.
4. Orice persoană îşi caută o ocupaţie care să fie congruentă cu personalitatea sa, astfel încât să-şi
exercite atitudinile şi să-şi valorifice calităţile; o bună potrivire duce la succes şi satisfacţie.
În opinia autorului, personalitatea este rezultanta interacţiunii între caracteristicile
moştenite şi activităţile la care este expus un individ. În structura de personalitate a fiecăruia
se constituie un sistem de interese care conturează direcţia orientării sale profesionale. În
funcţie de modul particular de ierarhizare a intereselor, Holland identifică şase moduri
specifice de orientare profesională, respectiv şase tipuri de personalitate. Acestea din urmă
sunt concepute pe baza cunoştinţelor despre indivizii unei anumite grupe profesionale.

a.) Tipul realist reacţionează faţă de mediu într-un mod obiectiv, concret. Preferă activităţile
fizice, acelea în care sunt implicate deprinderi manuale şi îndeplinirea de sarcini concrete.
Evită sarcinile abstracte în general, care necesită calităţi intelectuale, artistice sau sociale. De
aceea nu este potrivit ca lider. Persoanele realiste sunt materialiste, nesociabile şi stabile
emoţional. Le place să lucreze cu scule, instrumente, maşini, fiind potrivite pentru profesii
tehnice, agricole sau meşteşugăreşti (ex.: mecanic, pilot, electrician, fermier, zidar, tinichigiu
etc.).

26
 b.) Tipul intelectual / investigativ reacţionează faţă de mediu folosind inteligenţa. Nu
este atras de sarcinile concrete, manuale, ci de cele teoretice, care presupun manipularea de
idei, cuvinte, simboluri, pentru rezolvarea situaţiilor abstracte, pentru explicarea cauzalităţii
fenomenelor. Persoanele din această categorie sunt "nesociabile, masculine, insistente şi
introvertite". Preferă să lucreze într-un mediu academic sau ştiinţific, exercitând o profesie
ca: matematician, chimist, fizician, astronom, meteorolog, biolog, geolog etc.
c.) Tipul artistic face faţă "provocărilor" mediului într-o manieră individualistă,
folosind forme şi produse ale artei. Persoanele din această categorie nu sunt interesate de
munci fizice, ci de sarcini creative, dezvoltare de idei, cărora le dau o notă personală.
Caracteristicile lor sunt: nesociabilitatea, sensibilitatea, impulsivitatea / labilitatea
emoţională, introversia. Le plac profesiile precum: pictor, sculptor, poet, muzician,
compozitor, actor, cântăreţ, dansator etc.
d.) Tipul social reacţionează pozitiv în situaţii de interacţiune socială în mediul
educaţional, terapeutic, religios. Preferă contactul cu semenii, fiind înclinat să-i ajute, să-i
înveţe, să-i informeze pe alţii. Astfel de persoane sunt vesele, sociabile, cu simţul
răspunderii, doritoare să se afirme, abilităţile de comunicare sprijinindu-i în acest sens. De
aceea sunt orientate spre profesii din domeniul social: învăţător, profesor, psiholog,
judecător, logoped, preot etc.
e.) Tipul întreprinzător / antreprenorial are nevoie de putere şi de recunoaşterea
calităţilor (mai ales a celor de lider) de către cei din jur. Are spirit de aventură, este
dominant, persuasiv, impulsiv, extravert, vorbăreţ, încrezător şi agresiv. Aceste caracteristici
sunt puse, de către întreprinzători, în slujba obţinerii de beneficii materiale prin dezvoltarea
propriei afaceri sau coordonarea, conducerea altor oameni. Persoanele din această categorie
manifestă dorinţa de a-i domina sau persuada pe alţii şi au preferinţe profesionale de genul:
antreprenor, agent de vânzări, hotelier, agent de asigurări, politician etc.
f.) Tipul convenţional este orientat spre activităţi de execuţie, cu sarcini bine precizate,
stabile, lipsite de intervenţii originale. Creează o impresie bună deoarece este ordonat,
sociabil, corect, se conformează normelor sociale şi acceptă o poziţie de subordonare fără a se
simţi frustrat. Persoanele convenţionale se consideră masculine, dominante, rigide, dar au
nevoie de aprobarea celor din jur. Pentru că au mai degrabă aptitudini matematice decât
verbale sunt recomandate pentru munci administrative, de birou, în domeniul financiar:
administrator de firmă, contabil, revizor contabil, casier, statistician, funcţionar bancar etc.
Holland înscrie cele 6 tipuri de personalitate pe laturile unui hexagon, pentru ca în
practica orientării / reorientării profesionale să fie mai uşor identificate cele compatibile
(învecinate pe figură) şi cele mai puţin recomandate (opuse în unghiurile figurii).

R e a lis t (R ) I n v e s tig a tiv (I )

C o n v e n ţio n a l (C ) A r tis tic (A )

În tr e p r in z ă to r (E ) S o c ia l (S )
Cei patru indicatori de urmărit în analiza codului Holland: congruenţa, consecvenţa,
diferenţierea şi identitatea.
a) Congruenţa reflectă gradul de potrivire între personalitatea individului şi mediul său
de muncă. Dacă cele două coduri de trei litere (al personalităţii şi al mediului de muncă)
coincid în privinţa conţinutului şi succesiunii lor, atunci nivelul de congruenţă va fi maxim.
b) Consistenţa (cf. Gh. Tomşa) sau consecvenţa (cf. R. V. Esbroeck) reprezintă măsura
coerenţei interne a punctajelor obţinute de o persoană. Pentru determinarea acestui indicator
se iau în considerare primele două litere ale codului Holland şi se urmăreşte poziţia lor pe

27
hexagon. Cu cât sunt mai apropiate pe figură, cu atât codul este mai consecvent şi invers, cu
cât sunt mai depărtate, cu atât este mai inconsecvent.
c) Diferenţierea măsoară cristalizarea intereselor individului. Poate fi relevată prin
diferenţa între punctajul maxim şi minim din codul Holland.
d) Identitatea reflectă claritatea scopurilor, intereselor şi talentelor unei persoane. Este
legată de diferenţiere şi de consecvenţă.

Aplicaţie : Tipuri Holland

Alege, din lista de mai jos, acele insusiri / trasaturi care te caracterizează in cea mai
mare masura.

1 2 3
Conformist Analitic Complicat
Sincer Precaut Dezordonat
Onest Critic Emotional
Supus Curios Expresiv
Materialist Independent Idealist
Natural Cognitiv Imaginativ
Consecvent Introvertit Lipsit de abilitati practice
Practic Metodic Impulsiv
Modest Modest Independent
Timid Precis Intuitiv
Stabil Rational Nonconformist
Econom Rezervat Original
4 5 6
Convingator Curajos Conformist
Cooperant Ambitios Constiincios
Prietenos Atrage atentia Atent
Generos Dominant Conservator
Saritor Energic Inhibat
Idealist Impulsiv Supus
Centrat pe probleme Optimist Ordonat
Amabil Cauta placere Consecvent
Responsabil Popular Practic
Sociabil Increzator in sine Controlat
Cu tact Sociabil Lipsit de imaginatie
Intelegator Vorbaret Eficient

Interpretare
Numara cate trasaturi ai bifat pentru fiecare coloana si noteaza scorurile in dreptul cifrei
corespunzatoare:

1-
2-
3-
4-
5-
6-

Se analizează codul Holland şi se fac corelaţii cu mediile de muncă corespunzătoare

tipurilor de personalitate.

. ETAPELE DEZVOLTĂRII CARIEREI ŞI INSTRUMENTE DE LUCRU

ADECVATE

28
 A.Cunoaşterea de sine
B. Informarea cu privire la profesii şi piaţa muncii
C. Planificarea carierei
D. Elemente de marketing personal

INFORMAREA CU PRIVIRE LA PROFESII ŞI PIAŢA MUNCII

Profesia este specialitatea sau calificarea obţinută prin studii (teoretice sau practice),
realizată într-o formă instituţionalizată şcoli, licee, facultăţi) sau în cadrul practicării ei (la
locul de muncă). Iniţial se făcea o diferenţiere netă între activităţile intelectuale şi cele fizice,
doar primele fiind considerate profesii. Dezvoltarea tehnico-ştiinţifică, precum şi creşterea
complexităţii muncii a făcut ca profesionalizarea muncii să devină generală.
Meseria este complexul de cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice dobândite de o
persoană prin şcolarizare şi prin practică, necesare pentru executarea anumitor operaţii de
transformare şi prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii.
Funcţia este activitatea desfăţurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de
conducere sau execuţie.
Ocupaţia reprezintă activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau în natură), pe
care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit, şi care constituie pentru aceasta sursa de
existenţă; aspectul concret al unei profesiuni, desfăşurarea ei efectivă. Ocupaţia este, deci,
proprie persoanelor active şi poate fi exprimată prin funcţia sau meseria exercitată.
Astfel, dacă profesia semnifică specialitatea (calificarea) individului obţinută prin
studii, ocupaţia este specializarea exercitată efectiv de către acesta la locul de muncă. Există
situaţii în care acestea coincid (ex. profesia – conducător auto, ocupaţia persoanei -
conducător auto) sau situaţii în care sunt diferite (ex. profesia – medic, ocupaţia persoanei -
senator).
Aplicaţie: lucrul pe echipe – definirea termenilor; analiza lor.

SURSE DE INFORMARE

1. Motoare de căutare :
www.google.com
www.altavista.com
www.infoseek.com
www.lycos.com
2. Adrese site-uri specializate:
www.ploteus.net - informaţii despre oportunităţi de studiu în ţările UE
www.cnrop.ise.ro - Centrul Naţional de Resurse pentru Orientare Profesională Bucureşti
www.capp.ise.ro - portalul centrelor de asistenta psihoedagogica
www.go.ise.ro - ghidul ocupatiilor (prezentarea a 700 de ocupatii, chestionare de interese
profesionale etc)
www.unibuc.ro - Universitatea Bucureşti
3. Adrese site-uri specializate pe locuri de muncă :
www.jobs-careers.com
www.job.ro
4. Broşuri de prezentare
5. Monografii profesionale
6. Vizite la şcoli/ licee/ facultăţi/ fabrici
7. Profile ocupaţionale – pentru 450 de ocupaţii din COR
8. Ziarul despre cariera « Un viitor pentru fiecare » - publicaţie în cadrul proiectului
ICC
Revista « Perspective » - publicaţie a C.J.A.P.
9. Instituţii furnizoare de servicii de consiliere şi orientare
- Reţeaua de asistenţă psihopedagogică (C.J.A.P., C.I.A.P.) din cadrul MEC
- Centrele de Informare şi Consiliere privind cariera din cadrul MEC
29
 - Centrele de consiliere din cadrul A.N.O.F.M.
10. Mass-media
11. Familia, prieteni, cunostinte.

PROCESUL DECIZIONAL ( Cum voi lua o decizie?)

Etape:
- Definirea deciziei si identificarea alternativelor;
- Explorarea si evaluarea alternativelor existente ( suprapunerea peste
caracteristicile personale, concordanta cu asteptarile persoanel, sustinerea din
partea celorlalti, costuri si beneficii implicate de alternativa aleasa)
- Planul de cariera- plan de actiune pentru punerea in practica a deciziei
- Implementarea deciziei – presupune aplicarea planului, implica consecventa si
flexibilitate in adaptarea la situatii neprevazute;
- Reevaluarea deciziei cu scopul optimizarii procesului decisional

Care sunt factorii care imi influenteaza decizia? – Contextul deciziei

Factorii interni
 Cunostinte despre sine ( interese, valori, deprinderi, caracteristici de
personalitate);
 Cunostinte despre alternativele educationale si ocupationale ( necesitatea
completitudinii si corectitudinii).

Bariere in alegerea carierei:

- mituri ( “Exista o singura cariera potrivita pentru mine”, Succesul in cariera se
datoreaza exclusiv sansei”, Trebuie sa aleg intre a avea o cariera si a avea o
familie”) ;
- stereotipuri ( “Femeile sunt potrivite pentru domenii umaniste si barbatii pentru
cele tehnice”)

Factori externi:
- Parintii faciliteaza/ blocheaza decizia de cariera prin: suportul oferit, feed-
backurile in legatura cu alternativele alese, acordarea autonomiei, acceptarea
optiunilor, expectante realiste, propriul model;
- Modele de cariera – persoane semnificative din anturaj sau promovate de mass-
media;
- Grupul de prieteni – prin expunerea la valorile grupului
- Structura oportunitatilor – resurse materiale si financiare, informationale si de
formare, situatii si activitati de invatare care constituie mediul de crestere si
dezvoltare ;
Factori care limiteaza accesul la oportunitati: statutul socio-economic al parintilor,
dizabilitatea fizica/ psihica, genul copiilor

Aplicaţii : Valori şi ocupaţii

Valori pe care le poţi lua în considerare când alegi un loc de muncă:
30
 A-i ajuta pe alţii
 A lucra în echipă
 A lucra sub presiune
 A avea mulţi bani
 A avea un program flexibil
 A învăţa lucruri noi
 A deveni celebru
 A fi perceput ca “intelectual”
 A lucra cu tehnologie de ultimă ora
 A putea fi spontan şi creativ
 A avea mult timp liber
 A te simţi în siguranţă la locul de muncă
 A lucra în aer liber
 A avea sarcini de lucru clar definite
Bifează, în lista de mai sus, trei valori, pe care le consideri cele mai importante pentru tine.
OCUPAŢII
Asistent social Ofiţer Ceasornicar Bucătar
Instalator electric Instructor de zbor Horticultor Infirmier/ă
Atlet profesionist Profesor Pădurar Optician
Şofer Coafeză / frizer Bijutier Contabil
Arhitect Ghid turistic Poştaş Ecolog
Casier Medic veterinar Critic de artă Asistent/ă medical/ă
Secretar Scriitor Patron Maseur
Manager Funcţionar la bancă Şofer de ambulanţă Programator PC
Agent de vânzări Pilot avion Fotomodel Psiholog
Tehnician dentar Director hotel Mecanic auto Muncitor pe şantier
Avocat Zidar Poliţist Farmacist/ă
Bibliotecar Inginer constructor Tâmplar Pompier
Reporter Cosmetician/ă Fotograf Director resurse
umane
Muzician Editor Stomatolog Barman
Operator computer Şofer taxi Balerin/ă Cameraman

Enumeră 3 ocupaţii în care sunt respectate valorile selectate de tine.

1. ………………………….
2. ………………………….
3. ………………………….

31
Ocupaţia ____________________ 12. Îmi aduce stilul de viaţă dorit?

1. Cerinţe educaţionale: 13. Îmi oferă posibilitatea de dezvoltare pe

care mi-o doresc?
2. Sarcini şi atribuţii de lucru:
14. Îmi oferă timp pentru familie şi alte
3. Posibilităţi de dezvoltare: activităţi desfăşurate în afara muncii?

4. Există ceva care ar face această
muncă dificilă sau imposibil de
realizat pentru mine?
5. Am resursele necesare pentru a
satisface cerinţele educaţionale
cerute?
15. Îmi oferă posibilitatea de a fi recunoscut
şi valorizat ca individ?
16. Îmi oferă posibilitatea de a lucra cu
oamenii cu care doresc?
17. Este munca suficient de antrenantă?

6. Îmi aduce resursele materiale de 18. Îmi permite şi realizarea unor activităţi
care am nevoie? de teren?

7. Îmi aduce statutul şi forţa socială 19. Alte aspecte importante pentru mine:
pe care le doresc în muncă şi ………………………………………………….
comunitate? ………………………………………………….
………………………………………………….
8. Îmi oferă securitatea de care am
nevoie?

9. Îmi oferă stabilitatea de care am 20. Evaluarea globală a acestei ocupaţii:

nevoie?  îmi place
 îmi place puţin
10. Îmi oferă independenţa de care am  mi-e indiferentă
nevoie?  nu-mi place
 nu-mi place deloc
11. Voi putea lucra în zona geografică
în care îmi doresc?
Analiza ocupaţiei

Planificarea carierei
Această etapă vizează stabilirea scopurilor şi a obiectivelor de carieră, analize ale
opţiunilor posibile şi aspecte legate de luarea deciziei.

Aplicaţii:
Ce fac azi, ce fac mâine
Obiective pe termen scurt

1. Chiar acum eu sper să ………………………………….(ex. să rezolv mai bine testul la

chimie).
Trei motive pentru care vreau să ating scopul …………………………..
Primul pas va fi să ………………………………………………………

2. În următoarele două luni eu vreau să …………………(ex. să îmi îmbunătăţesc situaţia la

chimie).
a. Trei motive pentru care vreau să ating scopul …………………………………
b. Primul pas va fi să ………………………………………………………………

3. Când voi termina acest an, sper să …………………………..(ex. să iau premiul III).

32
 a. Trei motive pentru care vreau să ating scopul……………………………
b. Primul pas va fi să ……………………………………………………….
Obiective pe termen lung

1. Eu îmi doresc să devin …………………………………………….(ex. medic)

Trei motive pentru care succesul este important pentru mine ……………..
……………………………………………………………………………….
Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în realizarea acestui obiectiv
pe termen lung?
……………………………………………………………………………….

2. Peste 5 ani, aş vrea să ………………………………………..(ex. să fiu student)

a. Trei motive pentru care acest lucru este important pentru mine
………………………………………………………………………….
b. Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în realizarea acestui
obiectiv pe termen lung? …………………………………………….
……………………………………………………………………………..

3. Peste 15 ani, aş vrea să ………………………………….(ex. să am propria casă)

a. Trei motive pentru care acest lucru este important pentru mine
………………………………………………………………………….
b. Care sunt obiectivele pe termen scurt care mă ajută în realizarea acestui obiectiv?
………………………………………………………………………….

MODUL V
CALITATEA STILULUI DE VIATA

33
Conceptul de stil de viata se refera la totalitatea comportamentelor si deciziilor care au
relevanta pentru calitatea vietii individului in urmatoarele domenii:
A. Calitatea vietii individuale
B. Calitatea vietii/relatiilor sociale
C. Calitatea vietii profesionale

A. Calitatea vietii individuale – dimensiuni:

- Fizica (sanatate fizica, igiena personala, alimentatie);
- Psihologica (sanatate si adaptare psihologica, cognitii, emotii, comportamente)
- Spirituala ( valori personale, convingeri spirituale, standarde de conduita)

B. Calitatea vietii sociale – dimensiuni:

- Apartenenta fizica ( camin, scoala, vecini, comunitate)
- Apartenenta sociala ( familie, prieteni, colegi, vecini)
- Apartenenta comunitara ( servicii sociale si de sanatate, loc de munca, programe
educationale si recreationale)

C. Calitatea vietii profesionale – dimensiuni:

- Dezvoltarea carierei
- Organizarea timpului liber
- Dezvoltare personala si profesionala

Deficitul/excesul la nivelul uneia dintre aceste componente le afecteaza pe celelalte ( munca

in exces duce la epuizare fizica si boala)

A. Calitatea vietii individuale

Stilul de viata = componenta importanta a calitatii vietii
Stilul de viata sanatos este definit prin ansamblul comportamentelor care asigura
starea de bine fizic, mental si social.

Obiectivele educatiei pentru un stil de viata sanatos:

- Informarea privind comportamentele de protectie si de risc
- informarea privind consecintele sociale si de sanatate, de scurta si de luga durata ale
unui stil de viata nesanatos;
- formarea unor valori si atitudini positive, de acceptare a unui stil de viata sanatos si
de respingere a comportamentelor de risc;
- dezvoltarea si analizarea rolului influentei grupului, a familiei si a mass-media;
- dezvoltarea deprinderilor de comunicare si de a face fata presiunii grupului;
- dezvoltarea unor comportamente alternative;
- dezvoltarea abilitatilor de luare a deciziilor;
- dezvoltarea abilitatilor de management al stresului si al conflictelor;
- desfasurarea de activitati de recreere;

Abilitati cu rol protector pentru sanatate

Abilitati cognitive Rezolvarea de probleme

34
 Luarea de decizii
Dezvoltarea suportului informational
Abilitati emotionale Exprimarea emotionala
Comunicarea asertiva a emotiilor negative
Abilitati sociale Cautarea si dezvoltarea suportului social
Negocierea
Asertivitatea (abilitatea de a afirma si
sustine propriile dorinte si drepturi fara a
leza drepturile celorlalti)

Factorii comportamentali ai stilului de viata se pot constitui in:

Comportamente protectoare sanatoase Comportamente de risc

Exercitiul fizic (min 3 ori/sapt) Sedentarism
Alimentatie sanatoasa Alimentatie nesanatoasa
Echilibrul somn-veghe Fumat, consum de alcool, droguri
Comportament sexual protejat Comportament sexual neprotejat
Gandire pozitiva despre sine, lume, viitor Neutilizarea centurii de siguranta etc
Relationare interpersonala armonioasa Nerespectarea unui program de control
Mentinerea suportului social medical periodic
Controlul stresului
Comportamente preventive/ de siguranta
( purtarea centurii de siguranta, vizite
medicale regulate, utilizarea cremelor de
protectie solara, utilizarea echipamentelor
de protectie)

Decizia si calitatea vietii individuale

Abilitatea de a lua decizii este una din cele mai importante abilitati in dezvoltarea
personala;
- aceasta abilitate permite individului sa faca fata intr-un mod adaptativ situatiilor de
criza si sa evite implicarea in comportamente de risc.

Formarea stilului de viata sanatos

 Modelul convingerilor despre sanatate considera ca un comportament se

formeaza prin evaluarea de catre individ a doua componente:
- perceptia amenintarii bolii/ comportamentului de risc ;
- costurile si beneficiile comportamentului;

Presiunea grupului
- In grup indivizii impartasesc aceeasi identitate sociala;
- Sentimentul de apartenenta la grup este asociat cu uniformitatea stereotipa sociala a
comportamentelor, atitudinilor, perceptiilor si valorilor;
- Identificarea de grup este asociata cu concordanta comportamentala a membrilor
grupului
- Presiunea grupului induce individului conformarea fata de expectatiile celor din
grup

Dezvoltarea abilitatii de a face fata presiunii grupului (etape)

35
 1. Analiza situatiei – Unde esti? Cu cine esti? Cum te simti in grupul de prieteni? Ce ai
face daca ai fi singur?
2. Analiza consecintelor comportamentului- Cum te vei simti dupa ce vei lua o decizie
influentata de un prieten? Ce vor crede parintii, profesorii? Ce consecinte asupra
sanatatii/ relatiilor vei suporta?
3. Stabilirea unei decizii proprii – Ia o decizie in functie de ceea ce este bine pentru tine
4. Exprimarea deciziei fata de prieteni – cand decizia ta este NU poti spune simplu :
“Nu, multumesc”, “Nu sunt interesat”, “Am decis sa nu fac acest lucru

Functiile comportamentelor de risc

- exprimarea opozitiei fata de autoritatea adultului si normele conventionale ale
societatii ( consumul de droguri);
- o modalitate de a se identifica cu grupul si de a fi acceptat in grup (fumatul,
consumul de alcool);
- un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte;
- mecanism de coping, de adaptare la situatiile de stress, frustrare, inadecvare, esec sau
la situatii anticipate ca fiind de esec;
- o functie de recreere, amuzament, experiente inedited sau pentru “ a rupe rutina”;
Prevenirea comportamentelor cu risc este eficienta :
- daca se focalizeaza concomitent pe consecintele de lunga durata si pe cele imediate
asupra sanatatii, relevante pentru elevi ( accidente, violenta si delincventa,
comportamente sexuale de risc, costuri emotionale, suicidul);
- daca se evidentiaza consecintele imediate asupra aspectului fizic (ex: fumatul
ingalbeneste dintii si unghiile)
- daca sunt demitizate anumite convingeri eronate ale elevilor cu privire la consumul
substantelor cu risc, conceptii sau motive care intaresc si mentin consumul; Ex:
imaginea sociala-“Beau fiindca asta ma face barbat”, “Beau fiindca am probleme”,
“Fumatul te face mai atractiv”
- daca elevii sunt implicate in luarea unor decizii cu privire la acele comportamente cu
risc; ei respecta regulile negociate impreuna si nu pe cele impuse de adulti;
- daca se evita moralizarea si amenintarile excessive care induc rezistenta si opozitie,
de cele mai multe ori;
Stereotipurile de gen, stil de viata si cariera
Stereotipul de gen – set de prescriptii sociale sau culturale privind rolul de gen.
- Manifestarea stereotipurilor de gen impiedica dezvoltarea potentialului individual al
copilului.
- Pentru fiecare gen, normele socio-culturale prescriu comportamentele dezirabile
acceptate si pe cele indezirabile care sunt sanctionate.

Manifestarea stereotipurilor de gen in orientarea carierei:

- Convingerea ca anumite ocupatii sunt “feminine” ( asistent medical, dascal) iar altele
sunt “masculine”(inginer, ofiter)
- Conceptia potrivit careia femeile ar trebui sa se orienteze spre activitati bazate pe
relationarea cu ceilalti iar barbatii spre activitati de productie.
-
Stresul si managementul stresului

Stresul= raspuns al organismului la confruntarea persoanei cu situatii si sarcini pe care le

percepe ca fiind dificile, amenintatoare sau cu miza mare pentru persoana in cauza.

 Componentele stresului:
1. Sursele de stres- evenimente/situatii interne / externe, conditii ale mediului, suficient
de intense sau frecvente care solicita reactii de adaptare din partea individului;
- Scoala- schimbarea, inceputul, sfarsitul scolii;

36
 - Familia-divortul, decesele, conflictele, violenta in familie;
- Propria persoana- nemultumirile fata de aspectul fizic sau fata de anumite
caracteristici de personalitate;
- Decizia pentru cariera;
- Starea de boala fizica sau psihica;
- Starea financiara precara;
- Pierderea locului de munca;
- Dezastrele naturale;
- Lipsa suportului social;
- Abuzul fizic, emotional, sexual, neglijarea;
2. Resurse personale de a face fata la factorii stresori
- reprezinta capacitatea cognitiva, emotionala, si comportamentala de a reduce, stapani sau
tolera solicitarile interne sau externe care depasesc capacitatea de raspuns automata a
organosmului
- exista factori de protectie la stres: stima de sine, asertivitatea, optimismul sau sentimental
de autoeficacitate;
- Resurse, mecanisme de coping: cautarea suportului social, abilitatea de rezolvare de
probleme, cautarea de informatii, tehnicile de relaxare, umorul, religia, reevaluarea pozitiva;

3. Reactii la stres

Reactii Reactii cognitive Reactii emotionale Reactii

fizice/fiziologice comportamentale
Dureri de cap Blocaje ale gandirii Iritabilitate crescuta Performante scazute
Oboseala Scaderea capacitatii Proasta dispozitie Lipsa entuziasmului
Dureri musculare de concentrare Pierderea Consum de
Palpitatii Dificultati de interesului pentru substante cu risc
Apetit alimentar reactualizare viata sociala Tulburari de somn
scazut/ crescut Diminuarea Instabilitate Dificultati de
Insomnii creativitatii emotionala adormire
Transpiratii Dificultati in luarea Anxieteate Management
excessive deciziilor Depresie ineficient al
Ameteli Ganduri negative Neincredere in timpului
despre sine, lume, viitor Izolarea de prieteni
viitor Comportament
Cognitii pesimiste impulsiv/agresiv
Ideatie suicidara

 Efectele stresului asupra calitatii relatiilor interpersonale

Legatura este bidirectionala, in sensul in care stresul influenteaza calitatea relatiilor,
comunicarea interpersonala, dar si relatiile/absenta lor pot fi generatoare de stress.
 Stresul si planificarea carierei
- Decizia pentru cariera - potential stressor, cu cat miza pentru persoana este mai mare si cu
consecinte pe termen lung.
- Cu cat exista mai multe solutii potential acceptabile, cu atat nivelul stresului este mai
ridicat.

 Modalitati de management al stresului

Strategii de reducere a stresului:
1. Constientizarea reactiilor la stres:
- identificarea si exprimarea emotiilor fata de anticiparea evenimentului;

37
- identificarea reactiilor imediate ( ex: iritabilitate) si de lunga durata (ex. apatie,
neajutorare) fata de eveniment;
- identificarea reactiilor comportamentale si fiziologice privind evenimentul (ex ce cred
despre eveniment, ce cred despre capacitatea mea de a face fata evenimentului);
- evitarea autoblamarii sau a blamarii altora pentru eveniment;
- identificarea tendintelor dezadaptative ale gandirii fata de eveniment si fata de sine;
- reevaluarea evenimentului interpretat ca fiind stresant prin prisma gandirii pozitive.

2. Dezvoltarea unor abilitati de gandire si comportamente de management al

stresului:
- dezvoltarea gandirii pozitive ;
- dezvoltarea comunicarii pozitive;
- invatarea tehnicii de a spune “nu” si de a spune “da” (comportamente asertive);
- identificarea si rezolvarea conflictelor cand apar;
- invatarea metodelor de luare a deciziilor;
- invatarea unor metode de relaxare.

3. Stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat

- Solicitarea ajutorului direct si receptivitatea fata de acesta;
- Dezvoltarea si mentinerea relatiilor de prietenie;

4. Dezvoltarea unui stil de viata sanatos

- Mentinerea unei greutati normale;
- Practicarea regulata a unor exercitii fizice;
- Practicarea unor exercitii de relaxare;
- Renuntarea la consumul de alcool si fumat;
- Practicarea unor comportamente alimentare sanatoase;

5. Dezvoltarea stimei de sine

- stabilirea prioritatilor si limitelor personale;
- participarea la activitati care dezvolta stima de sine;
- stabilirea unor scopuri realiste;

6. Managementul timpului
- Revizuieste-ti SCOPURILE;
- Realizeaza o LISTA cu activitatile obligatorii si cu cele dorite;
- Analizeaza CONSECINTELE AMANARII UNOR ACTIVITATI;
- Selecteaza activitatile in ORDiNEA realizarii lor;
- Incearca sa faci cate O ACTIVITATE PANA LA FINALIZAREA EI;
- Fa PAUZE intre activitati;
- Analizeaza-ti standardele;
- In final, nu uita ca ai realizat o activitate si ofera-ti O RECOMPENSA!
B. Calitatea relatiilor sociale
 Relatiile sociale au doua componente esentiale: structura ( ex:
marimea, genul persoanelor implicate, frecventa contactelor) si functia/
suportul social.

 Suportul social poate fi de patru tipuri:

- emotional ( discutarea problemelor, incurajarea, feedback-ul pozitiv),
- instrumental (ajutorul oferit in cresterea copiilor, suportul financiar)
- informational ( in situatii de decizie)
- apreciativ (mesaje cu privire la valoarea, calitatea unei persoane)
- Surse de suport social: familia, prietenii, colegii, profesorii, diferite persoane
semnificative din comunitate

38
39