Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conceptul de afectivitate :
Afectivitatea ndeplinete un rol important n declanarea i susinerea energetic
a vietii psihice si adaptative, reprezentind ansamblul proceselor psihice care reflect,
sub forma de triri specifice, raportul dintre persoana uman ca subiect i realitatea
inconjurtoare ca obiect, deci raportul de concordan sau discordan dintre starile
interne i evenimentelor externe (stimuli, situaii obiective).
Afectivitatea este o component a sistemului psihic uman, reprezentnd ansamblul
tririlor subiective care reflect relaiile dintre om i mediu, exprimat ca atitudine sau
si precum comportament al persoanei fa de mediu.
Procesele afective sunt considerate procese reglatorii datorit faptului c ele
alctuiesc fondul i latura energetic a vieii psihice.
n organizarea sistemului psihic, afectivitatea presupune actiunea cogniiei.
Cogniia da sens (semnificatie) emoiei, dar ea nu este o cauz a acesteia, ci doar o
condiie necesar. Cauza rezid n natura raportului dintre cele dou planuri.
Raportul dintre starile interne si obiectele din realitate, externe poate fi :
-
Prezente la om i la animale
Tipologii afective :
A. Clasificarea trairilor afective, din punct de vedere al intensitatii si duratei:
DISPOZITIA AFECTIVA DE FOND (ENDOTIMIA)
1
Exist o ciclicitate (de-a lungul unei zile, mai multor zile, sezonier -bun
dispoziie vara, proast dipoziie toamna = ciclotimie)
AFECTUL
EMOIA
Declanat brusc
Durat scurt
Emotiile preced sentimentele ; ele sint reglari automate ale vietii si sint
compuse din reactii simple care inlesnesc supravietuirea organismului.
Reactiile emotionale sint active de la nastere (risul, plinsul, zimbetul); ceea ce
se modifica de-a lungul vietii si odata cu experienta sint determinantii acestor
reactii (ceea ce ne face sa ridem, plingem, zimbim)
SENTIMENTUL
Poate fi ndreptat spre o persoan, un obiect sau poate avea coninut abstract
(patriotism, tiin, diverse hobby-uri)
Sunt stri afective de lung durat, ce au caracter stabil i sunt bine motivate:
sentimentul fata de partener, fa de patrie, fa de familie. Dac emoiile se
pot manifesta sub form de mnie, indispoziie subit, irascibilitate,
2
PASIUNEA
a simi ce simte .
Zona limbica dreapta are rol in manifestarea empatiei, deci in formarea relaiilor
interpersonale i in exprimarea emotionala putem spune ca este o zona capabila de
inteligen emoional. Cnd acest sector este activat, avem posibilitatea de a nelege
sentimentele celorlali
Structurile sistemului limbic
Fornix - este o banda fibroasa de fibre nervoase, care fac legatura dintre
hipocamp si hipotalamus
- dispozitia;
- motivatia;
- senzatiile de durere si placere.
Alti neurotransmitatori au alte actiuni: endorfinele, serotonina i GABA reprezint
factori de relaxare; dopamina este principalul generator de plcere, ca i ocitocina (n
orgasm). Noradrenalina este generatoare de anxietate.
Mai exist si alte substane care pot influenta ritmul vieii afective :
psihostimulantele de tipul alcool, cofeina, amfetaminedar care, consumate
frecvent, duc la dezorganizari comportamentale si la dependente.
EMOTIILE:
Emotiile si motivele (instinctele) sint factori energetici ai vietii psihice, ce
orienteaza si sustin comportamentele umane. Emotiile sint insa determinate de factori
externi, reactiile emotionale fiind direct legate de acestia, pe cind motivele sint
activate de factori interni (dezechilibrul homeostatic, de exemplu) si sint directionate
catre factorii din mediu (hrana, apa). Emoiile sunt stri afective elementare ale
vieii psihice, puin controlabile. Ele pot fi diminuate n formele de manifestare odat
cu maturizarea individului, ori prin intervenia unui control emoional moral i social.
Emoiile sunt mai vii n copilrie, precum i la persoanele cu grad de educaie sczut,
la cei izolai social i la persoanele bolnave sau cu tulburri psihice. Ele sunt foarte
bine exprimate n societile primitive. Ele pot constitui elemente pozitive, de
descrcare motivaional-afectiv, sau pot fi elemente negative, de ncrcare
motivaional-afectiv. Emotiile pot influenta motivele primare : frica, dezgustul si
tristetea inhiba foamea si libidoul.
Un rol al emotiilor in adaptarea superioara a organismului la mediu, si care
explica aparitia creierului emotional, este acela de a clasifica stimulii externi in
placuti/neplacuti (buni/rai pentru organism) si in a orienta comportamentul
organismului fata de acesti stimuli, in sensul atractie/respingere.
Emotia este un ansamblu complex de raspunsuri nervoase si chimice, ce
alcatuiesc un tipar distinct (specific emotiei respective). Raspunsurile sint produse de
creier, atunci cind detecteaza un stimul in realitate sau in amintire. Raportarea la
acest stimul poate fi nesemnificativa (neutra emotional) sau semnificativa (pozitiva
emotional sau negativa emotional). Raspunsurile la unii stimuli sint automate,
innascute ; raspunsurile la alti stimuli se invata de-a lungul vietii. Rezultatul imediat
al acestor raspunsuri este o modificare temporara a starii corpului si a starii mentale,
scopul fiind plasarea organismului in conditiile cele mai favorabile supravietuirii si
starii de bine.
Exista variate modalitati de a clasifica emotiile. Una dintre ele defineste trei
tipuri de emotii :
-
- Bucurie
Posibil partener/hrana/teritoriu
- Incredere
Membru al grupului
- Uimire
- Anticipare
Un nou teritoriu
- Regret
- Dezgust
Obiect scirbos
- Furie
Obstacol
- Frica
Amenintare
ritmul cardiac este mai rapid in cazul emotiilor negative (furie, teama,
tristete) si mai scazut in fericire, uimire si dezgust
temperatura pielii este mai crescuta in cazul furiei (care este calda), spre
deosebire de teama (care este rece) si tristete
Aceste pattern-uri fiziologice sint universale la rasa umana. Ele nu permit insa
diferentieri pentru toate emotiile (de ex, intre multumire si mindrie).
Pentru ca organismul sa poata face diferenta intre diversele emotii si pentru ca sa
poata decide daca va activa sau reduce procesele sale, este nevoie de ceva mai mult
decit simple pattern-uri fiziologice automatizate ; este nevoie de interventia procesele
cognitive (rationale) pentru evaluarea cognitiva a situatiei.
Aplicatii practice ale activarii fiziologice :
Inregistrarea modificarilor fiziologice ale organismului, care apar si in cazul
emotiei generate de efortul de a minti, stau la baza functionarii poligrafului
detectorul de minciuni (foarte utilizata : masurarea modificarii conductivitatii
electrice a pielii). Pot insa depasi aparatul cei obisnuiti sa minta sau cei care nu au
constiinta minciunii (mitomanii), asa cum 50% dintre persoanele oneste pot pica
testul, datorita raspunsului la stres (mai ales persoanele timide sau cele cu fobie
sociala). Un alt tip de detector este cel ce inregistreaza modificarile din voce. In mod
normal, cind se contracta, corzile vocale vibreaza usor. Dar in situatii de stres (deci si
in cazul emotiei care insoteste minciuna), aceasta vibratie dispare. Acest aparat are
aceleasi limitari ca si poligraful.
b. Evaluarile cognitive. Interventia proceselor cognitive :
Interventia proceselor cognitive va face posibile:
-
Evaluarea cognitiva a situatiei are efecte atit asupra intensitatii emotiei (intr-un
fel ne raportam la situatia in care un copil este taiat cu un obiect ascutit - intensitate
mare a emotiei si in alt fel daca acest copil este taiat in cadrul circumciziei ritualiceintensitate medie sau mica a emotiei), cit si asupra posibilitatii de a distinge intre
diferitele tipuri de emotii, ceea ce nu poate face sistemul de activare fiziologica, care
reactioneaza prin aceleasi mecanisme, oarecum indiferent de emotia resimtita. De
altfel, daca este suprimata constiinta activarii fiziologice (prin manipularedezinformare, de exemplu) mecanismul de evaluare cognitiva este capabil sa
discrimineze intre diferitele tipuri de emotii.
Activarea fiziologica si evaluarea cognitiva contribuie ambele la determinarea
intensitatii experientei emotionale si la identificarea (discriminarea, diferentierea)
acesteia, dar exista situatii in care evaluarea cognitiva este capabila de una singura
sa determine tipul emotiei. Din acest punct de vedere (discriminarea emotiei), la om,
activarea fiziologica joaca un rol mai putin important (este mai putin specifica).
Activare fiziologica
Activare fiziologica
perceputa
Situatie
Emotie traita
Evaluare cognitiva
Opinie (parere)
perceputa
Evaluare cognitiva
Opinie (parere)
Emotie traita
Microexpresie
Microexpresie perceputa
Exista, la nivel social, si exprimari faciale sau gestuale ale emotiilor care sint
invatate pe cale culturala si care apartin societatii de provenienta a persoanei
respective (nu au caracter universal si sint invatate, nu innascute).
d. Reactii generale determinate de emotii :
Dupa cum stim, unul dintre rolurile emotiilor este acela de a pune la dispozitia
organismului energie necesara functionarii acestuia (similar otivelor/instinctelor).
Un nivel mediu al activarii emotionale tinde sa produca o stare de alerta si interes
fata de situatie, pe cind nivelele inalte de activare emotionala, fie ele pozitive sau
negative, pot produce un scurt-circuit in procesul de gindire si in comportament,
diminuind performanta organismului. Impactul excesului emotional asupra
comportamentului depinde de individ: in situatii de limita 15% dintre persoane au un
comportament inalt organizat si eficient ; 70% dintre persoane au comportamente cu
diverse grade de dezorganizare si 15% dintre persoane sint incapabile sa functioneze.
Uneori emotiile intense nu se descarca imediat, nu se manifesta pe moment ele
continua sa lucreze pe perioade mari de timp, ceea ce are ca rezultat epuizarea
resurselor interne si aparitia de patologii organice (ex : stresul post-traumatic).
Dispozitia emotionala coreleaza cu eficienta invatarii (starea emotionala pozitiva
moderata creste eficienta invatarii), cu accesibilitatea amintirilor (determina care
amintiri vor fi mai accesibile), influenteaza evaluarile pe care le facem in legatura cu
alti oameni (daca starea emotionala este pozitiva sintem mai toleranti), influenteaza
aprecierile pe care le facem in cadrul managementului de riscuri (starea emotionala
negativa face ca lumea sa para mai periculoasa decit este in realitate, ceea ce va duce
la intarirea starii negative. Cu timpul, se instaleaza anxietatea ca stare emotionala).
Functiile (rolurile) emoiilor sint :
11
- de comunicare a unei nevoi: copiii (si adultii) i exprim emoiile pentru a-i
determina pe ceilali s rspund la stresul i nevoile lor.
- de ghidare (orientare) a comportamentului spre scop
- de a pune la dispozitia functiilor cerebrale superioare (cognitie, constiinta morala,
vointa) energia necesara functionarii lor
- de adaptare mai eficienta si mai nuantata la mediu aparitia creierului emotional a
permis posibilitatea ca adaptarea la mediu a organismului sa fie mult mai eficienta si
mai nuantata, afectivitatea fiind un sistem de semnificare mult mai eficient decit cel
prea sarac in nuantari al centrilor olfactivi si al instinctelor. De asemenea, neuronii
oglinda din creierul emotional fac posibila existenta relatiile de tip social, de tip
interpersonal (manifestarea superioara a instinctului gregar).
EMPATIA
Presupune simularea interna de catre creier a starii emotionale traite de alta persoana.
Empatia este posibila datorita existentei la nivelul cortexului prefrontal, la om si
maimute, a neuronilor-oglinda. Neuronii-oglind sunt cei ce fac posibila
contaminarea emoional (emoional contagion), responsabil pentru preluarea
strilor sufleteti ale celorlalti. Empatia - nelegerea altei persoane, a simti ca si
cum ai fi celalalt - pare s fie legat de activitatea neuronilor-oglind, neuroni ce se
activeaz nu doar atunci cnd o persoan face o aciune, ci i cnd o persoan vede
pe altcineva cum face aceeai aciune. Deocamdat, neuronii-oglind au fost
identificati n cortexul premotor i n cortexul parietal inferior, dar se presupune c
pot exista i n alte zone ale creierului uman. Neuronii-oglinda sint responsabili de
altruism (care are la baza intelegerea faptului c ceilalti au motivaii i aciuni
similare cu ale noastre), de posibiliatatea de a invata prin imitatie comportamente de
la ceilalti si de frica pe care o simtim cnd vedem filme de groaz, dei ne aflam n
siguran.
Acesti neuroni pot declansa in creierul unui om, prin trimiterea de semnale direct de
la cortexul prefrontal catre ariile somato-senzitive, recunoasterea (reprezentarea)
trairilor afective ale celuilalt. Creierul foloseste aceste semnale, care nu corespund
unei realitati externe proprii, pentru a experimenta el insusi emotia pe care o simte
celalalt, ca si cum ar fi propria emotie. In cazul aparitiei de leziuni in cortexul
vizual drept (cu functii in recunoasterea vizuala a emotiei celuilalt) si/sau in cortexul
prefrontal sau in cortexul somato-senzitiv drept, empatia nu mai este posibila.
Studiile arat faptul c femeile au cu 11% mai muli neuroni-oglind. ntruct au mai
muli neuroni-oglind, ele sunt de asemenea i mai nclinate spre a observa si
intelege strile emoionale ale celor din jur
ATRACTIA INTERPERSONALA: IUBIREA SI PRIETENIA
Atitudinea noastra fata de alte persoane in ceea ce priveste iubirea si prietenia este
influentata de o serie de determinanti :
-
atractivitatea fizica: desi este un criteriu asupra caruia avem un control mai
redus si desi ni se pare incorect sa il utilizam, este unul dintre criteriile care
stau la baza atractiei interpersonale. Creste si imagine sociala, si aprecierea de
sine atunci cind sintem vazuti in compania unei persoane atragatoare.
similaritatea: cu cit asemanarea intre partenerii din relatie este mai mare in
ceea ce priveste : virsta, rasa, religia, educatia, clasa socio-economica,
trasaturile de personalitate (inteligenta, toleranta, sociabilitate),
caracteristicile fizice (inaltime, greutate, culoarea ochilor, a parului), cu atit
12
proximitatea : cu cit distanta fizica dintre persoane este mai mica, cu atit
cresc sansele ca o relatie intre aceste persoane sa existe (cei care locuiesc
impreuna sau sint din acelasi areal geografic).
Definim iubirea ca o preferinta intensa pentru cineva, bazata pe atasament (mi-e greu
sa traiesc fara), grija (as face orice pentru) si incredere (am incredere in toate
privintele).
Descriem o iubire pasionala, in care sentimentele sexuale si tandretea, exaltarea si
durerea, anxietatea si usurarea, altruismul si gelozia coexista intr-o confuzie de trairi
(Berscheid si Walster, 1978), care combina activarea fiziologica a organismului cu
perceptia ca acesta activare este determinata de cel iubit (chiar daca acesta se
intimpla doar sa fie la indemina) si o iubire parteneriala, afectiune pe care o simtim
fata de cel/cea cu care viata noastra este adinc impletita (Berscheid si Walster,
1978), in care exista incredere, toleranta, grija, caldura si afectiune (mai degraba
decit pasiune) pentru partener. Cuplurile pasionale nu sint neaparat reusite si
durabile; acestea sint caracteristici ale cuplurilor parteneriale, care devin cu timpul
extrem de compatibile si coordonate, chiar daca frecventa emotiile intense in aceste
cupluri este majoritar scazuta. Studiile au pus in evidenta factori care influenteaza
durabilitatea cuplului marital: iubire parteneriala, comunicare, o diviziune echitabila
a muncii si egalitate in luarea deciziilor.
In teoria lui Sternberg (1986), sint descrise trei componente ale iubirii:
-
Hiperemotivitatea:
Labilitatea emotionala:
Ciclotimia:
Afectul patologic:
Ambivalenta afectiva:
Inversiunea afectiva:
Raceala afectiva:
Tocirea afectiva:
Anestezia afectiva :
15
Factori genetici
Factori de personalitate
Distorsiuni cognitive
16
4. TULBURAREA HISTRIONICA
+/-
Persoana a fost expusa anterior unui eveniment de tip traumatic, in cursul caruia a
experimentat o frica intensa pentru viata sa sau a altuia, neputinta sau oroare.
Ulterior, acest eveniment traumatic este re-experimentat de catre persoana prin
diverse modalitati: amintiri recurente si intruzive, vise recurente, retrairea recurenta a
evenimentului traumatic si apar simptome ca : dificultatea de a adormi sau de a
ramine adormit, iritabilitate/accese de colerism; dificultati de concentrare;
hipervigilenta.
19