Structura și dezvoltarea personalității

În viața de zi cu zi, tindem sa-i etichetăm pe cei din jur în funcție de tipul de persoană pe care
îl reprezintă fiecare. Există tipul prietenos și sociabil, tipul agresiv, tipul liniștit și timid, tipul activ și
ocupat. La baza acestor clasificări se află ideea că fiecare persoană are o anumită personalitate-un
anumit fel de a reacționa și de a se comporta. Dacă știm cu ce fel de persoană avem de-a face, ne
poate fi mai ușor să-i înțelegem comportamentul. De asemenea, putem să anticipăm reacțiile unei
persoane într-o anumită situație.

Putem defini personalitatea pe baza unor caracteristici care ne deosebesc de celelalte

persoane și care persistă în timp.Cele două trăsături care contribuie la definirea personalității sunt:

-particularizarea

-durabilitatea

Particularizarea . Fiecare dintre noi este unic. Fiecare dintre noi are trăsături,aptitudini,
sentimente, un mod anume de a acționa.

Durabilitatea este cea de a doua trăsătură a personalității care constă în identificarea

elementelor care se repeta la o persoană.

Dezvoltarea personalității

Personalitatea nu este ceva cu care ne naștem. La naștere copiii mici seamănă între ei.Pe
măsură ce cresc, ei se diferențiază prin dezvoltarea unor trăsături personale.

În cadrul structurii personalității fac parte:

Temperamentul

Caracterul

Aptitudinile

Temperamentul

În viața de zi cu zi, fiecare dintre noi este confruntat cu situații sau evenimente care pun în
evidență moduri diferite de a reacționa. Unii sunt rapizi,prompți, se angajează imediat într-o
activitate, alții sunt lenți, fac lucrurile parcă împotriva voinței lor; unii sunt impulsivi, nerăbdători,
agitați, în timp ce alții sunt calmi, liniștiți, aproape impasibili; unii sunt veseli, optimiști, caută mereu
compania celorlalți, alții sunt mai posomorâți, pesimiști, preferă momentele de singurătate. Toate
aceste însușiri care se referă la comportamentul exterior aparțin temperamentului.

Putem defini temperamentul ca fiind latura dinamico-energetică a personalității care se

exprimă cel mai pregnant în conduită.

Tipurile de temperament

Prima încercare de identificare și explicare a tipurilor temperamentale se datorează medicilor

Antichității, Hippocrate și Galenus. Aceștia au pus la baza clasificării temperamentelor diferitele
umori prezente în corpul omenesc (sânge, limfă, bila galbenă, bila neagră). Ei credeau că amestecul
potrivit , temperat al acestor substanțe duce la o stare perfectă de sănătate, implicit la un
temperament perfect, în timp ce excesul unei umori produce temperamente imperfect.Pe această
bază ei au stabilit patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic și coleric.

Descrierea trăsăturilor temperamentului

Sangvinic –pozitive- sociabilitate,bună dispoziție,dinamism

-negative-fluctuația și inegalitatea trăirilor, mulțumirea de sine, superficialitate

Flegmatic- pozitive- toleranță, răbdare, perseverență, echilibru

-negative-reactivitate redusă, adaptabilitate dificilă, monotonie afectivă

Melancolic- pozitive-procese afective intense și durabile,sârguință,responsabilitate și simț al

datoriei

-negative-adaptabilitate și mobilitate reduse, predispoziție spre

anxietate,neîncredere în sine și pesimism

Coleric –pozitive-voință accentuată, procese afective intense, diversitatea și intensitatea

reacțiilor, pasionalitatea

negative- excitabilitate, iritabilitate, agresivitate, inegalitatea trăirilor.

O altă tipologie temperamentală a fost cea a lui Jung și Eysenck.

Carl Gustav Jung a descris caracteristicile psihice individuale în funcție de orientarea

preponderentă, înspre lume sau înspre sine, delimitând astfel extravertitul și introvertitul.

-Extravertitul este animat de interesul pentru lumea exterioară, este sociabil, comunicativ.

-Introvertitul își canalizează energia spre propriile idei, spre lumea sa lăuntrică,construindu-și
un bogat univers interior.

Eysenck, a adăugat o nouă dimensiune temperamentală numită grad de nevrozism . Aceasta

exprimă stabilitatea sau instabilitatea emoțională a subiectului. Eysenk a reprezentat cele două
dimensiuni (extraversiune-introversiune și stabilitate instabilitate) pe două axe, obținând tipurile:

-extravertit-stabil

-extravertit instabil

-introvertit-instabil

-introvertit –stabil

Acesta a asociat aceste tipuri cu cele patru temperamente clasice.

O altă tipologie temperamentală este cea a Școlii franco-olandeze

 Psihologii olandezi G. Heymans și E.D. Wiersma propun o tipologie temperamentală mult mai
nuanțată care va fi reluată de psihologii francezi Rene Le Senne și Gaston Berger. Ei pornesc de la trei
factori fundamentali: emotivitatea, activitatea și răsunetul. Din combinarea lor rezultă opt tipuri
temperamentale.

Emotivitatea exprimă reacțiile afective ale persoanelor în fața diferitelor

evenimente.Emotivii (E) au tendința de a se tulbura puternic chiar și pentru lucruri mărunte.
Dimpotrivă non-emotivii(nE) sunt cei care se emoționează greu și ale căror emoții nu sunt prea
violente.

Activitatea desemnează dispoziția spre actiune a unei persoane. Persoanele active( A) au o

continuă dispozitie spre acțiune, nu pot sta locului. Cele non-active(nA) acționează impotriva voinței
lor, cu efort și plângându-se continuu.

Răsunetul se referă la ecoul pe care îl au asupra noastră diferite evenimente, impresii.

Persoanele la care evenimentele, chiar neînsemnate, au un puternic ecou sunt numite persoane
secundare (S). Persoanele la care ecoul evenimentelor este mic sunt numite persoane primare (P).
Secundarii sunt persoane mai profunde, organizate, planificate, dar care reacționează greu, cu
întârziere la o solicitare. Sunt persoane legate mai mult de trecut. Persoanele primare sunt
preocupate îndeosebi de prezent, reacționează prompt la o solicitare, au reacții vii, dar superficiale.

Din combinarea acestor factori rezultă opt tipuri de temperament:

-pasionații(emotivi,activi,secundari)

-colericii(emotivi,activi,primari)

-sentimentalii(emotivi,non-activi,secundari)

-nervoșii(emotivi,non-activi,primari)

-flegmaticii(non-emotivi,activi, secundari)

-sangvinicii( non-emotivi, activi, primari)

-apaticii /melancolicii(non-emotivi, non-activi, secundari)

-amorfii( non-emotivi, non-activi, primari)

Răspunde la întrebările:

Care sunt trăsăturile personalității?

Cine a descris pentru prima dată tipurile temperamentale?

Care sunt umorile (substanțele) prezente in organism pe baza cărora s-a stabilit tipurile
temperamentale?