Afectivitatea

Specificul afectivităţii
În cadrul proceselor afective, pe prim plan se află nu atât obiectul, cât valoarea şi
semnificaţia pe care acesta o are pentru subiect. Nu obiectul în sine este important, ci relaţia
dintre el şi subiect.
Relaţionarea unică sau repetată a individului cu diverse obiecte, fenomene, persoane,
evenimente se soldează cu construirea treptată, în plan subiectiv, a unor atitudini, a unor
poziţii faţă de acestea, atitudini care pot fi oricând redeclanşate.

Definitie

Afectivitatea reprezintă un proces psihic reglatoriu care reflectă relaţiile dintre

subiect şi obiect sub formă de trăiri, uneori atitudinale.

Clasificarea trăirilor afective

Noţiunea de afectivitate este una de tip „umbrelă", adică un concept cuprinzător, încorporând în
sine o multitudine de stări şi trăiri afective.
În clasificarea acestora se utilizează mai multe criterii, cum ar fi:
✓ intensitatea
✓ durata
✓ complexitatea
✓ gradul lor de conştientizare etc.
Au fost stabilite trei mari categorii de procese afective:
➢ primare
➢ complexe
➢ superioare

A. Procesele afective primare au un caracter elementar, spontan, sunt slab organizate, mai
aproape de biologic (instinctiv) şi mai puţin elaborate cultural; ele tind să scape controlului
conştient, raţional.

În categoria lor includem:

Reacţiile emoţionale ce Trăirile afective de Afectele sunt procese

însoţesc şi colorează afectiv
orice act de cunoaştere; o
senzaţie, o reprezentare, o
amintire, un gând etc. trezesc
în noi stări afective de care
adeseori nici nu ne dăm
seama; culorile, sunetele,
mirosurile percepute
generează nu doar acte
cognitive, ci şi afective (de
plăcere, neplăcere, etc.).
provenienţă organică sunt
cauzate de buna sau proasta
funcţionare a organelor
interne; ele sunt datorate,
mai ales „ciocnirilor" dintre
organele interne în stare de
boală; în cardiopatii apar
stări de alarmă afectivă, în
bolile gastro-intestinale apar
stări de mohoreală, în
hepatită predominantă este
euforia, pentru ca în
afective simple, primitive şi
impulsive, puternice, foarte
intense şi violente, de scurtă
durată, cu apariţie bruscă şi
desfăşurare impetuoasă.
Groaza, mânia, frica,
spaima, accesele de plâns
zgomotos, râsul în hohote
etc. sunt astfel de afecte
 maladiile pulmonare să fie
mult mai frecvente stările de
iritare.

B. Procesele afective complexe beneficiază de un grad mai mare de conştientizare.

În categoria lor includem:

Emoţiile curente sunt forme Emoţiile superioare sunt Dispoziţiile afective sunt stări
afective de scurtă durată, legate nu atât de obiecte, cât difuze, cu intensitate variabilă
active, intense, provocate de de o activitate pe care o desfă- şi durabilitate relativă.
însuşirile separate ale
şoară individul. Ele pot să Spre deosebire de emoţii care
obiectelor; au caracter
situativ, desfăşurare apară în activităţile au o orientare precisă, ele
tumultuoasă sau calmă, intelectuale, în reflectarea sunt mai vagi. Aceasta nu
orientare bine determinată frumosului din rea- înseamnă că nu au o cauza sau
(spre un obiect sau o litate, în realizarea chiar mai multe,
persoană anume). Printre comportamentului moral. însă individul, momentan, nu-
acestea enumerăm: bucuria, De obicei presupun evaluari, şi dă seama de existenţa
tristeţea, simpatia, antipatia, acordări de semnificaţii acesteia. Un elev poate fi bine
entuziasmul, admiraţia,
valorice activităţilor sau prost dispus fără să-şi dea
dispretul, speranţa,
deznădejdea, plăcerea, desfăşurate. seama de ce anume. Firile
dezgustul etc. Ele sunt mult închise, taciturne, anxioase,
mai variate şi diferenţiate mohorâte, blazate, ca şi cele
decât afectele, manifestându- deschise, bine dispuse, vesele,
se într-un comportament mai entuziaste se formează tocmai
nuanţat şi rafinat, în prin repetarea şi prelungirea în
principal, după tipare şi timp, în personalitatea
convenienţe socio-culturale.
individului, a dispoziţiilor
afective trăite de acesta în
existenţa sa personală

C. Procesele afective superioare se caracterizează printr-o raportare valorică, situată nu la

nivel de obiect (ca cele primare), de activitate (ca cele complexe), ci la nivel de personalitate.

Sentimentele sunt trăiri afective intense, de Pasiunile sunt sentimente cu o orientare,

lungă durată, relativ stabile, specific umane, intensitate, grad de stabilitate şi generalitate
condiţionate social-istoric. Prin gradul lor de foarte mare, antrenând întreaga personalitate.
stabilitate şi generalitate iau forma unor Psihologia clasifică pasiunile în două mari
atitudini afective care se păstrează multă categorii: pasiuni lucide sau nobile şi pasiuni
vreme, uneori toată viaţa, chiar şi atunci când oarbe: avariţia, fanatismul, gelozia, ambiţia,
situaţia provoacă noi sentimente. Sentimentele pasiunea pentru jocurile de noroc sau pentru
pot fi: intelectuale (curiozitatea, mirarea, alte jocuri intelectuale. Accentuarea lor duce la
îndoiala, dragostea de adevăr), care apar în adevărate psihoze pasionale.
procesul cunoaşterii şi reflectă relaţia faţă de
ideile proprii sau ale altora; estetice (admi-
raţia, extazul) apărute în procesul reflectării
frumosului din viaţă, natură, societate; morale
(patriotismul, datoria) ce reflectă atitudinea
faţă de bine sau rău, faţă de conduitele
personale sau ale semenilor.

Proprietăţile trăirilor afective

Când vorbim despre proprietăţile trăirilor afective avem în vedere capacităţile sau
disponibilităţile pe care le posedă.

1. Trăirile afective dispun de capacitatea de a se exterioriza, de a putea fi „văzute".

Exteriorizarea se realizează prin intermediul unor semne exterioare care poartă denumirea de
expresii emoţionale. Acestea sunt: mimica şi pantomimica (râs, plâns, zâmbet, dans etc);
modificări de natură vegetativă (amplificarea sau diminuarea ritmului respiraţiei, vasodilataţia,
etc.); modificarea vocii (a intensităţii, ritmului vorbirii, timbrului vocii etc.). Expresiile
emoţionale nu sunt izolate unele de altele se corelează şi se subordonează stărilor afective,
dând naştere la ceea ce se numeşte conduita emoţional-expresivă. De exemplu, conduita
expresivă a tristeţii (braţele atârnate, capul aplecat, pleoapele şi colţul buzelor lăsate în jos,
mişcări fără vigoare, ochi „stinşi", faţa „pământie") se deosebeşte de conduita expresivă a
bucuriei (ţinuta dreaptă, zveltă, ochii deschişi, strălucitori, mobilitatea braţelor, a muşchilor etc.
Expresiile emoţionale îndeplinesc roluri importante în comportamentul omului, dintre care mai
semnificative sunt:
✓ rol de comunicare
✓ rol de influenţare a conduitei altora in vederea savarsirii unor acte
✓ rol de autoreglare în vederea adaptării mai bune la situaţiile cu care ne confruntăm
✓ rol de contagiune
✓ rol de accentuare şi de diminuare a însăşi trăirii afective

2. Trăirile afective au proprietatea de a se transforma din pozitive în negative sau invers. Un

sentiment puternic de dragoste poate trece în opusul său, în cel de ură.

3. Trăirile afective au capacitatea de a se păstra chiar şi în lipsa stimulului care le-au

provocat. Această proprietate are o foarte mare importanţă, deoarece acţionând asupra
semnificaţiei afectogene a stimulului putem creşte, amplifica sau, dimpotrivă, diminua trăirea
afectivă.

Rolul proceselor afective

Procesele afective, luate în ansamblul lor, îndeplinesc două categorii de roluri:

➢ organizează conduita umană

➢ dezorganizează conduita umană